BusinessMagazin

Blog

  • Class in cifre

    • 1994 – Anul infiintarii
    • 2006 – Desprinderea de grupul Mobexpert
    • 5 mil. euro – Vanzari realizate in 2006
    • 5 – Numar de magazine existente: trei in Bucuresti si cate unul in Constanta si Iasi.
    • 12 ani – Durata relatiei de afaceri dintre Class si producatorul italian Natuzzi
    • 600.000 de euro – Valoarea investitiei in amenajarea magazinului Natuzzi cu o suprafata de 1.200 de metri patrati

  • Vinul din 2007, mai dulce, mai aromat

    Cu toata amenintarea secetei, recolta de struguri din acest an s-a dovedit a fi cea mai buna din ultimii ani. Ceea ce inseamna ca vinurile vor fi mai tari, mai aromate, mai bune. implicit, producatorii, presati de invazia importurilor, au o sansa reala de contraatac.

     

    Chiar daca importurile de vin au crescut in prima parte a acestui an cu 32%, in timp ce asteptarile companiilor din piata se indreptau mai degraba spre volume de cateva ori mai mari, presiunea pe care o suporta vinurile romanesti la raft este deja uriasa. Anul trecut a adus o explozie a importurilor de vin, ce au crescut de peste trei ori fata de 2005, ajungand la 13,5 milioane de euro. 2006 a marcat si o premiera pe piata romaneasca: importurile de vinuri au fost mai mari decat exporturile. Practic, invazia sticlelor de vin cu nume straine se poate vedea cu ochiul liber pe rafturile magazinelor – de la cele de specialitate si pana la raioanele super si hipermarketurilor.

     

    In acest context, majoritatea vinurilor romanesti au un dezavantaj in fata celor straine: pretul mai mare. „Exista multi operatori – atat romani, cat si straini – ce-si disputa segmentul mediu de pret, cu etichete ce afiseaza preturi cuprinse intre 10 si 100 de lei“, declara Catalin Paduraru, director general al retelei de magazine Vinexpert. Concurenta exclude posibilitatea unor scumpiri pentru vinurile romanesti, afirma Mihai Partic, director al Asociatiei de Vinuri Spumoase si Spumante (AVSS); vinurile autohtone sunt „oricum sub presiunea importurilor, care au invadat piata, unele de o calitate indoielnica, dupa cum indica si specificatia de pe etichete – «vin de masa»“, spune Partic. Piata romaneasca absoarbe insa astfel de produse, pentru ca este obisnuita: din productia totala de vin romanesc, ponderea celor cu denumire de origine controlata (DOC – segmentul premium) este de pana in 10%, diferenta fiind acoperita de cele de calitate superioara (VS – segmentul mediu) si de vinurile de masa (VM – segmentul economic).

     

    Or, cea mai mare parte a vinurilor de import au preturi mai mici chiar decat cele autohtone, pentru ca „romanii cumpara in continuare vinuri ieftine si nu exista o cultura in domeniu“, afirma Partic. Vinurile straine vor ajunge anul acesta sa detina, conform unor estimari, cam 30% din piata, incluzand insa si vagoanele de marfa de peste hotare ce intra in fabricile romanesti. „Aceste vinuri poarta etichetele producatorilor romani, chiar daca afiseaza mentiunea «produs in UE»“, spune Paduraru. In plus, producatorii cu traditie (cum ar fi companiile italiene) asalteaza rafturile magazinelor romanesti, unde au descoperit o buna piata de desfacere.

     

    Tarile cu exporturi mari de vinuri – Spania, Italia sau Chile – au gasit in Romania un spatiu cu atat mai primitor cu cat anul trecut au fost puse la vanzare vinurile produse in 2005, an cu o recolta slaba. Din cauza inundatiilor din urma cu doi ani, cantitatea de struguri s-a plasat atunci la jumatate fata de anii obisnuiti, iar sectorul viticol a inregistrat pierderi de 120 de milioane de euro.

     

    Pentru producatorii de talie mica, o recolta proasta poate fi fatala. Un exemplu este producatorul de vinuri Vinterra International, un joint-venture romano-olandez ce detine 100 de hectare de vita-de-vie, care a intrat in insolventa din cauza unor datorii de cateva sute de mii de euro la banci. Din cauza recoltei slabe din 2005, dublata de aprecierea leului, compania nu poate plati o serie de datorii catre banci si stat, motiv pentru care a cerut regim de insolventa pentru trei ani, interval in care sa fie scutita de plata datoriilor. 2007 inclina insa balanta in favoarea producatorilor romani, care primesc un adevarat balon de oxigen in lupta cu produsele de peste hotare. „Temperaturile mult prea ridicate din acest an nu au avut efecte negative asupra vitei-de-vie, deoarece am acoperit deficitul de apa din pamant prin irigatii“, spune Cosmin Popescu, administratorul Murfatlar, cea mai mare companie de profil de pe piata romaneasca. Compania detine cea mai intinsa suprafata cu vii din Romania (3.000 ha), cea mai mare crama din tara (cu o capacitate de 31 de milioane de litri) si are o cota de 30% din piata, conform estimarilor proprii. Previziunile pentru acest an se refera la vanzari de 42 de milioane de euro, fata de 36 de milioane de euro anul trecut.

     

    Murfatlar insa nu este singurul producator ce are de castigat de pe urma caldurii din 2007. „Calitativ, recolta de struguri e buna si foarte buna“, spune Mihai Partic. Unele zone au avut mai mult de castigat decat altele, de cele mai bune recolte bucurandu-se viile din Murfatlar si cele din zona Dealu Mare (ce cuprinde Tohani, Valea Calugareasca si Dragasani).

     

    Ioan Buia, directorul complexului de vinificatie Jidvei, spune ca, din cauza caldurii, recoltarea strugurilor a inceput cu doua-trei saptamani mai devreme fata de anii obisnuiti, ceea ce inseamna ca in anumite regiuni culesul strugurilor a inceput inca de la sfarsitul lui august, fata de data traditionala de 15 septembrie sau de alti ani cand perioada de recoltare era impinsa spre finalul lunii. In ciuda secetei si a caniculei prelungite sau a ploilor cazute chiar inainte de recoltare, strugurii n-au fost insa nici inferiori calitativ si nici mai putini decat in alti ani.

