BusinessMagazin

Blog

  • Vanatoarea de oameni

    SCURT ISTORIC: Vanatoarea de recompense isi are originile in Marea Britanie si a aparut odata cu introducerea notiunii de eliberare pe cautiune contra unei sume de bani, la sfarsitul secolului al XVII-lea.

    IN ROMANIA: Legislatia romana nu permite vanatoarea de recompense. Chiar daca aceasta activitate ar fi reglementata, e foarte probabil ca un vanator de recompense ar da repede faliment, in conditiile in care conceptele de recompensa si cautiune sunt aproape straine de Constitutia Romaniei. Rareori apar recompense si de obicei sunt oferite de persoane particulare pentru informatii legate de disparitia cuiva.

    CONDITII: Vanatorii de recompense nu trebuie sa treaca de vreun examen special ca sa practice aceasta meserie. Doar unele state din America cer o autorizatie din partea unei judecatorii pentru a le recunoaste statutul.

  • Sold out TV

    Pentru al treilea an consecutiv, marile televiziuni au ajuns in situatia de a fi „sold out“  pe ultimul trimestru. Asta inseamna ca, daca o companie doreste sa cumpere spatiu publicitar la Pro TV, Antena 1 sau TVR 1, are sanse mari sa fie refuzata politicos sau sa plateasca un pret mai mare decat cel platit in mod normal. 

    „Chiar si asa, la preturi crescute, cererea a depasit posibilitatile noastre de livrare. Pentru a proteja interesele clientilor deja existenti, am luat decizia de a nu mai furniza oferte pentru clientii noi, cu consum in perioada octombrie-decembrie“, afirma Zoe Vasilescu, director de vanzari Pro TV.

    Legea din Romania permite 12 minute de publicitate pe ora pentru televiziunile private si 8 minute pe ora pentru televiziunea publica, insa nu este o situatie fireasca ca posturile TV sa vanda tot spatiul publicitar pe care il au la dispozitie. 

    „Nu este bine pentru televiziuni, pentru ca situatia de sold out este un dezechilibru, iar anul acesta este o veritabila criza, pentru ca nu s-a mai intamplat pana acum ca o televiziune sa fie sold out pe toata ziua“, spune Mihai Trandafir, media director al agentiei de media Universal McCann.

    Pentru televiziuni, acest dezechilibru se traduce in pauze publicitare foarte lungi care provoaca scaderea audientei pe intreg programul in care sunt inserate. Pentru companiile care au cumparat o anumita audienta, dezavantajul rezulta din diferentele mari dintre ratingul programului si cel al pauzei publicitare lungi. In plus, vizibilitatea scade pentru ca propriul spot este difuzat impreuna cu multe alte spoturi. 

    „Pe client il deranjeaza ca nu-si mai vede produsul, iar statiile TV sunt nemultumite ca pierd din audienta din cauza lungimii break-ului“, declara Oana Petroff, group director al agentiei de media buying MindShare.

    Cand cererea de pe o piata depaseste cu mult oferta, consecinta fireasca este cresterea pretului. 

    „Daca in 2004 cresterea medie de peste 40% a preturilor pe statiile MediaPro International (Pro TV, Acasa, Pro Cinema – n.r.) a fost considerata de clienti o „crestere mare“, este posibil ca in 2005  sa fim nevoiti sa operam cu o majorare ce poate atinge un nivel dublu fata de cresterea din 2004“, spune directorul de vanzari al Pro TV.  „In piata avem o situatie de criza, iar dintr-o criza se iese printr-o revolutie. Cu siguranta vom cere o crestere a pretului de pana la 100%“, spune si directorul de vanzari al postului Antena 1, Laurentiu Ionete.

    De la introducerea in 2001 a sistemului de masurare a audientei pe baza peoplemeterelor, vanzarea de spatiu publicitar a devenit sinonima cu vanzarea de audienta. Adica nu se mai cumpara 30 de secunde intr-un anumit interval orar ci puncte de rating sau GRP-uri (Gross Rating Point)*. In toamna aceasta pretul unui GRP in prime time la Pro TV este in medie de 250 de dolari iar la Antena 1 de 170 de euro, in conditiile in care, in tari precum Polonia sau Cehia, un GRP costa intre 400 si 500 de euro. 

