|
| Clienti noi | Clienti noi | Nr. total |
|
| 2006 | trim.IV 2006 | clienti* |
| Vodafone | 1,580 mil. | 562.000 | 7,717 mil. |
| | 1,227 mil. | 550.000 | 8,043 mil. |
| Cosmote | 1,181 mil. | 555.918 | 1,230 mil. |
*) la 31 dec. 2006
Sursa: companiile
Comertul modern a inventat marcile private, lansate de lanturile de magazine, iar acum impinge piata pe care o formeaza ele peste pragul de 100 de milioane de euro anual, conform calculelor BUSINESS Magazin. O valoare ce se poate dubla lejer in urmatorii doi ani.
Cresterea vanzarilor de produse cu marci proprii ale Carrefour este de ordinul zecilor de milioane de euro de la un an la altul. In 2006, pe categoria produselor alimentare, ponderea marcilor proprii a fost de peste 5%, fata de 3-3,5% in 2005, a declarat Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania. Desi poate parea putin, valorile nu sunt foarte diferite de cele cu care lantul francez de hipermarketuri s-a obisnuit pe pietele traditionale: in Franta, spre exemplu, ponderea marcilor proprii este de 12% din cifra de afaceri. Romania este insa o piata in formare, iar marcile proprii nici macar nu sunt foarte familiare consumatorilor: penetrarea lor (procentul cumparatorilor care au achizitionat o marca privata cel putin o data) era in 2003, conform unui studiu GfK (Raport Shopping Monitor) de doar 13%, fata de 75% in cazul cehilor sau 68% in cazul ungurilor. Dezavantajul initial al marcilor proprii a fost neincrederea cumparatorilor, dar aceasta bariera a fost surmontata pe masura ce clientii s-au familiarizat cu produsele, spune Andreea Mihai.
In cazul Carrefour, evolutia vanzarilor de marci proprii a mers in tandem cu evolutia cifrei de afaceri, ce a crescut anul trecut cu 39% fata de 2005 si a depasit pragul de 600 de milioane de euro. Practic, in 2006 fata de 2005, valoarea vanzarilor de marci proprii ale Carrefour, cea mai mare retea de hipermarketuri de pe piata romaneasca in functie de vanzari, aproape s-a dublat.
Cele 22 de magazine care alcatuiesc acum reteaua Billa vand la ora actuala 200 de produse sub marca proprie. Vanzarile acestora inseamna circa 10% din totalul cifrei de afaceri, iar Wolfgang Janisch, directorul Billa Romania, spune ca in circa doi ani numarul de produse sub marca proprie va ajunge pana la circa 350 de produse. Previziunile lui Janisch pentru vanzarile marcilor private se refera la 20-25% din cifra de afaceri, in perioada 2009-2010.
Departe de a fi in
La noi, chiar daca sunt deja prezente de circa cinci ani pe piata, marcile private sunt sustinute in special de dezvoltarea retelelor de discount. Motivul este simplu: spre deosebire de super si hipermarket, magazinele de tip discount mizeaza pe o gama mai mica de produse, la preturi mai mici, iar marcile proprii li se potrivesc manusa, pentru ca sunt mai ieftine decat marcile consacrate. Fiindca, spre deosebire de cele din urma, produsul sub marca proprie a unui comerciant nu poarta povara costurilor de marketing si publicitate, ajungand astfel sa fie chiar si cu 15-20% mai ieftin decat unul livrat de un producator.
Adesea, pe acelasi raft stau brandul unui producator si marca proprie a magazinului, iesite de pe aceleasi linii de productie. Marile companii evita sa produca insa marci pentru retaileri, pe motiv ca nu vor sa-si canibalizeze produsele, spune Wolfgang Janisch. Este insa doar cazul multinationalelor care au marci recunoscute la nivel international, ce reprezinta principala valoare a companiei – cum este, spre exemplu, cazul Coca-Cola. Pentru companiile romanesti insa, parteneriatul cu firmele de comert este strategic, asa cum e cazul marilor producatori care lucreaza si pentru reteaua de magazine Plus – ca
Un procent ridicat din vanzarile totale – circa 20% – realizeaza si marcile proprii ale retailerului german Kaufland, intrat si el pe piata, ca si Plus, tot in toamna lui 2005. Reteaua a ajuns acum la 18 magazine, iar din gama de produse, intre 600 si 700 se vand sub umbrela celor cinci marci proprii Kaufland, declara Günter Grieb, director general al retelei in Romania. Numarul de produse cu marci proprii va creste si pe viitor pana la circa 1.000 de produse in urmatorii doi-trei ani.