     

    Cantitativ, recolta este comparabila cu cea din alti ani. „Media la hectar este la nivel national, dupa estimarile noastre, in jur de 5 tone de struguri, iar pentru soiurile de masa cantitatea medie se apropie de 6,8 tone la hectar“, declara Partic. In aceste conditii, Ovidiu Gheorghe, director general al Patronatului National al Viei si Vinului, estimeaza pentru anul acesta o productie de vin la nivel national de aproximativ 5,5 milioane de hectolitri.

     

    Recolta medie la hectar nu este insa mare, comparativ cu alte tari, explica directorul AVSS, motivul principal fiind varsta viilor – majoritatea sunt prea batrane pentru a mai asigura recolte bogate. „In toata tara sunt acum 3.000 de hectare de vie tanara (pana in trei ani)“, sustine Partic, ceea ce inseamna mai putin de 3% din totalul suprafetei cultivate cu vita-de-vie. Dar situatia se va schimba rapid, crede reprezentantul ANSS, pentru ca producatorii romani au invatat sa se foloseasca de fondurile europene: deja au fost absorbite peste 85% din fondurile europene dedicate sezonului 2006-2007. Iar pentru perioada urmatoare, valoarea proiectelor depuse depaseste 40 de milioane de euro, desi informatiile neoficiale indica un buget „european“ de doar 23 de milioane de euro.

     

    In aceste conditii, exista doua variante, e de parere Partic: „fie creste plafonul pentru sumele dedicate fermierilor romani cu vita-de-vie, fie o parte din dosare vor fi reportate pe urmatorul sezon“. Deocamdata, suma nu este batuta in cuie, iar directorul general al PNVV, Ovidiu Gheorghe, spera ca bugetul de investitii din fonduri europene sa creasca macar pana la 30 de milioane de euro.

     

    Pana la aprobarea proiectelor de investitii din fonduri europene, producatorii de vinuri savureaza insa bucuria unei recolte ce le asigura un loc mai bun decat in alti ani pe rafturile magazinelor.

  • La raft sau in damigeana

    Consumul de vin a intrat in ultimii zece ani intr-un con de umbra, anul trecut fiind marcate primele cresteri dupa ani buni de regres al vanzarilor. Principalul motiv al scaderii consumului a fost promovarea agresiva a altor tipuri de bauturi alcoolice, fie bere sau spirtoase.

     

    CONSUM Media anuala a consumului pe cap de locuitor se apropie de 27 de litri, cantitate ce cuprinde vinul produs in gospodarii proprii si vanzarile la negru.

     

    LA STICLA Consumul de vin imbuteliat inseamna doar 9% din totalul productiei (doar 3 litri pe cap de locuitor anual), in timp ce vanzarile de vin la sticla ajung la 59 de litri pe cap de locuitor in Franta sau 47 de litri in Spania.

     

    PREFERINTE Aproape trei sferturi din vanzarile de pe piata romaneasca sunt adjudecate de vinurile albe, spre deosebire de alte piete europene, unde preferintele sunt indreptate covarsitor (peste 80%) catre vinurile rosii seci si demiseci.

     

    CONCURENTA Cei mai importanti producatori de vin din Romania sunt Murfatlar, Vincon, Jidvei, Cotnari, Halewood Romania, Vinexpert Focsani, Tohani si Cramele Recas.

  • MANAGEMENT: Strategia de investitii a lui Sorin Stoica dupa vanzarea Dasimpex

    Daca ar fi pokerist, despre Sorin Stoica s-ar putea spune ca este un jucator nu la doua, ci la sase capete. Dupa ce si-a vandut afacerea cu care a debutat, Stoica a inceput sa investeasca, pe banda rulanta in altele noi.

     

    Ceea ce incerc eu sa fac pe termen lung este sa devin un fel de «serial business maker», un fondator in serie de firme“, zice Sorin Stoica – iar pe masura ce acestea se dezvolta suficient, sa le vanda ca „business la cheie“ si sa inceapa altele noi. Sau, altfel spus, sa iasa din umbra afacerii de retail de telefoane mobile Dasimpex, pe care a vandut-o anul trecut fondului spaniol de investitii GED Capital,  pentru aproximativ 4,5 milioane de euro.

     

    Primul pas a fost sa demisioneze in urma cu cateva luni din functia de director general, iar din iulie nu mai face parte nici din consiliul director al companiei. Astfel ca singurul lucru care-l mai leaga acum de Dasimpex este un pachet minoritar de actiuni.

     

    Investitiile sale in start-up-uri se apropie acum de 2,5 milioane de euro. In imobiliare a plasat deja 1,5 milioane de euro si mai planuieste o investitie de jumatate de milion pana la sfarsitul acestui an. Iar pe langa banii pusi „la ciorap“, Stoica a intrat si pe domeniul financiar, investind sume pe bursa si pe piata monetara. „Sumele sunt insa foarte mici momentan. Vorbim de  100.000 de euro plasati pe bursa, in SIF-uri, BRD si Banca Transilvania. Cat despre piata Forex, jocul de-abia incepe.“

     

    Numarul afacerilor pe care le detine a ajuns la cinci, iar la acestea ar mai urma sa se adauge inca vreo patru in urmatorii trei ani. Majoritatea sunt concentrate in Piatra-Neamt, spune Stoica. Planurile lui vizeaza, in toate cazurile, cresterea pe timp de trei sau patru ani, urmata de un exit.

     

    1. Prima afacere, pornita in paralel cu Dasimpex, a fost o clinica medicala in Piatra-Neamt – Dasimed, deschisa in 2002. Investitia initiala este printre cele mai mari facute pana acum de Stoica – in jur de 250.000 de euro.

     

    In prezent, clinica are cinci cabinete principale, in care functioneaza mai multe specializari, de la medicina de familie si stomatologie la ORL sau psihologie. Avantajul Dasimed este un contract important incheiat cu clinica Medicover, prin care asigura servicii medicale pentru aproape toate bancile din Piatra-Neamt, dar si pentru companii precum Transelectrica si in general filialele locale ale marilor companii cu sediul central la Bucuresti.

