Blog

  • Si Yahoo! vrea Mobil

    Analistul Michael Arrington de la TechCrunch scria recent ca nu numai Google, dar si Yahoo! ar lucra la un telefon mobil propriu.

     

    SPECULATIA. Directorul HTC care a furnizat informatiile privind pregatirea gPhone a spus ca si Yahoo! are in plan lansarea unui telefon mobil si ca lucreaza de mai multa vreme decat Google la un astfel de concept. Prin urmare, exista posibilitatea ca anul viitor sa fie lansat si un telefon Yahoo!, scrie Arrington.

     

    CERTITUDINEA. Deocamdata se stie oficial doar ca Yahoo! va deschide un centru de cercetare si dezvoltare in California, cu aproximativ 120 de angajati, in cea mai mare parte fosti angajati ai Motorola, si care se va concentra pe cercetarea in domeniul publicitatii pe telefonul mobil. Aceasta miscare inseamna ca, la fel ca si Google, Yahoo! incearca sa castige o felie din piata serviciilor pentru telefonul mobil.

     

    SANSELE. Un telefon de la Yahoo! nu pare a fi o miscare gresita, avand in vedere ca, potrivit sondajelor, 55,5% dintre americani spun ca ar cumpara un celular semnat de una dintre cele doua mari companii de Internet, Google sau Yahoo!.

  • Cocteil cu TVA

    O aplicatie care sa calculeze caloriile arse in timpul activitatilor fizice nu e asa de originala incat niciun telefon sa n-o fi inclus pana acum „din fabricatie”. Nokia 5500 e doar unul din exemple.

    Dar un model care sa aiba si aplicatii care aduc stiri de business pe ecranul telefonului, pe acelasi terminal destinat, in fond, nisei celor preocupati de propria silueta, e rarisim. Insa noi servicii web destinate telefoanelor mobile pot suplini lipsurile incercate de utilizatorii atipici in folosirea aproape oricarui tip de telefon. De pe mfun.ro, un site lansat in octombrie anul trecut, se pot descarca aplicatii care sa personalizeze telefoanele mobile cu servicii suplimentare. Singura conditie este ca telefonul caruia ii sunt destinate aplicatiile sa cunoasca limbajul de programare Java, o caracteristica indeplinita de cele mai multe dintre telefoanele aflate acum la vanzare in magazine. Dupa inregistrarea gratuita pe site-ul mfun.ro urmeaza etapa alegerii aplicatiilor ce se doresc a fi instalate. Lista, inca modesta, cuprinde aplicatii realizate de firma One Touch Info, detinatoarea site-ului. Dintre cele 14 la numar pot fi mentionate Mobile Business, serviciul care afiseaza cursul valutar, calculeaza TVA si ofera gratuit stiri economice de baza, sau Cocktail Wizard, o aplicatie ce genereaza liste de mixuri alcoolice ce pot fi preparate cu ingredientele introduse de utilizator.

    In ciuda gratuitatii, modelul de business prin care site-ul obtine totusi venituri se bazeaza pe reclamele inserate in aplicatii, explica Ioana Ciopraga, director de marketing al companiei care a lansat site-ul. „Concret, anul acesta ne asteptam la incasari din publicitate de aproape 100.000 de euro“, declara Ciopraga. Publicitatea nu ar trebui sa-i deranjeze pe cei 5.000 de abonati de acum ai serviciilor, pentru ca este inserata doar in momentele cand se incarca sau actualizeaza aplicatiile, neintrerupand activitatea acestora. Aplicatii similare sunt la ora actuala oferite si de operatorii de telefonie mobila, dar fara a fi gratuite. Site-ul mfun.ro se adreseaza insa doar celor din retelele GSM din Romania, Zapp utilizand tehnologia Brew si nu Java pentru aplicatii.

  • Prea mult Internet

    Cel mai mare furnizor de Internet din Statele Unite, Comcast, a inceput sa deconecteze o parte a clientilor pe motiv ca navigheaza prea mult, desi abonamentul este unul cu trafic nelimitat.

