Academia Americana de Film ar putea onora o poveste de dragoste, realizata dupa toate sabloanele. De fapt, nu chiar toate, pentru ca exista si un element surpriza – personajele sunt doi homosexuali.
Daca ar fi fost lansat mai devreme de anul trecut, Brokeback Mountain ar fi avut toate sansele sa ramana intr-un anonimat total. Cum altfel sa fie tratat un film despre doi cowboy (simbolul suprem al barbatiei super-heterosexuale a americanilor) care, in timp ce sunt izolati, avand grija de cirezile de vaci, se indragostesc unul de celalalt? In 2005 insa, s-au intamplat mai multe evenimente care au contribuit la o lansare fulminanta a filmului: casatoriile intre homosexuali au fost legalizate in mai multe tari din Europa, un proeminent primar american a recunoscut ca e homosexual, ceea ce pare sa-i fi ajutat cariera, iar personalitatile de orientare gay au primit tot mai mult spatiu in publicatiile si programele media din Statele Unite.
Si, cu toata impotrivirea organizatiilor religioase sau conservatoare, se pare ca o mare parte dintre americani prefera sa fie mai degraba politically correct decat religiosi. Prin urmare, criticii s-au extaziat de la primele vizionari ale Brokeback Mountain si l-au declarat filmul anului, care nu trebuie ratat. Evident ca majoritatea barbatilor heterosexuali nu s-au lasat convinsi sa plateasca biletul pentru un film in care au ocazia sa vada doi barbati sarutandu-se, declarandu-si dragoste eterna si dorindu-si sa aiba un camin fericit. Iar multe femei l-au evitat, la randul lor, pentru ca e prea dureros sa ai toata casa tapetata cu postere cu Heath Ledger (unul dintre cei doi actori), dupa care sa-l vezi jucand rolul unui homosexual. In Romania, s-ar putea ca spectatoarele sa-l vada pe Ledger mai intai in Casanova, unde interpreteaza excelent rolul marelui seducator, astfel ca sansele ca apoi aceleasi spectatoare sa plateasca pentru a-si vedea idolul lasandu-se fermecat de personajul lui Jake Gyllenhaal coboara vertiginos spre zero.
Cu toate acestea, filmul are mari sanse la Oscaruri, dupa cum arata si cele sapte nominalizari la Globurile de Aur (care, de regula, ajung la productiile care iau apoi si premiul Oscar) si alte doua la premiile Writers Guild of America. Organizatiile de homosexuali i-au oferit un sprijin important, criticii l-au laudat pentru regia fara cusur si pentru performantele incarcate de semnificatii ale celor doi actori, iar publicul larg (vezi 80% dintre americani) nu prea are un cuvant important de spus in ceea ce priveste premiile Oscar, asa cum s-a vazut la majoritatea editiilor. De altfel, membrii Academiei au tendinta de a recompensa, pe langa subiectele dragi minoritatilor (sexuale, rasiale etc), actorii care isi asuma riscuri atunci cand accepta un rol (vezi Charlize Theron care s-a ingrasat si s-a uratit teribil pentru rolul criminalei in serie Aileen Wuornos). Iar Ledger si Gyllenhaal, a caror cariera depinde de milioanele de femei care le sunt admiratoare loiale tocmai pentru ca sunt heterosexuali, chiar si-au asumat riscuri cu acest rol. Pronosticurile pentru Oscaruri considera Brokeback Mountain drept principalul favorit, macar si pentru faptul ca Academia ar fi acuzata de prejudecati si intoleranta daca nu i-ar acorda doua sau trei statuete.