     

    „Deocamdata este o clinica mica, dar planul meu, inca nu foarte bine conturat, este sa o aduc la un moment dat la dimensiuni mai mari, eventual si cu posibilitati de internare pentru pacienti“, isi dezvaluie Stoica planurile. „Un alt lucru pe care as vrea sa-l dezvolt este partea de abonamente de sanatate, concept care nu a prins in provincie.“

     

    Cati bani ies din serviciile medicale? Putini. Este drept, afacerea nu a incheiat niciodata pe minus, pe fondul succesului pe care il au serviciile cu plata, precum stomatologia, oftalmologia sau ginecologia. Anul acesta, Dasimed va avea o cifra de afaceri de aproximativ 100.000 de euro.

     

    2. Dasino Advertising, compania de productie publicitara din portofoliul lui Sorin Stoica, a fost infiintata din nevoia acestuia de a reduce costurile Dasimpex. Ideea s-a dovedit corecta, avand in vedere ca acum cheltuielile pentru publicitate sunt mai mici cu 15-30% fata de situatia cand aceste servicii ar fi fost prestate de alte firme, explica omul de afaceri.

     

    Compania a pornit cu 50.000 de euro, bani investiti in utilaje si materiale de lucru. Intre timp, a preluat clienti precum Dinasty, Hotel Central, Euroterm si mai nou Garanti Bank, de altfel si cel mai mare contract pentru Dasino Advertising. Si astfel au inceput sa creasca si incasarile. Anul acesta se vor situa la aproximativ 300.000 de euro, cifra care se va dubla cel putin inca doi ani, dupa estimarile lui Stoica.

     

    Pentru urmatorii doi ani, planurile sunt deja trasate: extinderea portofoliului de clienti si intrarea pe segmentul de tiparituri de capacitate medie. Pentru aceasta mai este nevoie de aproximativ 100.000 de euro, la care se vor mai adauga si costurile cu inca doua utilaje, de 50.000 de euro.

     

    3. Consultanta pentru afaceri este practic prima idee pe care Sorin Stoica a materializat-o dupa tranzactia cu GED Capital in vara anului trecut. Si probabil singura pe care nu are de gand sa o vanda, dupa spusele sale, pentru ca Oregano, cum se numeste compania, urmeaza sa fie nucleul de management pentru celelalte si sa asigure eventual pentru ele, ca si pentru restul companiilor client, servicii de resurse umane, marketing, vanzari, contabilitate sau IT. „Pentru o companie aflata in primii ani de functionare este mult mai simplu si mai putin costisitor sa pastreze aceste servicii in afara“, explica Stoica.

     

    Deocamdata insa, Oregano se concentreaza strict pe firmele aflate la inceput ale lui Stoica, urmand ca de la sfarsitul acestui an sa inceapa sa preia si clienti externi.

     

    Sorin Stoica a investit in jur de 1,5 milioane de euro in aceasta companie, cea mai mare investitie pana in prezent, dintre care un milion reprezinta numai banii cheltuiti cu sediul din Piatra-Neamt. Recuperarea acestei investitii se va face probabil treptat, avand in vedere ca afacerile Oregano nu vor depasi 300.000 de euro anul acesta. „In 2008 vom vedea cel putin o dublare a veniturilor si probabil in 2009 vor fi acoperite investitiile.“

     

    4. Televiziunea online EvoTV, care emite exclusiv pe Internet, a debutat in aprilie cu 14 emisiuni orientate catre publicul tanar. Dupa o investitie de 150.000 de euro pana in prezent, studierea pietei si analizarea impactului, s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de o repozitionare. De ce? „Pentru ca segmentul tanar este schimbator“, motiveaza Stoica. Astfel ca emisiunile vor fi adresate de-acum unui alt tip de public, mai matur.

     

    EvoTV s-a transformat intr-o televiziune asemanatoare celor traditionale. Dupa  recuperarea investitiei, moment estimat pentru inceputul lui 2008, exista posibilitatea sa se segmenteze continutul pe nise, cum ar fi de exemplu Evo Business sau Evo Health, spune Stoica. New Media Business, compania sub care functioneaza televiziunea online, este asteptata sa aduca anul viitor cel putin 250.000-300.000 de euro.

     

    5. Sorin Stoica a plasat in imobiliare 2 milioane de euro, prin intermediul companiei sale Inteso Imobiliare. Ideea acestui business este de fapt consultanta in domeniul imobiliar. „Nu vreau sa fac o simpla agentie“, precizeaza Stoica. Compania a incheiat deja contract cu BRD, pentru a oferi servicii de consiliere financiara clientilor. Totodata, vor exista contracte de colaborare cu agentii imobiliare atat din Romania, cat si din strainatate, prin intermediul celor straine urmand sa devina posibila vanzarea unor proprietati inclusiv „in locuri exotice, unde vrem sa vindem in special case de vacanta“. Inteso Imobiliare a fost infiintata in iulie si va incepe activitatea in toamna, cand va fi lansata o aplicatie online unde clientii sa poata cauta serviciile de care au nevoie, de la posibilitati de finantare si pana la alegerea unei locuinte sau a unui teren.

     

    6. Din toamna, Sorin Stoica va deschide o a sasea companie, Eturia, specializata in servicii de turism. Mai precis, este vorba despre o agentie de turism care se va concentra in cea mai mare parte pe vacantele „tailor-made“ (cu destinatii la comanda clientului). Pentru a pune in practica ideea este nevoie insa de parteneriate cu turoperatori din strainatate, astfel incat sa fie acoperite un numar rezonabil de destinatii de atractie.

     

    Pentru Eturia au fost investiti pana acum 100.000 de euro, suma ce va fi recuperata cel mai probabil pana la jumatatea anului viitor, conform estimarilor lui Stoica, dar intre timp se va mai face o investitie „destul de mare“ in sediul de la Bucuresti care va fi inaugurat in primavara. „Pana la jumatatea anului viitor vom vinde vacante in valoare de un milion de euro“, estimeaza Stoica.

     

    O alta idee a lui Stoica este ServLine, o companie care sa se ocupe de dezvoltarea de aplicatii software. „De asemenea, nu este deloc exclus sa lansez un magazin de comert online, idee la care deja ma gandesc de ceva vreme“, mai spune Stoica.