Cele mai vandute marci proprii sunt, conform companiilor de retail, gamele de produse de baza, precum uleiul, zaharul sau faina. Pentru Plus, cele mai bine vandute marci proprii sunt Filia (produse de baza), Suiss (racoritoare), Blue Moon (cosmetice), Alpa (lactate) si Romanza (inghetata), in timp ce la Carrefour cea mai vanduta este Marca 1 (Nr. 1), sub umbrela careia cele mai mari vanzari (in volum) le au apa, uleiul, zaharul si bauturile carbogazoase.
Daca politica de marci proprii a retelei Plus a urmarit sa existe cate un nume pentru fiecare gama, astfel incat acum oferta include 430 de produse sub circa 130 de marci, in cazul Carrefour sunt reunite game diferite de produse sub umbrela aceluiasi nume: pentru sectorul alimentar, lantul comercial are doar trei marci – Carrefour, Reflets de France si Nr. 1. Andreea Mihai spune ca dupa ce in anii anteriori accentul a fost pus pe dezvoltarea marcii Nr. 1, anul acesta ne vom concentra pe dezvoltarea marcii Carrefour, astfel incat aceste produse sa fie prezente in cat mai multe categorii.
Pentru Billa, cele mai bine vandute marci proprii sunt produsele din categoriile de baza, dar ne intereseaza sa migram in toate categoriile de produse, spune Janisch. Clever (marca privata a retelei Billa) cuprinde produse pe toate palierele de pret – economic, mediu si premium, iar 80% dintre produsele sub marca proprie sunt fabricate in Romania.
Deocamdata, marcile proprii produse de companiile locale sunt limitate doar la rafturile magazinelor din
Oficialii Metro nu au oferit detalii despre marcile private, dar comerciantul german este primul care a introdus pe piata romaneasca acest concept si are acum in oferta circa zece marci sub care vinde game extinse de articole. Metro, ce a bifat pana acum cateva recorduri – intre care prima intrare a unei retele internationale pe piata romaneasca (1996) si finalizarea expansiunii (2005) -, a fost si primul care a dorit sa exploateze avantajele marcilor proprii in magazinele din Romania.
Günter Grieb, director general la Kaufland, spune ca principalul avantaj al marcilor private este marea flexibilitate in stabilirea unei strategii de pret. Pentru ca, explica el, o politica de preturi mici poate afecta imaginea marcilor consacrate si care sunt asociate unui palier de pret premium, spre exemplu. Pentru comerciant, in schimb, marcile private inseamna si o responsabilitate mai mare, pentru ca imaginea magazinului este asociata cu produsul si, implicit, cu calitatea acestuia. Mai ales ca, inca o data, vorbim de produse care nu au avantajul de a fi sustinute de reclame dincolo de poarta magazinului.
Ponderea vanzarilor de produse cu marci proprii ale comerciantilor creste in totalul cifrei de afaceri realizate de retaileri:
| Reteaua | Vanzari marci proprii (%)* |
| Plus | 30 |
| Kaufland | 20 |
| Billa | 10 |
| Carrefour | 5 |
* procentul vanzarilor de marci proprii din cifra de afaceri pe ultimul an.
Necunoscute cumparatorilor romani pana in urma cu cinci ani, marcile proprii castiga tot mai mult spatiu pe rafturile comerciantilor, pe masura ce creste si cererea.
METRO are marci proprii pentru toate palierele de pret: Aro (gama de produse economice), Metro Quality (produse alimentare premium), Casa Roma (marca proprie pentru paste fainoase premium), Winecellars (marca proprie de vinuri, prin colaborarea cu podgorii ca Tohani, Recas, Bucium, Vincon Vrancea, Cotnari si Zarea), Watson (electronice),
PLUS are 430 de produse sub umbrela a 130 de marci proprii. Cele mai vandute sunt Filia (produse de baza), Suiss (racoritoare), Blue Moon (cosmetice), Alpa (lactate) si Romanza (inghetata)
KAUFLAND vinde circa 700 de produse sub umbrela a cinci marci proprii. In urmatorii doi-trei ani, gama acestora va creste pana la circa 1.000 de produse.