    „Stim ca, pe termen scurt, este imposibil sa atingem nivelurile de pret din tarile vest-europene, dar ne dorim ca macar la nivelul tarilor din Europa Centrala sa putem ajunge in urmatorii doi ani“, declara Serban Manea, director de vanzari pe TV din cadrul ARBOmedia, compania care intermediaza vanzarea publicitatii difuzate la posturile publice (TVR). Daca televiziunile si-au declarat intentiile, ramane de vazut cum vor reactiona companiile, avand in vedere ca pentru multe televiziunea atrage pana la 90% din bugetul de publicitate. 

    „Un client matur va fi de acord sa dea mai multi bani si sa beneficieze de o expunere mai buna“, spune Oana Petroff de la MindShare. Incarcarea cu reclama a determinat o crestere a pretului la punctul de rating si in anii trecuti, insa la un nivel mai modest, de maxim 20%-30%. Anul acesta insa, televiziunile vor sa nu se mai vanda prea ieftin.  „Anul viitor, datorita cresterii pietei, vor avea loc corectii drastice de pret, care sa conduca la un echilibru intre costul de generare a punctului de audienta (al statiei) si costul de cumparare a punctului de audienta (al clientului)“, afirma Zoe Vasilescu. Si agentiile de media buying, care intermediaza relatia dintre televiziuni si companii, sunt de parere ca situatia creata anul acesta va produce schimbari semnificative. „Cresterea pretului pentru un GRP va fi mai mare decat in anii trecuti, pentru ca situatia este mai grava. N-o sa fie o chestie usor de suportat pentru companii. Dar exista o lege a cererii si ofertei si trebuie sa se ajunga la un punct de echilibru“, declara directorul de media de la Universal McCann. 

    „Daca companiile vor fi de acord sau nu cu cresterea de pret, este mai putin relevant. Realitatea indica faptul ca ne aflam pe o «piata a vanzatorului», iar potentialul de crestere al pretului nu este neglijabil“, spune si Ileana Tomescu, deputy managing director la Initiative Media. 

    Din punctul de vedere al televiziunilor, companiile se impart in doua categorii: cele cu bugete mici si medii si cele cu bugete mari, de peste un milion de dolari. Din acest motiv, dimensiunea bugetului investit intr-o televiziune, care poate ajunge si pana la 3 – 4 milioane de dolari in cazul unei companii mari, este un factor important in negocierile la care se stabileste costul unui punct de rating. Pana acum, clientii cu bugete mici si mijlocii au platit preturi de pana la de trei ori mai mari decat marii spenderi, insa aglomerarea din acest an impune aceeasi majorare pentru toata lumea. 

    „Anul viitor va fi primul an in care se va negocia cu clientii mari de pe pozitii de egalitate, in incercarea de a alinia preturile acestora la piata. Este posibil sa existe si clienti mari cu care nu vom colabora in 2005. Este o posibilitate pe care ne-o asumam inca de la conceperea strategiei de vanzari pe anul viitor“, spune Zoe Vasilescu.  „Marile companii au negociat foarte abil in acesti ani si cresterile de pret au fost nesemnificative pentru ei. Clientii mici au platit pretul corect, chiar daca de fiecare data s-a incercat marirea pretului si pentru clientii importanti, care insa nu au acceptat cresteri prea mari“, afirma Laurentiu Ionete.

    Cum nici o companie nu isi va creste, probabil, bugetul de publicitate doar pentru ca televiziunile decid sa-si mareasca preturile, rezulta ca de aceeasi bani se vor cumpara mai putine GRP-uri. Dar asta nu este neaparat o consecinta negativa. Dimpotriva, spun agentiile de media.

    „Cu mai putine GRP-uri o companie ar fi mai vizibila intr-un break mai putin aglomerat“, spune Oana Petroff de la MindShare. Cu alte cuvinte, in loc ca o companie sa-si difuzeze acelasi spot de trei ori, dar in pauze publicitare foarte incarcate, este mai rentabil sa-l difuzeze doar o data, dar intr-o pauza mai scurta, in care si audienta, si vizibilitatea sunt mai mari.

    Chiar daca negocierile cu televiziunile pentru preturile anului viitor sunt inca in faza de inceput, companiile sunt la curent cu intentiile de majorare a tarifelor. Opiniile lor sunt fie rezervate, fie transante. O parte din companii chiar s-au impacat cu ideea.