     

    Lista companiilor ce vor fi lansate de acesta se incheie cu DasMusic, o casa de discuri. „Firma este inregistrata, dar nu am investit nimic deocamdata. Probabil ca asta va fi urmatoarea investitie majora pe care o voi face, de cateva sute de mii de euro.“

  • Cel mai tanar CFO

    La 29 de ani, Bianca Bobutanu conduce deja de cateva luni departamentul financiar al MOL Romania, fiind singurul CFO sub 30 de ani al unei companii cu afaceri de peste jumatate de miliard de euro.


    Nu exista zi in care Bianca Bobutanu sa nu discute chiar si de cateva ori cu Zsolt Szalay, CEO al MOL Romania. „Avem o relatie foarte buna, bazata pe incredere, o comunicare excelenta si ne consultam in decizii si situatii care, intr-o industrie ca a noastra, apar cu o frecventa zilnica“, marturiseste Bianca Bobutanu. In industria de petrol si gaze, spune ea, sa conduci un departament financiar „inseamna sa fii la curent cu tot ce se intampla pe piata, sa cunosti cat mai bine natura afacerii pe care o conduci, sa fii intr-o permanenta comunicare cu toate departamentele companiei astfel incat sa poti sa iei deciziile cele mai bune pentru companie si in cel mai scurt timp posibil“.


    Anul acesta, MOL Romania va investi 15,4 milioane de euro pentru a-si extinde reteaua de benzinarii cu noua statii, atât prin investitii greenfield, cât si prin achizitii. „In perioada 2008-2010, MOL va pastra un ritm sustinut de crestere a investitiilor si isi va concentra activitatea si pe cresterea activitatii diviziei de lubrifianti pe piata romaneasca prin dezvoltarea portofoliului de lubrifianti si produse de ingrijire auto“, spune directorul financiar.


    Ca CFO, Bianca Bobutanu coordoneaza o echipa de 55 de persoane (majoritatea dintre ei lucreaza la Cluj, unde compania are sediul central) si este responsabila pentru asigurarea securitatii financiare a companiei, dar si pentru organizare si coaching pentru echipa departamentului financiar. „Sunt om de finante, adica omul cifrelor, dar intotdeauna imi doresc sa fiu aproape de business, sa cunosc tot ceea ce se intampla, ca sa pot determina riscurile sau oportunitatile financiare care pot aparea, sa pot evalua resursele de care avem nevoie si cum sa le folosim in cel mai eficient mod.“


    In 2001, Bianca Bobutanu a terminat Facultatea de Finante, Banci, Burse din cadrul Academiei de Studii Economice, iar in 2005 a absolvit toate examenele ACCA (Association of Certified Chartered Accountants). Imediat dupa ce a terminat facultatea s-a angajat in consultanta la compania Haarmann, Hemmelrath & Partners, unde a ramas timp de cinci ani. „In aceasta perioada am dobândit cunostinte pe care niciun alt domeniu nu le poate oferi. Consultanta te invata sa devii o persoana orientata spre calitate si rezultate; in plus, ajungi sa cunosti foarte multi oameni si sa inveti de la fiecare câte ceva.“


    De altfel, spune ca decizia de a lucra in consultanta este cea mai inspirata din cariera sa de pana acum. La polul opus se afla incercarea de a lucra intr-o banca, unde nu a reusit sa reziste mai mult de trei zile, pentru ca, spune ea, „s-a dovedit a fi un domeniu care nu ma reprezinta, fiind prea static pentru mine“. In noiembrie 2006 a venit la MOL Romania pe postul de controlling & planning manager, pentru ca isi dorea sa lucreze pentru o singura companie, unde sa investeasca experienta acumulata in consultanta. „Pe de alta parte, m-am temut ca in aceasta postura nu voi mai avea parte de adrenalina, de noutatea si dinamismul pe care le oferea consultanta, cu care ma obisnuisem. Dar am gasit din plin ceea ce cautam si nu regret niciun moment decizia.“


    Ziua ei de lucru incepe in jurul orei 7,30. Prefera sa vina la birou devreme, pentru a evita aglomeratia din trafic. In plus, are suficient timp sa isi organizeze ziua, in timp ce savureaza o cafea si citeste revista presei. Prima decizie pe care a luat-o ca CFO al MOL Romania a fost sa plece la Cluj pentru a cunoaste personal toti oamenii din departament. Recunoaste ca cere foarte mult de la echipa cu care lucreaza, mai ales in ceea ce priveste profesionalismul, seriozitatea si promptitudinea. „Ofer in schimb exact aceleasi lucruri, alaturi de suport, coaching si coordonare“, spune Bobutanu.


    In timpul liber, atata cat are, ii place sa calatoreasca, sa asculte muzica veche de calitate, sa citeasca si sa rezolve puzzle-uri. „Pe plan personal imi doresc sa petrec mai mult timp cu cei dragi si sa imi gasesc timp ca sa-mi organizez nunta.“

  • Fiecare cu brokerul lui

    Lansarea fondurilor de pensii private obligatorii, pilonul II, are efecte si asupra brokerilor din piata de capital. Societatile de brokeraj si companiile de administrare a activelor sunt curtate intens de asiguratori.


    Din fondurile celor trei milioane de salariati care vor intra obligatoriu in pilonul II, analistii estimeaza ca aproximativ 25% vor ajunge in actiuni listate pe Bursa de Valori. Chiar daca in prima faza suma nu este mare, mai putin de 100 de milioane de euro pentru 2008, fondurile de pensii si-au asigurat deja colaborarea cu cate un intermediar de valori mobiliare. Cel mai usor este pentru grupurile financiare care au divizii integrate de asigurare si intermediere: ING, BCR, BRD, Allianz-Tiriac si Bancpost (prin EFG Eurobank Securities) sunt companii care nu au avut nevoie sa caute un intermediar. Alte doua banci importante au preferat sa se alieze cu nume importante din asigurari. Banca Transilvania a adus olandezii de la Aegon, iar Raiffeisen Bank a decis sa colaboreze cu AIG Life. De asemenea, OTP Bank a infiintat un fond de pensii propriu si a anuntat ca va deschide in curand o societate de administrare de active si una de consultanta.