    Masura i-a pus pe jar pe clientii afectati, care au reprosat Comcast ca ofertele alese de ei erau cu trafic nelimitat. Intr-o declaratie publicata de cotidianul Washington Post, oficialii companiei au replicat ca aceste cazuri de deconectare fortata au fost „foarte rare“ si ca au fost facute „pentru a asigura in continuare majoritatii clientilor o experienta placuta in utilizare“. Analistii americani spun ca noile media, servicii Internet mari consumatoare de latime de banda, au devenit atat de utilizate, incat infrastructura de acum nu mai reuseste sa tina pasul. Astfel, in momentele de varf, un client care nu face mai mult decat sa-si verifice casuta de e-mail are parte de viteze de incarcare a paginilor incetinite de cei care folosesc intensiv Internetul. Cele mai mari consumatoare de Internet sunt serviciile de televiziune online la calitate high definition, descarcarea de fisiere de mari dimensiuni si programele de file-sharing prin care utilizatorii fac schimb de date pe Internet. Aceasta ultima categorie, spune un studiu recent al companiei de analiza ABI Research, este raspunzatoare pentru o treime din traficul total inregistrat pe Internet in Statele Unite. Un alt studiu de actualitate, realizat de producatorul de echipamente pentru telecomunicatii Cisco, arata ca traficul lunar pe care il genereaza acum doar site-urile cu filme in Statele Unite echivaleaza cu traficul anual rezultat din folosirea Internetului la nivel global in 2000. Si daca nu era suficient, curentul web 2.0 prin care noi servicii Internet incurajeaza interactivitatea si incarcarea de continut facut chiar de utilizatori creste nevoia de banda pentru upload.


    Toate conduc la o concluzie pe care multi operatori o vad intemeiata: urmeaza o criza de latime de banda care ar putea incetini sau chiar duce la caderea temporara a accesului la Internet pentru utilizatorii americani. Si, de partea companiilor furnizoare, la o cadere a profiturilor inregistrate, din moment ce in prezent nivelurile tarifare ale abonamentelor care asigura trafic nelimitat sunt gandite pornind de la premisa ca utilizatorii folosesc Internetul mai cumpatat. Unii furnizori sunt insa asigurati prin faptul ca impun contractual un nivel maxim de utilizare la a carui depasire se percep taxe suplimentare. Sau se intrerupe furnizarea serviciilor de acces si incep sa fie cautati avocatii.    

  • Cum mi-am petrecut vacanta

    Unde si-au incarcat bateriile managerii romani in aceasta vara? BUSINESS Magazin a vorbit cu mai multi manageri despre vacantele proaspat incheiate si despre metodele pe care le aplica pentru a-si reintra in dispozitia obisnuita de lucru.

     

    Laurentiu Ispir, investment officer la Oresa Ventures, a facut in aceasta vara un tur de opt zile prin aproape toata zona Provence: Avignon, Aix en Provence, Arles, Orange, Chateauneuf du Pape, Rousillon, Gordes si la final St. Tropez. „M-a impresionat stiinta francezilor de a-si face viata buna si faptul ca Provence aduna intr-un perimetru relativ restrans toate lucrurile frumoase de pe lumea asta. Sunt chiar prea multe pentru a le nominaliza.“ Ispir spune ca visa demult sa plece acolo, dar ca decizia a luat-o dupa ce l-a convins un amic ca zona este chiar mai frumoasa decat in carti si poze. „Am mai fost acum ceva ani pe Coasta de Azur, dar nu am avut timp sa urc mai in nord.“


    Cum s-a simtit inapoi in Romania? „Hotarat… sa ma intorc“, glumeste Ispir, care isi aminteste ca singurul regret a fost ca Bucurestiul „nu se afla in sudul Frantei“. Inca se mai gandeste la vacanta din Provence: „In plus, raspandesc microbul. Deja am contabilizat o «victima», care a vizitat Provence ca urmare a povestirilor mele. Garantat vor urma si altii“. Cat despre intoarcerea la birou si recapatarea formei de lucru, Ispir are o reteta probabil universal valabila: „Deschid Inbox-ul, imi creste rapid nivelul adrenalinei si reintru in forma in 5 minute“.


    Exista insa vacante dupa care nici chiar adrenalina nu te poate face sa iti revii usor. „Vacantele pe care le regret mereu sunt cele de schi. Si pentru ca sunt un dependent de schi si pentru ca este foarte greu sa treci de la munte, zapada, aer curat, oameni relaxati la praful si stresul care plutesc in aer in Bucuresti“, comenteaza reprezentantul Oresa.


    Dragos Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, ales recent la conducerea Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism, a adunat povesti de vacanta pe litoralul romanesc, chiar daca fragmentare: „De obicei, vacantele au durat cate un week-end, rar am apucat sa stau mai mult de doua zile“. Anastasiu lauda transformarea statiunii Mamaia, pe care el o pune in contrast cu alte statiuni: „Locuri de cazare noi sau renovate, spatii verzi amenajate si mult mai curate decat in anii trecuti, plaja ingrijita. Mamaia respira un aer de eleganta pe care, din pacate, alte statiuni precum Olimp sau Neptun nu o impartasesc“. Revenirea a fost dificila? „In general sunt mereu conectat la activitatile curente. Asadar, nu imi este greu sa ma reintorc la programul obisnuit, de birou. Reintrarea in forma are loc brusc, de a doua zi cu toate motoarele pornite.“ Conectat sau nu, si Anastasiu are insa vacante de care nu poate uita usor. A petrecut, de pilda, cateva saptamani in America de Nord, cand am vizitat Statele Unite si Canada: „Cred ca imi amintesc cu cel mai mare drag de zilele petrecute in California, de clima de acolo si de cerul care avea o culoare incredibila, era de un albastru pe care rareori l-am mai intalnit in Europa“.