CARREFOUR are trei marci pentru produse alimentare (Nr. 1, Carrefour si Reflets de France) si cateva game de produse nealimentare, ca Bluesky (produse electronice si electrocasnice) si Carrefour (becuri si baterii)
CORA are trei marci: Winny – pozitionate pe segmentul economic; Cora – produse cu pozitionare in segmentul mediu de pret; Patrimoine Gourmand – gama de produse premium
Gmarket are marca proprie pentru detergenti si produse de curatat, produse din hartie, imbracaminte etc.
MEGA IMAGE are in portofoliu marcile proprii Delhaize, Lion Food,
BILLA are o singura marca proprie – marca Clever.
Aflate la concurenta cu 40 de banci care ofera aproape orice tip de finantare, cele trei banci de nisa de pe piata romaneasca vor ca in 2007 sa-si dubleze volumul de afaceri. Ce asi au in maneca in aceasta batalie inegala?
Fie ca si-au atins sau nu tintele de vanzari in 2006, bancile de nisa (care strang impreuna sub un procent din activele totale ale sistemului bancar) si-au fixat pentru anul in curs tinte la care putine banci universale mai pot spera. In 2007 vrem sa ne dublam atat numarul de clienti, cat si portofoliul de credite acordate, enunta Sorana Baciu, vicepresedintele celei dintai banci specializate in finantari pentru achizitia de automobile, Porsche Bank.
La Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RAILOC), austriecii ce au deschis in 2004 piata sistemelor de economisire-creditare (in care se poate obtine o finantare imobiliara numai dupa o perioada de economisire), presedintele Ionut Costea asteapta de la 2007 o crestere de circa 90% si la capitolul active, si la cel al depozitelor. Nici concurentii directi, tot austrieci, de la HVB Banca pentru Locuinte (HVBL) nu vor sa se lase mai prejos: chiar si dupa un 2006 cu rezultate sub tintele stabilite, Petre Tulin, presedintele bancii, spune ca in anul curent tinteste 24.000 de noi clienti (fata de doar 10.000 la finele lui 2006) si o majorare a sumelor contractate cu peste 500 de milioane de lei (circa 145 mil. euro). Asadar, si aici obiectivul este dublarea afacerii si chiar mai mult, in conditiile in care valoarea contractelor in 2006 era de numai 200 de milioane de lei (56,7 milioane de euro).
Dar ce pun la bataie pentru a-si atinge asemenea tinte? Pe ce mizeaza pentru a-i face pe potentialii clienti sa prefere serviciile lor in locul celor oferite de o banca universala? Avantajele unei banci dezvoltate in jurul distribuitorului de automobile vin din accesul mai rapid, chiar la locul vanzarii, la formule diverse de finantare, chiar daca produsele in sine si conditiile de creditare nu difera in mod esential de cele oferite de bancile universale. Incercam sa punem in practica conceptul de one stop shop (tot ce ai nevoie, intr-un singur loc – n.red.), explica vicepresedintele Porsche Bank. In esenta, orice client care vrea sa cumpere una dintre marcile comercializate de Grupul Porsche are la dispozitie, alaturi de posibilitatea de finantare in leasing (oferita tot printr-o companie din grup, Porsche Leasing) si pe cea de a-si cumpara automobilul cu credit. Finantarile sunt oferite chiar la sediul dealerilor auto, 80 la numar in toata
Pe alte piete, totii marii distribuitori de automobile si-au infiintat si o institutie bancara, spune Sorana Baciu, dand ca exemplu Volkswagen Bank sau Audi Bank. In
Pentru a-si atrage clientii, Baciu spune ca mizeaza mult si pe produsele speciale pe care Porsche Bank le-a pus de curand pe piata (pe unele avand in plan sa le relanseze in acest an). Printre ele enumera Depo-Credit (un mix intre un produs de credit si unul de economisire, pentru cei ce vor sa cumpere un autovehicul nou, dar nu dispun de avans), creditele in franci elvetieni lansate in primavara anului trecut si platforma de Internet banking. In plus, anticipeaza vicepresedintele Porsche Bank, pana la finele anului vor fi lansate si carduri de credit, prin care clientii grupului vor putea sa cumpere piese de schimb, spre exemplu. In mare, acestea sunt atuurile primei banci de nisa din sectorul auto pentru a-si dubla rezultatele din 2006: 1.500 de clienti privati si 30 de milioane de euro credite.