    Certinvest, societate de administrare a activelor, a fost preluata saptamana trecuta de compania de asigurare Aviva, intr-o tranzactie estimata la mai mult de 3 milioane de euro. Cel mai mare grup de asigurari din Marea Britanie a preferat sa achizitioneze o societate romaneasca cu experienta pe piata autohtona, in loc sa creeze de la zero o companie de administrare a fondurilor de investitii. „Pentru primul an de functionare a fondului de pensii nu se va percepe comision de administrare, doar din 2009 vom stabili un procent pentru administrarea acestuia“, a declarat Shah Rouf, director general al Aviva Romania. El a precizat ca din al doilea an marimea comisionului nu va mai fi semnificativa, determinanta fiind valoarea randamentului adus de plasamente. Intermediarul pentru investitiile fondului de pensii va fi, cel mai probabil, Intercapital Investments, avand in vedere actionariatul comun cu Certinvest (Fondul Romano-American pentru Investitii).


    La randul sau, Vienna Insurance Group a achizitionat inca din primavara de la Finansbank societatea de brokeraj Finans Securities. Asiguratorul austriac a intrat agresiv pe piata de profil din Romania, preluand pana acum mai multe companii de asigurare, precum Omniasig (care intre timp a lansat propria societate de pensii, Omniasig Pensii Private), Agras si Asirom si ajungand sa detina acum o cota de circa 20% din piata de asigurari. Prin achizitionarea Finans Securities, tranzactionarea pe piata de capital sau administrarea fondurilor de investitii se pastreaza in interiorul grupului. Noua societate de brokeraj se va numi Vienna Insurance Trust, in prezent fiind necesara doar inregistrarea la Registrul Comertului pentru ca achizitia sa fie completa, spune Adrian Simionescu, directorul Finans Securities. Administrarea activelor din pensii va fi realizata de noua companie, urmand a fi lansate cateva fonduri de investitii. „Vom lansa si un fond de investitii cu risc zero. Nu va fi garantat randamentul, insa nu se vor putea pierde banii“, spune Simionescu.


    Iar acestea nu sunt singurele tranzactii de acest fel. Tot in urma cu cateva luni, Swiss Capital, o alta societate de servicii financiare, a fost preluata de KBC Capital. In prezent, un fond de investitii londonez este interesat de achizitionarea unui pachet de actiuni la SSIF Broker Cluj. Odata cu lansarea pilonului II al sistemului de pensii si in conditiile in care pe piata activeaza 70 de intermediari financiari, un numar destul de mare raportat la dimensiunile pietei de capital (Polonia are doar 40 de societati de brokeraj), este de asteptat ca fuziunile si achizitiile sa continue.

  • Cat face averea fratilor Micula?

    Compania European Drinks a inceput un proces de rebranding al produselor, menit sa schimbe imaginea traditionala a grupului de firme al fratilor Micula, de fabricant de produse ieftine. Rebrandingul ar urma sa creasca valoarea de ansamblu a unui grup estimat deja de cei doi frati la peste 1,5 miliarde de euro.


    Imediat cum pasesti in aeroportul Oradea esti intampinat de un panou publicitar cu Izvorul Minunilor, mare cat jumatate din unul din peretii salii de asteptare, semn ca ai ajuns in patria European Drinks & Food. Cu cea mai mare fabrica de bere din Romania, ocupand prima pozitie pe piata bauturilor racoritoare non-cola, a doua pozitie pe piata apelor minerale si cu afaceri ramificate in productie alimentara, media, turism si real estate, grupul de firme din Bihor a ajuns sa detina active tangibile care depasesc 800 de milioane de euro, potrivit lui Ioan Micula, presedintele European Food. La aceasta se adauga brandurile, despre care Viorel Micula, presedintele European Drinks, sustine ca ar valora in total „cateva sute de milioane de euro“. Prin urmare, valoarea totala a grupului „trece categoric de 1,5 miliarde de euro“, a estimat Viorel Micula intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Daca estimarea ar fi reala, ar insemna ca fratii Micula sa intre in randul miliardarilor in euro, alaturi de Dinu Patriciu, Ion Tiriac si Zoltan Teszari.


    Ultima miscare a fratilor Micula vizeaza tocmai cresterea in valoare a brandurilor, prin schimbarea strategiei de promovare. Primul pe lista: Izvorul Minunilor. „Este adevarat ca un produs cu un pret mai scazut este perceput ca fiind un produs ieftin in ansamblu. Dar Izvorul Minunilor este un produs premium, situat peste gama medie. Pur si simplu nu a beneficiat de o campanie de comunicare buna si de ambalajul adecvat“, declara Adinel Tudor, senior partner al Trout & Partners Consulting, compania care a realizat noua strategie de marketing a grupului.


    Potrivit directorului executiv al European Drinks, Adrian Rotar, care citeaza un studiu realizat de ACNielsen, Izvorul Minunilor are o cota de piata in volum de 18,33%, in urma liderului Borsec (produs de Romaqua), cu 25%, dar inaintea Coca-Cola, care ocupa cu Dorna locul al treilea, cu 17,2%. Adrian Rotar spune ca pierderea pozitiei de lider de catre European Drinks pe acest segment poate fi pusa si pe seama cresterii puterii de cumparare, coroborata cu o perceptie a brandului ca fiind unul economic, dar mai ales pe seama deciziilor de business. „Berea a mers foarte bine si a fost nevoie sa impartim liniile de productie intre ape si bere; pur si simplu nu am mai putut produce apa cat doream. Dar am pus recent in functiune trei linii noi de productie la fabrica de bere si astfel am descongestionat capacitatile pentru apa plata si minerala“, explica Rotar.


    Schimbarea imaginii Izvorului Minunilor va costa grupul peste 10 milioane de euro pana in 2009, in aceasta suma fiind incluse si cheltuielile pentru modificarile de pe linia de productie si cele pentru realizarea noilor ambalaje. Pe langa schimbarea strategiei de comunicare a brandului, European Drinks a lansat si o noua marca de apa minerala, Hera, aceasta fiind pozitionata pe segmentul economic, pentru a se realiza mai bine distinctia dintre cele doua produse. „Deja realizam o segmentare mai buna a produselor. Din punctul de vedere al businessului am impins anul trecut pretul la Izvorul Minunilor, deoarece merita sa fie sus din toate punctele de vedere. Si vom continua la fel. Plus ca ne dorim si noi aceleasi marje de profit ca ale competitorilor nostri“, recunoaste Adrian Rotar.