    Oana Nastase, consilier de comunicare la Bursa de Valori Bucuresti, a petrecut doua saptamani in America de Sud, colindand in lung si in lat Argentina. A vizitat pe rand Buenos Aires, Salta, un alt oras mare al Argentinei, Cafayate, unde a fost cazata intr-un hotel amenajat intr-o veche crama de vinuri, a fost uimita de culoarea muntilor din „Marele Canion“ al Argentinei, a urmarit dansurile traditionale din Pumamarca, a vizitat o salina aflata la aproape 5.000 de metri inaltime pe locul unui vechi ocean si a petrecut cateva zile in parcul national Iguazu, unde se afla cea mai mare cascada naturala din lume. „Am venit odihnita psihic, am vazut niste lucruri minunate. In forma de lucru a trebuit sa intru inca de a doua zi. Fusul orar m-a deranjat un pic, dar daca reusesti sa stai treaz pana la ora naturala de somn din tara ta si nu cedezi tentatiei de a te culca imediat, te acomodezi foarte repede. Secretul este sa stai treaz, asa ca mi-am revenit relativ usor.“ Nastase spune ca reintrarea in forma se face usor, prin simpla focalizare a atentiei catre munca.


    Serban Cizmarescu, director general al lantului de magazine de decoratiuni Innova, povesteste ca a petrecut doua saptamani in insula greceasca Lesvos (foto). „Am inchiriat o vila, cu o plaja numai a noastra si la trei pasi de apa. Impresionanta a fost marea, care era perfect transparenta. Am putut sa facem snorkeling si sa pescuim cu harponul pesti, caracatita, calamar“. De altfel, acesta a fost si meniul principal: fructe de mare (cu cate o pauza de o zi de giros si souflaki), insotite de retzina (vinul grecesc cu aroma de rasina). Cizmarescu glumeste spunand ca desi au stat numai doua saptamani, „cred ca toti am fi preferat sa mai stam cateva zile, vreo 365“.


    Si directorul general de la Innova are cateva vacante care i-au ramas in memorie. De unele isi aminteste datorita frumusetii locurilor, cum sunt cele din Maldive, Mexic sau Londra, iar de altele pentru simplul fapt ca a fost impreuna cu copiii si a putut sa petreaca impreuna cu familia „quality time“ – la Caciulata, pe Valea Oltului.


    Despre recapatarea formei de lucru, Cizmarescu spune ca este „deja montat pe treaba“ din prima clipa cand intra pe usa. „Dupa vacante imi vin in minte multe idei de amenajare a showroomului si noi directii de dezvoltare. As putea sa spun ca imi revin mergand la sala, la masaj, dar in realitate cea mai buna forma de revenire este pentru mine sa ma afund total si imediat in munca.“


    Daca o vacanta de doua saptamani poate fi rezumata in cateva randuri, exista trei copii de manageri din Tara Galilor care probabil vor avea nevoie de luni intregi pentru a le povesti colegilor despre calatoria de un an in jurul lumii. Rowan (9 ani), Rhys (7 ani) si Jenna Pritchard (5 ani) s-au intors la sfarsitul lunii august in Tara Galilor dupa ce au vizitat 29 de tari, au zburat de 36 de ori cu avionul, au calatorit de 47 de ori cu vaporul si au strabatut in total 97.000 de kilometri. Calatoria a inceput la New York si au vizitat pe rand Canada, America de Sud, au trecut Oceanul Pacific spre Australia si China si apoi au revenit in Europa cu Transsiberianul.


    Explicatia acestei neobisnuite vacante e ca Joe si Rachel Pritchard, patronii unei afaceri de marketing din localitatea Llandovery, au decis sa isi ia copiii in aceasta calatorie, la care se gandeau inca din frageda tinerete, dupa ce au primit o mostenire neasteptata de la un unchi si au vorbit cu profesorii copiilor sa amane un an scoala. Cuplul a gandit  excursia pana la cel mai mic detaliu. Totusi, nu totul a functionat conform planului. Rhys s-a ratacit, din fericire temporar, in stepa din Mongolia, au calatorit 20 de ore cu un autobuz infricosator pe drumurile aflate in creierii Muntilor Anzi si au fost jefuiti. Insa familia Pritchard spune ca amintirile frumoase ale calatoriei compenseaza orice neplacere: copii au vazut de aproape ursii grizzly, paianjeni de toate dimensiunile si formele si au mancat tot felul de delicatese exotice.

  • Opere rock pe gheata

    Proaspat castigatori ai Premiului Muzical Mercury din Marea Britanie, The Klaxons arata ca stiu sa faca valuri inventand un nou gen muzical, chiar daca nu au prea multe in comun cu acesta.