Pe o alta nisa, cea a sistemelor de economisire-creditare pentru domeniul locativ, cele doua banci care exista pe piata in acest moment, RAILOC si HVBL, au din start un avantaj in fata institutiilor universale si a clasicelor credite imobiliare sau ipotecare.
Sistemul, care presupune initial o perioada de economisire, urmata de obtinerea unei finantari, beneficiaza de o prima anuala de la stat, de pana la 15% din suma depusa, maxim 150 de euro. In plus, sumele depuse la bancile de economisire-creditare in domeniul locativ sunt deductibile din veniturile impozabile, in limita a maxim 300 de euro pe an. In acest fel, randamentul economiilor creste catre 18% pe an pentru depunerile in lei, dupa cum sustine presedintele HVBL, Petre Tulin, prin cumularea dobanzii, a primei de stat si a bonusului de dobanda, in functie de produsul ales. Dobanda platita de banca la sumele economisite este de 2% pe an la lei in cazul celui mai simplu produs, dar poate urca (prin adaugarea unor bonusuri) la 4,5% pe an la alt tip de produs. In perioada de creditare, dobanzile variaza, in cazul HVBL, intre 4,5% pe an si 5,9% pe an.
La Raiffeisen Banca pentru Locuinte, dupa 18 luni de economisire (cu o dobanda standard de 3% la lei, la care se adauga aceeasi prima de stat) creditul este acordat cu o dobanda de 6% pe an. Nu cu mult timp in urma, oferta a fost completata cu un nou produs, pentru cei ce vor sa ia un credit mai repede de 18 luni: clientii economisesc minim trei luni (si minim 50% din valoarea contractului) iar dobanda la credit este in acest caz de 7,5% pe an, fixa.
In conditiile in care pe piata, in sucursalele multor banci cu profil universal au aparut deja finantari cu destinatie imobiliara la dobanzi apropiate sau chiar mai mici decat cele practicate de cei doi jucatori de nisa, pentru acestia din urma diferenta pare s-o faca in primul rand existenta primei de stat. Pentru a da numai un exemplu, Volksbank practica (in cadrul unei campanii promotionale) credite in lei cu dobanzi de 5,95% pe an la lei. Iar produse intrucatva asemanatoare celor oferite de RAILOC si HVBL, dar si de Porsche Bank, ce presupun mai intai o perioada de economisire urmata de obtinerea unui credit cu dobanzi ceva mai mici decat cele medii de pe piata, au inceput de o vreme sa apara si in sucursalele bancilor clasice.
Pe de alta parte, cifrele celor doua case de economii pentru domeniul locativ arata ca finantarile obtinute de la acestea au in principal ca destinatie modernizarea si renovarea locuintelor sau plata avansului pentru un credit ipotecar. Valoarea medie a contractelor este, conform datelor facute publice, de circa 20.000 de lei (5.700 de euro). Pornind de la aceste premise, reprezentantii celor doua banci de nisa par decisi sa puna in miscare toate motoarele de vanzare pentru a-si atinge tintele de crestere. Intr-un parteneriat inedit pe piata romaneasca, de exemplu, RAILOC isi vinde, de la finele anului trecut, produsele si prin sucursalele Volksbank, completand in acest fel acordurile cu Raiffeisen Bank (care este si actionar), cu Posta Romana, dar si forta de vanzare proprie de circa zece mii de colaboratori. In plus, pentru ca primeam foarte multe telefoane, dupa cum spune Ionut Costea, banca a investit si intr-un call-center, ce functioneaza incepand cu aceasta luna. La randul sau, HVBL mizeaza anul acesta pe sporirea numarului de consilieri financiari, dupa cum spune Petre Tulin – obiectiv pentru care deja banca a dezvoltat patru centre regionale in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti. In plus, si in acest caz reteaua bancilor Unicredit si HVB-Tiriac este folosita pentru distributia produselor proprii, completata de un parteneriat incheiat cu reteaua de cooperative de credit Creditcoop.
Tragand linie si adunand, in lupta pentru cota de piata, micile banci de nisa au de-a face, in esenta, cu aceleasi premise si piedici ca si bancile universale. Pe de o parte, nevoia de consum pe credit se vede si pentru ei in aceleasi statistici: datele bancii centrale arata ca in decembrie, volumul creditelor de consum acordate era de aproape patru ori mai mare decat al celor destinate achizitiei de locuinte, adunand 30,3 miliarde de lei (8,9 miliarde de euro), fata de putin peste 8 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro). Cifrele aduse in discutie de presedintele RAILOC arata ca peste 57% din locuintele actuale sunt intr-un stadiu foarte avansat de degradare, iar sase milioane de romani intentioneaza sa-si imbunatateasca situatia locativa in perioada urmatoare. Bineinteles, cu bani luati de la banca, fie ea de nisa sau universala.
