BusinessMagazin

Blog

  • Frankfurt 2011: Cum se câştigă încrederea în maşinile eco?

    Un articol din revista germană Spiegel semnala în urmă cu trei ani următorul aspect: “Maşina se îndreaptă cu viteză maximă înspre o criză de încredere. Producătorii de automobile pot fi doar spectatori, ca nişte episcopi care văd că tot mai mulţi credincioşi părăsesc biserica”. Atitudinea jurnaliştilor nemţi putea veni ca efect al crizei economice care părea să zgâlţâie tot mai tare industria auto mondială. Pieţele emergente au tras însă pe creştere industria, iar la Frankfurt producătorii au început să facă din nou estimări în ce priveşte tendinţele pe plan mondial. De exemplu, datele Mercedes-Benz subliniază că industria auto va creşte mai puternic decât economia mondială în acest deceniu.

    În esenţă, producătorii de automobile au prezentat la Salonul Auto de la Frankfurt o serie de vehicule noi şi experimentale, care ne desprind de imaginea maşinii aşa cum o ştiam. Deşi multe dintre ele nu ar putea fi folosite niciodată în lumea reală, anumite trăsături comune ies repede în evidenţă privind imaginea de ansamblu: maşinile viitorului sunt mai curate, mai bine conectate la mediul în care se deplasează şi mai adaptate la nevoile şoferului. După unele estimări, trei miliarde de autoturisme vor fi folosite în lumea întreagă până în 2050, de patru ori mai multe faţă de nivelul actual. Tendinţa clară de urbanizare la scară planetară va conduce pe termen mediu şi lung la trafic tot mai aglomerat şi, deci, mai mult timp petrecut în maşină şi deplasări la viteze mai mici. Efectele sunt două: maşinile trebuie să devină mai prietenoase cu mediul şi, simultan, mai confortabile pentru cei care le folosesc. Dacă astăzi maşinile sunt capabile să frâneze şi să accelereze automat pentru a evita accidentele, să blocheze centurile de siguranţă în situaţii de risc sau să parcheze la comanda şoferului, viitorul va aduce şi mai multe: deplasare în oraş fără consum de energie, plata facturilor în mişcare, dirijarea şoferului în funcţie de condiţiile de trafic descărcate de pe internet în timp real şi ecrane 3D care să îl ghideze. De fapt, studii recente ale Microsoft, citate de Financial Times, arată că maşinile reprezintă a treia industrie în materie de inovaţii tehnologice după telefonia mobilă şi tabletele computer. Aşadar, toate drumurile duc înspre automobilul care nu va face doar să transporte de la A la B, ci va fi şi un bun cunoscător al capriciilor şoferului, capabil să-i anticipeze obiceiurile din timpul condusului. Diferenţa faţă de industria IT&C e aceea că automobilul trebuie să funcţioneze mai mult timp şi, mai important, să îşi păstreze cât mai mult din valoare pe măsură ce e folosit.

    Şi totuşi, deşi inovaţia e pe buzele tuturor, eforturile depuse nu sunt egale. Supremaţia de altădată a evenimentelor auto de peste Ocean a intrat într-un con de umbră. Salonul Auto de la Frankfurt a adus în faţa publicului peste o sută de noi modele, comparativ cu cele numai câteva zeci expuse la Detroit. Schimbarea centrului de putere înspre Europa e confirmată nu doar de numărul de surprize din standuri, dar şi de faptul că producătorii germani au accelerat în materie de inovaţie. Iar grupul Volkswagen – sub care funcţionează branduri precum Audi, Lamborghini, Bugatti, Bentley, SEAT şi Skoda – e doar unul dintre exemple. Pe scurt, Audi a prezentat şapte noi modele la Frankfurt, printre care electrica A2 hatchback şi conceptele de oraş Urban Concept şi Urban Concept Spider. Volkswagen intenţionează să repete succesul Beetle cu noua gamă de maşini Up, dar şi să redefinească mobilitatea prin conceptul cu un sigur loc NILS. BMW mizează pe sloganul maşinii electrice din clasa premium prin conceptele i3 şi i8, în timp ce Mercedes a inovat în clasa B şi modelele AMG.

