BusinessMagazin

Blog

  • Venitul mediu pe gospodărie a ajuns în T3/2024 la 8.255 lei, în creştere cu 13%, iar cheltuielile la 7.012 lei, în creştere cu 9%. Românii alocă 61% din cheltuieli pe consum şi 32% pe impozite şi taxe

    Venitul mediu lunar al unei gospodării a ajuns în trimestrul 3 din 2024 la 8.255 lei, în timp ce media pe persoană a fost de 3.299 lei, în creştere cu 13,1% fată de perioada similară din 2023, potrivit INS.

    Comparativ cu trimetrul 2 din 2024, venitul mediu pe gospodărie a crescut cu 0,5%, iar cel pe persoană cu 0,7%.

    În acelaşi timp, cheltuielile medii lunare au fost, în trimestrul III 2024, de 7.012 lei pe o gospodărie (2803 lei pe o persoană) şi au reprezentat 85% din veniturile totale, în creştere cu 92 lei faţă de trimestrul II 2024. Comparativ cu trimestrul III al anului precedent, cheltuielile totale medii lunare pe o gospodărie, cât şi cele pe o persoană au crescut cu 9%.

    În ceea ce priveşte mediul de rezidenţă, nivelul venitului total mediu lunar pe o gospodărie în mediul urban a fost de 9.188 lei, de 1,3 ori mai mare decât în mediul rural, iar pe o persoană de 3962 lei, de 1,5 ori mai mare decât în mediul rural.

    În totalul veniturilor, cele băneşti au avut o medie de 7725 lei lunar pe o gospodărie (3088 lei pe o persoană) în creştere cu 1,2% faţă de trimestrul II 2024, iar cele în natură de 529 lei lunar pe o gospodărie (211 lei pe o persoană), în scădere cu 7,8% faţă de trimestrul II 2024.

    Salariile brute şi alte drepturi salariale au fost de 5.469 lei lunar pe o gospodărie şi au format cea mai importantă sursă din veniturile totale (66,3% din veniturile totale ale gospodăriilor, în scădere faţă de trimestrul II 2024 cu 1,5 puncte procentuale).

    Cheltuielile băneşti medii lunare au fost de 6598 lei pe o gospodărie (2637 lei pe o persoană), mai mari cu 1,7% faţă de trimestrul II 2024.

    Contravaloarea consumului de produse agroalimentare şi nealimentare din resurse proprii a fost, în medie, de 414 lei lunar pe o gospodărie (165 lei pe o persoană), în scădere cu 4,6% faţă de trimestrul II 2024.

    Principalele destinaţii ale cheltuielilor sunt consumul (cheltuielile băneşti de consum şi contravaloarea consumului uman din resurse proprii) de 4289 lei lunar pe o gospodărie (61,1%) şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale sub forma impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, taxelor de 2270 lei pe o gospodărie (32,4%), precum şi acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei (cheltuielile băneşti de producţie şi contravaloarea consumului furajer din resurse proprii) de 125 lei pe o gospodărie (1,8%).

    Din totalul cheltuielilor de consum, o treime s-au dus spre alimente şi băuturi nealcoolice, cu o medie de 1.422 lei pe o gospodărie.

    Acestea sunt urmate de cheltuielile lunare pentru locuinţă, apă, electricitate, gaze şi alţi combustibili, în valoare de 604 lei pe o gospodărie, cu o pondere de 14,1%, de cele pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte în valoare de 334 lei pe o gospodărie, cu o pondere de 7,8% în cheltuielile totale de consum şi de cele pentru băuturile alcoolice, tutun în valoare de 308 lei pe o gospodărie, cu o pondere de 7,2% în cheltuielile totale de consum medii lunare.

    Nivelul cel mai scăzut al cheltuielilor medii lunare ale gospodăriilor populaţiei a fost cel efectuat pentru educaţie de 11 lei pe o gospodărie (0,3% din cheltuielile totale de consum medii lunare).

     

    În mediul urban cheltuielile medii lunare pe o gospodărie au fost de 7788 lei, mai mari de 1,3 ori decât în mediul rural. Astfel, o persoană  din mediul urban a cheltuit, în medie, 3358 lei lunar, de 1,5 ori mai mult decât o persoană din mediul rural.

    Din punct de vedere al structurii cheltuielilor totale, în mediul urban, ponderea cheltuielilor pentru impozite, contribuţii, cotizaţii şi taxe a fost de 35,7% în cheltuielile totale, cu 8,7 puncte procentuale mai mare decât în mediul rural, în timp ce în mediul rural ponderea contravalorii consumului de produse agroalimentare şi nealimentare din resurse proprii a fost de 11,0% în cheltuielile totale, de 4,1 ori mai mare decât în mediul urban.

     

     

     

     

  • O editorialistă de la Financial Times îl acuză direct în faţă pe stăpânul Facebook, Mark Zuckerberg: N-ai coloană vertebrală pentru că ai acceptat să scoţi sistemul de fact-cheking la cererea lui Trump. Când va ajunge şi Facebook.com să fie tras la răspundere în solidar, aşa cum răspunde orice proprietar de site pentru ceea ce se publică pe site-ul său?

    O editorialistă de la Financial Times îl acuză direct pe Mark Zuckerberg că nu are coloană vertebrală, după ce a cedat în faţa lui Donald Trump şi a renunţat la moderarea conţinutului pe platformele Meta, inclusiv Facebook şi Instagram.

    Meta a anunţat marţi că nu va mai folosi programul independent de fact-checking din dorinţa de a „restabili libertatea de expresie” şi va muta platforma către un model similar X, unde comunitatea poate adăuga note cu privire la verdicitatea conţinutului, scrie CNBC.Schimbarea va fi implementată prima dată în SUA în următoarele luni. Anunţul arată determinarea lui Mark Zuckerberg de a îşi repara relaţia cu Donald Trump în timp ce acesta se pregăteşte să redevină preşedintele SUA.

    Donald Trump şi Elon Musk au luat măsuri radicale pentru a contesta limitele moderării de conţinut pe platformele de social media. După ce a fost cenzurat pe Meta şi Twitter în urma revoltei de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021, Donald Trump şi-a creat propria platformă de social media, Truth Social, ca o alternativă pentru susţinătorii săi şi pentru a-şi putea exprima opiniile fără restricţii.

    Într-un gest similar de opoziţie faţă de moderarea de conţinut, Elon Musk a achiziţionat Twitter în 2022, declarând că doreşte să restaureze libertatea de exprimare şi să reducă politicile stricte de moderare, pe care le-a considerat părtinitoare.  

    De altfel, s-a discutat prea puţin şi în România diferenţa de tratament în cazul tragerii la raspundere civilă şi penală a celor care publică pe Internet. În cazul unui ziar care deţine un domeniu pe Internet, raspunderea aparţine în solidar atât semnatarului articolului, cât şi publicaţiei/persoanei juridice care deţine domeniul de Internet. În cazul Facebook, răspunderea civila şi penală apartine doar celui care postează. De exemplu, daca un cetăţean calomniaza online şi instanţa dispune daune morale de 100.000 de euro,  cel calomniat se poate îndrepta fie spre calomniator fie spre publicatie/proprietarul siteului.

    În cazul Facebook, instanţele românesti s-au îndreptat deocamdată doar spre persoana care postează, nu şi spre Facebook.com. Nici în cazurile penale, de ameninţări gazduite de Facebook, autoritătile nu s-au îndreptat către firma care detine domeniul Facebook.

    Întrebarea este: ce se întâmplă dacă, la un moment dat, apar pe Facebook ameninţări sau calomnii neasumate de o persoană reală? Cui îi va aparţine răspunderea? Pe Facebook, oricine îşi poate face un profil al oricui sau un profil al unei persoane inventate, iar cu tehnologiile existente poate rămâne anonim. În noile condiţii, în care Facebook anunţă eliminarea fact-checking-ului, riscurile vor fi cu atât mai mari, iar întrebarea este: când va ajunge şi Facebook.com să fie tras la răspundere în solidar, aşa cum răspunde orice proprietar de site pentru ceea ce se publică pe site-ul său?