Saptamana aceasta British American Tobacco lanseaza doua noi tipuri de tigarete Dunhill, ce deschid un nou segment pe piata romaneasca de profil: super lux.
Pana la inceputul acestei saptamani, cele mai scumpe tigari de pe piata romaneasca se vindeau la 5,7 lei (Vogue Aroma) si 5,4 lei (Vogue, Parliament si Dunhill). De-acum insa exista unele si mai scumpe – la 6 lei: Dunhill Fine Cut in variantele Blue si Star Blue. Avand dimensiuni similare cu
Cat de mare insa este segmentul de piata pe care si-l pot asigura noile produse, daca variantele din aceeasi gama n-au castigat, vreme de aproape doi ani, decat ceva mai mult de un procent din piata? Compania care lanseaza noul Dunhill, British American Tobacco (BAT), nu a oferit informatii pana la ora inchiderii editiei. Dar sunt cel putin doua argumente pentru inventarea unui nou segment de pret. Unu: tigaretele scumpe sunt cele mai fumate in
Din acest motiv, piata sufera o condensare catre segmentele superioare de pret, marcile ce au acum cele mai mici preturi (ca Snagov, Carpati, More, Viceroy necartonat sau
In afara de experiente neplacute cu produsul cumparat in mod curent, prezenta altor marci pe piata la preturi similare este cel mai important factor care determina consumatorul sa-si cumpere o alta marca de tigarete, conform unui studiu Mercury Research. Iar cu cat este mai mica diferenta de preturi dintre marcile de tigarete, cu atat mai mare este tentatia fumatorului de a migra catre un produs mai scump, care sa-i exprime situatia sau aspiratiile in materie de stil de viata. Motiv pentru care chiar daca nu au cote de piata care sa atinga macar un procent, la vanzare se gasesc deja tigari cu pret de 7,4 lei (Davidoff, importat), 10 lei (Sobraine clasic, produs local) sau 20 de lei (Sobraine cartonat, de import). Iar inainte de Dunhill Fine Cut, la sfarsitul anului trecut, JTI a lansat tigaretele Seven Stars (5,1 lei). Reprezentantii Philip Morris International nu au dorit sa comenteze in legatura cu o eventuala intrare pe acest segment.
Dunhill Fine Cut ii tinteste pe fumatorii care prefera acum segmentul premium, ce cuprinde Camel, Marlboro,
Detin puterea financiara si se incapataneaza sa intre si in posesia bunului-gust. Interesul miliardarilor americani pentru obiectele de arta a ridicat preturile la cote ametitoare. In 2006, pretul obiectelor de arta a inregistrat o rata de crestere anuala de 27%, ceea ce reprezinta un adevarat record.
Desi in ultimii cinci ani preturile au crescut mai repede decat in ultimii 25 de ani la un loc, ritmul de majorare este inca lent in comparatie cu boom-ul din perioada 1985-1990, ceea ce inseamna ca procesul este departe de a se termina. Mai mult, spre deosebire de anii e80, cresterea pietei de opere de arta nu se datoreaza numai averilor provenite din sectorul imobiliar. “Acum avem averile din Rusia, averile din China, averile din Japonia, acumularile fondurilor de investitii, acumularile intreprinzatorilor. Exista o concentratie imensa de bogatii la varful piramidei economice, o concentratie mai mare decat asteptase cineva vreodata”, a subliniat Bill Ruprecht, director executiv la Sothebyes. Numai anul trecut cele doua case de licitatii rivale, Sothebyes si Christies, au inregistrat vanzari de peste 7,5 miliarde de dolari (5,6 miliarde de euro), depasind valoarea lucrarilor vandute in 1990, in timpul boom-ului anterior.
V-ati gandit vreodata ca s-ar putea sa pierdeti o multime de oportunitati de business sau sa afectati procesul de dezvoltare a companiei pentru ca nu sunteti destul de receptiv la propunerile angajatilor dumneavoastra? Si nu vorbim aici numai de cei din board-ul de conducere, ci de absolut toti angajatii, de la asistentii personali pana la cei din call center sau de la departamentul de vanzari pana la cel de IT.