    Procter & Gamble, cel mai mare investitor in industria romaneasca de publicitate, a declarat prin vocea managerului de relatii externe, Diana Klusch: „Scopul nostru este de a gasi un mix de media optim si eficient, atat din punct de vedere al atingerii publicului tinta pentru fiecare marca in parte, cat si din punct de vedere al costurilor“. 

    Unilever si Coca-Cola, companii care sunt in topul marilor investitori in publicitate, au preferat sa nu comenteze, iar Yves Gauthier, director executiv adjunct al Orange a spus:  „In cazul in care televiziunile vor creste tarifele pentru minutul de publicitate va fi mai putina reclama Orange la TV. Asta pentru ca bugetul nostru de publicitate, alocat pentru fiecare canal de media, este fix si nu putem sa il modificam“.

    In schimb Shachar Shaine, presedinte al producatorului de bere Tuborg Romania (URBB), este de parere ca in conditiile unei concurente loiale, nu se poate ca pretul la GRP sa se mareasca cu mai multe zeci de procente in decursul unui an de zile. „Acest lucru se poate intampla doar in situatia unor intelegeri intre principalele statii TV, ceea ce ar crea o situatie de concurenta neloiala“, afirma el.

    La randul sau Mihai Ghyka, director de marketing la Interbrew Romania, spune ca intelege situatia in care se afla televiziunile, dar nu exclude posibilitatea de a reorienta bugetul de publicitate. „E intr-adevar posibil sa fim nevoiti sa restrangem numarul de posturi TV mari cu care lucram, in favoarea posturilor mici si locale“, completeaza Ghyka.

    Ce se va intampla insa cu acele companii care nu sunt in categoria „mari bugete“? Vor renunta la televiziune, in favoarea printului sau outdoor-ului sau vor accepta mai putine GRP-uri? 

    „Chiar si cu aceasta crestere a pretului la punctul de rating, televiziunea ramane in Romania tipul de media care are cel mai ieftin cost pe omul atins. In comparatie printul este de minim trei ori mai scump. In plus, acoperirea zilnica a presei in Romania este de 50% din populatie, in timp ce penetrarea zilnica a televiziunii este de 70%“, explica Mihai Trandafir.

    Care sunt insa asteptarile companiilor de publishing si panotaj, companii care vor fi – cel putin teoretic – avantajate de miscarea previzibila pe piata tv? 

    „Nu cred ca majorarea preturilor pe TV va avea un impact foarte mare asupra presei scrise. Probabil ca vor veni mai multi bani, iar preturile nete vor creste cu 5-10%, insa numai pentru publicatiile care performeaza“, spune Razvan Corneteanu, director general al Ringier Romania, care editeaza publicatii precum Evenimentul zilei, Libertatea sau Pro Sport. El precizeaza ca ascensiunea preturilor pe reclama in presa scrisa pe piata din Romania este un fenomen normal, avand in vedere ca diferentele fata de Europa Centrala si de Est sunt inca mari.

    Sorel Radu, director de vanzari al MediaPRO, grup care prin compania de publishing – PubliMedia International – editeaza Ziarul Financiar, Pro TV Magazin sau Playboy, crede ca nu va exista o reactie uniforma la nivelul intregii piete. „Cred ca in presa nu va exista o tendinta generala de crestere pentru ca perioada de reactie este mai mare. Daca vor exista cresteri, acestea vor fi independente de majorarea de pe TV“, spune Radu.

    La randul lor, companiile de panotaj spera ca o crestere a pretului la publicitatea TV va determina o crestere a cererii pe outdoor si in consecinta o majorare a chiriilor percepute pentru panouri, care se situeaza inca la un nivel scazut, tocmai pentru ca publicitatea pe TV este prea ieftina. „O majorare de 30%-50% a preturilor la publicitatea TV va duce la cresterea gradului mediu de ocupare in outdoor la 80%-90%, ceea ce va permite si chiriilor pe outdoor sa creasca“, spune Adrian Draghici, presedintele Asociatiei de Publicitate Exterioara din Romania (APER).

    Pentru anul acesta se estimeaza ca piata neta de publicitate pe TV va ajunge la 100-110 milioane de dolari, iar valoarea totala a pietei va atinge nivelul de 180 milioane de dolari.