    Exista un motiv intemeiat pentru care iti vine sa-ti lipesti urechile cu Moment atunci când mergi prin cluburile românesti, si anume ca România nu a avut niciodata o miscare rave. In Marea Britanie, supercluburile si „cultura de club“ sunt un fenomen care s-a petrecut numai pentru ca in 1994 politia a interzis adunarile in aer liber si muzica definita ca fiind constituita numai din „batai repetitive“. Scena rave a durat vreo cinci ani, dar a avut un impact ce nu poate fi inlaturat. Cluburile din Marea Britanie inca mai pastreaza o oarecare atmosfera in care nu exista clase sociale, fiind acel gen de loc unde fii de parlamentari se amesteca si cu muncitori din constructii, si cu distribuitori de droguri someri. Sunt acel gen de locuri unde este obligatoriu sa intri in vorba cu cineva pe care nu l-ai mai vazut pâna atunci. Ceea ce nu se datoreaza exclusiv drogurilor. Este o ramasita a spiritului rave.

     

    Nu trebuie uitate câteva chestiuni despre scena rave:

    1) Muzica a fost, in principal, la fel de interesanta ca ascultarea unui om care gaureste strada;

    2) Moda timpului a fost de-a dreptul ridicola (Manusi albe? Veste? Poftim?);

    3) Raverii insisi erau niste oameni care nu stiau pe ce lume se afla, semanând cu niste maimute care aveau in plus avantajul degetelor opozabile. Totusi, ceea ce avea rave-ul era o energie uriasa. O bucurie ca lucrurile se schimbau, ca se putea face ceva ce nu se mai facuse pâna atunci.

     

    Acesta este spiritul pe care l-au valorificat The Klaxons. Saptamâna trecuta, albumul lor de debut intitulat „Myths of the Near Future“ („Miturile viitorului apropiat“) a câstigat Premiul Muzical Mercury in Marea Britanie, invingand-o pe Amy Winehouse, considerata favorita. Daca vrei sa faci valuri in lumea muzicii, atunci nu exista solutie mai buna ca inventarea unui nou gen muzical, ceea ce au facut cei de la The Klaxons. „Nu-Rave“ este un gen muzical imposibil de definit fara a-i mentiona. In afara de Hadouken! (atentie la semnul de exclamatie obligatoriu), e greu sa te gândesti la o alta trupa care se sa incadreze in specificatiile nu-rave. Chiar daca sunt pionerii acestui nou gen, The Klaxons au la fel de multe in comun cu rave-ul ca Dolly Parton.


    Cu o combinatie cât se poate de traditionala de tobe si chitare, nu e deloc surprinzator ca The Klaxons nu suna foarte rave. Unele dintre piesele lor includ, intr-adevar, claxoane pneumatice (foarte rave), sirene (foarte rave) si diverse chitaituri electronice. In plus, LP-ul contine si o preluare dupa piesa rave din anii nouazeci interpretata de catre Grace, „Not Over Yet“. In afara de asta, insa, trupa paseste ferm pe teritoriul indie. Ca niste jefuitori de morminte moderni, The Klaxons au furat cele mai bune aspecte ale rave-ului, lasând in urma doar cadavrul in putrefactie. Iar ceea ce merita furat nu e muzica, ci energia.


    Pe lânga faptul ca au inventat un gen, The Klaxons au reusit sa atraga si atentia mass-media gratie trupei de fani devotati care ii urmeaza la fiecare concert si care o iau razna la fiecare piesa, readucand la moda betele luminoase. Au reusit sa pastreze acest sentiment de euforie haotica si in inregistrarile lor si, din acest motiv, „Myths of the Near Future“ nu e usor de ascultat. In ciuda unor piese de-a dreptul datatoare de dependenta, numai bune de difuzat la radio, prezentate pe single-uri ca „Golden Skans“, cea mai mare parte a LP-ului este mult prea zgomotoasa  – si experimentala – ca sa stea alaturi de muzica altor trupe indie mai conventionale ca Bloc Party.