Daca unul dintre acestia ar avea o idee excelenta sau ar detine rezolvarea pentru problemele urgente ale companiei, nu ati putea beneficia de aportul lor din moment ce acestia nu participa la sedintele de board sau la sesiunile de brainstrorming. Exista insa aplicatii software care incearca sa schimbe datele problemei.
500 de idei intr-o “sedinta”
Astazi, cand timpul este atat de pretios, valoarea unei echipe este data de eficienta acesteia in momentul in care se confrunta cu problemele pe care le are de rezolvat. Fiecare departament al unei companii trebuie sa-si duca la bun sfarsit atributiunile si pe cat de important este rezultatul final, pe atat de mult conteaza si timpul in care acesta a fost obtinut.
De la aceasta premisa au pornit mai multe companii, printre care si Brightidea sau Imaginatik, in momentul in care au inceput sa lucreze la un program software care sa le permita tuturor angajatilor unei companii sa vina cu o sugestie demna de luat in considerare. Mai exact, un astfel de program software stocheaza ideile inovative ale fiecarui angajat, pe care acesta le introduce in orice moment in program. Pasul urmator este sortarea acestor idei, in vederea eliminarii celor care par neinspirate si a dezvoltarii ideilor promitatoare.
“Cu totii avem de pierdut din cauza ca nu aflam despre ideile si cunostintele oamenilor din jurul nostru”, spunea Robin Spencer, coordonatorul centrului de cercetare al gigantului farmaceutic Pfizer. Compania americana a apelat deja la serviciile Imaginatik pentru a-si crea propriul astfel de program software. “Cu alte cuvinte, prin aceasta metoda devenim proprii nostri consultanti, la scara globala.”
O idee de 250.000 de euro
Numarul companiilor care isi includ intreaga echipa in business in proportie de 100%, oferindu-le posibilitatea de a-si da cu parerea si de a veni cu sugestii in ceea ce priveste dezvoltarea companiei, este din ce in ce mai mare. Potrivit Forbes, companii precum Bayer, Chevron sau Henkel, care au folosit deja programul, considera “SuggestionBox” un castig in ceea ce priveste volumul de idei inovative. Si totodata o investitie care reduce substantial costurile, cu atat mai mult cand coordonatele luate in calcul sunt timpul si eficienta companiei.
Si cum timpul este considerat de tot mai multi oameni de business un lux pe care nu de multe ori si-l permit, “cutia de idei” este primul raspuns la intrebarea de mult dezbatuta de managerii de companii: “Cum devenim mai eficienti?” Miza este poate si una de imagine, avand in vedere ca majoritatea acestor companii considera miscarea un mod prin care sa-si exprime cultura corporatiei, cultura care trebuie sa fie din toate punctele de vedere sofisticata si, de ce nu, trendy. Un exemplu simplu este Alcoa, considerat cel mai mare producator de aluminiu din lume. Chiar daca nu a apelat la o aplicatie software prin care sa atraga ideile si sugestiile angajatilor sai, compania a infiintat in 2005 o cutie in care acestia au posibilitatea sa-si depuna in scris ideile. “Scopul final a fost de a-i antrena pe angajati sa aiba o contributie la dezvoltarea si imbunatatirea business-ului”, a spus Raphael Costa, vicepresedinte al operatiunilor pentru Australia si Asia in cadrul Alcoa. “Iar primele rezultate s-au vazut aproape imediat.” Mai concret, sugestiile a doi dintre angatii companiei, care au avut ca tinta eficientizarea utilizarii resurselor, au redus din costurile anuale ale Alcoa cu aproape 250.000 de euro. “Si de atunci pot spune ca foarte multe idei ale angajatilor companiei au avut un impact asupra business-ului”, a mai spus Costa.
Succesul unui “early-adopter”
Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul companiei de informatii financiare Experian. La jumatatea lui 2006, conducerea companiei a avut nevoie de sugestii despre cum ar putea servi mai bine piata afacerilor mici si mijlocii. In loc sa identifice oamenii potriviti pentru sesiuni de brainstorming si pe care sa-i transporte de-a lungul tarii pentru a se intalni, Experian a lansat o campanie in jurul subiectului respectiv, prin care a invitat aproape 1.000 de angajati, prin e-mail, sa acceseze icon-ul Brightidea de pe desktop. De acolo, acestia au putut trimite propriile idei si solutii in format electronic. Campania a durat aproximativ o luna si a generat mai mult de 500 de idei.