  • Şapte întrebări pentru viitorul CEO la stat

    O formulare oarecum ambiguă şi perpetuarea respectivei ambiguităţi în presă a umplut, săptămâna trecută, inbox-ul lui George Butunoiu, unul dintre candidaţii care ar fi putut să asiste Ministerul Economiei în instalarea managementului privat la cinci mari companii de stat. Câştigătorul licitaţiei lansate în urmă cu două săptămâni, în valoare de circa 600.000 de euro, a fost anunţat vinerea trecută (Pedersen&Partners, condus de peste cinci ani de Mona Neagoe), însă acesta nu ar alege candidaţii, ci va trebui să asiste ministerul în selecţia consultantului pentru desemnarea firmei de recrutare a viitorilor manageri, să întocmească caietul de sarcini şi să ofere elementele ce trebuie urmărite în timpul interviurilor finale.

    Dar oamenii au înţeles că este vorba de procesul de recrutare în sine, aşa că au început să trimită mailuri. “Sunt foarte mulţi oameni în piaţă interesaţi de aceste funcţii. Am început deja să primesc o mulţime de

    CV-uri chiar de la oameni care conduc companii foarte importante din România. Majoritatea este din companii multinaţionale. Ba am primit pe e-mail şi două CV-uri din străinătate. Unii sunt interesaţi de salariile foarte mari pe care ar urma să le primească, iar alţii spun că s-ar mulţumi şi cu salarii mai mici decât în prezent”, spune Butunoiu, a cărui companie a participat la licitaţie în parteneriat cu casa de avocatură Biriş Goran. Interesantă graba managerilor, nu? Ea poate fi motivată de salariile mari anunţate deja în proiectele legislative ale Guvernului, de provocarea pe care o constituie restructurarea unei companii de stat şi de benefiicile pe care o astfel de acţiune le pot aduce CV-ului. Hidroelectrica, Oltchim, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Electrica Furnizare şi Romarm sunt primele companii din subordinea Ministerului Economiei care vor avea management privat.

    Ideea unor companii de stat cu management privat este cât se poate de benefică pentru economia românească şi mediul local de afaceri. Dar, înainte de a trimite sau a selecta CV-uri, viitorii manageri, guvernanţii şi chiar partenerii companiilor trebuie să găsească răspunsuri pentru o serie de întrebări esenţiale:
    1. Va fi eliminat factorul politic din conducerea executivă şi administrarea celor cinci companii de stat? Câtă libertate de mişcare vor avea managerii?
    2. Cine va stabili regulile jocului, criteriile de performanţă şi obiectivele pentru aceşti manageri?
    3. Cum se va raporta middle-managementul din respectivele companii la noul CEO?
    4. Cum va evolua relaţia cu partenerii tradiţionali, furnizori sau clienţi?
    5. Vor beneficia companiile de mai multă încredere din partea sistemului bancar, care să le asigure finanţarea de care au nevoie?
    6. Care va fi relaţia dintre management şi Consiliul de Administraţie, numit şi acesta, în prezent, pe considerente politice?
    7. Care va fi reacţia sindicatelor, cum vor colabora acestea cu managementul privat şi cum vor accepta restructurările?
    8. Salariile şi bonusurile propuse nu sunt totuşi prea mari în raport cu businessul respectivelor companii?

    “Ce le ceri acestor oameni este una dintre cele mai importante probleme”, spune analistul economic Dragoş Cabat. Stabilirea regulilor de performanţă care să impună managerului cerinţe şi depolitizarea managementului sunt două din cele mai mari probleme care nu aparţin managerilor, ci reprezentanţilor statului, din Consiliile de Administraţie, ministere sau din Guvern. “Statul a dovedit că nu prea ştie să controleze şi de fapt tot ceea ce contează în evaluarea managementului este să te bazezi pe indicatori de performanţă şi nimic altceva”, spune Cabat. Şi actualii manageri performează în funcţie de criterii impuse, dar respectivele criterii nu slujesc doar interesele companiei. Un mare combinat într-o zonă monoindustrială poate avea, în jocul politic, un rol mai degrabă social, el va trebui să angajeze oameni, să dea slujbe. Drept urmare, echipa managerială se va concentra pe rolul social, iar rezultatele economice nu vor mai conta aşa de mult. Creşterea cifrei de afaceri, obţinerea profitului cu orice preţ sau menţinerea activităţii pentru a sluji intereselor unor parteneri de afaceri cu legături politice pot fi alte exemple de criterii care nu vor transforma compania de stat într-un model de profitabilitate asezonată cu responsabilitate socială.