    Daca eram in locul lor, eu as fi renuntat la eticheta de „Nu-Rave“ si as fi dat alt nume miscarii din care fac parte: „Nu-Prog“. Muzica pe care o fac The Klaxons seamana mai degraba cu rockul progresiv al anilor saptezeci. Sa examinam probele. Primul lor LP este un album concept despre „viitor“, face parte dintr-o „trilogie de trei albume care trateaza despre trecut si viitor“, citeaza texte literare culte (titlul „Myths of the Near Future“ este inspirat de cartea ononima a autorului JG Ballard),  iar numele lor este luat din „Manifestul futurist“. Vi-l puteti inchipui pe Noel Gallagher citându-l pe Thomas Pynchon in versurile lui? Exact. The Klaxons au acelasi stil de glume intelectuale pe care le-ar face un student la arte si la care te-ai astepta din partea unor trupe progresive ca Pink Floyd sau Yes. Asteptati-va ca nu peste multa vreme sa-i vedeti ca incep lucrul la o opera rock care se va monta pe gheata.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Intalnire la varf

    Romanul lui Daniel Kehlman, aparut acum doi ani, reprezinta fara indoiala cel mai mare succes de public pe care literatura germana l-a cunoscut in ultimele decenii. Drepturile de traducere au fost achizitionate in circa 30 de tari (inclusiv Coreea si Statele Unite), iar tirajul a atins 1 milion de exemplare.

     

     

    Autorul si-a scris cartea la varsta de 30 de ani (acum are 32), a mai avut o iesire spectaculoasa in public, cu romanul „Eu si Kaminski“, si a primit circa 12 recompense literare prestigioase, printre care premiul Candide si premiul Kleist. In acest volum, Kehlman isi foloseste puterea fanteziei pentru a-i face sa retraiasca pe doi dintre colosii gandirii germane. Pornind de la un principiu de arta poetica pe care il si teoretizeaza („Naratorul opereaza cu realitatea. Cu dorinta de a corecta ceea ce exista potrivit propriei imaginatii, el inventeaza o a doua realitate, privata“), el realizeaza o intalnire culturala la varf, potrivit careia Humboldt isi incruciseaza drumurile cu Gauss, in anul de gratie 1828, in timpul unui congres stiintific la Berlin. Prin numeroase flashback-uri, Kehlman relateaza evenimente marcante din viata celor doi, pictand astfel doua personaje ce pot fi considerate drept niste incarnari tipice ale caracterului national german. O face cu familiaritate, fara respectul intepenit in care se transforma uneori adoratia si aducand o tonica adiere de umor peste toata povestea. Unul dintre genii este naturalistul si exploratorul Alexander von Humboldt (1769-1859). El paraseste viata burgheza, isi croieste drum prin padurea virgina, intalneste monstri marini si canibali, navigheaza pe Orinoco, gusta otravuri, numara paduchii din parul indigenilor, urca pe coastele vulcanilor si nu iubeste femeile. Este omul despre care in Rusia se spunea ca „stie tot ce se poate sti“. Celalalt este Carl Friedrich Gauss (1777-1855), „printul matematicilor“, astronom de geniu.

     

    El sare din patul nuptial ca sa noteze o formula, studiaza teoria probabilitatilor, descopera faimoasa curba ce-i poarta numele, calculeaza orbita planetei Ceres cu o inspaimantatoare exactitate si uraste calatoriile. Ce se intampla atunci cand orbitele a doua mari spirite se intalnesc? Doi oameni innebuniti dupa stiinta, cu viata si delirurile lor, ridicoli si gigantici in acelasi timp, sunt adusi unul langa celalalt de o concluzie nu tocmai stenica: intelegerea geniala a lumii se asociaza, in general, cu un radical dezinteres fata de oamenii din jur.

     

    Daniel Kehlmann, „Masurarea lumii“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Chicklit a la russe

     

    Primul roman chicklit rusesc apare la editura Polirom sub semnatura Oksanei Robski. Sotul ei, un oligarh moscovit, a fost ucis cu cativa ani in urma, iar tanara si frumoasa vaduva, desi a perceput totul ca pe o tragedie, a gasit puterea sa-si transforme experienta intr-o carte. Un roman captivant, scris parca de un condei cu experienta, in care eroina (o copie la indigo a autoarei) explica, temeinic si cu argumente neortodoxe, cum se poate pune mana pe un sot bogat. Acest roman care demonstreaza ca, in conditii de stepa, crima poate deveni „casual“, s-a vandut ca painea calda si a facut din autoare un personaj de faima. Absolventa de jurnalistica si regie de film, Oksana Robski a realizat deja scenariul pentru adaptarea cinematografica a romanului ei. In plus, anima un show televizat in care da sfaturi competente tinerelor rusoaice care vor sa faca un mariaj reusit cu un barbat puternic si bogat.

     

    Oksana Robski, „Casual“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    Dragostea, bat-o vina!

     

    La statura de vedeta internationala a lui Kate Moss au contribuit, mai mult inca decat talia sa filiforma si fata sa frumoasa, dar stranie, povestile sale de amor rock-and-roll. „Dupa controversa ce a inconjurat campania Calvin Klein, a avut norocul sa faca un cuplu cu Johnny Depp. Aceasta a catapultat-o in universul celebritatilor“, explica Fred Vermorel, autorul volumului „Kate Moss: Addicted to Love“. Intre 1994 si 1997, evolutia celor doi, de la certuri oribile la clipe de desavarsita armonie, vor fi urmarite cu aviditate de presa de scandal. Dupa despartirea de Johnny, va continua sa-i incante pe paparazzi cu numeroasele ei legaturi amoroase. Mai mult decat de droguri, Moss este dependenta de dragoste, sustine acelasi Vermorel. Leonardo Di Caprio, Antony Langdon, Johnny Knoxville, Mario Sorrenti, Billy Zane, Jake Chapman si Pete Doherty sunt doar cateva nume din lunga lista de amanti ce i-au fost atribuiti.

