Valoarea brandului BCR – cea mai mare banca de pe piata dupa active, a fost ajustata de Erste Bank, actionarul majoritar, de la 388 mil. euro in trimestrul al treilea al anului trecut la 348 mil. euro in trimestrul I 2008.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Asa a aparut varianta in care incasezi dobanda in avans sau depozitele cu dobanda care creste de la o luna la alta.
Aflati mai multe amanunte pe www.protv.ro
Deficitul comercial al Romanieia crescut cu 11% fata de nivelul de 4,4 miliarde euro consemnat in primul trimestru al anului trecut.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Numele si logo-ul reprezentand o albinuta sunt creatia lui Cristian “Kit” Paul, partener in cadrul agentiei Brandient, pentru un proiect mai vechi al lui Novac, care insa nu a mai fost finalizat. Albinuta, un motiv parca tot mai popular pe internetul romanesc, este totodata si mascota portalului Neobizz.ro, lansat nu demult de Neogen. Ideea in sine a 100eyes.ro nu este deloc noua, site-uri de photo sharing, cum ar fi Flickr, fiind destul de populare in randul publicului din Romania. “Principalul element de diferentiere al site-ului este faptul ca este centrat pe teme si nu neaparat pe utilizatori”, explica Dragos Novac. In prezent, la categoria “flori”, spre exemplu, au fost publicate peste 70 de poze, in timp ce tema “Bucuresti” a adunat aproape 130 de imagini. Iar oricine poate cauta prin galeriile foto si poate contribui cu fotografii proprii pentru o anumita tema, dar isi poate crea in acelasi timp si un album foto personal.
Site-ul este in prezent in perioada de testare, cu un public restrans care are deocamdata rolul de a privi cu un ochi critic fiecare functionalitate a site-ului. “Scopul este obtinerea unei variante stabile. Trebuie sa ajunga un produs relevant, care sa fie folosit de cat mai multa lume, moment in care sunt convins ca vom gasi usor un model lucrativ”, spune Novac.
Tehnica prin care sunt analizate datele, numita “reality mining”, a fost folosita in cadrul call center-ului britanic Vertex, determinand cu o acuratete de 89% daca clientul urma sa cumpere un produs sau serviciu vandut prin telefon numai din analiza variatiilor vocii si a raportului de timp in care clientul vorbea si asculta ce-i spune vanzatorul. Un alt exemplu este si o banca din Germania, care a folosit dispozitivele de monitorizare pe un grup de angajati, in timpul in care acestia au lucrat la o campanie de promovare a serviciilor companiei, pentru a determina daca acestia sunt multumiti de locul de munca sau daca sunt stresati si suprasolicitati. Rezultatele l-au determinat pe cercetatorul de la MIT sa continue experimentul, inlocuind insa dispozitivul initial cu un telefon mobil. “Senzorii de monitorizare pot fi instalati in orice echipament, de la camerele de luat vederi instalate in diferite institutii si banci in scopuri de securitate si pana la telefoanele mobile”, explica Sandy Pentland. Singura diferenta dintre dispozitivul de monitorizare si telefon este faptul ca acesta din urma nu trebuie neaparat sa stea agatat de gat, ci poate fi tinut in orice buzunar.
In editia de duminica a BUSINESS Magazin nu va fi spionata nicio industrie, insa veti putea intra in culisele celor mai profitabile afaceri si veti afla care sunt ingredientele care stau la baza unor afaceri de succes.
IDEEA: Un Jacobs pentru fiecare
CLIENT: Kraft Romania
BRAND: Jacobs 3 in 1
AGENTIA: Scala JWT
CANALE: TV, panotaj, internet, evenimente
Scala JWT impreuna cu compania Kraft Romania au realizat campania de lansare a celor doua noi sortimente ale cafelei Jacobs 3 in 1: Jacobs 3 in 1 Latte si Jacobs 3 in 1 Intense. Toate sortimentele se adreseaza tinerilor, iar campania evidentiaza diferentele dintre acestia si ceea ce ii determina sa aleaga un anumit tip dintre cele trei disponibile. Sloganul campaniei este “Incearca-le pe toate! Alege-l pe al tau!”. Prin spotul “Campus” si outdoor-ul aferent “am cautat sa surprindem o atmosfera tinereasca si cat mai degajata, intr-un spatiu prietenos cu personaje simpatice, in care target-ul nostru sa se regaseasca foarte usor”, spune Andreea Dragomir, copywriter al Scala JWT. Promovarea se face prin intermediul televiziunii, al internetului, al panotajului stradal si prin evenimente ce au loc in campusuri.
