BusinessMagazin

Blog

  • Povestea grecului care face zeci de milioane de euro din vânzarea resursei fără de care nimeni de pe această planetă nu poate trăi şi din care România deţine 60% din rezerva totală a Europei

    Îşi spune „făuritor de branduri”. A creat Dorna, LaDorna şi Aqua Carpatica. A bătut palma cu Coca-Cola, Lactalis şi PepsiCo. Este un creator de branduri cu ambiţia de a-şi duce mărcile pe o piaţă globală, dar şi cu speranţa că învinge timpul. „Noi suntem trecători, Aqua Carpatica va rămâne.”

    Jean Valvis are 68 de ani, iar în 2008, după ce a vândut producătorul de lactate LaDorna către gigantul francez Lactalis, al doilea exit semnat de el după ce în 2002 vânduse brandul de ape minerale Dorna către Coca-Cola, le-a făcut o promisiune fiilor săi. „E o promisiune sacră între mine şi fiii mei că nu voi mai face exit nici din Aqua Carpatica, nici din vinuri”. Promisiunea pe de o parte şi crezul său pe de altă parte.

    Crezul că a descoperit cea mai pură apă minerală din lume, că Aqua Carpatica poate deveni un brand global, că România este patria apelor minerale. A construit Dorna cu gândul  la o piaţă mai mare decât cea locală şi a vândut către Coca-Cola în 2002 cu acelaşi gând. „Eram tânăr atunci, a fost o înţelegere verbală (cea legată de extinderea peste hotare – n. red). Poate dacă se ţineau de cuvânt nu aş mai fi vrut atât de tare să revin”, spune Valvis, care admite că din acel acord, semnat când avea 48 de ani, a învăţat multe.

    Doi ani au durat atunci negocierile cu Coca-Cola, doi ani şi acum discuţiile cu PepsiCo. „În mai 2020, cu nesiguranţa pandemiei, am pornit de la o bună propunere a unui grup internaţional şi am avut de la început două condiţii: să ia un pachet minoritar şi să considere Aqua Carpatica ca pe un Rolls-Royce al portofoliului lor. Totul s-a făcut într-un mod profesionist chiar dacă ei au avut mai multe centre de decizii.” La cele două exituri anterioare a fost mai simplu. Valvis a negociat direct cu un CEO sau cu un antreprenor, însă acum echipe întregi de avocaţi, consultanţi, manageri s-au aşezat la masă sau în şedinţe online pentru a închide un acord de vânzare către PepsiCo a 20% din acţiunile Carpathian Springs, compania care produce brandul Aqua Carpatica. „A fost cea mai lungă şi cea mai dificilă negociere.

    Mulţumesc conducerii PepsiCo Europa. Fără voinţa strategică a lui Silviu Popovici (CEO al Pepsi Europa – n. red) nu ştiu dacă aş fi avut răbdarea să negociez doi ani.” Marţi, 2 august, Valvis-Holding şi grupul Pepsi au anunţat oficial semnarea unui acord strategic care îi deschide brandului Aqua Carpatica graniţele lumii. „Devenim ambasadorii economici ai României”, spune antreprenorul care merge pe drumul său fără să mai aştepte. „Prin acest proiect eu nu mai aştept nimic, ci materializez singur o idee pe care o tot repet de mai mulţi ani. România are o caracteristică ce o deosebeşte într-un mod competitiv de toate celelalte ţări din lume: România este patria apelor minerale. Acesta este atuul nostru naţional incontestabil. Iar astăzi avem o multinaţională dispusă să lupte împreună cu mine, avem o altă forţă.”

    Pentru Valvis, România este patria apelor minerale şi acesta e brandul pe care se poate construi la fel cum Elveţia este patria ceasurilor de lux, Franţa a vinurilor sau Scoţia a whisky-ului. Nu este prima dată când o spune. De mai bine de un deceniu vorbeşte despre puritatea izvoarelor de ape minerale din Carpaţi, despre calitatea apei, despre importanţa unui produs care reprezintă 70% din corpul nostru. „Eu nu vând maşini, vând apă naturală, cea mai importantă substanţă a vieţii. Nu propun niciodată un produs care nu-mi place mie. Vreau să le dau şi celorlalţi posibilitatea să consume ce consum eu, la aceeaşi calitate, utilitate şi frumuseţe. Meseria mea, de făuritor de branduri, înseamnă să stabileşti o relaţie de încredere cu cel care consumă brandul.” Despre încredere vorbeşte şi în noua relaţie cu partenerul său – Pepsi. „Pentru noi este un moment extraordinar pentru că vine o multinaţională, are încredere în colectivul nostru, a demonstrat această încredere prin acceptarea statutului de acţionar minoritar.” Jean Valvis a dezvoltat mereu cu ajutorul unui grup de acţionari minoritari.

    Carte de vizită:

    ► Omul de afaceri s-a născut la Atena şi are cetăţenie elveţiană şi greacă;

    ► Este absolvent al Facultăţii de arhitectură din cadrul Universităţii Politehnice din Atena, dar şi al Universităţii Sorbona din Paris, unde şi-a luat şi doctoratul;

    ►Ž A profesat ca arhitect aproape 10 ani, iar apoi a fost inginer consultant pentru diverse studii de fezabilitate, rol din care a călătorit în 1993 în România, la Bucureşti, pentru a realiza  un studiu de fezabilitate în industria alimentară – aşa a identificat oportunitatea unei afaceri în domeniul apelor minerale;

    ► În afară de dezvoltarea mărcilor Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti şi Chateau Valvis, s-a implicat recent şi în afaceri în domeniul energiei verzi şi al agriculturii bio.

    Mereu a avut în preajmă acţionari români, nu a fost niciodată singur într-un business. „Pentru mine, să respect minoritarii nu este dificil, fac asta de 30 de ani.” Şi astăzi, un pachet de 14% din acţiunile grupului care deţine Aqua Carpatica este controlat de un grup de acţionari minoritari. „Am colaboratori de 30 de ani care înainte de tranzacţia cu Pepsi deţineau 18% din companie.

    Acum participaţia lor s-a diluat cu 20%.” Stelian Chiforescu este unul dintre românii care i-au fost parteneri lui Jean Valvis în dezvoltarea afacerilor locale, iar după dispariţia lui, în mai 2020, Elena şi Adrian Chiforescu, alături de mama lor au devenit acţionari în grupul care deţine şi Aqua Carpatica. „Familia Chiforescu m-a susţinut moral în unul dintre cele trei momente grele din timpul negocierilor cu Pepsi”, povesteşte Valvis, care adaugă că în al doilea moment greu a redactat o scrisoare către conducerea Pepsi „într-o engleză diplomatică” beneficiind de sprijinul fiului său, Christos. „Al treilea moment a fost legat de o chestiune comercială, care s-a rezolvat într-un mod constructiv.” Admite că negocierile nu au fost uşoare.