     

    Fred Vermorel, „Kate Moss: Dependenta de dragoste“,

    Editura Allfa, Bucuresti, 2007

  • Muntele vrajit

    Condamnata la parasire in anii ’30 de autoritatile care se temeau ca stancile de sub ea s-ar putea surpa, localitatea medievala fortificata Calcata, situata la aproape 50 de kilometri la nord de Roma, a renascut incepand cu anii ’60, atunci cand a fost descoperita de catre artisti si boemi – italieni si straini deopotriva – care si-au stabilit caminul acolo, in stilul unei perfecte comunitati hippy.

     

    RENOVARE: Mutati in casele de piatra abandonate pe care le-au cumparat de la proprietarii fericiti sa le poata vinde, artistii le-au renovat, au reparat aleile pavate cu bolovani si au transformat mare parte dintre pesterile de sub sat in locuinte subterane. Tot ei au reusit sa convinga autoritatile sa revoce condamnarea la moarte a localitatii.


    ATRACTII: Noii locuitori au deschis cafenele, restaurante si galerii de arta, una dintre cele mai interesante fiind Studio d’Arte Porta Segreta, o galerie subterana condusa de pictorul Giancarlo Croce, care expune si operele sculptorului local Costantino Morosin, realizate din roca si tuf vulcanic procurate din imprejurimi.

     

    CAZARE: Cei ce vor sa poposeasca aici se pot caza in camere din casele localnicilor, la preturi pornind de la 20 de euro pe noapte. Exista si o agentie de turism locala, I Sensi della Terra, care inchiriaza camere in sat, cel mai frecvent pentru un weekend sau doua-trei zile. Probabil ca atat ar fi suficient pentru a percepe energiile pozitive ale locului, caci unul din motivele care i-au atras aici pe boemi si, mai nou, pe cei sedusi de moda new-age este legenda despre energia speciala emanata de stancile vulcanice de sub Calcata. Triburile faliscilor, care au salasluit in aceasta regiune inainte de fondarea Romei, considerau muntele de aici drept loc sacru, un fel de Stonehenge peninsular.


    CIUDATENII: Calcata are o veche istorie de bizarerii. La scurt timp dupa jefuirea Romei din 1527, cand armatele lui Carol Quintul au distrus orasul, un soldat german a sosit la Calcata purtand cu el o relicva ce se spune ca ar fi fost pielea rezultata de la taierea imprejur a Mantuitorului. Relicva i-a fost confiscata soldatului, dar a ramas in localitate, pentru a disparea misterios in 1983, locuitorii jurandu-se ca a luat-o Vaticanul. Tot la capitolul ciudatenii se inscrie si o fresca reprezentandu-l pe Jimi Hendrix, pictata pe zidul unei case din secolul al XVIII-lea.

     

    NOBILIMEA: Nu toti cei ce vin la Calcata sunt manati de dorinta de a-si explora veleitatile artistice. Exista si oameni atrasi de frumusetea localitatii, unul dintre cele mai bine pastrate sate medievale din Italia. Printre acestia se numara reprezentantul uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Europa, printul Stefano Massimo, a carui familie a detinut Calcata in secolul al XIX-lea si care in prezent are un conac in partea de sud-est a satului. 

     

    CA LA TARA: Satul e un loc in care, daca vrei sa scoti bani de la un bancomat, sa trimiti o scrisoare sau sa te bucuri de alte avantaje ale modernitatii trebuie sa te deplasezi la Calcata Nuova, noua asezare in care s-au refugiat locuitorii originari din Calcata. Locuitorii cei noi nu sunt insa deranjati, pentru ca in acest colt de lume pot umbla linistiti pe drum in pijama, cu un pahar de vin sau o ceasca de cafea in mana, fara sa-i admonesteze nimeni.

  • Sucu contra Sucu

    Camelia Sucu deschide in aceasta saptamana primul magazin Natuzzi din Romania. Acesta este doar primul pas in extinderea Class, compania pe care o conduce si care va concura Mobexpert – afacere de unde Camelia Sucu a iesit dupa ce a primit 40 de milioane de euro de la fostul ei sot, Dan Viorel Sucu.

     

    In aprilie, Dan Sucu devenea „cel mai indatorat om din Romania“, iar fosta sa sotie Camelia era femeia de afaceri cu cele mai multe lichiditati, dintr-o tranzactie de circa 40 de milioane de euro – vanzarea a 40% din grupul Mobexpert.