    Acelasi model ar putea fi urmat in viitorul apropiat si pe segmentul bauturilor racoritoare, unde Frutti Fresh ar urma sa fie promovat puternic ca produs din gama medie, in timp ce marca Adria ar urma sa fie mentinuta pe segmentul economic. In plus, grupul are in vedere si lansarea unor noi marci de bere, unele pe un segment superior celui pe care este plasata berea Burger.


    Ce sanse are incercarea European Drinks & Food de a schimba perceptia consumatorilor asupra brandurilor? Stefan Liute, strategy director in cadrul companiei de branding Grapefruit, spune ca noua campanie de comunicare va trebui sustinuta de o componenta de relatii publice care sa imbunatateasca imaginea grupului si de o distributie care sa ia in calcul si canalele HoReCa (hoteluri, restaurante, catering). „Cu siguranta nu va fi usor, dar au cum sa iasa de sub reputatia de fabricant de produse ieftine. Au foarte multe posibilitati, dar depinde numai de ei daca vor reusi“, spune directorul de strategie al Grapefruit, adaugand ca nu crede ca un brand de genul Izvorul Minunilor ar valora zeci de milioane de euro si ca valoarea unui brand este data doar de piata si de tranzactiile ce au loc. Bogdan Branzas, CEO si creative director al firmei de consultanta de branding Branzas, considera ca schimbarea comunicarii si a ambalajului poate imbunatati perceptiile asupra brandului, „insa daca nu sunt operate schimbari majore la esenta produsului, urcarea in segmentul premium poate fi incerta“.


    Fratii Micula admit ca valoarea exacta a brandurilor poate fi data doar de o tranzactie, dar in privinta capacitatilor de productie se pot face unele estimari. „In Moscova s-a vandut recent o fabrica de bere la un multiplu de 50 de ori EBITDA (profitul operational). Noi am inregistrat anul trecut la nivel de grup un EBITDA de aproximativ 60 de milioane de euro, iar daca luam in considerare si afacerile din mass-media, acesta este de 70 de milioane de euro“, spune Ioan Micula. „Pe segmentul de ape minerale si sucuri, un producator dintr-o piata emergenta poate fi vandut chiar si la un multiplu de 20 de ori profitul operational“, adauga Viorel Micula.


    Obiectivele grupului in acest moment sunt, in afara de intarirea imaginii brandurilor, consolidarea pozitiei pe piata interna si majorarea exporturilor. „Pe pietele din Europa Centrala si de Est exista un potential de 120 de milioane de consumatori. Daca vindem doar 2% din cantitatea de apa care se consuma in regiune, ar insemna sa ne dublam capacitatile actuale de productie“, apreciaza Ioan Micula. Potrivit datelor Societatii Nationale a Apelor Minerale, European Drinks a imbuteliat anul trecut aproximativ 130 de milioane de litri de apa minerala, fratii Micula estimand pentru acest an o crestere pe segmentul de ape si sucuri de 20%, atat in volum cat si in valoare.


    In ceea ce priveste European Food, Ioan Micula vorbeste in primul rand de marirea capacitatii de productie a fabricii de bere de la Draganesti, de la 5 la 6,5 milioane de hectolitri, ceea ce ar insemna aproape 30% din consumul total de bere din Romania. Marca Burger, care a deschis segmentul de PET-uri pe plan local, este cel mai bine vandut produs al companiei, care are ca principali concurenti pe o piata estimata la un miliard de euro la preturi de raft, multinationalele Heineken, SAB Miller, InBev si United Romanian Breweries Bereprod. „Am crescut in ultimii doi ani cu peste 50%, deci ne-am bucura daca am ramane la acelasi nivel ca in 2006, cand am atins o cifra de afaceri de 170 de milioane de euro si un profit de 10 milioane de euro. Profitul net nu este insa intotdeauna cel mai bun indicator, deoarece facem investitii“, considera Ioan Micula.


    Prima companie a grupului a fost Transilvania General Import-Export, fondata de Ioan Micula pentru a realiza importuri in Suedia de calculatoare (cei doi frati fiind plecati in Suedia inainte de 1990). „Am adus sepci, tricouri cu American Football, bere, tot ce s-a putut si era interesant in acea perioada in Romania. Iar unele au mers foarte bine in acea perioada, am avut produse vandute si cu o marja de 500%“, isi aminteste Viorel Micula, care a fost cooptat in actionariatul companiei in 1992. Primele produse au fost depozitate in garsoniera unui prieten de familie, „dupa modelul tuturor afacerilor mici care pornesc dintr-un garaj“, spune Ioan Micula.


    Importurile au fost urmate de dezvoltarea primelor capacitati de productie si de castigarea licitatiei pentru exploatarea zacamantului de apa minerala Izvorul Minunilor de la Stana de Vale. „In martie 1997 am luat anuntul de licitatie din ziar si m-am prezentat. Au venit zeci de investitori, multi dintre ei straini, dar s-au speriat cand au vazut muntii si padurile de aici“, spune Viorel Micula. Cei doi oameni de afaceri sustin ca nicio banca nu a dorit initial sa ii crediteze, planul de exploatare a zacamantului fiind considerat nerealizabil. Astfel, dezvoltarea initiala s-a facut cu fonduri proprii, investitiile derulate la Stana de Vale fiind acum de 35 de milioane de euro, in timp ce valoarea totala a investitiilor in European Drinks & Food a ajuns la cateva sute de milioane de euro, potrivit lui Ioan Micula. In afara de reinvestirea profitului, fratii au avut insa nevoie de credite bancare, a caror valoare totala se ridica acum la aproximativ 230 de milioane de euro.


    Cresterea afacerilor celor doi frati, care au renuntat la cetatenia romana in favoarea celei suedeze, a fost insotita de acuzatii privind evaziune fiscala si de obtinere preferentiala de reesalonari, scutiri de impozite si alte avantaje din partea autoritatilor locale si centrale. „In SUA se numeste lobby si toata lumea este de acord ca daca esti un investitor mare in zona, este normal sa incerci sa mentii o relatie apropiata cu autoritatile. Daca incerci asa ceva in Romania, esti acuzat de coruptie“, spune Ioan Micula.