    Complexitatea acordului vine în primul rând din faptul că Valvis va rămâne acţionar majoritar, nu face exitul cum s-a întâmplat la celelalte două tranzacţii anterioare, cu Coca-Cola şi Lactalis, astfel că s-au pus pe masă strategii de dezvoltare, bugete, planuri de marketing, idei şi pieţe care se pot dezvolta, structuri de conducere şi de decizie pentru Aqua Carpatica. „În 2024 vom construi o nouă fabrică tot la Vatra Dornei. Pornim exporturile către Arabia Saudită, Grecia şi Marea Britanie, vom dezvolta acolo noi capacităţi comerciale.

    Cu ajutorul PepsiCo intrăm în Polonia şi SUA, întâi în nord-estul Statelor Unite, vizăm acolo trei state, dar urmează foarte multe ţări. Vom angaja o echipă pentru departamentul de export”, îşi descrie Valvis viziunea, menţionând şi cifrele. Noua fabrică presupune o investiţie de 10-15 milioane de euro, în funcţie de capacitatea instalată, exporturile vor creşte de la o pondere de 6-7% în prezent la 33-35% în cinci ani, iar producţia locală pentru Aqua Carpatica poate ajunge la un miliard de litri.

    În prezent, vânzările Aqua Carpatica se ridică la 400 de milioane de litri anual, iar brandul românesc este deja prezent pe 16 pieţe externe. În prezent, exportul de ape minerale al României este nesemnificativ, sub 5%, consumul intern creşte de la an la an. La momentul exitului din afacerea Dorna, în 2002, piaţa de ape minerale era la un nivel de 800-850 de milioane de litri, iar Dorna realiza vânzări de 80 de milioane de sticle pe an, potrivit datelor de la acea vreme. În prezent, piaţa a crescut la peste 2,2 miliarde de litri (tot segmentul de apă îmbuteliată – n.red.), ceea ce înseamnă că fiecare român a consumat în 2021 circa 116 litri de apă. „Dacă ne unim cu toţii, toţi competitorii din producţia apelor minerale, România devine o forţă la nivel mondial.”

    CITITI AICI MATERILAUL INTEGRAL

  • Cine este cel mai deştept om din lume. El nu ridică niciodată tonul, nu îşi pierde calmul şi nu este niciodată stresat

    Terence Tao este cel mai deştept om din lume. Nu ridică niciodată vocea şi nu e niciodată stresat. Pentru a întocmi clasamentul special al celor mai inteligenţi oamemi, IQ-ul este folosit ca indicator.

    Inteligenţa medie este în jurul scorurilor cuprinse între 90 şi 110, în timp ce vorbim despre oameni cu abilităţi cognitive extraordinare cu peste 130 de puncte. Este cazul, de exemplu, al matematicianului Terence Tao, care, cu 230 de puncte, a fost recunoscut drept cel mai inteligent om de pe Pământ.

    Terence s-a născut pe 17 iulie 1975, în Adelaide, Australia, fiu a doi imigranţi din Hong Kong. Tatăl său, dr. Billy Tao, absolvise facultatea de medicină în 1969 şi s-a mutat în Australia, pentru a lucra ca medic pediatru. Mama ei, Grace, era licenţiată în astrofizică şi matematică, tot în Hong Kong.

    Printre altele, Terry, aşa cum îl numesc prietenii săi, are doi fraţi şi amândoi au participat la olimpiadele de matematică reprezentând ţara lor. Unul este inginer în calculatoare şi lucrează pentru Google, celălalt, din păcate, suferă de autism, este un maestru internaţional de şah, un pianist talentat şi compozitor, licenţiat în teoria muzicii şi un doctorand în matematică.

    Terence Tao a învăţat să citească singur la 2 ani şi începe imediat să-i înveţe pe copiii de 5 ani. La 7 ani, ajunge în ziarele din oraşul său pentru că face îndrumări matematice elevilor de liceu, în timp ce frecventa liceul.

    Merge la liceu la 7 ani. Şi programa pe computer. Tao susţine că a învăţat matematica pe cont propriu, urmărind spectacolul pentru copii „Sesame Street”. Când avea 9 ani, Terence îşi împărţea timpul între liceu şi cursuri universitare de matematică avansată, deoarece a fi cu 7-8 ani înaintea vârstei sale în învăţământ nu i se părea suficient. La 10 ani a început să câştige concursuri de matematică, devenind cel mai tânăr participant din istorie la olimpiadele matematice.

    Citea benzi desenate, juca Magic şi îşi petrecea nopţile în jocul strategic Civlization.

    Astăzi, spune că evită cu totul jocurile video pentru că devine dependent de ele şi nu se mai poate opri până nu le finalizează 100%. De asemenea, îi place latina.

    Este o persoană liniştită, calmă, modestă, lipsită de acele atitudini timide şi de acele dificultăţi sociale care sunt întotdeauna asociate cu geniile numerelor. Nu ridică niciodată vocea, nu este niciodată stresat sau deprimat, nu este arogant, nu este antisocial. Singurul semn special: poartă aproape exclusiv tricouri colorate.

    Terry are o familie frumoasă, soţie, un fiu şi o fiică. Locuiesc în Los Angeles.

    În spatele lui Tao sunt alte personalităţi. Printre cele mai interesante figuri o găsim pe Marilyn vos Savant, considerată cea mai inteligentă femeie din lume, cu un IQ de 228. Scriitoare şi editorialistă, vos Savant a devenit deosebit de cunoscută în 1986, când Cartea Recordurilor Guinness a inclus-o printre cei mai inteligenţi oameni de pe planetă.

    Un alt geniu absolut este Christopher Hirata, cu un IQ de 225. Astrofizician care predă la Institutul de Tehnologie din California, a dobândit notorietate în 1996, când, la 14 ani, a devenit cel mai tânăr câştigător al Olimpiadei Internaţionale de Fizică. Doar doi ani mai târziu, Hirata ar fi început o colaborare cu NASA.

    Printre cei mai inteligenţi bărbaţi de pe Pământ se numără şi faimosul şahist rus Garry Kasparov, capabil să devină campion mondial la disciplină la doar 22 de ani. IQ-ul său este de 194 de puncte. Ocupă locul 7 în lume, pe baza IQ-ului.

    Există o listă importantă cu oameni care nu mai sunt în viaţă. Printre geniile cu un coeficient de inteligenţă foarte ridicat care au schimbat istoria umanităţii nu putem uita pe Albert Einstein, Isaac Newton, Stephen Hakwing, Nikola Tesla în domeniul fizicii. În chimie este obligatoriu să o menţionăm pe Marie Curie, în timp ce Johann Goethe este una dintre figurile de frunte din literatură.

  • PUBLI-INTERVIU. Samsung în era VUCA = inovaţie şi angajament pentru viitor

    În anul 2023, Samsung şi-a consolidat prezenţa în România şi Bulgaria printr-o serie de campanii şi iniţiative de marketing inovatoare. Acestea au inclus proiecte concentrate pe angajarea şi implicarea Generaţiei Z, precum AllOut FactZ şi campania „Share Your Power”, promovând egalitatea de gen în gaming. De asemenea, au fost create experienţe speciale pentru copii, cum ar fi „Aprinde magia sărbătorilor”. În plus, campania „Join The Flip Side. Switch to Freedom” a evidenţiat telefoanele pliabile din Seria Z, în timp ce parteneriatele cu BMW au oferit experienţe premium. Despre toate acestea vorbeşte într-un interviu amplu Simona Panait, Director de Marketing la SAMSUNG Electronics România & Bulgaria.