    Întreprinderile cu acţionariat majoritar de stat trebuie tratate însă diferenţiat, în funcţie de gradul de utilitate socială, consideră un bancher care a preferat să îşi păstreze anonimatul: “Este o prostie să le tratăm pe toate la grămadă şi să înţelegem prin eficienţă lichidarea totală a subvenţiilor la toate companiile de stat, inclusiv Metrorex şi CFR. Şi în Germania, şi în Italia, companiile de transport public, cu care călătoresc inclusiv oameni cu niveluri scăzute de venit, beneficiază de un anumit grad de implicare a statului. Aceasta nu anulează şi nu trebuie să anuleze principiul unui management eficient”. Nu asta ar fi problema cea mai mare, deoarece performanţa unei companii depinde până la urmă de calitatea managementului şi de atitudinea acţionarilor, nu de structura acţionariatului, adică dacă a fost sau nu privatizată compania. În Vest există numeroase exemple de întreprinderi de succes cu capital de stat, ca şi de falimente în mediul privat. “Depinde însă cât de mult <îşi bagă nasul> statul ca acţionar majoritar: scopul de bază al statului ca acţionar e să aibă în portofoliu companii funcţionale şi profitabile, de pe urma cărora să aibă surse de venit consistente (adică nu entităţi căpuşate în beneficiul unor anumite grupuri sau vaci de muls prin imixtiuni de alt gen, cum a fost cazul donaţiei de la Romgaz la buget)”, precizează un alt bancher intervievat de BUSINESS Magazin.

  • Cea mai scumpă sticlă de whisky din lume

    Evenimentul bate recordul mondial precedent, stabilit de ultima sticlă de Dalmore 64, vândută la magazinul Harrods pentru 120.000 de lire cu trei luni în urmă.

    “Proprietarul fabuloasei sticle a făcut o investiţie fantastică, ce va creşte în valoare cu încă 100.000 de lire în zece ani. Cât va valora oare peste încă 10 ani?”, a declarat Vijay Mallya, preşedintele Whyte & Mackay, referindu-se la whisky-ul Dalmore 62 vândut în Singapore drept “aur lichid”.

    The Dalmore este marca de whisky situată pe locul al treilea mondial în funcţie de ritmul creşterii vânzărilor, cu 34% în ultimul an. Jura, tot una dintre mărcile producătorului Whyte & Mackay, a avut cea mai mare creştere în ultimul an – 38%.

    The Dalmore 62, creaţie a lui Richard Paterson, a fost lansată în 2002 într-o serie de 12 sticle, impunându-se rapid în topul celor mai scumpe mărci din lume, după ce un om de afaceri a plătit 32.000 de lire pentru o sticlă la hotelul Penny Hill Park din Surrey, scrie ClickLiverpool.com. După ce a împărţit-o cu prietenii, omul de afaceri i-a lăsat chelnerului bacşiş sub forma ultimei picături de whisky din sticlă.

  • Record de vizualizări la un filmuleţ al Poliţiei: Cum e trântit un motociclist de portiera unei maşini (VIDEO)

    Imaginile au fost filmate cu o cameră de supraveghere a traficului. În descrierea ce însoţeşte filmuleţul nu se precizează unde şi când anume a fost înregistrat evenimentul.

    Filmul de 30 de secunde a fost postat în data de 3 septembrie şi a adunat deja peste 91.000 de vizuallizări. În descrierea care însoţeşte imaginile, poliţiştii au scris: “Nerespectarea regulilor de circulaţie, conduce la accidente. Din fericire de această dată nu au existat urmări. ATENŢIE!!!” (sic!).