Problemele financiare ale lui Terry si planurile lui Ian de a lansa un lant hotelier si-ar putea gasi solutia in prospera situatie financiara a unchiului Howard (Tom Wilkinson), proprietarul unor clinici de chirurgie estetica. Dar Howard cere in schimbul banilor un “mic” ajutor: cei doi frati trebuie sa-l lichideze pe un fost partener al sau, care se pregateste sa depuna marturie impotriva lui intr-un proces privind practicile dubioase din clinicile pe care le detine. Vor ucide sau nu vor ucide cei doi frati, aceasta este intrebarea Cassandrei in noul film al lui Allen. Din nefericire, regizorul renunta la umor in favoarea dramei si doar atinge suprafata acesteia, lasandu-si spectatorul cvasi-indiferent. Farrell si McGregor sunt excelenti in rolurile lui Terry si Ian, iar Tom Wilkinson, Clare Higgins (mama celor doi) si Hayley Atwell (Angela, iubita lui Ian, actrita impresionata de Jaguarurile imprumutate ale acestuia) nu sunt cu nimic mai prejos decat protagonistii.
Lupta cu constiinta si ideea de moralitate se afla la loc de cinste in film, iar directiile lui Allen sunt multiple – vezi si intrebarea adresata Angelei (Atwell), daca s-ar culca cu un regizor pentru a obtine un rol. Trimiterile la mitica profetesa a Troiei se rezuma la numele barcii celor doi frati, visul devenind un adevarat cosmar, pe masura ce Terry si Ian se lasa momiti de iluzia bogatiei si decid sa-l omoare pe fostul partener al unchiului lor. Dintre cei doi actori, Farrell este cel mai bun (probabil si din cauza rolului mai complex), marturisind la un moment dat ca a tras la intregul “Cassandra’s Dream” mai putine duble decat la o scena din “Miami Vice”.
Cu finalul sau expediat, care lasa spectatorul usor nedumerit (da, ridicarea din umeri este cat se poate de fireasca la finalul celor 108 minute), “Visul Cassandrei” nu este unul dintre cele mai bune titluri ale filmografiei lui Woody Allen din ultimii ani. Primul sau film cu soundtrack stereo (compus de Philip Glass, pe care l-ati mai auzit in “Notes on a Scandal”, “Orele” sau “Bent”), “Cassandra’s Dream” a fost laudat mai degraba pentru muzica sau frumoasa imagine a lui Vilmos Zsigmond (“The Black Dahlia”, “Melinda and Melinda”) si nu pentru calitatile scenariului, ceea ce spune foarte multe.
Allen va recupera, cu siguranta, in consideratia noastra, o data cu lansarea in Romania (inca neprogramata) a lui “Vicky Cristina Barcelona”, care a facut furori la ultima editie a festivalului de film de la Cannes. Dar pana la cuceritorii iberici Penelope Cruz si Javier Bardem, va trebui sa ne multumim cu irlandezul Colin Farrell si scotianul Ewan McGregor.
"Cand am venit pentru prima oara in Romania, in 1993, comertul modern aproape ca nu exista. Am vazut doar cateva supermarketuri in Bucuresti, unul era detinut de un grec, iar restul erau complet dezorganizate", isi aminteste Philippe Lavalard, presedintele grupului CDE France, proprietarul lantului de supermarketuri Interex din Romania.
La acel moment, a sesizat imensul potential pe care tara il oferea retailerilor, dar prioritatile la nivel international erau altele, asa ca intrarea pe piata romaneasca a fost amanata pana in 2002. In zona, accentul a fost pus pe Polonia si pe Bosnia, cu un potential mult mai mare.