    * GRP sau punct de audienta: inseamna 1% din publicul tinta vizat. De obicei este vorba de grupa de persoane din mediul urban cu varsta cuprinsa intre 18 Si 49 de ani.  Prime time: intervalul de maxima audienta echivalent cu slotul orar 19.00 – 23.00.

  • Audienta presei scrise

    Cea de-a noua livrare SNA (Studiul National de Audienta) nu aduce schimbari majore in audienta publicatiilor romanesti. Singurul segment al presei scrise pe care  s-au produs modificari semnificative este cel al cotidienelor centrale care, in perioada iulie 2003 – iulie 2004, au castigat in audienta totala peste 100.000 de cititori fata de perioada iulie 2002 – iulie 2003.

    Cele mai recente livrari SNA releva ca, in ultimul an, din randul cotidienelor centrale, cinci titluri au pierdut din cititori, cea mai dramatica scadere fiind cea inregistrata de National (minus 57.000 de cititori) editat de grupul german WAZ. O data cu relansarea din februarie 2004 si marirea tirajului, cotidianul Jurnalul National al grupului de presa Intact a inregistrat cea mai mare crestere, ajungand la o audienta de 491.000 de cititori pe editie. Cresteri mai putin spectaculoase, dar semnificative, au avut in ultimul an si Ziarul Financiar, Gazeta Sporturilor, Libertatea si Adevarul.

    Pe piata ghidurilor TV, Pro TV Magazin ramane cel mai citit titlu, cu o audienta de 1.019.000 cititori (in crestere fata de valul precedent). Pro TV Magazin este si singurul saptamanal din Romania care a depasit un milion de cititori pe editie.

    Pe segmentul presei feminine glossy nu au avut loc schimbari semnificative in audiente, nici fata de livrarea anterioara (mai 2003 – mai 2004) si nici fata de audientele inregistrate cu un an in urma. Cu 432.000 de cititori pe editie, Playboy ramane detasat cea mai citita revista glossy masculina (cu o audienta mai mult decat dubla fata de a principalului concurent, FHM – 209.000 de cititori).

    Pentru a atrage clientii de publicitate, si editorii de publicatii locale au aratat un mai mare interes fata de informatiile furnizate de SNA. In ultimul an, numarul titlurilor locale care au audienta masurata de SNA a crescut de la 12 la 20, majoritatea acestor publicatii ajungand sa fie lideri pe piata locala unde sunt distribuite, la concurenta chiar cu titlurile centrale. 

  • Peste 5 milioane de cititori

    SNA* acopera 6,24 milioane de oameni, adica acele persoane cu varsta cuprinsa intre 14 si 64 de ani care locuiesc in orase cu peste 50.000 de locuitori. 

    Din acestia, 5,15 milioane (82,6%) citesc numar de numar cel putin una din cele 89 de publicatii pentru care SNA ofera date. 

    Cele 10 cotidiene centrale incluse in studiu sunt citite in mod curent de 2,6 milioane de persoane. Publicatiile lunare (35) sunt citite in mod frecvent de 3,67 milioane de persoane. 

    * SNA  a fost realizat de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT), iar datele au fost culese de doua institute de cercetare: IMAS Si CSOP.


  • United Scandals Of Benetton

    „Nimeni nu mi-a spus vreodata ca trebuie sa vand ceva. Sunt responsabil cu comunicarea valorilor companiei, nu cu rezultatele ei financiare.“ 

    Sa fie acestea cuvintele celui mai fericit advertiser din lume? Juriul inca mai dezbate raspunsul la intrebare, insa intre timp viata ne-a dat unul. Sunt intr-adevar vorbele unui advertiser fericit, insa concediat. Dat afara acum vreo patru ani, dupa aproape doua decenii de lucru cu un brand celebru: United Colors of Benetton. 

    Citatul ii apartine lui Oliviero Toscani, art director si fotograf, responsabil pentru unele dintre cele mai memorabile si controversate ad-uri ale secolului trecut. Usor de inteles, chiar daca nu le-ai vazut niciodata: oaia neagra alaturi de lupul alb, femeia de culoare care alapteaza un bebelus rozaliu, condamnatii la moarte fotografiati la gros-plan, sa se vada spaima in ochi, preotul care se saruta pe gura cu calugarita sau luptatorul de gherila african, cu mitraliera intr-o mana si femurul inamicului intr-alta… Sunt toate imagini puternice, umflate cu pompa billboardurilor si trimise, ca masinile capcana, sa explodeze in constiinta adormita a multimii.