    Facebook nu are sediu în România, deşi estimările arată că încasează de la firmele româneşti venituri din publicitate în valoare de cel puţin o sută de milioane de euro pe an.

    Ce scrie editorialista FT: Laşitatea lui Mark Zuckerberg. Modificările aduse regimului de moderare de conţinut la Meta fac să pară că acesta cedează în faţa lui Trump

    Mark Zuckerberg a fost nevoit la un moment dat să confirme că „nu este o şopârlă” în timpul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri online. Nu a fost nici prima, nici ultima dată când oamenii au sugerat că fondatorul palid al Facebook-ului, cu o manieră uşor robotică, ar fi un fel de extraterestru, scrie Jemima Kelly în Financial Times. 

    „E timpul să ne întoarcem la rădăcinile noastre privind libertatea de exprimare”, a spus Zuckerberg într-o declaraţie video postată pe site-ul Meta marţi. În aceasta, a explicat că compania va renunţa la echipele de verificatori profesionişti de fapte şi le va înlocui cu un sistem de „note comunitare” crowdsourced, aşa cum a implementat platforma X a lui Elon Musk. Acest sistem va fi aplicat doar în SUA pentru început, dar Zuckerberg a adăugat că va „colabora cu preşedintele Trump pentru a contracara guvernele din întreaga lume”.

    „Guvernele şi mass-media tradiţională au presat tot mai mult pentru cenzură”, a spus Zuck (observaţi folosirea termenului „mass-media tradiţională”, unul dintre preferatele lui Musk). „Dar acum avem oportunitatea de a restaura libertatea de exprimare şi sunt entuziasmat să fac acest pas.”

    În articolul de opinie, Kelly îşi exprimă o serie de probleme cu întregul concept de verificare a faptelor în contextul reţelelor sociale. ”Când un editorialist de la Bloomberg a cerut exemple de verificatori de fapte care arată părtinire politică, Meta a trimis înapoi trei articole, inclusiv unul scris de mine în 2021, în care susţineam că verificarea faptelor este adesea folosită ca cenzură. De asemenea, am scris pozitiv despre sistemul de note comunitare, deşi acesta are şi el limitări.”

    Deşi răspândirea online a informaţiilor false şi înşelătoare mă îngrijorează profund, este practic imposibil ca verificarea faptelor să fie realizată cu adevărat obiectiv, având în vedere că toţi oamenii au prejudecăţi. Trebuie luate decizii despre care afirmaţii să fie verificate şi care să fie lăsate să treacă. Aşadar, ideea că poţi verifica riguros întreaga reţea socială a fost mereu o fantezie. Şi există puţine stimulente financiare pentru platforme să o facă (cu excepţia cazului în care sunt îngrijorate de amenzi din partea autorităţilor de reglementare).

    ”Problema mea cu toate acestea nu este atât substanţa a ceea ce se întâmplă la Meta. Cred chiar că mutarea echipelor de moderare a conţinutului din Bay Area în Austin, Texas – un oraş democrat într-un stat majoritar republican – pentru a „ajuta la înlăturarea preocupării că angajaţii părtinitori cenzurează excesiv conţinutul”, aşa cum a scris Zuckerberg pe Threads, este o idee destul de logică. Dar formularea aceasta trădează adevăratele sale motive: nu este vorba despre principii, ci despre imagine şi mulţumirea viitorului locatar de la 1600 Pennsylvania Ave. Problema mea cu Zuckerberg este lipsa lui de coloană vertebrală şi oportunismul. Întrebaţi-vă: există vreo şansă ca Zuckerberg să facă toate aceste schimbări la Meta – a numit-o pe Dana White, aliata lui Trump, în consiliul de administraţie şi l-a înlocuit pe Nick Clegg cu Joel Kaplan, un republican proeminent, ca preşedinte al afacerilor globale – dacă Kamala Harris ar fi câştigat în noiembrie?”, notează ea. 

     

  • Sindicatele din administraţie: Funcţionarii publici, ţapi ispăşitori pentru eşecurile guvernării

    Potrivit unui comunicat, aceştia sunt prezentaţi nejustificat drept principalii vinovaţi pentru problemele financiare ale ţării.

    Sindicaliştii prezintă cifre concrete care contrazic narativa oficială: din totalul de 1,3 milioane de bugetari, doar 144.000 sunt funcţionari publici, reprezentând 11% din sector. Restul lucrează în domenii esenţiale precum sănătate, educaţie, ordine publică şi justiţie.

    Comunicatul critică dur declaraţia premierului Marcel Ciolacu conform căreia „funcţionarul public a devenit similar cu cornul abundenţei”, considerând-o „profund ofensatoare şi lipsită de orice bază reală”. Sindicatele subliniază că nu funcţionarii publici sunt cei care şi-au dublat indemnizaţiile sau încasează salarii brute de 42.000 de lei.

    Organizaţiile sindicale fac o paralelă îngrijorătoare cu perioada 1948-1952, când ţăranii înstăriţi erau demonizaţi sub eticheta de „chiaburi”. Ele avertizează că aceeaşi tactică de propagandă este folosită astăzi împotriva funcţionarilor publici pentru a masca incompetenţa administrativă şi deciziile politice greşite.

    Un punct specific de critică vizează recenta „ordonanţă trenuleţ” din decembrie 2024, care a redus drepturile salariale ale angajaţilor sub pretextul diminuării cheltuielilor bugetare. În acelaşi timp, susţin sindicatele, continuă numirile clientelare în instituţiile publice.

    Noni-Emil Iordache, preşedintele Sindicatului Angajaţilor din Aparatul de Lucru al Guvernului, cere încetarea acestor atacuri şi construirea unei administraţii publice performante, bazată pe transparenţă şi profesionalism. El subliniază că problemele bugetare nu sunt cauzate de salariaţii din administraţie, ci de deciziile greşite şi de politizarea structurilor guvernamentale.

  • Bilanţ actualizat. A crescut numărul deceselor provocate de incendiile din California

    Autorităţile americane au actualizat statistica privitoare la vicitimele incendiilor uriaşe din California. Conform documentelor, numărul persoanelor ucise în urma incendiilor din zona Los Angeles a crescut ajungând la 24.

    16 persoane au fost ucise în incendiul din Eaton şi opt au murit în incendiul Palisades, a transmis medicul legist din comitatul Los Angeles, potrivit Sky News.

    Medicul a spus că decesele „sunt încă în curs de verificare”. Zece dintre cei decedaţi nu sunt identificaţi, a precizat biroul medicului legist.

    Incendiile Eaton şi Palisades sunt probabil pe locul doi şi pe locul patru în clasamentul celor mai distrugătoare evenimente din istoria Californiei, a anunţat Brice Bennett, un reprezentant al pompierilor americani.

    El a declarat că incendiile combinate au ars aproape 38.000 de acri. Peste 14.000 de pompieri alţi angajaţi ai serviciilor de urgenţă luptă cu flăcările.

  • A crezut că are o relaţie online cu Brad Pitt şi a pierdut 830.000 de euro

    Este cea mai mare sumă furată vreodată într-o înşelătorie de acest tip în Franţa, potrivit TF1 INFO.

    Totul a început în februarie 2023, când Anne s-a înscris pentru prima dată pe Instagram pentru a posta fotografii din vacanţa petrecută la Tignes cu familia. A fost contactată de o persoană care pretindea că este Jane Etta Pitt, mama actorului. Curând după aceea, a început să comunice cu cineva care se prezenta drept Brad Pitt, primind poezii, cântece de dragoste şi chiar o cerere în căsătorie.