In 2005, cand s-a intors in Romania, Lavalard a fost uimit de imensa schimbare petrecuta in doar 12 ani. "Tara si-a revenit cu o viteza uimitoare, dar continuu sa cred ca s-a pus prea mare accent pe mediul urban in defavoarea localitatilor de la tara", spune seful CDE. "Daca ne gandim la beneficiile agriculturii si ale industriei, cred ca mediul rural are un potential inca nevalorificat."
CDE Romania Interex (CDE – La Compagnie de Distribution EuropZenne) este un operator de retail ce face parte din grupul francez IntermarchZ, Groupement des Mousquetaires. Istoria lui a inceput in urma cu aproape patru decenii, cand 75 de distribuitori francezi independenti s-au grupat in jurul lui Jean-Pierre Le Roch sub sigla EX, redenumita IntermarchZ (ITM), Les Mousquetaires de la Distribution. In 2006, grupul era prezent in 10 tari, avea 4.000 de magazine, 46 de baze logistice si o cifra de vanzari de 31,5 miliarde de euro.
Expansiunea francezilor in zona Balcanilor a inceput in 1999, Interex fiind acum prezent in Serbia, Bosnia si Romania. Primul punct de vanzare din Romania a fost inaugurat in aprilie 2002, la Ploiesti, in urmatorii ani fiind deschise alte 10 magazine, dintre care cel mai recent in acest an, la Barlad. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 98 de milioane de euro, francezii estimand o crestere de pana la 138 de milioane de euro anul acesta, despre care se spera ca va aduce si trecerea pe profit.
Cei mai mari operatori de supermarketuri din Romania, dupa valoarea vanzarilor, sunt la ora actuala Billa (grupul Rewe, cu afaceri de 1,34 mld. euro in 2007), Mega Image (grupul Delhaize), recent consolidat prin preluarea retelei La Fourmi, si Carrefour, intrat in segmentul supermarketurilor prin achizitia Artima. Desi recunosc ca au intampinat probleme in cei sase ani de cand sunt in Romania, reprezentantii Interex au decis sa investeasca in jur de 110 milioane de euro (fonduri provenite din surse interne ale companiei-mama) in remodelarea vechilor spatii si in deschiderea altor 40 de magazine pana in 2012.
Investitia medie pentru un magazin variaza de la 2,7 la 4,5 milioane de euro, in functie de costurile cu spatiul (inchiriat sau cumparat), iar suprafata medie este de circa 2.500 mp. Grupul nu exclude extinderea prin cumpararea unei retele romanesti de magazine, insa t decizie finala nu a fost inca luata. Lavalard recunoaste ca si Interex a primit nenumarate oferte de cumparare, dar sustine ca firma nu este de vanzare.
Din noua strategie a companiei face parte si recenta mutare a sediului central al companiei din Ploiesti la Bucuresti. "Cea mai mare dorinta a noastra este sa deschidem un magazin in Capitala nu mai tarziu de 2009", spune Stanislas Mainfroy, secretar general al Interex Romania. ÒInca nu ne-am decis asupra unei zone din Bucuresti, dar colaboram cu dezvoltatorii pentru a gasi un loc care sa corespunda tuturor criteriilor noastreÓ, explica Philippe Lavalard. Francezii sunt optimisti si cred ca in Bucuresti inca mai exista posibilitati de crestere pe piata.
Reprezentantii Interex incearca sa explice de ce pana acum n-au izbutit sa realizeze profit prin faptul ca au ajuns pe piata din Romania mai tarziu decat competitorii. "In plus, dificultatile au tinut de cadrul juridic si administrativ, care nu favorizeaza dezvoltarea rapida. Iar cresterea nejustificata a preturilor terenurilor reprezinta un alt factor care franeaza dezvoltarea in general", considera Lavalard.