    „Nu cumparati pantaloni, cumparati afirmatia ca diferentele rasiale trebuie sa dispara si lumea sa devina un loc mai bun, fara ipocrizie si ura, in care oamenii nu ucid alti oameni.“ Aici n-am citat pe nimeni, insa asta e esenta comunicarii de doua decenii a acestei companii. Care a folosit socul vizual cu dezinvoltura cu care Barbie exploateaza roz-ul. Si care a mizat pe scandalurile pe care posterele sale le provocau pentru a obtine, cu aceiasi bani, un „reach“ de zece ori mai bun decat concurenta… De fapt, Benetton a fost primul brand care a exclus complet din comunicarea vizuala chiar produsul. Si care a afirmat raspicat ca valorile sale sunt diferite de valorile de intrebuintare ale obiectelor pe care e cusut, sub forma de eticheta. 

    Strategia aceasta are insa si un punct slab: ce te faci daca discursul tau ii socheaza prea tare pe cumparatorii de pulovere? S-a intamplat la sfarsitul anilor ’90, cand campania „condamnatii la moarte“ i-a indepartat de magazine chiar si pe clientii fideli, burghezi linistiti, care n-aveau chef sa li se aduca aminte in fiecare zi ca undeva in America unii sunt trimisi pe scaunul electric. A fost momentul in care Toscani s-a despartit de Benetton. Dupa el, firma a inceput sa-si puna pantalonii si tricourile pe afise si sa arate ca face si haine, nu doar ca are opinii in chestiuni controversate.  Sa fie asta capitularea acestui model de advertising? Nicidecum. In ultimele doua decenii, mii de branduri au crescut pe campia destelenita de Benetton. O dovedeste prima pagina dintr-un celebru manual de identitate: „Orange nu e despre telefoane“.

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Fotbal la halba

    De ce au microbistii romani parte de atat de putine baruri sportive?

    La o petrecere, sotia unui om de afaceri isi lauda barbatul ca a descoperit secretele mentalitatii de invingator caracteristice businessmenilor de peste ocean. Spre surpriza audientei, isi baza afirmatia doar pe faptul ca afaceristul in cauza are obiceiul de a sarbatori orice realizare profesionala exact asa cum vazuse ca o fac majoritatea americanilor: impreuna cu partenerii de afaceri, intr-un bar plin de monitoare, cu ochii atintiti la competitii sportive, intr-un loc unde cotatiile la bursa devin neinteresante, iar cifra de afaceri un numar de tricou. 

    La prima vedere poate parea un criteriu de comparatie fortat, insa nu e unul neaparat fals. Pentru vestici, conceptul de „sports bars“ (baruri sportive) e bine infipt in viata de zi cu zi, o modalitate de a simti libertatea si de a gusta victoria (personala sau a echipei favorite). 

    Fara pretentii de statistica oficiala, e evident ca marea majoritate a barurilor romanesti au cel putin un televizor. Iar din ceea ce se vede in mod obisnuit pe ecranele lor, se remarca un singur lucru: romanii prefera sportul. Faptul ca traim intr-o tara de microbisti nu mai surprinde pe nimeni de mult. Surprinzator in schimb e faptul ca, in acest mediu propice, oferta autohtona de  baruri sportive e mai putin decat subtire.

    In Bucuresti, de pilda, doar doua localuri se inscriu cu adevarat in conceptul de bar sportiv. Din punctul de vedere al Andreei Cristoforidis, Promotion Coordinator la Champions, unul dintre cele doua baruri 100% sportive, aceasta situatie se datoreaza  dorintei de a multumi o gama cat mai larga de clienti. „Patronii barurilor evita sa-si construiasca afacerea doar pentru un anumit target. Incearca sa combine o atmosfera romantica cu una degajata, cu una clasica si cu una moderna, apoi poate si ceva sport, pentru a atrage cat mai multi clienti“, spune Cristoforidis. 