    Escrocii au folosit tehnologia inteligenţei artificiale pentru a crea videoclipuri deepfake şi au construit o reţea complexă de personaje false, inclusiv presupuşi membri ai familiei şi parteneri de afaceri ai actorului.

    Pentru a face povestea mai credibilă, au exploatat momentul dificil prin care trecea Anne în căsnicie şi au folosit scuza potrivit căreia conturile lui Brad Pitt erau îngheţate din cauza procesului cu Angelina Jolie.

    Cea mai mare parte din bani – 775.000 de euro primiţi ca despăgubire după divorţ – a fost transferată într-un cont din Turcia sub pretextul tratării unui presupus cancer la rinichi al actorului. Fiica lui Anne, studentă la drept, a încercat să-i deschidă ochii, dar fără succes.

    Victima şi-a dat seama de înşelătorie abia în toamna lui 2023, când a văzut în presă că adevăratul Brad Pitt avea o nouă relaţie. Devastată de pierdere, Anne a încercat să se sinucidă de trei ori şi a fost internată într-o clinică specializată în depresii severe. În prezent, locuieşte la o prietenă, şi-a vândut mobila şi i-au mai rămas doar 40.000 de euro din economii.

    Cazul face parte dintr-un fenomen îngrijorător – peste 1.200 de escrocherii amoroase au fost raportate în Franţa în 2023. Anne a depus plângere şi a lansat o strângere de fonduri online pentru a-şi acoperi cheltuielile juridice.

  • Anxioşi la finalul weekendului? Cercetătorii explică fenomenul „depresiei de duminică seara”

    Conform unui studiu făcut de Universitatea din Exeter, care a implicat 650 de participanţi, această stare este urmată, paradoxal, de o creştere a energiei luni dimineaţa, potrivit TF1 INFO.

    Profesorul de psihiatrie Florian Ferreri descrie acest fenomen ca fiind „un amestec de plictiseală profundă şi preocupare”.

    În cartea sa „Vaincre le blues du dimanche soir”, el arată că simptomele includ tensiune, anxietate în creştere, dureri de stomac, oboseală severă şi chiar palpitaţii.

    Cauza principală identificată de cercetători este estomparea graniţei dintre viaţa profesională şi cea personală, tendinţă accentuată mai ales după perioada de telemuncă din timpul pandemiei.

    Ilke Inceoglu, profesor la University of Exeter Business School, subliniază că această „erodare a graniţelor este o problemă pe care am experimentat-o cu toţii de la lockdown”.

    Filozoful Gilles Vervisch oferă o perspectivă mai profundă în eseul său „Comment échapper à l’ennui du dimanche après-midi”. El susţine că „duminica este singurul moment al săptămânii în care suntem confruntaţi cu noi înşine”, devenind astfel o oglindă care ne face să reflectăm asupra sensului existenţei.

    Pentru combaterea acestui fenomen, specialiştii recomandă mai multe soluţii. Kirstin Furber, şefa departamentului de resurse umane de la Channel 4, sugerează managerilor să poarte discuţii cu echipele lor despre cum pot începe săptămâna în cea mai bună formă şi să evite trimiterea de e-mailuri în weekend.

    Psihologul Sabrina Philippe recomandă rezervarea de timp pentru activităţi plăcute la sfârşitul săptămânii, pentru a reduce anxietatea legată de săptămâna care urmează.

  • Ministerul Finanţelor forţează şi dezechilibrează piaţa internă prin majorarea dobânzilor la lei şi la euro pentru a strânge cât mai mulţi bani ca să finanţeze guvernul şi să plătească/refinanţeze datoriile. Cât să fie dobânda la credite, dacă guvernul plăteşte o dobândă de 7,6%-7,9% ca să ia bani?

    În august 2024, când am citit ştirea că un român, pe persoană fizică, a cumpărat titluri de stat Fidelis de 324 de milioane de lei, pe cinci ani, cu o dobândă de 7% pe an, fixă, neimpozabilă, am zis că a dat lovitura, mai ales că dobânzile păreau că sunt în scădere, iar BNR se pregătea să reducă dobânda de referinţă datorită scăderii inflaţiei (de fapt a şi redus-o în doi paşi, de la 7% la 6,5%, dar s-a oprit).

    În momentul în care îţi asiguri o dobândă fixă mare, pe o perioadă lungă de timp, când se presupune că dobânzile vor fi mai mici, poţi să spui că dai lovitura. Conform unei informaţii date de Gândul, cel care a cumpărat titluri de stat Fidelis de 324 de milioane de lei a fost Romeo Pomponiu, patronul reţelei de magazine Steilmann. 

    În august 2024 nu mi-am închipuit că doar peste câteva luni, în decembrie, o dobândă de 7% va fi mică, pentru că piaţa monetară a luat o altă întorsătură după alegerile prezidenţiale şi parlamentare de la finalul lunii noiembrie. 

    Ministerul Finanţelor a fost nevoit să majoreze dobânzile pentru a face rost de bani, având în vedere că rezultatul alegerilor prezidenţiale a aruncat România „în aer“ prin apariţia unui outsider cu o retorică suveranistă, populistă, iar riscul pentru România a crescut substanţial, ceea ce a făcut ca investitorii străini care cumpără titluri de stat româneşti, plus băncile cu acţionariat străin de pe piaţa românească să facă doi-trei paşi înapoi şi să-şi reducă expunerea şi nivelul de achiziţii de titluri de stat. 

    Aşa se face că în decembrie Ministerul Finanţelor a ridicat şi dobânda plătită la titlurile de stat Fidelis pentru persoanele fizice  la 7,9% pe trei ani (7,9% pe an!!!) şi la 7,6% pe cinci ani. În euro, Ministerul Finanţelor a plătit o dobândă de 5,75% pe an pe scadenţa de şapte ani şi 3,75% pe an pe scadenţa de doi ani. Fidelis a atras în decembrie 2,6 miliarde de lei, în lei şi valută. 

    Acum, în ianuarie 2025, Ministerul Finanţelor tocmai a lansat emisiunea de titluri de stat Tezaur pentru persoanele fizice, unde oferă o dobândă de 7,8% pe an pe scadenţa de cinci ani, o dobândă de 7,5% pe an pe scadenţa de trei ani şi o dobândă de 7% pe scadenţa de un an. 

    Pe piaţa monetară interbancară, acolo unde se tranzacţionează între bănci şi între investitorii mari locali şi străini titlurile de stat în lei emise anterior, randamentele (dobânda efectivă) au ajuns pe 9 ianuarie (ultimele date oferite de BNR) la 6,83% pe scadenţa de un an, 7,35% pe scadenţa de trei ani, 7,46% pe scadenţa de cinci ani şi 7,61% pe scadenţa de zece ani. 

    Dobânzile oferite de Ministerul Finanţelor sunt cu mult mai mari decât dobânzile pe care le oferă băncile: 

    – Banca Transilvania, cea mai mare bancă, plăteşte la un an o dobândă de 5,2% la lei, la doi ani de 5,25%, iar la trei ani de 5,35%. La euro dobânzile oferite sunt între 1,75%-2,5% pe an, adică la jumătate faţă de cât oferă Finanţele;

    – CEC Bank oferă o dobândă de 5,25% pe un an la lei, 5% pe doi ani şi 5% pe trei ani. La euro, CEC Bank oferă dobâzi cuprinse între 2,35%-2,4%;

    – BCR are la 12 luni/1 an o dobândă de 5% la lei, iar la euro de 1,5%;

    – BRD oferă o dobândă la lei cuprinsă între 4-4,5% pe un an, 3,8% pe doi ani, 3,8% pe trei ani. La euro, dobânzile sunt între 1,15%-1,65% pe an.

    Plus că, câştigul din aceste dobânzi este impozitat de stat cu un impozit de 10%. 