    Legat de datoriile grupului catre bugetul de stat, directorul executiv al European Drinks spune: „Ce a fost a fost atunci. Acum grupul nu mai are nicio restanta catre bugetul de stat, fiind la luna cu fiecare plata. Iar daca Dinu Patriciu spune ca este cel mai mare platitor de impozite la bugetul de stat, noi putem fi atunci considerati ca ocupanti ai pozitiei secunde“. Potrivit datelor Ministerului de Finante, companiile grupului nu figureaza in topul restantierilor la bugetul de stat, la cel al asigurarilor de sociale si de sanatate, oficialii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) mentionand ca datele privind reesalonarile de datorii nu sunt publice.


    Cei doi oameni de afaceri se afla si intr-un proces cu statul, intentat la Centrul International de Reglementare a Disputelor privind Investitiile (ICSID) de pe langa Banca Mondiala, motivul fiind reprezentat de retragerea unor facilitati fiscale acordate European Drinks si European Food pentru investitiile in zonele defavorizate. In plus, fratii Micula sustin ca trebuia sa beneficieze de un acord bilateral semnat de stimulare a investitiilor intre Romania si Suedia, ei avand statut de investitori straini in urma renuntarii la cetatenia romana.


    In ciuda procesului cu statul roman si a acuzatiilor de evaziune fiscala, cei doi oameni de afaceri spun ca sunt decisi sa isi continue investitiile si ca n-au de gand sa vanda nicio parte din afacere, desi primesc „in fiecare saptamana“ oferte de cumparare. Iar planurile celor celor doi bihoreni nu se opresc la productia de sucuri, bere sau bauturi alcoolice. Potrivit declaratiilor proprii, fratii Micula detin in total peste 2,5 milioane de metri patrati de terenuri, investitiile in sectorul imobiliar fiind in continuare o optiune luata in calcul, desi pana acum n-au anuntat nici un proiect concret de dezvoltare. „Nu poti face foarte multe lucruri in acelasi timp cu rezultate foarte bune, si atunci ne concentram doar pe anumite lucruri. Terenurile nu fug de acolo“, spune Ioan Micula. Terenurile ar ridica considerabil valoarea averii celor doi frati, daca estimarile lor privind evolutia preturilor s-ar confirma: „Eu am vrut sa cumpar in Mamaia si sub 1.000 de euro pe metrul patrat nu am gasit. Dupa ce se va termina structura de autostrazi, valoarea terenurilor de la mare s-ar putea tripla sau ar putea creste chiar de 4-5 ori“.

  • Afacerile fratilor Micula

    Ioan si Victor Micula au inceput prin importuri si s-au extins la productia alimentara, turism, media si real estate. Grupul detinut de cei doi frati ar putea depasi in acest an o cifra de afaceri cumulata de 800 de milioane de euro, fata de circa 670 de milioane de euro anul trecut.

     

    Productie: Principalele companii ale grupului sunt cele care se ocupa cu imbutelierea apelor minerale si producerea sucurilor (European Drinks si Tonical Trading), cu producerea berii, a sosurilor, dulciurilor, snacks-urilor si cerealelor (European Food), a bauturilor spirtoase (Scandic Distilleries) si compania care produce ambalajele PET – Rieni Drinks.

     

    Transilvania General Import-Export: Compania prin care s-au realizat initial importurile, aceasta realizand ulterior distributia productiei proprii. Grupul detine si firma Comalimenta, care opereaza o retea de magazine proprii.

     

    Mass-media: Cei doi oameni de afaceri detin posturile de televiziune National TV, Favorit si N24, mai multe ziare locale, precum si cotidianul Realitatea Romaneasca, care mai apare doar in varianta online. Din declaratiile actionarilor grupului reiese ca afacerile din media au inregistrat anul trecut un profit operational de 10 mil. euro.

     

    Turism: Grupul detine 12 unitati hoteliere pe litoral, toate clasificate la doua stele, si un hotel de trei stele la Stana de Vale. Sub Transilvania Tour si Izvorul Minunilor Stana de Vale este inregistrat patrimoniul hotelier, iar sub Turist Center este inregistrata agentia de turism a grupului.

     

    Alte afaceri: Fratii Micula mai detin compania Multipack, care se ocupa de producerea capacelor si a etichetelor, Starmill SA, al carei obiect de activitate este moraritul, respectiv Brametchim si Carmetchim, prin care sunt organizate operatiunile imobiliare. Depozitele de cereale sunt inregistrate sub Comcereal Arad, in timp ce Original Prod este tipografia unde sunt realizate etichete si materiale publicitare.

  • GHID DE PENSII: Cateva procente diferenta

    Aparent, majoritatea fondurilor de pensii obligatorii ce s-au lansat in urma cu doua zile pe piata sunt identice. In realitate, flerul administratorului si conditiile stabilite prin prospectul de emisiune pot face o diferenta la capitolul randament.

    In Romania, spre deosebire de alte cateva tari (cum ar fi, de exemplu, Slovacia), administratorii de pensii obligatorii administrate privat au voie sa detina in portofoliu un singur fond. In pilonul III, cel al pensiilor facultative, numarul de fonduri pe care il poate administra o companie nu este limitat la unul – iar pe piata exista deja companii (Allianz-Tiriac si ING Asigurari de Viata) care au in portofoliu cate doua fonduri de pensii. La pilonul II, al pensiilor obligatorii, legea este insa clara: fiecare administrator autorizat are un singur fond si fiecare participant poate subscrie la un singur fond/administrator. Startul pensiilor obligatorii (pe 17 septembrie) s-a dat cu 14 administratori autorizati si tot atatea fonduri.

     

    Cu exceptia fondului administrat de Generali, toate celelalte propun contribuabililor conditii aproape identice: strategia de investitii vizeaza un risc mediu, iar comisioanele sunt plasate la majoritatea administratorilor la limita de sus permisa de lege. In aceste conditii, in aparenta cel putin, alegerea este de-a dreptul banala pentru orice contributor – cu atat mai mult cu cat banii sunt oricum in siguranta – pentru ca fondurile de pensii nu pot da faliment si deci nu se pierd. Diferenta o vor face – din punctul de vedere al administratorilor – capacitatea agentilor de a vinde cat mai mult, renumele companiei (cat este ea de cunoscuta in ochii potentialilor clienti) si sumele pompate in publicitate.