“Totusi, nu este deloc usor sa conectezi toti angajatii”, este de parere Laura DeSoto, vicepresedintele Experian. “Obiectivul vizat era sa strangem cat mai multi oameni din toate ariile de activitate ale companiei pentru a putea obtine parerea lor. A trebuit sa ne asiguram ca nu scapam nicio idee si de aceea am incercat sa marim dimensiunea programului pe cat posibil”, a explicat aceasta. “Iar ideile au venit din absolut toate diviziile companiei.”
O chestiune de timp
Una dintre cele mai importante avantaje ale “cutiei cu idei” este ca permite participantilor sa preia si sa dezvolte ideea altui coleg si nicio idee nu ramane astfel nediscutata. Pe de alta parte, scuteste foarte mult timp, necesar pentru a putea organiza o intalnire de mare amploare cu toti angajatii unei firme, pentru a gasi o idee. Iar pe asta mizeaza mai multe companii care sunt interesate de inovatie si sunt constiente ca au nevoie de lucruri sau produse noi, dar nu stiu cum sa procedeze.
Matthew Greeley, fondatorul Brightidea, povesteste ca a primit recent un telefon de la seful diviziei de dezvoltare al Dole, cel ai mare producator si vanzator de fructe si legume proaspete din lume. Scopul telefonului a fost sa ceara o simpla parere. Seful Dole i-a spus lui Greeley ca a compus un mail pe care ar vrea sa-l trimita tuturor angajatilor – in total 40.000 de oameni, pentru a le cere noi idei pentru dezvoltarea companiei. “Intentiona sa trimita mail-ul si mi-a cerut parerea. I-am sugerat sa nu-l trimita”, spune Greeley. E-mail-ul respectiv ar fi ridicat mai multe probleme decat solutii, crede fondatorul Brightidea, si asta pentru ca Dole nu avea nici infrastructura necesara pentru a putea receptiona si analiza toate raspunsurile angajatilor si nici timp la dispozitie. Iar cum timpul este considerat de tot mai multi oameni de business un lux pe care de multe ori nu si-l permit, “cutia de idei” este primul raspuns la intrebarea de mult dezbatuta de managerii de companii: “Cum devenim mai eficienti?”
Cat costa o idee?
Brightidea si competitorul Imaginatik au ales un plan de afaceri relativ similar. Cele doua companii concep o aplicatie software personalizata pentru fiecare client, care stocheaza toate sugestiile primite, care permite angajatilor sa dezvolte propunerea altor colegi si care ajuta la organizarea ideilor – odata evidentiate cele mai potrivite, programul le reexamineaza si permite organizatorului sa urmareasca parcursul unei propuneri inapoi pana la omul care a lansat-o.
O suma cuprinsa intre 230.000 si 385.000 de euro nu pare a fi considerata o investitie uriasa pentru o companie gigant. Cam atat costa serviciile Brightidea pentru un numar de aproximativ 500 de angajati. Insa, in cazul unei companii mai mici ca dimensiuni sau in cazul in care programul nu cuprinde toate departamentele respectivei companii, costurile pleaca de la aproximativ 2.000 de euro.
Mark Turrell, fondatorul Imaginatik, plaseaza costurile intre 40.000 si 77.000 de euro si ambele companii sustin ca softurile sunt atat de usor de folosit, incat nu este necesara nicio pregatire speciala.
Exista oameni de afaceri in Romania care fac business, mountain biking, expeditii in India si studii postuniversitare la Londra. Toate pana la varsta de 40 de ani. Acestia sunt oamenii multidimensionali sau…. cosmopolitii din businessul romanesc.
Un coleg de redactie al carui nume nu o sa il mentionez aici pentru a-l proteja de reactiile breslei asiguratorilor imi spunea cu umor, dar semiconspirativ, cum si-a intocmit polita de asigurare de viata: “Faceti sport?”, il intreba agentul de asigurare. “Nu chiar… doar ma catar pe munti din cand in cand”, raspunde viitorul norocos asigurat. “Aha, deci putem mentiona ca jucati sah”, a conchis agentul. Amuzant sau uimitor cum ar parea, incercarea omului de la asigurari de a ajusta, macar pe hartie, personalitatea colegului, pentru a-l face mai putin plurivalent si mai putin predispus la riscuri, deci mai profitabil pentru compania pe care o deservea, m-a facut sa ma gandesc de doua ori la dimensiunile umane si la cum sunt ele percepute de societate.