    Ministerul Finanţelor, adică guvernul, are mare nevoie de bani şi de aceea îşi permite să ofere aceste dobânzi, cu mult mai mari decât dobânzile oferite de bănci, care au mai puţină nevoie de bani având în vedere că depozitele constituite de clienţi – atât persoane fizice, cât şi companii – sunt mai mari decât creditele. 

    Oricum, depozitele în lei atrase de bănci, cu dobânzi mai mici decât Ministerul Finanţelor, au avut anul trecut, până în noiembrie (ultimele date oferite de BNR), un ritm de creştere de 17,9% la nivelul populaţiei, în timp ce creditele acordate populaţiei au crescut cu numai 12,6%. La companii situaţia este inversă, creditele acordate până în noiembrie au avut un ritm de creştere de 10%, faţă de un ritm de creştere a depozitelor companiilor de 8,7%. Dar şi la companii depozitele constituite de acestea (188 de miliarde de lei) sunt mai mari decât creditele acordate acestora (121 de miliarde de lei). 

    Ministerul Finanţelor încă nu a anunţat necesarul de finanţare din acest an pentru deficitul bugetar curent şi pentru refinanţarea datoriilor care ajung la scadenţă şi care nu pot fi plătite, că nu sunt bani suficienţi pentru că bugetul este pe deficit, aşa că trebuie făcute altele noi, pentru a le putea plăti.

    Conform primelor estimări, necesarul de finanţare pentru acest an al Ministerului Finanţelor/guvernului este cuprins între 250-350 de miliarde de lei, o sumă care trebuie împrumutată atât în lei, cât şi în valută. 

    Vineri, guvernul Ciolacu 2 tocmai a majorat plafonul de împrumuturi externe – MTN (Medium Terms Notes) – de la 75 de miliarde de euro, cât este acum (din care s-au tras 73,5 miliarde de euro), la 90 de miliarde de euro. În 2010, când a apărut acest program, plafonul de împrumuturi externe a fost de numai 7 miliarde de euro, deci în 15 ani a crescut de aproape 13 ori.

    Ministerul Finanţelor a precizat că pentru anul acesta vrea să împrumute de pe piaţa externă 13 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că în lei ar fi 65 de miliarde de lei. 

    Asta înseamnă că restul de bani până la 250-300 de miliarde de lei, necesar de finanţare, ar trebui să-i ia de pe piaţa internă şi din fonduri europene. 

    Ştefan Nanu, şeful Trezoreriei, va deveni săptămâna aceasta la Viena, la Euromoney – cea mai importantă conferinţă pentru investitorii din Europa Centrală şi de Est, unul dintre cele mai căutate personaje pentru a da explicaţii investitorilor despre ceea ce se întâmplă în România, despre modul cum guvernul trebuie să se finanţeze, despre schimbările politice care se petrec în timp real în ţară. România a ajuns cel mai important jucător pe piaţa de împrumuturi ale guvernului din Europa Centrală şi de Est depăşind chiar şi Polonia, ceea ce înseamnă că interesul investitorilor străini care împrumută România, care împrumută guvernul, este major.

    Pe lângă faptul că guvernul Ciolacu 1, dar şi guvernul Ciucă, adică ultimii patru ani, au creat o foarte mare problemă internă prin deficitul bugetar creat şi prin creşterea datoriei publice, acum guvernul Ciolacu 2 creează o mare problemă nu numai prin sumele pe care trebuie să le împrumute, ci şi prin dobânzile oferite pentru a împrumuta aceşti bani. 

    Când Ministerul Finanţelor/guvernul oferă o dobândă cu aproape 40-50% mai mult la lei şi dublu la euro, este aproape imposibil să vedem o scădere a dobânzilor la lei la credite, pe care o cere economia, pe care o cer companiile şi persoanele fizice. 

    Când guvernul oferă o dobândă de 7,5-7,9% pe trei ani şi o dobând de 7,6-7,8% pe cinci ani, ce dobândă la credite pot să ofere băncile?  Asta în condiţiile în care guvernul se aşteaptă să vândă băncilor de pe piaţa românească titluri de stat “fără număr, fără număr”, dacă investitorii străini nu mai vor să cumpere titluri de stat româneşti. 

    Conform datelor BNR pe noiembrie pe sistem, băncile aveau o dobândă medie la depozite de 5,13%, iar la credite de 8,43%. În noiembrie 2023 dobânda medie la depozite era de 6,25%, iar la credite de 9,15%.

    2025 va fi un an în care dobânzile mari la lei vor fi unul din mijloacele de apărare ale României pe piaţa financiară pentru a face guvernul, indiferent de numele lui, rost de bani, şi nu puţini, şi pentru a convinge investitorii străini care finanţează România să-şi ţină banii aici. Asta în condiţiile în care şi cursul valutar leu/euro ar rămâne stabil, o condiţie pe care o pun investitorii.

    Nimeni nu ştie care va fi rezultatul alegerilor prezidenţiale din mai, dar toată lumea, toţi investitorii, atât cei interni cât şi străini, sunt cu ochii pe România. 

    E bine şi frumos când aplaudăm ceea ce am vrea să auzim, când ieşim în stradă şi ne cerem ţara înapoi, dar la final totul ajunge la bani, la percepţiile de risc, la cât este dispus fiecare să împrumute guvernul, băncile, România.

  • Tot bancherii conduc lumea: Cum se face că noii lideri ai extremei drepte care susţin suveranismul sunt foşti bancheri sau analişti la cele mai mari bănci globale. În ciuda retoricii, Alice Weidel, liderul AfD, a lucrat la Goldman Sachs, cea mai influentă bancă de pe Wall Street

    Alice Weidel, liderul partidului german de extremă dreapta AfD şi candidatul oficial la funcţia de cancelar, este un paradox. Deşi ea a câştigat teren pe scena politică din Germania prin discursul său extremist şi a promisiunilor cu iz suveranist, Weidel a lucrat la Goldman Sachs, cea mai puternică bancă de pe Wall Street şi totodată o emblemă a tot ce este opusul suveranismului, scrie Financial Times.

    Weidel, în vârstă de 45 de ani, nu se încadrează în stereotipul politicianului de extremă dreapta. Ea este căsătorită cu producătoroarea elveţiană de filme Sarah Bossard, cu care locuieşte împreună cu cei doi copii adoptaţi în Elveţia. După absolvirea facultăţii, a lucrat ca analist pentru Goldman Sachs şi Allianz în Frankfurt, iar mai târziu a scris o teză de doctorat despre sistemul de pensii chinez.

    De când a preluat frâiele AfD, Aliece Weidel a scris istorie. Partidul s-a clasat pe locul al doilea la alegerile europarlamentare din iunie, iar toamna trecută a obţinut până la 33 % din voturile germanilor în contextul alegerilor regionale, în ciuda acuzaţiilor care planează asupra unor membri de rang înalt din partid. Ei sunt acuzaţi de spionaj şi colaborarea cu state precum Rusia şi China.

    Sondajele sugerează acum că AfD – care este împotriva musulmanilor, atacă cultura „woke” şi doreşte ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei – este pe cale să obţină primul său loc doi în alegerile parlamentare din 23 februarie, cu un procent record de 20 % din voturi.

    Analiştii o văd pe Weidel ca pe o încercare a partidului de a da o faţă umană extremismului de dreapta într-o ţară care nu a uitat trecutul nazist şi nu vrea să îl repete.

    Cu toate acestea, încercarea AfD a dat greş în timpul discursului lui Weidel de la Riesa, unde a făcut apel la cei mai loiali susţinători şi membri de partid şi unde a criticat „gloata de stânga”, care a întârziat începerea conferinţei cu două ore.

    Ea a folosit şi îmbrăţişat în discursul său termenul extrem de controversat de „remigraţie”, promiţând „deportări pe scară largă ale imigranţilor”şi evocând o serie de atacuri comise în ultimii ani de migranţi şi solicitanţi de azil.