Totusi, francezul se declara optimist: "In Franta, eu locuiesc intr-un oras cu 12.000 de locuitori, unde exista doua hipermarketuri, doua supermarketuri si un discounter. Cu siguranta e un mediu saturat, e o consecinta a expansiunii comertului modern, dar sunt sigur ca piata se va autoregla".
In celelalte tari in care opereaza, Groupement des Mousquetaires reprezinta o grupare independenta, alcatuita din circa 1.200 de proprietari de magazine. Chiar Philippe Lavalard este proprietarul unui spatiu de vanzare in orasul sau natal din Franta. ÒIncercam sa dezvoltam filozofia preturilor mici si sa o exportam in tari suficient de mature din punctul de vedere al comertului intern", sustine el.
"Nu putem sa ne comportam ca si cum pretul combustibilului nu ar fi explodat, ca si cum piata ar fi la fel de lejera ca in urma cu zece ani, iar mediul s-ar simti bine." Afirmatia ii apartine lui Jean Cyril Spinetta, presedintele companiei aeriene Air France-KLM, si a fost rostita saptamana trecuta in cadrul unei conferinte care a urmarit sa arate ca sefilor Air France-KLM le pasa de mediu.
Preocuparea lui Spinetta si a intregii echipe franco-olandeze vine intr-un moment in care compania, ca si toate celelalte grupuri aviatice, este din ce in ce mai afectata de cresterea pretului petrolului si cauta metode de a opri inevitabilele scumpiri ale biletelor de avion. Iar cum consumul mare de carburanti atrage si emisii sporite de noxe, Air France-KLM a gandit un program de investitii prin care sa evite cat mai mult inevitabilul: costurile in crestere abrupta ale carburantilor si problemele legate de comertul cu certificate de carbon (corespunzatoare unei anumite cantitati de emisii de gaze cu efect de sera la care au dreptul companiile). "Acestea doua sunt marile provocari cu care trebuie sa se confrunte companiile aeriene de acum inainte si nu avem cum sa le evitam", spune Spinetta.
Air France-KLM a intrat in sistemul ETS (European Trading Submissions) in 2004, alaturi de alte companii de aviatie precum British Airways, Lufthansa sau Austrian Airlines, si de atunci participa activ pe piata comertului cu certificate de carbon. ETS, in care sunt incluse companii europene responsabile pentru aproape jumatate din cantitatea de dioxid de carbon emanata la scara UE si aproape 40% din cantitatea totala de gaze cu efect de sera, ii obliga pe participanti sa se incadreze anual in cota de emisii alocata la nivel national, urmand sa-si procure diferenta necesara – ori sa poata profita atunci cand nu-si ating plafonul aprobat – cumparand, respectiv vanzand certificate de carbon pe piata libera la care participa celelalte companii incluse in sistem.
Costurile cu emisiile de carburanti, mai precis cu achizitionarea certificatelor de carbon, sunt un cost adaugat schemelor de tarife anterioare, nu tocmai confortabil pentru companiile care au decis sa adere la acest sistem. De ce au facut-o? Analistii sunt de parere ca tocmai pentru ca presupune deocamdata un cost relativ redus si ca este benefic pentru imagine. Chiar daca acest cost este redus, oficialii Air France-KLM nu apreciaza deloc faptul ca transportatorii aerieni mari au aderat la acest sistem, pe cand cei regionali sau low-costul nici macar nu au in plan intrarea in acest sistem.
Problema este accentuata, din punctul de vedere al transportatorilor de linie, in special al Lufthansa si Air France-KLM, cele mai mari companii aeriene europene, ca guvernele nu procedeaza eficient daca obliga doar marile companii sa investeasca in innoirea flotei si reducerea consumului de carburanti, respectiv a poluarii, si nu fac acelasi lucru si pentru companiile mai mici – care cumpara avioane din vechile flote ale marilor companii si astfel polueaza mai mult, fara a plati cote de carbon.
Modelul afacerilor low-cost, care nu prevede deocamdata intrarea in ETS, presupune si o taxa de carburant, dar percepe si bani suplimentari pentru fiecare bagaj atunci cand cumperi biletul, plus bani suplimentari pentru fiecare kilogram peste cele 25 de kilograme admise. Aceste companii isi administreaza astfel costurile mai bine, dat fiind ca din bilete si alte servicii (de pilda, catering la bord) isi sustin costurile de baza, nu si cele adaugate prin scumpirea carburantilor sau certificatele de carbon.