    1. Care au fost principalele campanii şi iniţiative de marketing care au definit anul 2023 pentru Samsung în România şi Bulgaria?

    Ne-am dorit mult să ne conectăm cu tinerii din Generaţia Z din România, să fim mai aproape de ei, iar anul acesta am derulat o serie de campanii inovatoare în acest sens. AllOut FactZ este un proiect cu implicarea directă a celor din Gen Z şi în care am ales să colaborăm cu jurnaliştii redacţiei Vice pentru a oferi tinerilor o platformă care să le facă vocea auzită şi unde să poată discuta despre subiecte relevante pentru ei. A fost un proiect care a inclus articole, show-uri radio şi conversaţii cu lideri de opinie, toate fiind concentrate pe problemele şi perspectivele Generaţiei Z. Apoi, este campania Samsung „Share Your Power”, care aduce în centrul atenţiei poveştile de succes ale gameriţelor şi creatoarelor de conţinut. În acest fel ne-am dorit să combatem inegalitatea de gen din gaming şi să aratăm, prin exemple pozitive din gamingul feminin din România, că fetele sunt o parte importantă din
    această comunitate. Şi nu am cum să nu fac referire la cea mai recentă campanie a noastră, „Aprinde magia sărbătorilor“. Practic, am transformat Museum of Immersive New Art (MINA) într-un spaţiu special dedicat celor mici şi le-am oferit oportunitatea de a explora şi de a se bucura de activităţi interactiv-creative. Este o iniţiativă care aduce în prim-plan un spaţiu dedicat expresiei creative, echipat cu tablete Samsung pentru cei mici.

     

    2. Care dintre acestea consideraţi că au avut cel mai mare impact asupra pieţei şi de ce?

    Aş vrea să vorbesc aici despre ,,Join The Flip Side. Switch to Freedom”, o campanie lansată de Samsung România la final de octombrie şi care a adus în centrul atenţiei experienţa unică de utilizare pe care o oferă cele mai recente telefoane pliabile din Seria Z (Galaxy Z Flip5 şi Galaxy Z Fold5) şi libertatea deplină de interacţiune pe care acestea o asigură. Practic, i-am ajutat pe utilizatori să se familiarizeze cu procesul de trecere de la un telefon cu ecran static la unul cu ecran pliabil, dar şi cu tranziţia de la un sistem de operare închis la unul care oferă consumatorilor libertatea de a-şi personaliza complet dispozitivul în funcţie de propriile nevoi şi preferinţe. Campania s-a încheiat cu un eveniment exclusiv, luna aceasta, şi unde un număr limitat de consumatori au putut testa produsele şi ulterior să şi plece cu ele acasă, în schimbul telefoanelor pe care le deţineau.  Sigur, nu pot uita nici de Overtake The Ordinary, un parteneriat local Samsung şi BMW prin care am deschis noi posibilităţi pentru iubitorii de experienţe premium. Un parteneriat pe termen lung, care vizează o serie de proiecte realizate împreună. Unul dintre acestea este Destination Unknown, o iniţiativă Samsung realizată în colaborare cu emisunea SuperSpeed de la PRO TV, care a adus împreună 6 ambasadori de brand Samsung, cu misiunea de a explora o destinaţie necunoscută cu ajutorul tehnologiei. Aceştia au avut ocazia să experimenteze în mod direct performanţa telefoanelor din seria Samsung Galaxy Z, pe care le-au folosit pentru a documenta întreaga experienţă.

     

    3. Cum v-aţi adaptat strategiile de marketing şi brandul în contextul schimbărilor preferinţelor de consum din ultimul an?

    În primul rând, am urmat o abordare agilă şi orientată către nevoile şi dorinţele consumatorilor. Suntem foarte atenţi la feedbackul şi comportamentul acestora, aşa că am alocat resurse considerabile pentru a înţelege schimbările în preferinţele lor. Acest lucru ne-a ajutat să reevaluăm şi să ne ajustăm rapid strategiile de marketing şi mesajele brandului pentru a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor. Apoi, am rămas flexibili şi am adoptat o abordare multidimensională în ceea ce priveşte canalele de comunicare. Am fost tot mai prezenţi în social media, având în vedere interesul tot mai mare pentru aceste canale şi am creat experienţe digitale, conţinut relevant şi comunicare personalizată pentru a rămâne conectaţi cu cei din comunităţile noastre.

     

    4. Cum vedeţi evoluţia şi rolul inteligenţei artificiale în cadrul strategiilor de marketing pentru Samsung în 2024? Dar în ceea ce priveşte dezvoltarea produselor?

    Într-o lume tot mai digitalizată, credem că AI-ul va juca un rol esenţial în dezvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a produselor şi serviciilor noastre, de la tehnologii avansate în dispozitivele noastre la soluţii inovatoare care să îmbunătăţească viaţa consumatorilor. Pe de altă parte, inteligenţa artificială îşi va regăsi locul în a veni cu recomandări personalizate, adaptate la preferinţele individuale ale consumatorilor, atât în ceea ce priveşte produsele, cât şi experienţele. De altfel, Samsung a anunţat recent Galaxy AI, despre care spunem noi că va fi o nouă eră a telefoanelor mobile. Este cea mai cuprinzătoare versiune de utilizare a inteligenţei artificiale pe dispozitivele mobile de până acum şi va schimba modul în care percepem modurile de folosire ale telefoanele noastre. Cel mai nou smartphone va avea integrat Galaxy AI şi va oferi în curând utilizatorilor funcţia AI Live Translate Call – un traducător personal, la îndemână ori de câte ori au nevoie. Traducerile audio şi text vor apărea în timp real în timp ce utilizatorii vorbesc, ceea ce face ca apelarea unei persoane care vorbeşte altă limbă să fie la fel de simplă ca activarea subtitrărilor la un film sau serial. Iar acesta este doar începutul. Rămâneţi alături de noi pentru viitoarele anunţuri ale companiei la CES 2024 „AI for All: conectivitate în era inteligenţei artificiale”, veţi fi plăcut surprinşi.

    5. Există proiecte sau iniţiative specifice pe care le vedeţi ca fiind prioritare sau inovatoare pentru Samsung în 2024?

    Vom continua să investim semnificativ în inovaţii tehnologice şi ne vom concentra pe dezvoltarea şi lansarea de produse sustenabile şi inteligente, care să ofere soluţii cât mai eficiente şi mai ecologice. Însă vom face toate aceste lucruri având mereu în centrul acţiunilor noastre consumatorii şi nevoile acestora. Ne dorim ca produsele Samsung să continue să le simplifice viaţa şi să le ofere întotdeauna acces la un ecosistem integrat şi conectivitate.