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Afirmaţia că prăbuşirea zonei euro ar provoca război în Europa – “o iresponsabilitate cât Everestul”

    Ministrul polonez de Finanţe, a cărui ţară deţine în prezent preşedinţia semestrială a UE, a avertizat în această săptămână, într-un discurs la Parlamentul European, asupra producerii unui război pe continent în următorii zece ani dacă zona euro se prăbuşeşte.

    “M-am întâlnit recent cu un prieten care a lucrat cu mine în perioada reformelor economice şi care acum e preşedinte al unei mari bănci poloneze. El mi-a zis: ‘Ştii, după asemenea şocuri economice şi politice, rar se întâmplă ca în următorii zece ani să nu fie un război catastrofal. Mă gândesc serios să le fac rost copiilor mei de o viză permanentă pentru SUA’”, a spus Rostowski, conchizând că liderii europeni “nu pot lăsa să se întâmple o astfel de catastrofă”.

    Rostowski este ministru de finanţe din 2007, reprezentând Platforma Civică de centru-dreapta.

    Liderul partidului de opoziţie Lege şi Justiţie, Jaroslaw Kaczynski, a reacţionat imediat, afirmând că “a vorbi astăzi despre război şi despre necesitatea de mutare în SUA echivalează cu o iresponsabilitate cât Muntele Everest”.

    La rândul său, Jerzy Wenderlich, vicepreşedinte al Seimului din partea Alianţei Stângii Democratice, a comentat că “o astfel de persoană n-ar trebui nici să ţină în mână o puşculiţă, nemaivorbind de bugetul statului”.

    Premierul Donald Tusk, încercând să-şi apere ministrul, a explicat că sensul spuselor lui Rostowski era de fapt că “dacă nu se iau decizii rapid şi nu se trece rapid la acţiune, ne îndreptăm spre o direcţie periculoasă”. “Vă rog să trataţi cuvintele d-lui Rostowski ca un avertisment ferm către toţi politicienii zonei euro care timp de multe luni, în loc să ia decizii, au rămas într-o stare de inerţie.”

    Rostowski s-a bazat în declaraţia sa despre eventualul război pe un studiu recent al băncii elveţiene UBS, conform căruia fragmentarea zonei euro ar implica riscuri politice, întrucât conceptul de Europă unită şi autoritatea ei ca atare pe scena internaţională ar deveni desuete şi ar apărea riscuri de război civil ori de ascensiune a unei guvernări autoritare sau militare.

    UBS estima, de asemenea, că probabilitatea ca o ţară considerată “verigă slabă” în ansamblul zonei euro să abandoneze uniunea monetară este zero, întrucât costurile ieşirii din zona euro pentru ţara respectivă ar atinge 40-50% din PIB numai în primul an.

  • O groapă uriaşă în centrul Bucureştiului: Prima pictură 3D pe asfalt din România

    Artistul 3D Street Art Manfred Stader a îmbogăţit patrimoniul artistic al Capitalei, imaginând o groapă tridimensională, pe care a realizat-o la intersecţia dintre bulevardul Regina Maria şi bulevardul Libertăţii, la rondul Coşbuc, lângă Palatul Parlamentului. Pictura lui Stader este prima lucrare de acest gen instalată în aer liber în România.

    “Pictura măsoară 3 x 5 metri şi este un simbol al optimismului, căci reprezintă o groapă traversată de o bârnă presărată cu bunătăţi”, a declarat pictorul Manfred Stader, autorul lucrării.

    GALERIE FOTO – CELE MAI FRUMOASE DESENE 3D PE ASFALT

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Părinţii de bani-gata ai Americii

    Considerând că deja le-au oferit suficient copiilor, cărora le-au plătit până şi studiile superioare sau o parte din costurile de întreţinere după terminarea studiilor, mulţi dintre părinţi doresc să se bucure ei înşişi de roadele muncii lor de atâţia ani.