    În cea mai recentă încercare a partidului de a face referire la epoca nazistă fără a încălca legea, un alt şef regional al partidului a încurajat mulţimea să scandeze „Alice für Deutschland” – un joc de cuvinte care face referire sloganul interzis „Alles für Deutschland”, care înseamnă „totul pentru Germania”.

    Cei care au cunoscut-o pe Weidel în perioada în care a lucrat în domeniul finanţelor, în urmă cu două decenii, nu reuşesc să o asocieze cu liderul de extremă dreapta de astăzi.

    Jim Dilworth, un bancher american care locuieşte în Germania şi care a lucrat cu ea la Goldman şi, ulterior, la Allianz Global Investors, a declarat că, la acea vreme, Weidel nu afişa opinii de dreapta. „Cel mai „radical” aspect al opiniilor sale a fost scepticismul faţă de euro ca monedă comună”, a spus el.

    Dilworth a adăugat că, atunci când el şi-a exprimat mai târziu surprinderea faţă de decizia ei de a se alătura AfD, ea i-a spus că „mi-ar lua 20 de ani” să fac acelaşi progres în cadrul creştin-democraţilor de centru-dreapta.

    „Deci, practic, acesta este motivul pentru care a ales acest partid. Cred că a existat o mulţime de oportunism acolo.” a mai spus Dilworth.

    Analiştii şi chiar unii dintre aliaţii săi din cadrul AfD susţin că, chiar dacă partidul este pe cale să câştige şi mai multe voturi decât la alegerile din 2021, doar o parte dintre acestea sunt pe numele lui Weidel.

    Alice Weidel, care este co-lider al AfD din 2019, s-a dovedit a fi şi o supravieţuitoare într-o formaţiune cunoscută pentru luptele sale interne. Surse din interior spun că a fost abilă în gestionarea flancului radical al partidului.

    Indiferent de performanţele sale, partidul nu are aproape nicio speranţă de a prelua puterea la Berlin după votul de luna viitoare, din cauza „firewall-ului” ridicat de partidele principale din Germania, care au exclus toate formarea unei coaliţii cu AfD.

    Dar oficialii acestuia se uită deja la următorul set de alegeri, programat pentru 2029, când speră la şi mai multă deziluzie din partea alegătorilor.

     

  • Citatul săptămânii. Edward Creţescu, ANIS: Din nou, guvernul ignoră legislaţia în materie de predictibilitate fiscală şi orice dialog cu mediul de afaceri şi antreprenorii care ţin economia naţională în picioare, creează locuri de muncă şi plătesc impozite

    „Din nou, guvernul ignoră legislaţia în materie de predictibilitate fiscală şi orice dialog cu mediul de afaceri şi antreprenorii care ţin economia naţională în picioare, creează locuri de muncă şi plătesc impozite. Eliminarea facilităţii în acest context poate avea un impact negativ sever nu doar asupra industriei, prin reduceri masive de locuri de muncă, retragerea unor com-panii internaţionale sau redirecţionarea investiţiilor către alte ţări, dar şi destabilizarea economiei în ansamblu, într-un moment critic pentru digitalizare şi retehnologizare, strict necesare pentru a menţine competitivitatea com-paniilor româneşti, 

    a spus Edward Creţescu, preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), referindu-se la eliminarea integrală a facilităţilor fiscale pentru industria de IT




     

     

  • Povestea 5 to go şi „magia” cifrei 5

    În urmă cu zece ani, într-un spaţiu de doar câţiva metri pătraţi, în zona PiEŢEI Lahovari din inima Capitalei, apărea o cafenea ce purta numele de 5 to go. Aceasta venea cu un model de business diferit, ce avea să schimbe industria – acela de preţ fix, unde orice produs costa 5 lei. Anii au trecut, iar preţurile s-au modificat (espresso costă 5 lei, dar restul cafelelor sunt mai scumpe).

    Totuşi, cifra 5 a rămas una cu însemnătate pentru companie. Astfel, în 2019, la cinci ani de la înfiinţare, reţeaua a atras primul său fond de investiţii în acţionariat. După alţi cinci ani, pe final de 2024, businessul a trecut printr-o a doua tranzacţie. Iar asta după ce a ajuns la 610 cafenele şi afaceri totale de 55 de milioane de euro (ambele numere sunt multiplu de cinci). Ce urmează? 5 to go ţinteşte ca în cinci ani să ajungă în top 5 lanţuri de cafenele din Europa.

    „Îmi amintesc de un spaţiu în Piaţa Amzei (unul dintre primele ale reţelei – n.red.), de doar 12 mp, cu un stâlp de 1 mp chiar în mijloc. L-am închiriat şi a fost un succes”, povesteşte Radu Savopol, care rememorează astfel începu-turile poveştii 5 to go. El este unul dintre fondatorii acestui business, pe care l-a pornit alături de Lucian Bădilă. Brandul s-a poziţionat încă de la început pe segmentul cafelei „la pachet“, targetând în mod special clienţii cu veni-turi mici, cum ar fi liceenii, şi pe cei care nu aveau timp să savureze o cafea, cum ar fi corporatiştii.

    Tocmai de aceea, spaţiile alese erau (şi sunt) mici, de doar câţiva metri pătraţi, uneori prea mici pentru a găzdui mese şi scaune. Acelaşi era şi cazul spaţiului din zona Amzei. „Am stat acolo cinci ani, iar după ce am plecat, chiriaşii s-au schimbat din şase în şase luni. Sper ca proprietarii de spaţii să înţeleagă că vadul comercial nu există de la sine; businessul îl creează. Dacă tot rulezi chiriaşii, vadul comercial dispare, indiferent de amplasare – şi aici pot oferi zeci de exemple”, completează Radu Savopol.

    El îşi aminteşte că atunci când a pornit la drum cu 5 to go exista un bazin extraordinar de mare de spaţii disponibile. „Iar eu mă uitam atent la raportul dintre calitatea spaţiului şi chi-rie.” Experienţa sa în domeniul real estate, unde activase „în tinereţe”, l-a ajutat enorm. La fel şi faptul că a mai avut afaceri cu cafea în Bucureşti şi Sinaia. „Căutam spaţii mici şi cât mai dificile din punctul de vedere al configuraţiei, la care nu se uita lumea. Ştiam că pe acelea nu le închiriază nimeni.” Pariind pe acest model de business, la final de 2015 reţeaua ajunsese la 10 unităţi, iar un an mai târziu erau deja peste 30 de cafenele. Un alt motor pentru această expansiune l-a reprezentat dezvoltarea în franciză. Încă de la început, Radu Savopol şi Lucian Bădilă au văzut în acest parteneriat o modalitate ideală de a scala afacerea rapid.

     

    Cine sunt fondatorii?

    Înainte de 5 to go, Radu Savopol a activat multă vreme în ospitalitate. „Din 2001, am avut mai multe localuri: Old Nick Pub Sinaia, Cafeneaua Parcului, Famous Club, Blu Caffe Lavazza, La Cafenea şi Old Nick Pub Bucureşti. Mi-a plăcut domeniul HoReCa şi doar asta am făcut.”