     

    Asaltata de propuneri de afaceri, de bancheri si de investitori, Camelia Sucu a preferat sa se concentreze pe afacerea sa principala – Class, fosta divizie de mobilier de lux a grupului Mobexpert, fara a ignora totusi piata imobiliara, afacerea momentului in Romania. „Investesc cat de mult pot in imobiliare“, spune, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Camelia Sucu. A luat terenuri, iar pretul unora deja s-a dublat. „Am facut deja primul profit din imobiliare“, sustine ea, cu un zambet pe buze, dar completeaza rapid: „acesti bani vreau sa-i investesc in constructie“.

     

    Ce fel de constructii inca nu vrea sa spuna, dar enumera cu placere „santierele“ in care este implicata pentru dezvoltarea afacerii Class. Compania isi construieste acum un nou sediu intr-o casa din Dorobanti. In ziua interviului – care a avut loc in magazinul Class din Pipera – Camelia Sucu era pe ultima suta de metri cu amenajarea magazinului Natuzzi din zona Unirii. Nu in ultimul rand, compania are un showroom in cadrul ansamblului rezidential Peninsula, dezvoltat de Neocity in cartierul Colentina. Iar ultimele doua arata directia pe care o imprima acum Camelia Sucu afacerii sale: extinderea Class cu noi game de produse, dar mai ales catre un nou gen de clienti. Sau, cum spune chiar ea, „ma concentrez pe dezvoltarea Class atat pe orizontala, cat si pe verticala“.

     

    Class a aparut in 1994 si a fost, vreme de multi ani, instrumentul comercial de import al Mobexpert. Abia anul trecut, Class s-a desprins complet si Dan Sucu i-a vandut Cameliei actiunile pe care le detinea in aceasta companie, ca parte a tranzactiei mai complexe de separare a afacerilor celor doi. Acum, compania profita de cresterea pietei imobiliare, care a dus si la cresterea pietei comerciale de bunuri casnice si mobilier. „Am adaugat noi furnizori, pentru ca se simtea nevoia stratificarii mult mai clare a ceea ce inseamna nisa de lux“, explica Camelia Sucu.

     

    Insa marea schimbare ar putea veni din atacarea unor noi segmente de pret. „Am dorinta de a intra in casele cat mai multor oameni“, spune ea. In trecut, povesteste Camelia Sucu, simtea din discutiile cu clientii nevoia unei oferte mai reduse ca pret. „Dar nu puteam cobori, pentru ca intram in competitie directa cu Mobexpert.“ Acum, fiindca este independent si nu mai e parte a unui grup mare si cu forta financiara, Class are nevoie si de volume mai mari de vanzari. Ca urmare, se pregatesc noi game de produse, cu preturi ceva mai reduse. Ceea ce inseamna ca, desi Camelia Sucu nu o spune explicit, Class va concura si cu Mobexpert de acum inainte. „Nu-mi doresc neaparat sa concurez cu Mobexpert, dar fiecare trebuie sa-si gaseasca un segment de piata.“

     

    Noua directie imprimata afacerii Class urmareste evolutia pietei imobiliare. Dupa multi ani in care constructiile rezidentiale noi se adresau aproape exclusiv oamenilor cu venituri mari si foarte mari, in ultimii doi ani accentul a cazut pe locuintele destinate clasei medii. „Nu o sa stau departe de piata imobiliara“, spune Camelia Sucu; intentia e demonstrata de showroom-ul din cadrul ansamblului Peninsula, dar si de planurile de a deschide reprezentante similare si in alte complexuri rezidentiale aflate in lucru. „Dorinta mea nu e numai de a deschide magazine, ci mai ales de a deschide showroom-uri in cadrul complexurilor rezidentiale“, spune Camelia Sucu. Ceea ce nu inseamna ca nu va continua extinderea retelei comerciale. Pe langa magazinul Natuzzi, deschis in aceasta saptamana, vor mai fi deschise anul viitor in februarie inca doua, in Constanta si Cluj. Reteaua Class are acum cinci magazine – trei la Bucuresti, unul la Constanta si inca unul in Iasi – si a realizat anul trecut vanzari de aproape cinci milioane de euro.