     

    6. Ce eforturi face Samsung pentru a promova şi integra principiile de sustenabilitate în strategiile de marketing şi în produsele pe care le oferă?

    Am abordat angajamentul pe care îl avem faţă de sustenabilitate prin diverse iniţiative. De altfel, produsele Samsung sunt proiectate cu atenţie pentru a minimiza impactul asupra mediului înconjurător pe tot parcursul lor de viaţă. Şi aici vorbim de ambalaje sustenabile pentru televizoarele Samsung, tehnologie de economisire a energiei şi posibilitatea de trade-in, care le permite consumatorilor să acceseze discounturi la noile lor achiziţii Samsung dacă oferă la schimb produsele vechi, pentru ca acestea să fie mai apoi reciclate de colaboratorii noştri. Telecomanda SolarCell, de exemplu, a fost concepută astfel încât să fie eliminată utilizarea de baterii electrice, iar până în anul 2025 televizoarele Samsung vor avea capacitatea de încărcare aproape de zero în modul standby, pentru a elimina consumul excesiv de energie. Apoi, programul Eco-packaging presupune transformarea ambalajelor produselor Samsung în alte lucruri utile în gospodării. Şi, foarte important, pentru producţia telefoanelor noastre am folosit materiale plastice reciclate postconsum provenite din plase de pescuit aruncate, sticle PET şi butoaie de apă. În plus, Samsung şi-a asumat să investească la nivel global până în 2030 peste 700 de milioane de euro în iniţiativele sale de mediu.

     

    7. Ce mesaj încurajator sau inspiraţional doriţi să transmiteţi comunităţii de business din România şi Bulgaria, având în vedere experienţa şi viziunea dvs. în industrie?

    În toţi aceşti ani petrecuţi în indusrtie am învăţat că perseverenţa şi adaptabilitatea sunt cheile succesului într-o lume în continuă schimbare. Într-un astfel de mediu extrem de dinamic – VUCA (Volatility, Uncertainty, Complexity şi Ambiguity) – este important să rămânem deschişi către inovaţie, să abordăm provocările cu mult curaj şi să privim schimbările ca fiind oportunităţi de creştere si colaborare. Mesajul meu pentru comunitatea de business este să nu ne temem să căutăm modalităţi noi de a evolua şi de a aduce valoare în ceea ce facem. Este important ca fiecare dintre noi să-şi pună amprenta pozitivă în activitatea sa şi să provoace schimbări în bine în jurul său. Fiecare obstacol este o şansă de a învăţa ceva nou şi de a ne adapta strategiile pentru a răspunde cerinţelor în continuă schimbare ale consumatorilor. Cu încredere şi determinare, putem construi un mediu competitiv şi prosper pentru întreaga comunitate de afaceri.

  • Sentimentul fragil al Speranţei e mai puternic decât s-ar crede, dacă există dialog

    „Sentimentul fragil al speranţei” este un manifest pentru dialog, deschidere, comunicare şi acceptare. Poveştile spuse pe scenă te îmbrâncesc puţin în propria adolescenţă, să-ţi aminteşti cum îţi era când erai copil, pentru ca apoi să te smucească şi să te trântească în prezent, când eşti părinte, în viaţa de zi cu zi.

    Georgiana Gheorghe, colaborator – femeie de afaceri, pasionată de teatru

    Spectacolul „Sentimentul fragil al speranţei”, ce a avut premiera pe 30 noiembrie la Teatrul Odeon, este un manifest pentru dialog, deschidere, comunicare şi acceptare. Poveştile spuse pe scenă te îmbrâncesc puţin în propria adolescenţă, să-ţi aminteşti cum îţi era când erai copil, pentru ca apoi să te smucească şi să te trântească în prezent, când eşti părinte, în viaţa de zi cu zi. Asta dacă eşti părinte. Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e un spectacol pentru părinţi.

    Este recomandat şi adolescenţilor sau tinerilor; este  un spectacol de văzut cu gaşca de la bloc, cu colegii de liceu, cu anturajul din facultate sau pur şi simplu singur, alături de umbrela către care mai arunci un zâmbet amar din când în când. Regizoarea Carmen Lidia Vidu i-a avut pe toţi în vedere când şi-a ales textele. Pentru că ele sunt poveştile reale ale unor tineri din zilele noastre.

    Care au avut talentul şi curajul de a le scrie. Dar la fel de bine pot fi poveştile multora dintre noi. Dacă am avea curajul să le spunem. Fiind comunicator de profesie, sunt un ferm partizan al ideii că dialogul, deschiderea şi comunicarea rezolvă multe probleme şi, prin exerciţiu constant, duc la acceptare şi înţelegere. Atât la job, în companii, cât şi în viaţa noastră privată. Decât să bagi sub preş problemele, să întorci spatele, să te prefaci că nu există, mai bine tragi aer în piept şi zici ce ai de zis, sau după caz, asculţi ce are celălalt pe suflet. Pui pe masă ce te frământă, îl inviţi pe celălalt să se pună în papucii tăi, urmând ca şi tu să faci acelaşi lucru cu papucii lui. Asta e una dintre lecţiile pe care le-am învăţat în viaţă, nu la şcoală. Fac parte din generaţia decreţeilor care, în afara “privilegiului” de a fi şoim al patriei şi pionier, pentru scurtă durată, nu am avut parte de o cultură deschisă spre sinceritate, diversitate şi dialog. Comunicarea era una rece, austeră şi unilaterală atât din partea sistemului, a profesorilor de la şcoală, cât şi din partea părinţilor.

    Nici acces nemijlocit la prea multă informaţie nu era şi nici prea multe canale de comunicare, ca astăzi. Am ţinut minte asta, pentru că mereu mă contram cu tata pe varii subiecte, când consideram că nu are dreptate. Şi nici când mama îmi spunea „capul plecat sabia nu-l taie” nu-mi plăcea. Cu toate astea, am fost o răsfăţată a vremurilor, căci am întâlnit doi mentori exact la vârsta adolescenţei şi ei m-au ajutat să îmi deschid mintea şi sufetul. Proful de mate şi proful de română cu care mă pregăteam la meditaţii pentru admiterea la liceu.

    Cu ei vorbeam câte-n lună şi-n stele, dar şi ei cu mine, la fel. Şi mi-au dat cărţi, casete cu muzică clasică, albume de artă şi mi-au deschis noi orizonturi. Nu am uitat şi nu o să uit asta niciodată. Îmi iubesc părinţii şi îi respect, însă pentru discuţiile delicioase, bogate în ideii şi informaţii, le sunt recunoscătoare celor doi profesori. Mi-ar fi plăcut să pot vorbi cu părinţii, însă asta m-a făcut să devin mai târziu un părinte atent la acest aspect. Fata mea adolescentă apreciază asta deja şi vorbeşte cu mine orice.

    Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Mergeţi să vedeţi spectacolul de la Odeon. Ştiu că părinţii adolescenţilor de azi sunt carieriştii postdecembrişti de ieri, care au transpirat sânge în capitalismul proaspăt importat şi reinterpretat într-o arie românească, cu capul la job, la taskuri şi ore multe la birou, peste program. Absenţi de la serbările copiilor, de la masa de duminică sau cu mintea departe, la scadenţa creditelor. Refugiaţi într-un univers paralel cu cel al copiilor lor, izolaţi în lumea lor alb-negru sau colorată, după caz. Nu e târziu să faceţi o schimbare. Ascultaţi-vă copiii. Luaţi-i în braţe, mângâiaţi-i pe obraji. Şi mai ales, spuneţi-le că îi iubiţi oricum ar fi, orice ar fi.

    Cum ţi-a venit ideea de a face acest spectacol?

    Mi-am propus de la începutul muncii mele în teatru să nu fac spectacole, ci evenimente culturale. În ultimii ani am fost preocupată de documentar, de jurnalism, de raportul artistului cu oraşul, cu societatea, cu graniţa.

    Am vorbit în muncă mea despre feminism, despre implicarea civică, despre politică şi eul social. Nu sunt părinte, dar îmi doresc ca prin spectacolele de teatru pe care le regizez, actorul să devină model pentru public. Nu vorbesc de model ca supererou cu mantie şi cu puteri supranaturale, ci de un erou care să-mi servească real ca exemplu, în care să mă recunosc, cu care să empatizez, care să mă facă să mă diagnostichez şi să nu mai port în cârcă o viaţă întreagă poveri grele.

    Noua generaţie se concentrează pe problemele sociale, pe sănătatea mintală şi pe ceea ce poate reprezenta o viaţă sănătoasă.

    Tinerii noii generaţii s-au născut în plin progres tehnologic, ceea ce înseamnă că accesul la informaţii este mult mai mare. Se adaptează mult mai uşor la schimbări şi sunt mai receptivi la informaţiile pe care le primesc. „Sentimentul fragil al speranţei” este un „Jurnal de România. Jurnalul unei noi generaţii”, o captură în timp a modului în care tinerii văd lumea.

    Povesteşte-mi puţin drumul de la descoperirea textelor şi până la premieră, trecând şi prin alegerea teatrului şi a distribuţiei.

    „Sentimentul fragil al speranţei” a venit ca o continuare firească a proiectului  „Jurnal de România”. Scenariul spectacolului îmi aparţine, dar pleacă de la textele apărute în “Gen, revistă”, o revistă scrisă pentru tineri, de tineri mentoraţi de oameni faini. „Gen, revistă” adună la un loc zeci de artişti, fotografi, activişti, jurnalişti care pun pe foaie în ediţia print şi online pe social media gândurile noilor generaţii. Am ales opt texte ales în funcţie de curajul lor şi de gradul de reprezentativitate pentru societatea românească din acest moment.

    Teatrul Odeon şi-a deschis scena mare către acest tip de proiect. A dat voce tinerilor care sub mentoratul celor de la “Gen, revistă” au scris texte puternice, confesionale, extrem de curajoase despre cei care nu corespund „criteriului normalităţii”, despre abandon şcolar, despre cum e să fii numit “caz social”, despre bulimie, religie, schizofrenie, abuz sexual, despre unde e de fapt “acasă”.

    Am lucrat cu actori tineri ai Odeonului. Sunt actori antrenaţi, educaţi care m-au ajutat să mă depăşesc ca regizoare.

    Bănuiesc ca ai avut întâlniri cu tinerii semnatari de texte. Cum au perceput ei dorinţa ta de a da viaţă poveştilor lor? Au participat la repetiţii?

    Am descoperit textele tinerilor în „Gen, revistă”. Am lucrat pe textele lor astfel încât să le “retraduc” din limbaj literar într-unul teatral, să aduc toate textele într-o stilistică unică şi coerentă pentru spectacolul de teatru. Am trimis autorilor textele adaptate de mine şi ne-am cunoscut cu toţii în carne şi oase la premieră. Au venit din Chişinău, Berlin, Cluj, Piatra Neamţ, Timişoara. Am fost foarte emoţionată să-i cunosc.

    Sumarizează-mi, te rog, de ce trebuie văzut spectacolul. Care e rolul lui în cotidianul actual.

    Nu am făcut parte dintr-o generaţie a dialogului, a analizelor, a construcţiei personale. Sunt ceea ce alţii şi-au dorit să fiu. Proiecte ca “Jurnal de România”, „Sentimentul fragil al speranţei” vorbesc despre dialog, vindecare, despre comunitate, celălalt, sens. Ele sunt teatru, sunt spectacole, dar sunt mai ales unelte de lucru în vieţile noastre.

    Eşti regizor în echipa vreunei instituţii de teatru?

    Sunt regizoare de teatru şi de film care lucrează proiecte în diferite oraşe. Nu sunt angajată în niciun teatru din România. Mă preocupă zona de cercetare şi mă îndrept cu proiectele spre oraşele care vizează temele mele de studiu.

    O părere despre spectrul teatral actual în România?

    România e o ţară aproape invizibilă pe piaţa teatrală europeană.  

    De ce ţi-ai dorit să îl ai video pe Gabor Maté?

    Gabor Maté vorbeşte în cărţile lui despre tineri, lucrează cu ei şi am îndrăznit să-l contactez. El spune mereu că „trauma nu este ceea ce se petrece în afara ta, ci ceea ce se petrece în interiorul tău, drept rezultat la ceea ce se întâmplă în afară“. Practic, noi nu răspundem la ceea ce se întâmplă, ci la ce percepem noi legat de ce se întâmplă. Trauma este o rană, iar Gabor Maté apare la finalul spectacolului ca să ne vorbească despre posibilitatea vindecării. Sper ca în septembrie 2024 să-l avem pe Gabor Maté chiar pe scena Teatrului Odeon ca vorbitor la o reprezentaţie a spectacolului „Sentimentul fragil al speranţei”

    Sentimentul fragil al speranţei

    Texte adaptate din Gen, revistă după: Marina Cebanu, Elena Zah, Patricia Cîrtog, Octavia Bortişcă, Olivia Bunescu, Denisa Harbuz, Mădălina Aldescu

    Scenariul şi regia: Carmen Lidia Vidu

    Scenografia: Adrian Damian

    Distribuţie: Sabrina Iaşchevici, Niko Becker, Eduard Trifa, Mădălina Ciotea, Ruxandra Maniu, Nicoleta Lefter, Ioana Mărcoiu

    Apariţie video: dr. Gabor Maté

    Muzica: Mihai Dobre

    Coregrafia: Răzvan Mazilu

    Ilustraţii şi video-design: Ioana Ilaş Bodale

    Costume: Olivia Stoica

    O producţie a Teatrului Odeon, Bucureşti

    Durată: 1 h 15 min.

    Preţ bilete: cat. I 60 lei, cat. II 40 lei. Următoarea reprezentaţie este programată pe 14 decembrie, ora 19:00

    Prezentare:

    Carmen Lidia Vidu uită în jurul său şi caută poveşti, oameni, istorii cu ”i” mic, pe care le aduce publicului său de teatru şi de film, în forme artistice care generează emoţie.