    Pe de alta parte, Emil Hossu Longin, cofondatorul clubului Sport Spirit e de parere ca lipsa barurilor sportive se datoreaza faptului ca investitia initiala in decoratiunile care definesc un astfel de local – tricouri, tablouri cu tema sportiva si alte accesorii – e foarte mare. „Ca sa cumperi asemenea trofee, tricouri originale cu autograf de la Zinedine Zidane, Adrian Ilie, Batistuta, Mutu sau Hagi, trebuie sa investesti o suma respectabila care iti poate dubla nivelul investitiei initiale“, spune Longin. Iar un bar sportiv care se respecta trebuie sa aiba peretii plini de astfel de accesorii. Vizitand multe baruri sportive din strainatate, fratii Longin au fost primii care au adus acest concept la noi.

    Deschiderea clubului, in prima zi a Campionatului Mondial de fotbal din Franta 1998, i-a costat 20.000 de dolari, dar suma a crescut semnificativ de atunci. Nu s-au gandit la o afacere in adevaratul sens al cuvantului si, dupa cum spune Longin, nici nu s-a dovedit a fi una foarte profitabila: „Daca nu ar fi fost placerea, am fi renuntat de mult“. Si-au propus sa creeze un loc accesibil si popular, unde oamenii sa poata savura o bere, o cafea, urmarind, in acelasi timp, si meciul echipei preferate. „Am dorit sa facem un local unde sa dam de baut atat sportivilor, cat si suporterilor“, spune Longin. Astfel, in momentul in care treci de usa localului, iar strigatele de incurajare sau zgomotul halbelor ciocnite cu forta nu te sperie, ai sansa sa dai nas in nas cu Ienei, Dobrin sau cu o alta personalitate a fotbalului romanesc. 

    Dar fotbalul nu e singurul motiv pentru care oamenii vin in Sport Spirit. „Clientii se aduna aici si la partide de handbal, baschet sau la cursele de Formula 1.“ Iar locul de cinste pe care il ocupa steagul oficial al echipei de Formula 1 Ferrari, ce poarta semnatura lui Schumacher, demonstreaza acest lucru. „Indiferent de eveniment sunt pregatiti 150 de litri de bere, iar la meciuri cruciale cantitatea e dublata“, mai spune patronul barului. 

    La doi ani dupa infiintarea clubului Sport Spirit, o data cu inaugurarea hotelului Marriott in Romania,  a luat nastere al doilea bar cu specific sportiv: Champions. Barul are echipamente din afara, dar publicul tinta e romanesc. „Scopul nostru este unul singur: clientul sa se simta cat mai degajat“, spune Marius Cojocaru, director general al Champions. Sloganul: „Good time, good food, good sports“ spune acelasi lucru.


    Promotiile speciale cu ocazia campionatelor de fotbal, reusesc sa atraga atat barbati cat si femei, indiferent de varsta, trezindu-le pofta de competitie. Pe langa colectia de fotografii si articole sportive care au apartinut unor sportivi faimosi, romani sau straini, pe langa cele 28 de televizoare (normale si plasma) pe care sunt difuzate evenimente sportive, una dintre cele mai mari atractii ale barului este, fara indoiala, barna cu semnatura originala a Nadiei Comaneci. E o piesa care nu putea lipsi, deoarece barul, inaugurat chiar de Nadia, e promovat ca „un loc pentru invingatori“.

    Aceasta viziune sta pina la urma la baza tuturor barurilor sportive de afara. Priza imensa pe care o au la public in tari precum Statele Unite, Marea Britanie sau Austria se datoreaza faptului ca intr-un astfel de local spectatorii pot intra usor in atmosfera competitiva a meciului si isi dezvolta aptitudinile de antrenori si lideri. In acest context nu e de mirare ca barurile sportive au devenit o institutie globala. All-Star Café, de pilda, patronat de baschetbalistul Shaquille O’Neal, jucatoarea de tenis Martina Navratilova si legendarul hocheist Wayne Gretzky, sau Michael Jordan Café sunt doar cateva dintre exemplele mai „titrate“.