Tot pe obsesia americanilor pentru po-litical correctness mizeaza, in mare parte, si Transamerica, un alt film despre problemele sexelor. Iar actrita din rolul principal, Felicity Huffman, a urmat si ea exemplul lui Charlize Theron si si-a asumat riscuri aproape la fel de mari ca Heath Ledger si Jake Gyllenhaal: apare in film fara pic de machiaj, jucand rolul unui barbat care e la o operatie departare de a-si implini visul de o viata – acela de a deveni femeie. Huffman, mai cunoscuta pentru rolul ei din Neveste disperate, serialul care a declansat o isterie generala in America, a fost foarte laudata pentru modul in care interpreteaza rolul lui Bree, dar si pentru curajul de a se urati pe marele ecran. Dar, pana una-alta, Huffman nu prea are de ce sa regrete renuntarea la farduri, pentru ca rolul transsexualului Bree i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur.
Cel de-al doilea efort regizoral al actorului George Clooney are un subiect la fel de serios ca si primul: daca in Confesiunile unei minti periculoase trata problema spionajului si a vietii duble, in Good Night, and Good Luck recreeaza America anilor 50, cand senatorul Joseph McCarthy a declansat asa-numita vanatoare de vrajitoare – prigoana celor care erau banuiti (adesea pe nedrept) de simpatii de stanga. Filmul arata impactul politicii lui McCarthy, vazut prin ochii omului de televiziune Edward R. Murrow, care, impreuna cu colegii sai de la postul CBS, conduce o campanie impotriva senatorului extremist. Filmul a demonstrat ca, atunci cand nu isi ocupa timpul cu proiecte extrem de banoase si populare precum Oceans 11, Oceans 12, Clooney regizeaza filme foarte bune.
De altfel, Good Night, and Good Luck a primit patru nominalizari la Globurile de Aur si alte doua la premiile Writers Guild. Un alt subiect pe placul americanilor are si filmul Renascut din cenusa (Cinderella Man) – o poveste despre Marea Criza economica din SUA, cand un boxer interpretat de Russel Crowe se ridica de la saracie lucie la victorii si o viata buna, pentru el si familia sa. Ca de obicei, Crowe ofera o performanta impresionanta, dar a primit deja un Oscar si si-a castigat si o reputatie negativa, astfel ca nu e creditat cu mari sanse de castig.
Tot o biografie este si Walk the Line – Povestea lui Johnny Cash, considerat de critici poate cel mai bun film al anului trecut. Joaquin Phoenix reuseste sa transforme o poveste despre un cantaret de country cunoscut numai de americani intr-un film interesant si pentru restul lumii. Cu nominalizari la Globurile de Aur si la premiile Writers Guild of America, filmul infatiseaza problemele lui Cash (abuzul de medicamente, tragedia mortii fratelui sau, conflictele cu sexul opus), dar si relatia minunata cu June Carter (interpretata de Reese Witherspoon). Din pacate, desi multi sunt de parere ca atat Phoenix, cat si Witherspoon ar merita Oscaruri, filmul are un handicap major in cursa pentru statueta: nu mai devreme de anul trecut, Jamie Foxx castiga Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal cu interpretarea lui Ray Charles.
In ceea ce priveste comediile, ignorate cu consecventa de juriu, merita observata revenirea spectaculoasa a lui Woody Allen, care se pare ca si-a gasit o noua muza in persoana lui Scarlett Johanson si care a umplut din nou cinematografele cu Match Point, un film despre bani, clasa sociala, sex si, bineinteles, multe complicatii. Scepticii spun insa ca, desi filmul a facut furori, nu prea are mari sanse la Oscar pentru ca, pe langa faptul ca e o comedie, Allen a mai si ranit sensibilitatea americanilor, abandonand New York-ul in favoarea Londrei.
Bineinteles ca nu sunt singurele filme bune ale anului: Craciun Fericit are sanse la Oscarul pentru Cel mai bun film strain, in vreme ce Crash, Capote (biografia autorului clasicului Mic dejun la Tiffanys), Umbrele trecutului (regizat de David Cronenberg si cu Viggo Mortensen in rolul principal), Mandrie si Prejudecata si Prietenie absoluta nu trebuie nici ele scoase din cursa inainte de anuntarea nominalizarilor. Iar King Kong pare un pariu sigur pentru Oscarul pentru Cele mai bune efecte speciale.