    Carmen Lidia Vidu este primul regizor din România care a câştigat atât Premiul GOPO pentru film cât şi Premiul UNITER pentru teatru.

    Pe ultimul l-a primit în 2021 pentru regia spectacolului ”Jurnal de România. 1989”, despre istoria cu ”i” mic a Revoluţiei, iar pe primul l-a luat în 2015 cu filmul ”O scurtă istorie Astra Film”.

    În 2017 începe colaborarea cu Festivalul George Enescu în calitate de regizoare multimedia.

    În online, este o puternică voce feministă, un lider de opinie care vorbeşte despre teme socio-politice, culturale, civice, despre oamenii autentici şi locurile pe care le descoperă în documentarele sale.

  • Achilleas Kanaris, CEO Vodafone România, dezvăluie planurile Vodafone România pentru noul an

     

    Vodafone România, una dintre cele mai mari companii locale IT&C, începe să culeagă roadele planului de transformare lansat în urmă cu câţiva ani: pe o piaţă de telecom în scădere, veniturile companiei au revenit pe creştere, rezultatul fiind obţinut şi pe fondul repoziţionării companiei ca un furnizor major de tehnologie şi soluţii integrate IT&C. Perspectivele sunt promiţătoare şi pentru 2024, spune, într-o discuţie cu BUSINESS Magazin, Achilleas Kanaris, CEO al Vodafone România.

     

    După mai bine de doi ani petrecuţi la conducerea Vodafone România, Achilleas Kanaris are motive să fie optimist: planul de transformare a companiei lansat după venirea la Bucureşti începe să-şi arate rezultatele, iar ambiţia operatorului de a deveni un campion al digitalizării pe piaţa de soluţii IT se vede în cifre.

     

    „Mandatul meu a fost să remodelăm organizaţia pentru a schimba direcţia strategică, de a fructifica oportunităţile disponibile şi de a avea o performanţă mai bună pe piaţa noastră principală. Aceasta a fost agenda transformării. Aşadar, sunt foarte bucuros să spun că suntem pe drumul cel bun, adică businessul a revenit pe creştere şi creştem atât din punctul de vedere al veniturilor totale, cât şi al veniturilor din servicii, pe o piaţă în scădere. Suntem foarte mulţumiţi de această performanţă”, afirmă Achilleas Kanaris, executivul de origine elenă care a preluat poziţia de CEO al subsidiarei din România a grupului britanic de comunicaţii Vodafone în vara anului 2021. Pe piaţa principală a Vodafone, cea de telecomunicaţii, evoluţiile sunt bune în special pe segmentul de telefonie mobilă. „Businessul nostru de telefonie mobilă are un avânt foarte bun, un moment comercial foarte bun. Businessul nostru de servicii fixe este pe cale de a se stabiliza. Nu este încă o zonă 100% stabilă, dar este pe drumul de a fi stabilizată. Şi rezultatele noastre financiare, rezultatele noastre operaţionale, sunt foarte bune“, a declarat Kanaris.  Vodafone a intrat pe piaţa de servicii fixe odată cu achiziţia companiei de cablu UPC, în 2019, ca parte a unei tranzacţii care a inclus mai multe pieţe europene.

    La finele celui de-al doilea trimestru al anului fiscal 2023/2024, încheiat în septembrie 2023, Vodafone România raportase venituri din servicii de 195 mil. euro, mai mari cu 2%, cu un număr de 8,8 milioane de clienţi de telefonie mobilă şi peste 700.000 de clienţi pentru segmentul de internet fix. Compania a raportat creşteri ale veniturilor pentru întregul an calendaristic 2023, după ce anterior, timp de 5 trimestre, veniturile avuseseră o dinamică negativă, conform datelor comunicate de grupul Vodafone. Anul trecut piaţa de telecom din România a scăzut la o valoare de 16,9 mld. lei faţă de 17,1 mld. lei în anul precedent, conform datelor autorităţii de reglementare în comunicaţii (ANCOM). Piaţa de telefonie mobilă a scăzut cu aproape 1% în 2022, la 8,3 mld. lei, conform aceleiaşi surse.

    Cum arată planurile pentru 2024? Pariul principal al companiei este continuarea creşterii pe segmentul de tehnologie, după rezultatele foarte bune din acest an, afirmă Achilleas Kanaris. „Cel mai mare pariu pentru noi este creşterea dincolo de conectivitate – de serviciile de comunicaţii. Am transformat operaţiunile Vodafone în România – suntem acum o companie de tehnologie foarte mare şi considerăm că suntem cel mai mare integrator de sisteme din ţară. Creşterea dincolo de businessul nostru de bază de comunicaţii este pentru mine este obiectivul principal pentru 2024. Este cel mai mare pariu pe care îl facem noi la Vodafone pentru 2024”, declară Achilleas Kanaris. Potenţialul de creştere pentru viitor al segmentului de integrare IT&C este uriaş, a mai spus Achilleas Kanaris. „Legat de serviciile de integrare de soluţii IT&C credem că transformarea digitală a sectorului public, atât la nivelul guvernului central, cât şi al municipalităţilor locale, poate doar să accelereze. Acest lucru ne oferă o oportunitate uriaşă ca integrator de sisteme, care nu este o afacere tradiţională a unui operator de telecomunicaţii. Şi chiar sectorul privat investeşte din ce în ce mai mult în servicii IoT. Deci, aceasta este o sursă de creştere. Şi pot să vă spun că în planul nostru, această creştere despre care vorbim în patru ani, cinci ani de acum va ajunge la un punct în care va dubla aproape veniturile noastre în segmentul de business. Aceasta este o oportunitate foarte interesantă de creştere.”

    Oportunităţi există însă în zona de tehnologie şi pe segmentul consumer. „Pe segmentul consumatorilor, toată povestea se învârte în jurul cheltuielilor pentru tehnologie ale familiilor. Ne îndepărtăm de modelul cât cheltuie o gospodărie pentru nevoile de telecomunicaţii, pentru conectivitatea pură, aşa cum o numim intern, spre cât cheltuieşte familia pe tehnologie. De ce ar cumpăra de la noi? Pentru că avem totul. Avem toate echipamentele de care are nevoie familia. Avem capacitatea de a finanţa acele echipamente în rate. Şi, de asemenea, avem expertiza tehnică de a ajuta familia să exploateze tehnologia. Aşadar, provocarea noastră ca afacere este să convingem clienţii noştri să spună: Ştii ce, de la Vodafone nu cumpăr doar conectivitate, cumpăr tehnologie. Şi vreau ca această echipă de la Vodafone să vină şi să mă ajute acasă sau în magazin să înţeleg ce pot face să exploatez beneficiile aduse de tehnologie. Acesta este al doilea domeniu de creştere pentru noi, acest lucru este cu siguranţă ceva care va duce la o creştere durabilă pentru Vodafone în România.“ Viziunea optimistă pentru perspectivele Vodafone România se bazează şi pe perspectivele bune pe care le are România de a accelera transformarea digitală în anii următori. „Personal, sunt foarte optimist cu privire la potenţialul pe care îl poate atinge România până în 2030. Eu sper ca România să devină o societate cu adevărat digitală.”