    „Intr-un bar sportiv te atrage atmosfera. E placut sa te afli intr-un loc unde toata lumea se simte bine, unde simti ca invingi indiferent de rezultatul scos de echipa favorita. Barurile cu acest specific sunt mai relaxante, spre deosebire de cluburi, unde fiecare incearca sa-l impresioneze pe celalalt“, spune Constantin Lazar, un om de afaceri roman care a vizitat celebrul  bar sportiv din Londra, Three Kings.  

  • Atac la presedinte

    In volumul „The Family“, Kitty Kelley infatiseaza un presedinte consumator de cocaina si o Prima Doamna mare amatoare de marijuana in anii studentiei

    Pe langa dezbateri nesfarsite, campanii si analize, alegerile prezidentiale americane de luna viitoare inseamna si altceva: zeci de milioane de dolari in conturile editurilor care reusesc sa publice cele mai bune, mai scandaloase si mai controversate carti politice. Cea mai recenta, „The Family“ de Kitty Kelley, se vinde intr-un ritm ametitor datorita acuzatiilor nemaiauzite la adresa familiei Bush, dar si pentru ca oficialii de la Casa Alba s-au grabit sa nege acuzatiile cu pricina inainte chiar de aparitia cartii, ceea ce i-a garantat un loc fruntas pe lista best-sellerurilor. Ajuta si titlul, o trimitere transparenta la clanurile dintr-o alta „asociatie familiala“.

    Kitty Kelley, biograful cat se poate de neautorizat al familiei Bush, a reusit sa starneasca un scandal imens cu tomul ei de 700 de pagini in care afirma ca alcoolismul, consumul de droguri si alte asemenea mici defecte sunt cat se poate de raspandite printre membrii clanului prezidential. Pe de alta parte, cartea nu spune mai nimic despre securitatea nationala a SUA sau despre relatiile de afaceri dintre familia Bush si anumite companii saudite. In schimb, Kelley dedica multe pagini unor subiecte arzatoare precum rivalitatea dintre Barbara Bush si Nancy Reagan sau aventurile extraconjugale ale barbatilor Bush (de pilda, presupusa legatura dintre George Bush si asistenta sa Jennifer Fitzgerald). In aceste conditii, nici nu e surprinzator ca actualul conflict din Irak se intinde pe „vasta“ suprafata de sapte pagini. 

    Bineinteles ca, pentru cine a urmarit cariera lui Kitty Kelley, modul in care noul ei volum abordeaza familia prezidentiala nu e deloc o surpriza – la urma urmei, are la activ „capodopere“ biografice in care s-a ocupat de distrugerea imaginii unor personalitati precum Jackie Kennedy sau Frank Sinatra.

    In paginile noului sau studiu biografic, autoarea afirma, printre altele, ca actualul presedinte a fost multa vreme oaia neagra a familiei si ca este acid si ranchiunos. De asemenea, este citata si Sharon Bush, fosta sotie a lui Neil Bush (fratele presedintelui), care spune ca George W. ar fi fost consumator de cocaina, inainte sa fie ales presedinte. Dupa cum era de asteptat, declaratia a starnit multa valva, insa, desi spectrul unui proces de calomnie s-a profilat la orizont, nu s-a mai intamplat nimic deoarece conversatia dintre Kelley si Sharon  Bush a avut loc in prezenta unui martor. De asemenea, Kelley scrie ca Prima Doamna, Laura Bush, a fost mare amatoare de marijuana in anii studentiei.

    Potrivit autoarei, tatal actualului presedinte este oportunist, elitist si duplicitar, iar George W. Bush este obsedat sa nu comita aceleasi greseli ca si tatal sau, care nu a castigat un al doilea mandat. 

    Nici Barbara Bush nu scapa de pana foarte ascutita a biografei, care o caracterizeaza drept „o bandita de talia celebrei Ma Baker, care se ascundea insa in spatele unei infatisari de bunicuta si al unui colier de perle“.

    Disponibila pe www.amazon.com, 17,97 dolari.

  • Prin lume

    PRIMUL „SPORTS BAR“: In 1984, cand Mike O’Haroo si Jim Desmond deschideau in Washington DC Champions, primul bar sportiv din lume, O’Haroo spunea ca acest concept va ajunge unul mondial. Nu s-a inselat. 

    LA COADA: In Statele Unite, in localuri precum Knuckles Historic Sports Bar & Grill sau Michel Jordan Café trebuie sa-ti faci o rezervare cu 5 zile inainte ca sa prinzi o masa libera. 