     

    Pentru contribuabili – care sunt, in mod obligatoriu, angajatii cu varsta de maxim 35 de ani si, optional, cei de maxim 45 de ani – diferenta vine din capacitatea administratorilor de a le asigura un randament cat mai bun. Randament care tine intr-o masura mare de strategia de investitii aleasa de catre administrator si, intr-o oarecare masura, de costurile pe care contribuabilul trebuie sa le suporte.

     

    Plecand de la politica de investitii aleasa, clasificarea fondurilor se face in fonduri cu risc scazut, mediu si ridicat – ponderea activelor investite in actiuni fiind, pana la urma, criteriul de departajare. Un fond cu profil scazut de risc investeste 15% din active in actiuni listate, pe cand un fond cu profil mediu poate plasa pana la 30% din active in actiuni, iar unul cu grad ridicat de risc poate merge cu acest tip de plasamente pana la 50% din active. Gradul de risc al unui fond este evidentiat in mod obligatoriu in prospectul de pensii.

     

    Revenind insa la oferta preponderenta pe piata romaneasca – de fonduri cu grad mediu de risc -, trebuie avut in vedere ca mici diferente pot aparea de la o companie la alta. Practic, prin prospect, fiecare administrator isi stabileste o structura-tinta a portofoliului – o strategie de investitii pe care isi propune sa o urmareasca pe termen lung. In cadrul acestor limite generale, fiecare administrator poate jongla in alte limite (stabilite de el, prezentate si ele in prospect), in cadrul carora pot sa se miste in functie de conditiile de piata, de perspectivele plasamentelor respective si, nu in ultimul rand, de flerul celui ce decide strategia de investitii. Pentru a da doar cateva exemple, la Bancpost, pentru instrumentele pietei de capital limitele sunt de 5-25%; la Allianz Tiriac, alocarea activelor in instrumente ale pietei de capital poate fi intre 15% si 35% – ambele sunt insa fonduri cu risc mediu.

     

    Pe de alta parte, in cadrul aceluiasi tip de plasament (din punctul de vedere al riscului pe care il implica), alocarea poate sa difere de la un administrator la altul. Spre exemplu, la ING structura-tinta a portofoliului este de 30% valori mobiliare, obligatiuni emise de autoritatile publice locale, instrumente ale pietei monetare si titluri emise de organisme de plasament colectiv si 70% titluri de stat (inclusiv instrumente emise de institutii ca Banca Mondiala sau Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare). In cea de-a doua categorie – cea a instrumentelor sigure – defalcarea arata astfel: titluri de stat – 67%, titluri de stat emise de guvernele din SUA, Canada, Japonia – 1%, obligatiuni ale organismelor straine neguvernamentale – 2%. La Allianz Tiriac, portofoliul-tinta este tot 30% in instrumente ale pietei de capital si 70% in instrumente cu risc scazut, dar ponderea aici este de 67,5% in titluri de stat emise de Ministerul Economiei si Finantelor din România, state membre ale Uniunii Europene sau apartinând Spatiului Economic European; 1% in titluri de stat emise de Japonia, Canada si SUA; 1,5% in obligatiuni ale organismelor straine neguvernamentale. La Bancpost, structura portofoliului cuprinde instrumente cu risc scazut (70%), obligatiuni municipale (5%), instrumente ale pietei de capital (15%) si instrumente ale pietei monetare (10%). La capitolul instrumente cu risc scazut, detalierea difera de a celorlalti doi competitori: titluri de stat (romanesti si din Spatiul Economic European) – 55%, titluri de stat emise de state terte (SUA, Canada, Japonia) – 10%, obligatiuni emise de organisme supranationale (Banca Mondiala, BERD, Banca Europeana de Investitii etc) – 5%.

     

    Intre aceste limite – usor diferite de la un fond la altul – administratorii pot sa actioneze pentru a obtine un randament cat mai atragator pentru contribuabilii lor. Contribuabili care, la un moment dat, pot renunta cu destula usurinta la un fond cu risc mediu pentru a merge la un alt fond – tot mediu ca risc, dar cu performante mai bune.    

  • Puncte cheie

    OFERTA. Pana in prezent au fost autorizati 14 administratori de fonduri de pensii obligatorii (AIG, Allianz-Tiriac Pensii Private, Aviva, Bancpost, BCR, BRD, BT Aegon, Generali, ING, Interamerican, KD Fond de Pensii, Omniasig, OTP si Prima Pensie). AG2R, Marfin-Egnatia si Romexterra-Delta au fost autorizati la sfarsitul saptamanii trecute, dar nu au inca fondurile autorizate.

     

    START. Perioada de subscriere dureaza pana la 17 ianuarie 2008, timp in care toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani sunt obligati sa isi aleaga o companie spre care sa fie redirectionata o parte din contributia pentru pensie (CAS), care va fi administrata privat.

     

    PLASAMENTE. Desi legislatia romaneasca le permite sa investeasca pana la 50% din active in actiuni, cei mai multi dintre administratori au ales sa mearga pe o cale mai sigura – cea a fondurilor cu risc moderat. Dintre plasamentele cu risc moderat, titlurile de stat sunt o componenta de baza in planurile de investitii ale fondurilor de pensii, dar in Romania nu se emit inca nici la volume si nici la frecvente suficiente. Obligatiunile municipale pot fi interesante, spun reprezentantii fondurilor de pensii, pentru ca au scadente lungi, de pana la 20 de ani, dar au si un minus: nu au rating si un istoric suficient de indelungat. Obligatiunile corporatiste, chiar daca au scadente mai mici decat cele municipale, ar putea fi unul dintre cele mai atractive plasamente pentru fondurile de pensii. In afara de emitentii romani, sunt atractive pentru fondurile de pensii si companiile straine care nu sunt prezente pe piata de aici, dar care emit obligatiuni in lei. Depozitele in banci, pe de alta parte, sunt plasamentele ce implica cel mai redus grad de risc dar, pe masura, si cele mai mici randamente.

     

    POLITICA DE INVESTITII. Este declaratia in forma scrisa a administratorului privind strategia de investire a activelor fondului pe care il administreaza si descrie si alte elemente caracteristice investitiilor financiare, cum ar fi metodele de evaluare a riscurilor investitionale, procedurile de management al riscului, precum si persoanele responsabile de luarea deciziilor si realizarea investitiilor. Politica de investitii a administratorului este descrisa in prospectul schemei de pensii.