     

    Noul magazin a necesitat investitii de 600.000 de euro in amenajare si marfa. Natuzzi, cel mai mare producator italian de canapele, este partener al Class inca din 1995. Camelia Sucu isi aminteste cum a pornit relatia in urma cu 12 ani. „Am deschis magazinul din Stefan cel Mare, prima noastra proprietate“, spune ea – la acea vreme era vorba sa fie un magazin pentru canapelele Natuzzi, sloganul de atunci al companiei fiind „400 de culori in 200 de modele“. „Eu am amenajat atunci cum stiam ca doreste romanul – nu numai canapele, ci si alte obiecte de mobilier, accesorii, iar italienii nu au fost fericiti de alegerea mea. Acum deschid 1.200 de metri patrati in Bulevardul Unirii – un spatiu dupa noul concept Natuzzi – care are tot ce mi-am imaginat eu in 1995.“

     

    In afara de constructii si de comertul cu mobila, are in plan si o alta afacere, legata de Class: sa investeasca in productie. Class are o echipa de tineri designeri care isi pot valorifica astfel creatiile. Dar resursele Cameliei Sucu par inepuizabile: „Am un business care este de baza, mai sunt si altele pe alaturi. Dar e imposibil sa nu ma mai bag in alte doua afaceri“. Cat priveste un mai vechi vis al ei, acela de a construi o clinica privata – spune ca nu s-a materializat inca – „dar nu, nu am uitat de centrul medical“.

     

    Dupa ce a primit cele aproape 40 de milioane de euro de la fostul sot, Camelia Sucu a fost asaltata de propuneri de servicii de private banking sau de investitii de la mai multe banci. A considerat insa ca nu e momentul, din punctul de vedere al mediului de afaceri: „Cred ca sunt cunoscuta ca un om care stie ce sa faca cu banii.“ E drept ca o parte din bani a alocat-o unui trust pentru cele doua fiice, alta parte fiind alocata investitiilor in Class, dar grosul banilor este disponibil pentru alte investitii.

     

    De baza vor ramane cele imobiliare, in care Camelia Sucu nu doreste neaparat sa se aventureze de una singura. „Intotdeauna mi-au placut partenerii de afaceri, dar de data asta o sa fie cel putin 50-50%“; aluzia e la Mobexpert, afacerea pe care a creat-o alaturi de Dan Sucu, si unde partea ei a fost de numai 40%. A iesit din actionariatul Mobexpert printr-o tranzactie comerciala incheiata inainte de pronuntarea divortului si incheierea partajului. „Daca cei doi asociati nu stiau sa mearga impreuna, venirea IKEA avea sa afecteze puternic Mobexpert. Nu am fi putut construi nimic“, afirma acum, la noua luni dupa semnarea contractului de vanzare a celor 40% din actiuni. „Eu ma pot concentra acum pe Class, Dan (Dan Sucu – n.red.) pe Mobexpert.“

     

    Intr-o declaratie de la inceputul acestui an pentru BUSINESS Magazin, Camelia Sucu comenta ca ar fi putut obtine mai multi bani pe actiunile detinute, dar ca decizia vanzarii a fost luata si din considerente sentimentale, nu numai din ratiuni de business. „Am facut compromisuri din postura de actionar minoritar, dar si din postura de partener intr-o afacere la a carei creatie am contribuit si pe care voiam sa o vad ca rezista si se dezvolta in continuare“, spune ea acum. Mai ales ca nu exclude posibilitatea revenirii in afacerea Mobexpert. Dan Sucu spunea in aprilie ca analizeaza oportunitatea vanzarii unui pachet de 25% din actiunile Mobexpert pe piata de capital, listand astfel grupul la bursa. Dupa plata celor 40 de milioane de euro, dintre care 32 de milioane provin de la Alpha Bank, Dan Sucu spunea despre el ca este probabil „cea mai indatorata persoana din Romania“ si ca nu se simte confortabil cu aceasta pozitie. Planuita cotare la bursa i-ar oferi lui Dan Sucu lichiditatile necesare pentru a-si rambursa creditul, iar fostei sale sotii oportunitatea de a cumpara actiuni Mobexpert.

     

    Pasionata de masini si de viteza, Camelia Sucu s-a miscat rapid in cele cinci luni de cand a incasat una dintre cele mai mari sume platite cash in mediul romanesc de afaceri. Insa continua sa mearga cu acceleratia la podea. „Daca ma intreaba cineva de ce nu ma relaxez, de ce mai vreau bani, nu pot sa-i raspund decat ca businessul este un joc in care intri, te antrenezi, te lupti, competitia te intareste.“ Si ajunge inevitabil la analogia cu sportul: „Fac cu multa pasiune ceea ce fac. Imi place competitia. Nu conteaza cate concursuri ai castigat cand esti sportiv, cat te tin picioarele concurezi“.

  • Class in cifre

    • 1994 – Anul infiintarii
    • 2006 – Desprinderea de grupul Mobexpert
    • 5 mil. euro – Vanzari realizate in 2006
    • 5 – Numar de magazine existente: trei in Bucuresti si cate unul in Constanta si Iasi.
    • 12 ani – Durata relatiei de afaceri dintre Class si producatorul italian Natuzzi
    • 600.000 de euro – Valoarea investitiei in amenajarea magazinului Natuzzi cu o suprafata de 1.200 de metri patrati