    RECORD: SRO Sports Bar & Grill din Huston detine, pe langa o colectie impresionanta de tricouri, cel mai mare numar de monitoare TV: peste 100. 

    UN BAR LA 300 METRI: In Londra, intalnesti astazi un astfel de local la fiecare 300 de metri. Aici barurile F3K, Shoeless Joe’s sau The Sports Academy au devenit deja o atractie turistica.

  • Printesa si majordomul

    • PRINTESA SI MAJORDOMUL

    In oglinda usor aburita de nevoia de senzational a cotidianului „Daily Mirror“, volumul „A Royal Duty“ (cu titlul in versiunea romaneasca „Viata secreta a printesei Diana“) a fost calificat drept cartea secolului. Cu majuscule si fara ezitari. Aceasta culegere de amintiri a fost scrisa de majordomul personal al printesei si a tinut saptamani la rand, in extrase, pagina intai a ziarelor de scandal din Marea Britanie, chiar inainte de lansarea oficiala pe piata, la sfarsitul anului trecut.

    Realizand ca nu va face avere cu relatari anodine despre sfintenia defunctei, despre actele ei de caritate si despre devotiunea ei conjugala, Paul Burrell a inteles ca trebuie sa ofere destainuiri socante despre derapajale amoroase si ratacirile nu tocmai princiare. Ba mai mult, a promis ca detine materiale pentru inca alte cateva volume explozive. Pana una alta, singurul punct forte al cartii este constituit de o scrisoare-confesiune a Dianei, care marturiseste teama ei ca va fi asasinata. Ipoteza complotului din tunelul parizian Alma este, astfel, zgomotos relansata.  

    Paul Burrell, Viata secreta a printesei Diana,  Editura Allfa, 2004, 432 pag. 

    • MANUALUL DE PUBLICITATE AUTOHTONA

    Ultima aparitie de la editura comunicare.ro, „Introducere in publicitate“ propune un manual de publicitate româneasca ce descrie acest domeniu atât ca industrie, cât si ca meserie. Dan Petre, specialist in stiintele comunicarii, si Mihaela Nicola, presedinte la Ogilvy Group, scriu despre reinventarea industriei publicitare si a comunicarii de marketing in România. Extrem de util este capitolul de delimitari conceptuale, care elimina din start confuziile, frecvente la noi, unde toata lumea se pricepe la fotbal si la reclame. Mai atrag atentia referirile succinte la publicitatea româneasca din perioada interbelica, precum si scurta trecere in revista a primelor agentii aparute la inceputul anilor ‘90, dupa o lunga perioada de restrictii comuniste. 

    Introducere in publicitate, de Dan Petre si Mihaela Nicola, editura comunicare.ro

  • Bourne Supremacy

    Matt Damon, cu alura sa copilaroasa si imaginea de baiat bun, nu pare alegerea ideala pentru rolul unui asasin, intr-un film in care scenele de violenta abunda. Cu toate acestea, Damon este in mare parte responsabil de succesul primei parti din seria Bourne, performanta pe care o reediteaza si in „Suprematia lui Bourne“ („Bourne Supremacy“). 

    Daca, in „Identitatea lui Bourne“, fostul asasin al CIA se lupta cu o amnezie ce ar fi putut sa-i fie fatala, in continuare, care ruleaza de saptamana asta si in Romania, ex-agentul este acuzat pe nedrept de mai multe crime misterioase si este nevoit sa-si dovedeasca nevinovatia. „Suprematia“ lui Bourne este unul dintre putinele filme de actiune bine realizate, cu actiune inchegata si personaje credibile. Bineinteles ca include si multe locuri comune sau clisee din filmele cu James Bond, dar, departe de a fi deranjante, acestea ajuta la crearea unui context. E reconfortanta si reaparitia unor personaje din „Identitatea“ lui Bourne, ceea ce contribuie la continuarea firului logic al actiunii. Cu alte cuvinte, in sfarsit un thriller care obliga spectatorul sa mai si gandeasca, nu doar sa se relaxeze intr-o baie de sange.

    Regia: Paul Greengrass.
    Cu: Matt Damon, Franka Potente, Julia Stiles.
    Durata: 108 minute.
    Ruleaza in Romania din 22 octombrie.