    A avut momente în care a pierdut, dar şi momente în care a câştigat, şi astfel a rămas în continuare în acest sector. A perseverat. „Luci (Lucian Bădilă – n.red.), care lucrează cu mine de la 16 ani, a învăţat tot ce înseamnă viaţa în spatele unui bar. Îi place foarte mult, iar marketingul este o altă pasiune de-ale lui”, completează antreprenorul. Împreună, ei doi au pus bazele a ceea ce înseamnă astăzi 5 to go, un business evaluat la 30 mil. euro. „Acum mai bine de un deceniu am realizat că trebuie să fac ceva nou, pentru că pubul nu mai mergea nici în Sinaia, nici în Bucureşti. Aveam nevoie de o idee nouă, dar tot în domeniul HoReCa.” Aşa a început, în 2014, Radu Savopol să dez-volte această idee, pe care a îngrijit-o ca pe un diamant valoros. „Am simţit că are potenţial rapid şi am tot şlefuit la acel diamant.” Iar procesul continuă şi astăzi. „Am încercat mereu să creez ceva unic, iar asta s-a simţit în relaţia cu oaspeţii noştri.” Acum, din păcate, toată lumea face „copy-paste”, nimeni nu mai vine cu ceva nou, crede el. „Sunt puţine afaceri din industria cafelei care inovează cu adevărat şi le pot enumera pe degetele de la o mână: Ori-go, Steam, Meron şi Tucano. Noi ne-am adaptat mult, mai ales în zona de design.” Este foarte greu să creezi un de-sign spectaculos cu un buget low-cost, crede antreprenorul. „Dar am reuşit.”  În 2024, costul mediu pentru o cafenea 5 to go la cheie este de 22.000 de euro, incluzând taxa de franciză, amenajările, autorizaţiile, aparatura şi un stoc minim de marfă. „Acum suntem la modelul de design 3.0.” Deşi businessul a crescut precum Făt-Frumos, în unii ani fiind deschise chiar şi peste 100 de cafenele, au existat şi momente de cumpănă. „Cel mai dificil moment pentru business a fost când am închis primul spaţiu de la Moxa şi l-am relocat pe francizat în zona Militari-Gorjului. Atunci am înţeles multe lucruri.” Compania a continuat însă să se dezvolte constant – mai alert sau mai puţin alert – indiferent de contextul economic, politic sau de cel sanitar (pandemie). Astfel, a ajuns rapid, după doar 2-3 ani, cel mai extins lanţ de cafenele din România.

     

    O piaţă a conceptelor locale

    Pe piaţa locală de profil există câţiva jucători care au dezvoltat lanţuri, respectiv Starbucks, McCafe, The Coffee Shop sau Ted’s. Numărul reţelelor mari – fie locale, fie internaţionale – e mic. Dincolo de 5 to go, toţi ceilalţi actori au zeci de unităţi, nicidecum sute. Pe lângă aceste reţele însă, există sute de unităţi independente, acesta fiind de fapt segmentul cel mai efervescent. E vorba în special de cafenele de specialitate, deschise în marile oraşe, în frunte cu Bucureştiul. Acest segment este marcat de multe deschideri, dar şi de o serie de închideri, motiv pentru care nu ex-istă date exacte în ceea ce priveşte numărul de unităţi. Astfel de localuri sunt, de regulă, afaceri antreprenoriale mici, ce nu au nici forţa şi nici dorinţa de a se extinde la nivel de lanţ. Per total, piaţa locală de profil este dominată clar de concepte româneşti precum 5 to go, Ted’s, Zireto sau Meron, care au ajuns la zeci ori chiar sute (e cazul 5 to go) de unităţi fiecare. Conceptele creionate şi dezvoltate de antreprenorii autohtoni au acoperit astfel multiple oraşe, multiple formate şi varii tipuri de consumatori. Chiar şi aşa, când vine vorba de cafenele, unele voci spune că piaţa din România este în continuare prea mică pentru marile nume. Este totodată fragmentată puternic. De aceea, şi reţelele străine deja prezente – McCafe, Starbucks şi Gregory’s – sunt venite prin parteneri francizaţi, nu direct. Totuşi şi reţelele autohtone mizează pe acest model, iar cel mai concludent exemplu este 5 to go, care a putut aco-peri ţara în doar un deceniu datorită francizei. Motivele sunt însă diferite dacă analizăm businessurile internaţionale şi cele locale. „Am ales modelul de franciză deoarece ne permite o expansiune rapidă, controlată şi eficientă, în timp ce oferim partenerilor locali oportunitatea de a beneficia de un brand puternic şi de resursele noastre extinse”, spunea anterior Radu Savopol. Acelaşi model îl are şi Zireto, al doilea cel mai extins lanţ local de cafenele, ce merge spre 100 de unităţi. Sistemul de franciză al companiei oferă partenerilor mai multe concepte, în funcţie de bugetul şi de zonele în care antreprenorii vor să deschidă localuri. Cafenelele pot fi inaugurate sub diferite formate, de la unităţi de tip to go, până la unităţi flagship şi drive-thru. 

     

    Cei mai mari

    Spre comparaţie, în top 25 de reţele de profil din Europa se numără companii care au între aproape 200 şi peste 3.300 de unităţi fiecare. Împreună, cele mai extinse 25 lanţuri din Europa adună peste 18.000 de unităţi, conform datelor valabile la final de 2023 (cele mai recente date Business Magazin). În doar un an, aceste companii au inau-gurat peste 850 de cafenele, dar au şi închis aproape 400. Calculele au fost făcute de BM pe baza evoluţiei reţele-lor. Podiumul este ocupat de „greii” Starbucks, McCafe şi Costa Coffee, dar brandul românesc 5 to go vine tare din urmă şi se află pe locul 7, cu două poziţii mai sus faţă de anul anterior. O diferenţă importantă între jucătorii de pe podium şi cei din a doua parte a clasamentului european o reprezintă acoperirea geografică. Mai exact, McCafe, Costa Coffee şi Starbucks au prezenţă în 15-30 de ţări de pe Bătrânul Continent. Spre comparaţie, 5 to go, Kahve Dunyasi sau Gregory’s au intrat în doar câteva state europene şi, de fapt, prezenţa lor în afara graniţelor ţării-mamă e momentan timidă.

    Spre exemplu, reţeaua de cafenele 5 to go a intrat în 2024 pe pieţele din Bulgaria şi Republica Moldova, astfel că acestea se adaugă operaţiunilor din Ungaria şi România. Brandul românesc are, de asemenea, prezenţă în Franţa, printr-un partener, însă e vorba de un număr redus de unităţi. În continuare, de departe, România e cea mai im-portantă piaţă. De altfel, ambiţia de penetra mai alert alte geografii a determinat recenta schimbare de acţionariat la 5 to go. 

    Un nou capitol

    Pe final de 2024, pachetul majoritar de acţiuni al reţelei de cafenele, cel mai extins jucător din piaţa de profil din România, a fost vândut către două fonduri de investiţii – Invenio Partners din Bulgaria şi ACP din Polonia. Pentru In-venio Partners, aceasta este prima tranzacţie directă pe plan local, în timp ce ACP (fostul Mezzanine Management) are deja mai multe deal-uri la activ în România. Compania 5 to go a trecut astfel printr-o a doua tranzacţie în doar zece ani de activitate, acum cinci ani fiind cumpărat un pachet minoritar de către un alt fond, Mozaik Investments, care îl are printre fondatori pe Sacha Dragic, cel care a pus şi bazele Superbet. „Nu ne-am propus să vindem pachetul de acţiuni după fix cinci ani, însă dezvoltarea 5 to go s-a petrecut mai repede decât am estimat iniţial. Aşadar, compania a ajuns într-un nou ciclu de dezvoltare. Am discutat la început de 2024 cu echipa 5 to go şi Radu (Savopol – n.red.) ne-a spus atunci că vrea o expansiune regională în următorii 4-6 ani. Astfel, am ajuns la concluzia că firma are nevoie de un nou set de investitori”, spunea în momentul anunţării tranzacţiei Vlad Buşilă, unul dintre fondatorii Mozaik Investments. El adăuga că fondul stă, de regulă, între 5 şi 7 ani în acţionariatul unei companii, dar acum această tranzacţie a avut la bază dorinţa fondatorilor de a accelera dezvoltarea dincolo de graniţe. „Nu va fi o mutare simplă, ci va fi foarte mult de lucru în următoarea perioadă. 5 to go e campion local şi vrea să ajungă campi-on regional.” Astăzi, cu circa 600 de unităţi, 5 to go este al şaptelea cel mai extins lanţ de cafenele din Europa. Ţinta este ca în circa cinci ani să ajungă pe locul 4 sau pe 5, în contextul în care podiumul este greu accesibil, fiind ocupat de giganţi (Starbucks, McCafe sau Costa Coffee) cu mii de unităţi fiecare.