    În acest context, este de părere Kanaris, două lucruri sunt cheie pentru modul în care va evolua România: educaţia digitală şi ritmul de dezvoltare a infrastructurii care să susţină digitalizarea. „Pe primul loc aş pune educaţia digitală. Trebuie să conectăm şcolile, universităţile astfel încât să le dăm tuturor acces la educaţie prin sisteme digitale. De ce este atât de importantă educaţia digitală? Pentru a dezvolta capacităţile digitale ale viitorului. Vedem o distanţă foarte mare între ceea se întâmplă în sectorul tehnologic şi competenţele disponibile pe piaţă”. Conform datelor Comisiei Europene România se situează pe locul 27 dintre cele 27 de state membre ale UE în ediţia din 2022 a Indicelui economiei şi societăţii digitale (DESI), cu un nivel foarte scăzut de competenţe digitale de bază în comparaţie cu media UE. „România se confruntă cu o lipsă de competenţe digitale de bază în rândul populaţiei. România înregistrează rezultate cu mult sub media UE în ceea ce priveşte competenţele digitale cel puţin de bază (cu o medie de 28 % faţă de 54% la nivelul UE)”, conform datelor Comisiei. Nivelul scăzut de educaţie se traduce şi într-o utilizare scăzută a serviciilor de internet, arată documentul. „Nivelul foarte scăzut al competenţelor digitale de bază se traduce prin rate scăzute de utilizare a serviciilor în bandă largă fixă (66 %), în pofida unui grad ridicat de disponibilitate a serviciilor în bandă largă de mare viteză. Pentru a încuraja utilizarea serviciilor în bandă largă, eforturile ar trebui să se axeze şi pe îmbunătăţirea competenţelor publicului larg”, conform documentului citat. Pornind de la aceste date, România ar trebui să accelereze eforturile de educaţie digitală, a punctat Achilleas Kanaris. „Trebuie să ne recalificăm forţa de muncă pentru că, dacă citim orice studii disponibile pe piaţă la ora actuală, acestea arată că toate locurile de muncă, toate profesiile se vor schimba în viitor. De aceea recalificarea forţei de muncă este obligatorie şi trebuie să pregătim populaţia pentru locurile de muncă din viitor. Este momentul oportun pentru a face acest lucru şi având drept obiectiv anul 2030, trebuie să lucrăm împreună pentru a avea un impact pozitiv. Trebuie să educăm toată populaţia României şi din punct de vedere, să spunem aşa, tradiţional, dar şi din punct de vedere digital.” Un alt subiect vital pentru România este cel al infrastructurii care susţine proiectele de educaţie şi transformare digitală, spune şeful Vodafone România. „Al doilea subiect pe care vreau să-l scot în evidenţă este infrastructura digitală. Viteza cu care se digitalizează societatea este una foarte mare, ceea ce înseamnă că noi trebuie să recuperăm decalajele. Sunt multe studii realizate în întreaga lume care arată că productivitatea obţinută în sectorul privat prin digitalizare are o influenţă pozitivă şi asupra cetăţenilor, şi asupra statului, şi asupra companiilor. Se fac multe cercetări care ne arată cât de importantă este şi securizarea conectivităţii prin tehnologia 5G.”

     

    „Atât România cât şi, în special, sectorul de telecomunicaţii au nevoie de decizii curajoase. Sper că alegerile nu vor distrage atenţia foarte mult. Sectorul de telecomunicaţii are nevoie de unele decizii importante. Nu ne permitem să mai aşteptăm încă un an, pentru că altfel România va rămâne şi mai mult în urmă în ceea ce priveşte implementarea noilor tehnologii.”

    Achilleas Kanaris, CEO, Vodafone România

     

    În ceea ce priveşte gradul de dezvoltare a tehnologiei 5G, România se află cu mult în urma altor pieţe, cu un grad redus de implementare a tehnologiei la adevărata sa putere, aşa-numitul „real 5G”, avertizează Achilleas Kanaris. Ce înseamnă acest „real 5G?” O infrastructură creată din start pentru a fructifica toate avantajele tehnologiei 5G, explică şeful Vodafone. „Este o tehnologie foarte diferită, care transformă în realitate faimoasa evoluţie cu un multiplu de 10 despre care vorbim mereu: viteză de 10 ori mai mare, de 10 ori mai ieftină, de 10 ori mai multe dispozitive care pot fi conectate. Real 5G este ceva foarte diferit de ceea ce clienţii experimentează astăzi în România. Acum folosim în principal tehnologia 4G pentru a oferi şi servicii 5G, astfel că nu atingem performanţa reală permisă de tehnologia 5G.” În România gradul de acoperire pentru reţelele „real 5G” este mai mic de 10%, în timp ce pe pieţele dezvoltate procentul ajunge la 80%, spune şeful Vodafone România. „Trebuie să recuperăm această distanţă faţă de ţările dezvoltate.” Mai mulţi factori au contribuit la această situaţie, care nu este specifică doar României, ci Europei în general, a explicat Achilleas Kanaris. „Operăm pe o piaţă foarte dificilă. Piaţa românească în general, sectorul telecomunicaţiilor din Europa nu au fost o poveste grozavă în ultimul deceniu.

    Motivul pentru această situaţie este acela că există prea multă reglementare la nivelul Europei în timp ce în România provocările sunt generate de lipsa unor reglementări mai clare. Noi spunem că la nivelul Uniunii Europene sectorul este suprareglementat, că există prea multă reglementare. Este un cadru de reglementare european care se concentrează de fapt pe fragmentarea pieţei între multe, multe companii şi promovarea concurenţei bazate pe preţ, lucru care ca doctrină e OK pentru o perioadă scurtă de timp, dar dacă vrei să continui să investeşti masiv şi să îmbunătăţeşti infrastructura, nu funcţionează. Pentru că indicatorii financiari ai tuturor companiilor care concurează în acest sector s-au deteriorat în ultimul deceniu, în ciuda faptului că cererea pentru produsul nostru, care în esenţă este conectivitatea la internet, a crescut de fapt. Industria de telecom se află acum înaintea unui nou mare ciclu de investiţii, în tehnologia 5G, iar ceea ce se poate constata este că Europa rămâne semnificativ în urma Chinei şi SUA, pentru că niciuna dintre companiile de telecom din Europa nu are capacitatea financiară de a investi. Din toate aceste motive, sectorul de telecom european nu se află într-o poziţie grozavă. Despre România se poate spune că este un exemplu extrem al modului în care concurenţa nu funcţionează. Din păcate, dinamica competitivă din România nu susţine companii precum Vodafone care vor să continue să investească, în lipsa unor reglementări clare. 2024, în opinia mea, ar fi trebuit să fie anul 5G în România. Cred că va fi o oarecare investiţie în 5G, dar, din păcate, ritmul creşterii 5G va fi mult inferior faţă de ceea ce ţara are cu adevărat nevoie.”