    Tendinţa a fost identificată ca urmare a unui studiu întreprins de o firmă americană ce oferă de ani de zile sfaturi celor care vor să-şi lase agoniseala urmaşilor. Pe lângă dorinţa de a se răsfăţa după o viaţă de muncă, mulţi dintre americanii bogaţi se tem de efectul pe care primirea unei moşteniri mari l-ar putea avea asupra copiilor lor, care i-ar putea risipi în loc să cheltuie banii cu chibzuinţă. Mulţi nici măcar nu le spun copiilor de câţi bani dispun.

    Alţii, îngrijoraţi de starea economiei din prezent, preferă să-şi păstreze banii ca să fie siguri că au suficienţi pentru cheltuieli medicale sau alte probleme ce ar putea apărea, mai ales că speranţa lor de viaţă este mai mare decât cea a părinţilor lor din generaţiile interbelice.

  • Muzeul Antipa a avut încasări de peste 30.700 lei în ziua deschiderii

    Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din Bucureşti s-a redeschis sâmbătă, la ora 10.00, după aproape trei ani în care a fost în renovare. Zeci de persoane au format cozi la uşile de la intrarea în instituţie dinainte de ora de deschidere, pentru a vedea o expoziţie transformată total, completată cu tehnologie modernă, în care fermecătoare rămân însă tot vechile exponate. Publicul a putut intra în Muzeul Antipa sâmbătă, până la ora 19.30, ultimii vizitatori părăsind instituţia între orele 20.30 – 21.00.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Raiffeisen: cererea de carduri de credit a crescut cu 50% în prima jumătate a anului

    “În primul semestru am înregistrat o creştere cu 50% a cererii de carduri de credit, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Acest rezultat este cu atat mai imbucurator pentru noi cu cat vine intr-o perioada economica marcata de dificultăţi şi incertitudini pentru toata lumea”, a spus Gabriel Chenescu, manager Card de Credit la Raiffeisen Bank.

    Banca a anunţat şi că a extins reţeaua partenerilor “Multishop – rate fără dobandă”, care include acum şi reţeaua Baumax, magazinele de jucării Noriel şi cele de mobilier şi decoraţiuni Kika.

    Programul Multishop permite plata de bunuri în rate în magazinele partenere, direct la casă sau pe internet. În virtutea programului, posesorii de carduri Raiffeisen beneficiază de credite fără dobândă în magazinele Altex, Domo, Media Galaxy, B&B Collection, Leonardo, eMAG, Cellini, Musette, Bigotti, Intersport, reţeaua de sănătate Regina Maria sau agenţiile de turism Prestige Tours şi Perfect Tours.

    “Lansat în urmă cu un an, programul de rate fara dobândă este disponibil în 2.000 de unităţi ale comercianţilor şi acoperă majoritatea domeniilor de interes pentru deţinătorii de carduri”, a spus Mihai Negulescu, director Acceptare Carduri si e-Commerce la Raiffeisen Bank.

    Raiffeisen Bank România a încheiat primul semestru cu un profit net de 39 de milioane euro, cu 22% mai mic decât cel din primele şase luni ale lui 2010, conform standardelor contabile internaţionale. Valoarea totală a activelor a crescut de la 4,57 la 5,17 miliarde euro, respectiv cu 13%.

  • Daţi un leu pentru creditorii Greciei

    În realitate, ar fi vorba de fapt de stimularea investitorilor care ar finanţa statele, aşa cum a fost programul american TALF (Term Asset-Backed Securities Loan Facility), în valoare de 100 de miliarde dolari (bani folosiţi efectiv până în 2010, dintr-un total disponibil de 1.000 de miliarde), prin care Rezerva Federală a oferit finanţare ieftină băncilor şi fondurilor de investiţii, permiţând astfel instituţiilor de credit să continue, la costuri rezonabile, creditarea consumatorilor şi a micilor afaceri.

    CNBC a relatat că un oficial (nenumit) al G7 ar fi declarat că europenii iau în considerare o astfel de variantă de TALF, doar că ea ar viza piaţa obligaţiunilor guvernamentale, cu scopul de a-i stimula pe investitori să continue, la costuri rezonabile, creditarea statelor cu probleme.

    Capacitatea financiară a EFSF este actualmente de 440 de miliarde de euro.