    Un nou capitol

    „Pe data de 16 decembrie 2019 anunţam tranzacţia prin care Mozaik intră în acţionariatul nostru. A fost una dintre primele tranzacţii din HoReCa ce au implicat o companie românească şi un fond. Au fost cinci ani plini, marcaţi de pandemie, de război, de inflaţie şi alte evenimente, dar am reuşit să creştem de la 140 la peste 600 de cafenele”, spunea tot atunci Radu Savopol. Acum, businessul ajunge la al doilea rând de investitori financiari, mai exact fon-duri de private equity. Tranzacţia actuală a avut o valoare de 18 mil. euro, conform calculele Business Magazin care pornesc de la faptul că toată compania este evaluată la 30 mil. euro.  Pentru această achiziţie, fondul de investiţii Mozaik a vândut o parte din titluri, iar fondatorii – Lucian Bădilă şi Radu Savopol – şi-au diluat participaţia la 25%. Astăzi, structura acţionariatului arată aşa: Invenio Partners şi ACP (împreună, printr-o firmă comună) – 60%, fonda-torii – 25%, Mozaik – 10% şi Marian Alecu – 5%. „Am avut la masa discuţiei mai mulţi potenţiali parteneri, dar i-am ales pe cei cu care am avut sinergii şi care au crezut în noi”, explica Radu Savopol. Fondatorii păstrează manage-mentul businessului în continuare. El adaugă că ţinta e dezvoltarea regională şi atingerea pragului de 1.000 de cafenele în România. În paralel, compania va dezvolta şi segmentul de retail (produse aflate pe rafturile maga-zinelor). De altfel, în 2024, la final de an, afacerile 5 to go ajunseseră la un total de 54 mil. euro, din care 51 mil. euro reprezintă businessul din România. Acestuia i se adaugă 1 mil. euro vânzări pe alte pieţe şi un business de retail de 3 mil. euro. Compania a pornit la drum ca o reţea de cafenele ce avea în portofoliu şi unele produse adiacente pre-cum dulciuri sau snacksuri. Între timp, acest portofoliu s-a extins considerabil. „În zona de produse inovăm contin-uu. Anul 2024 a fost unul dintre cei mai prolifici pentru noi, cu multe inovaţii şi produse inedite pentru industria cafelei: sirop Dubai, sirop în colaborare cu ROM (brand al companiei Kandia Dulce – n.red.), panettone 5 to go, îngheţată 5 to go x Corso (brand al Macromex – n.red.), Lemonvita by 5 to go şi multe altele.”

     

    Cine a mai fost interesat?

    În acest context, al unui business dezvoltat atât pe verticală cât şi pe orizontală, la masa discuţiilor cu fondatorii 5 to go şi cu reprezentanţii Mozaik Investment au fost opt fonduri de investiţii, spune Lucian Bădilă. Printre acestea se numără Morphosis Capital,  Booster şi Integral Venture. Au fost aleşi drept cumpărători ACP şi Invenio.

    Banii noilor acţionari, precum şi experienţa lor pe alte pieţe vor fi folosite pentru dezvoltarea ulterioară a afacerii româneşti. „Odată cu semnarea acestui parteneriat, în 2025 începem dezvoltarea regională. Vom merge către co-munităţile de români din diaspora, din Irlanda, Marea Britanie, Spania, Franţa şi Germania, pentru a ne dezvolta în franciză pe aceste pieţe. Vom deschide simultan, în ianuarie, listele pentru potenţiali parteneri”, spune Lucian Bădilă. Compania vrea aşadar să atace aceste pieţe cu mai multe (10-15) cafenele simultan, pentru o mai bună tracţiune şi o logistică mai facilă. În paralel, 5 to go va dezvolta şi pieţele apropiate, unde deja a făcut primi paşi, anume Ungaria, Republica Moldova şi Bulgaria. „În Irlanda avem discuţii avansate cu un master francizat care să deschidă 50 de unităţi în 4-5 ani. E vorba de un grup de români din această ţară. La fel, avem un contract cu un mas-ter francizat în Republica Moldova, cu aceeaşi ţintă.” În paralel, există planuri pentru intrarea în retail în alte ţări. Totodată, compania vrea să ajungă la 1.000 de cafenele în România, fiind vizate localităţile mici, comune sau oraşe de sub 10.000 de locuitori. Unităţile deja deschise în astfel de localităţi merg foarte bine, completează Lucian Bădilă.

    Ce vor noii acţionari?

    Noii acţionari văd şi ei potenţial de dezvoltare pentru businessul autohton, care poate deveni un nume european. „Noi venim alături de  5 to go pentru a susţine extinderea companiei, venim să deschidem uşi acolo unde va fi cazul. Ne bazăm pe fondatori să îşi continue misiunea, pentru că ei ştiu ce trebuie să facă, noi vom avea prezenţă doar în board. Noi stăm de regulă 6-8 ani într-o companie, dar nu e un termen bătut în cuie. Când 5 to go va ajunge în top 5 reţele din Europa vom reevalua poziţia noastră şi vom decide ce facem pe mai departe”, spune Toni Romani, re-prezentantul Invenio Partners în România şi cel care va reprezenta ambele fonduri în acest business – 5 to go. ACP şi Invenio au făcut o companie prin care au preluat pachetul de 60% din acţiunile lanţului de cafenele. Cât priveşte finanţarea dezvoltării, executivul spune că există multiple variante de finanţare, dincolo de banii de la fonduri. „Sun-tem o companie care generează cash şi care nu are expunere bancară”, completează Radu Savopol. El precizează că dacă se va pune problema unei achiziţii de câteva milioane de euro, compania are fonduri. Pentru tranzacţii ma-ri, care implică lanţuri pe măsură, atunci se va discuta finanţarea.

    Care sunt perspectivele?

    La masa discuţiilor pentru 5 to go au fost acum doar fonduri de investiţii, iar asta pentru că fondatorii nu vor să facă exit, nu încă cel puţin, iar un investitor strategic cumpără de regulă un business cu totul. „Am avut discuţii acum cir-ca doi ani cu un strategic, dar am rezistat tentaţiei (de a vinde – n.red.). A fost cea mai bună decizie pentru noi. Vedem, poate la ciclul următor să fie cazul unui exit”, afirmă Radu Savopol. Când vine vorba de investitori strategici, opţiunile sunt multiple dat fiind că doar cinci dintre cele mai extinse 25 lanţuri de cafenele din Europa sunt prezente pe piaţa din România, este vorba de McCafe (concept al McDonald’s), Starbucks, 

    5 to go – care e de altfel şi singurul nume autohton din top, Gregory’s din Grecia şi Kahve Dunyasi din Turcia. La polul opus, mărci precum Costa Coffee, Coffee Like, Caffe Nero, Tchibo, Coffee Island sau Espresso House nu şi-au pus – cel puţin pentru moment – România pe harta proprie, arată o analiză a Business Magazin pe baza datelor de la Food Service Europe & Middle East. Brandul britanic Costa Coffee – controlat de gigantul Coca-Cola – este activ în România cu produse, dar nu are şi cafenele. Mai exact, cafeaua sub brandul Costa Coffee se găseşte în magazine şi chiar în cafenele partenere, dar nu există unităţi proprii în ospitalitatea românească. Britanicii au fost prezenţi local, în sistem de franciză, însă au ieşit acum circa 15 ani. La momentul acela Coca-Cola nu intrase în acţionariat. Deşi de-a lungul anilor mai multe mărci internaţionale – mai mari sau mai mici – şi-au anunţat intenţia de a veni pe plan local, iar unele chiar au făcut paşi, deschizând 1-2 unităţi, în final planurile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg, rezultatul fiind exitul. De ce? Pentru că reţelele locale au fost şi sunt prea puternice.   