Rezumam: pentru compania de asigurari trebuie sa fii un personaj tern, pentru angajator trebuie probabil sa fii cel mai competitiv, cel mai indraznet si inovativ, in timp ce pentru brokerul de la bursa este nevoie, probabil, sa iti renegi total aversiunea la risc. Familia te vrea devotat si constant. Pentru tine insuti, vrei sa calatoresti, sa citesti, sa fii liber sa iti pui ideile in aplicare. Cum s-ar numi, prin urmare, macar ipotetic, enigmaticul personaj care ar reusi toate acestea?
Mi-a deslusit misterul povestea lui Dragos Tanase, directorul financiar al companiei de comunicatii UPC, care are o cifra de afaceri de aproape 200 de milioane de euro, cu care am incercat conceptul de shadow day si l-am insotit pe parcursul unei intregi zile de lucru. Finantistul de la UPC a fost in meeting-uri, a dat directii si s-a gandit la strategii de business, dar a vorbit continuu si despre marea lui pasiune, fotografia, sau despre locuri exotice in care vrea sa schieze, precum Marocul sau Cipru. Intrebat, la sfarsitul zilei, care ii sunt visele, Dragos Tanase a spus ca orice om trebuie sa aiba mai multe dimensiuni si el isi doreste sa fie un lider de business.
Si exemplul Rucsandrei Hurezeanu, care a intrat pe piata de dermatocosmetice cu un brand romanesc autentic, are un aer special. Fondatoarea Ivatherm, care a fost vizionara prin valorificarea apelor termale de la Herculane, si-a adus compania, intr-un an si jumatate, la o cifra de afaceri de 1 milion de euro si calatoreste mult intre Bucuresti, Paris si alte capitale europene. Are atitudine de Audrey Hepburn si un master in marketing farmaceutic la ?cole Superiore de Commerce din Paris.
Evrika! Am gasit! Am hotarat sa imi denumesc omul “multidimensional” – mai simplu – cosmopolit. Si pentru ca TARGET a prezentat, vreme de aproape un an de la aparitie, oameni de afaceri care sunt cosmopoliti prin multe dimensiuni in afara de cea de business, ne-am hotarat sa scoatem in lumina reflectoarelor cei mai cosmopoliti dintre oamenii de business din Romania, barbati sau femei, antreprenori sau manageri, sofisticati prin stilul cu care au facut un business sau prin ideea inovatoare. Mai mult, TARGET va premia cei mai cosmopoliti oameni de afaceri din Romania, oameni care au avut privilegiul de a fi liberi, si-au urmat ideile si au demarat afaceri inedite sau au fost manageri desavarsiti in cadrul companiilor, au calatorit si au facut studii la institutii de prestigiu in strainatate. Cu alte cuvinte, oameni de afaceri reprezentativi, care au avut curajul sa ne spuna deschis ca in viata lor exista mai multe dimensiuni si ca fac cu placere schi off pist ori scuba diving, sau abia asteapta urmatorul safari, chiar cu riscul de a-si creste substantial prima politei de asigurare de viata.
Vinurile speciale si scumpe au un singur defect major… sunt putine si greu de gasit. Crushpad, un start-up web de nisa, vrea sa rezolve aceasta problema si sa ii implice deopotriva pe oenofilii impatimiti in procesul de producere a vinului lor personalizat. Totul a inceput cand Michael Brill, fondatorul start-up-ului, s-a hotarat sa renunte la un job in IT pentru a-si cultiva curtea din spatele casei vita de vie. Crushpad vine sa ii ajute pe cei care isi doresc sa traiasca aceeasi experienta fara a renunta la cariera. Ideea start-up-ului este simpla si exploateaza ineficientele din lantul de distributie al vinurilor premium. Folosind acest serviciu, clientii Crushpad nu numai ca pot comanda orice tip de vin isi doresc, dar il vor obtine la o fractiune din pretul de piata si vor avea sansa de a-si face si ucenicia lucrand cot la cot cu profesionisti in productia de vinuri. Crushpad se dovedeste a fi un ajutor nepretuit mai ales pentru clientii pasionati de sortimentele rare. Indiferent cat de greu de gasit ar fi acestea, Brill si echipa sa se angajeaza sa gaseasca si sa cultive pretiosii struguri, astfel incat clientul sa aiba mereu la dispozitie propria lui sursa sigura de vin.