In plus, cum spune directorul financiar al grupului franco-olandez, Pierre-Henry Gourgeon, marii transportatori aerieni europeni se vad dezavantajati de concurenta cu operatorii care isi au hub-ul in afara UE si transporta pasageri dintr-o parte in alta a planetei ocolind Europa; sistemul cotelor de carbon ar determina, in opinia lui, o migrare a traficului de la hub-urile aeriene europene la cele din afara continentului, pentru a evita astfel costurile cu certificatele de carbon.
Discutiile la nivelul UE pentru imbunatatirea sistemului ETS sunt insa in plina desfasurare; pentru urmatoarea faza multianuala pentru care sunt alocate cote de emisii de carbon (actuala faza cuprinde perioada 2008-2012), Parlamentul European a dezbatut inclusiv propunerea de intrare sub incidenta ETS a tuturor zborurilor care vin si pleaca din teritoriul Uniunii Europene.
Discutia lui Jean Cyril Spinetta despre cotele de carbon arata insa si ca, in toata aceasta nebunie a pretului petrolului, Air France-KLM se simte invingatoare. Analistii din toata lumea au spus saptamanile trecute ca nici o companie aeriana nu poate evita socul pretului petrolului, iar Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni (IATA) a facut un calcul conform caruia fiecare dolar aferent cresterii pretului la petrol creste cumulativ costurile totale ale liniilor aeriene cu 1,6 miliarde de euro.
In aceste conditii, presedintele Air France-KLM a fost chiar in masura sa pronunte cuvantul "profit" la conferinta de saptamana trecuta: "Air France-KLM nu are cum sa mentina aceeasi politica tarifara ca atunci cand petrolul costa 80 de dolari pe baril, cum era cu patru luni in urma. Facem hedging si folosim instrumente financiare, dar nu vom putea vorbi de profit decat daca petrolul se stabilizeaza la maxim 120 de dolari pe baril".
Alte companii aeriene, precum British Airways, profitabile, dar orientate catre cursele transatlantice, se deplaseaza rapid spre limita de risc si de daune: "Ne uitam la beneficiul in numerar de la fiecare zbor", a spus saptamana trecuta Willie Walsh, CEO al companiei britanice, care a completat ca isi permite sa mentina actuala politica a companiei "chiar si la 130 de dolari barilul" – numai ca pretul petrolului a depasit deja pragul amintit de el, trecand de 138 de dolari pe baril la bursa de marfuri din New York.
Jean Cyril Spinetta spune ca inca se bazeaza pe munca de zi cu zi a unei echipe de zece oameni din Air France-KLM care au lucrat cateva luni bune pentru a face hedging pentru 78% din cantitatea de combustibil necesara companiei pana in martie 2009. "Prin aceasta politica de acoperire a necesarului de combustibil cu patru ani in avans, compania a economisit cate 35 de dolari pe baril, atunci cand pretul petrolului a trecut de 120 de dolari", sustine Spinetta.
Evident, aceasta nu inseamna ca Air France-KLM nu a simtit cresterea pretului petrolului; cum spune directorul financiar Pierre-Henry Gourgeon, compania a constatat deja o reducere a cererii pentru cursele sale de pe rutele transatlantice. Dar aceasta e realitatea pietei, iar companiile aeriene trebuie sa-i faca fata ca sa-si asigure supravietuirea si, in cele mai fericite cazuri, profitul.
Ce faci insa cand ajuns acasa, in loc sa te odihnesti trebuie sa-i faci fata unui copil care are nevoie de atentie. Time Out iti spune ce trebuie sa faci ca sa impaci pe toata lumea. Tu vei avea parte de linistea cuvenita iar cel mic nu se va plictisi.
Citeste mai multe despre sfaturi pentru parinti extenuati pe www.timeoutbucuresti.ro