     

    Cine este Mozaik Investments, primul fond care a pariat pe 5 to go?

    Mozaik Investments este un fond de investiţii ale cărui baze au fost puse în 2019 de către Sacha Dragic – proprie-tarul Superbet, Vlad Buşilă – cofondator al Capital Partners (actualmente BT Capital Partners) şi Roland Haas, un bancher de investiţii cu experienţă de trei decenii în industrie. Astăzi, fondul are în portofoliu companii precum Un-told (entertainment), Pago (plăţi), flavours (ospitalitate), 5 to go (cafenele) şi Airborne Technologies (soluţii pentru supraveghere). Prima tranzacţie, Mozaik a făcut-o chiar în anul fondării, în 2019, când a preluat un pachet minoritar în cadrul reţelei de cafenele 5 to go, business care pe finalul anului trecut a făcut obiectul unei noi vânzări. Mozaik Investment şi fondatorii afacerii au cedat din titlurile deţinute, dar au păstrat în continuare pachete de acţiuni. Spre exemplu, fondul a păstrat 10%. În toate businessurile, Mozaik este prezent în acţionariat alături de antreprenori. De altfel, acesta este modelul folosit de multe fonduri de investiţii de growth, care cumpără anumite pachete, minori-tare sau majoritare, preferând, să meargă mai departe alături de fondatori. Împreună, ei dezvoltă businessul pe care, cel mai adesea, îl vând la pachet (100%) către un alt fond sau către un investitor strategic. Mozaik Investments investeşte între 2 şi 5 mil. euro per ţintă, stând în fiecare business între 3 şi 7 ani, conform datelor existente pe site-ul propriu. De altfel, tranzacţia de la 5 to go reprezintă prima vânzare pentru investitorul care acum are noi fonduri. În 2023, Mozaik Investments a obţinut aprobările necesare pentru a primi bani din PNRR, e vorba de bugetul de 400 mil. euro menit a încuraja investiţiile în companii mici şi medii din România. Investitorul a luat 25 mil. euro. Cu banii din PNRR şi cu cei pe care i-a mai strâns de la alţi investitori, fondul vrea să parieze pe 7-9 companii din sectoare precum retail şi distribuţie specializată, sănătate, producţie alimentară şi comerţ cu amănuntul, logistică, servicii financiare şi tehnologie. Mozaik Investment caută să investească în IMM-urilor din România şi Europa Centrală şi de Est, preferând să cumpere pachete minoritare semnificative în afaceri antreprenoriale ce au capacitate de scalare raidă. Dezvoltarea se va face fie direct, fie prin achiziţii, fie prin intrarea pe noi pieţe, fie prin dezvoltarea de noi linii de business.

     

     

    Business Magazin anticipa evoluţia pieţei cafenelelor în 2006, într-un articol de copertă numit „Cel mai profitabil business”

    În 2006, BM explora potenţialul industriei cafenelelor din România într-un articol de cover story intitulat „Cel mai profitabil business”. Experţii prevedeau că piaţa românească a cafenelelor îşi trăieşte încă adolescenţa, dar subliniau oportunităţile semnificative pentru creştere. Anul 2006 era văzut ca unul crucial pentru „delimitări terito-riale”, în care jucătorii trebuiau să ocupe punctele-cheie, iar anii ce urmau urmau să fie dedicaţi extinderii bran-durilor existente şi stratificării pieţei.

    Dar de ce o afacere cu cafea? Răspunsul se regăseşte în marjele de profit excepţionale: o cafea vândută cu 5-15 lei presupune un cost al cafelei de doar 0,5-0,7 bani. Dintr-un kilogram de cafea (60-100 lei) se obţin aproximativ 133 de cafele, iar comercianţii îşi permit adaosuri între 80% şi 200% sau chiar mai mult. Această profitabilitate a fost identificată ca factor-cheie pentru amortizarea rapidă a investiţiilor. Previziunile optimiste începeau deja să se con-cretizeze. În 2006, Starbucks, cea mai mare reţea de cafenele din lume, cu peste 10.000 de unităţi în 35 de ţări şi venituri-record de 6,4 miliarde de dolari în 2005, se pregătea să intre pe piaţa din România. Această intrare a marcat începutul unei tranziţii majore, iar evoluţia ulterioară a pieţei demonstrează clar cât de corecte au fost predicţiile făcute atunci. Astăzi, succesul lanţurilor de cafenele precum 5 to go, alături de prezenţa giganţilor globali precum Starbucks, arată că piaţa românească a cafenelelor şi-a depăşit adolescenţa, devenind un jucător matur pe scena europeană.

     

    Cine sunt noii acţionari ai 5 to go?

    Pe final de 2024, pachetul majoritar de acţiuni al reţelei de cafenele 5 to go, cel mai extins jucător din piaţa de profil din România, a fost vândut către două fonduri de investiţii – Invenio Partners din Bulgaria şi ACP din Polonia. Pentru Invenio Partners, aceasta este prima tranzacţie directă pe plan local, în timp ce ACP (fostul Mezzanine Manage-ment) are deja mai multe deal-uri la activ în România. ACP are peste 20 de ani de activitate, concentrându-şi atenţia încă de la început pe regiunea Europei Centrale şi de Est. Iniţial, fondul s-a numit Mezzanine Management, dar în 2023 a fost făcut un rebranding şi numele actual este ACP. Produsul iniţial al ACP a fost acela de debt (datorie – trad.) pe termen lung. Fondurile 1 şi 2 erau pe segmentul de mezzanine, de unde şi numele. La fondurile 3 şi 4 s-a mers pe un model hibrid, de cvasi-equity, acesta fiind şi motivul rebrandingului. Şi în cazul celui mai nou fond, cel de-al cincilea, investitorul a mizat pe datorie pe termen lung şi equity.

    Astăzi, pe plan local, ACP are în portofoliu Medicales – o reţeaua de clinici medicale, Petstar – companie activă în zona economiei circulare, şi Spearhead – cu activităţi în agricultură. A avut însă şi Euroins (asigurări), care a făcut obiectul unuia dintre cele mai răsunătoare falimente locale recente, fiind anterior lider al pieţei RCA, cu 2,5 mil-ioane de clienţi. O alta dintre investiţiile anterioare din România a fost cea în reţeaua de clinici de radioterapie Ame-thyst. În momentul în care fondul a intrat în business, alături de cei doi antreprenori fondatori, compania avea un centru în Otopeni. Era anul 2014. În 2019, când ACP a făcut exitul către fondul Rohatyn Group, erau 14 centre în România, Franţa, Austria, Italia şi Polonia. Investiţia în 

    5 to go s-a realizat din fondul AMC V, cel de-al cincilea fond al ACP Group, care a primit 20 de milioane de euro din PNRR, dintr-un buget total de 400 mil. euro dedicat fondurilor de private equity şi venture capital care investesc în România. Pe de altă parte, Invenio Partners e la al doilea fond, din care a făcut deja patru achiziţii în Bulgaria şi una în Serbia. Aceasta e prima din România. Din primul fond au fost realizate deal-uri doar în Bulgaria. Tichetul mediu e de 5-10 mil. euro, însă pentru valori mari mari investitorul se poate asocia cu alt fond, cum e cazul acum, cu ACP, spune Toni Romani, reprezentantul Invenio Partners în România şi cel care va reprezenta ambele fonduri în acest business – 5 to go. ACP şi Invenio au făcut o companie prin care au preluat pachetul de 60% din acţiunile lanţului de cafenele.

    „În 2025 începem dezvoltarea regională. Vom merge către comunităţile de români din diaspora, din Irlanda, Marea Britanie, Spania, Franţa şi Germania, pentru a ne dezvolta în franciză pe aceste pieţe. Vom deschide simulan, în ianuarie, listele pentru potenţiali parteneri.” – Lucian Bădilă, cofondator 5 to go