    Fructificarea oportunităţilor pe care le are România în faţă depinde însă şi de modul de lucru al guvernului, spune Achilleas Kanaris. „Ca ţară, suntem mult în urmă în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor de redresare şi rezilienţă ale UE. Anul 2024 este un an cheie. Există multe repere asociate cu absorbţia fondurilor în 2024. Dacă guvernul continuă să lucreze eficient şi eficace pentru a atinge acest obiectiv, vom fructifica oportunităţile pe care le avem în faţă. Atât România cât şi, în special, sectorul de telecomunicaţii au nevoie de decizii curajoase. Sper că alegerile nu vor distrage atenţia foarte mult. Sectorul de telecomunicaţii are nevoie de unele decizii importante. Nu ne permitem să mai aşteptăm încă un an, pentru că altfel România va rămâne şi mai mult în urmă în ceea ce priveşte implementarea noilor tehnologii.”   

  • UE se străduieşte să îl facă pe Orbán să realizeze “costurile totale” ale izolării politice după veto-ul asupra ajutorului pentru Ucraina. Oprirea finanţării Kievului a fost “punctul culminant al escaladării” tensiunilor din partea premierului maghiar antagonist

    Liderii ţărilor UE au rămas să se gândească la modalităţi de a-l împiedica pe Viktor Orbán să diminueze sprijinul Bruxelles-ului pentru Kiev, au declarat oficiali şi diplomaţi, după ce intransigenţa liderului ungar în ceea ce priveşte ajutorul pentru Ucraina a marcat un nou minim în relaţiile sale cu blocul comunitar, scrie FT. 

    La summitul liderilor UE de joi de la Bruxelles, Orbán a cedat în mod neaşteptat în ceea ce priveşte negocierile de aderare, după ce a fost convins de cancelarul german Olaf Scholz să părăsească sala pentru o cafea, de fapt abţinându-se după ce a semnalat timp de săptămâni întregi că se va opune oricărei iniţiative de a începe discuţiile.

    Însă, câteva ore mai târziu, a distrus momentul de sărbătoare al Kievului – şi a încântat Kremlinul – prin veto-ul la pachetul de ajutor financiar de 50 de miliarde de euro pe patru ani.

    Chiar şi după standardele lui Orbán, a fost o performanţă care i-a înşelat pe partenerii săi. Refuzul său de a căuta un compromis într-o problemă esenţială de securitate a UE i-a consternat chiar şi pe cei care s-au certat cu el ani de zile.

    Daniel Hegedüs, senior fellow la think-tank-ul German Marshall Fund, a declarat: “A fost un punct scăzut pentru UE şi un nou punct culminant al escaladării.”

    În cea mai mare parte a celor 13 ani de când se află la putere, Orbán s-a folosit de o relaţie antagonică cu UE pentru a galvaniza alegătorii şi a obţine concesii financiare de la Bruxelles. Actuala sa dispută cu Bruxelles-ul este suspendarea finanţării de 20 de miliarde de euro din cauza unor preocupări legate de statul de drept şi de drepturile fundamentale, însă oficialii UE acţionează pentru a-i limita capacitatea de a contracara agenda blocului.

  • După COVID, o nouă pandemie face ravagii: ”epidemia de firme zombie”. Odată cu explozia dobânzilor şi retragerea ajutorului pentru COVID, numărul falimentelor atinge cote record, iar zeci de mii de firme se zbat fără succes să prindă un colac de salvare şi să nu se scufunde

    Numărul falimentelor corporative creşte cu o rată de două cifre în majoritatea economiilor avansate, pe măsură ce costurile de împrumut cresc, iar guvernele dezgheaţă sprijinul acordat întreprinderilor aflate în dificultate în perioada pandemiei, în valoare de mii de miliarde de dolari, scrie FT. 

    După un deceniu de declin, numărul falimentelor corporative din SUA a crescut cu 30% în cele 12 luni până în septembrie, comparativ cu perioada similară a anului trecut, potrivit datelor tribunalelor.

    Germania, cea mai mare economie a UE, a declarat că falimentele au crescut cu 25% din ianuarie până în septembrie, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Începând din iunie, au fost observate în mod constant “rate de creştere lunară de două cifre în comparaţie cu anul precedent”, a declarat marţi biroul de statistică al ţării, Destatis.

    La nivelul întregului bloc, insolvenţele corporative au crescut cu 13% de la an la an în cele nouă luni până în septembrie, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii opt ani, potrivit Eurostat.

    Ratele mai mari ale dobânzilor, împreună cu prăbuşirea companiilor zombi care supravieţuiseră datorită sprijinului guvernamental din epoca Covid, au alimentat această tendinţă, potrivit lui Neil Shearing, economist şef la Capital Economics.

    Shearing a citat “costul serviciului datoriei” şi “retragerea sprijinului pentru pandemii”, precum şi “facturile ridicate la energie, în special în sectoarele energointensive”. Printre industriile care au suferit cel mai mult de pe urma creşterii ratelor de insolvenţă se numără transporturile şi industria ospitalităţii, au precizat analiştii.

  • Bonusuri la înălţime: Şeful Ryanair, Michael O’Leary, este pe cale să câştige un bonus de 100 de milioane de euro, unul dintre cele mai mari din istoria corporaţiilor europene, după ce acţiunile companiei aeriene low-cost au atins un nivel record în această săptămână

    Şeful Ryanair, Michael O’Leary, este pe cale să câştige un bonus de 100 de milioane de euro, după ce acţiunile companiei aeriene low-cost au atins un nivel record în această săptămână, scrie FT. 

    Acţiunile au urcat vineri la 18,99 euro, ceea ce a dus la câştiguri de peste 50% pe parcursul anului şi a subliniat poziţia Ryanair ca fiind de departe cea mai valoroasă companie aeriană din Europa.

    În cadrul unui sistem de bonusuri convenit în 2019, O’Leary poate câştiga opţiuni de acţiuni în valoare de aproximativ 100 de milioane de euro dacă preţul acţiunilor companiei aeriene atinge 21 de euro timp de 28 de zile sau dacă aceasta raportează profituri anuale de 2,2 miliarde de euro după impozitare.

    Plata ar fi una dintre cele mai mari din istoria corporatistă europeană şi l-ar vedea pe O’Leary acordând opţiuni de cumpărare a 10mn de acţiuni la 11,12 euro fiecare.

    Analiştii financiari care acoperă compania au o ţintă medie a preţului acţiunilor de 24 de euro pentru următoarele 12 luni, potrivit datelor Bloomberg, în timp ce compania aeriană a prognozat un profit după impozitare cuprins între 1,85 şi 2,05 miliarde de euro pentru anul fiscal până în martie.

  • Cum a fost anul 2023, ce previziuni am făcut şi ce s-a adeverit: Dobânzile s-au stabilizat, inflaţia s-a redus mai mult, dar economia a scăzut mai mult decât aşteptările. Creşterea fiscalitaţii nu a fost prevăzută, iar mediul de business este revoltat. Piaţa de IT s-a mai răcit, iar vânzarea a trei bănci a fost o surpriză.

    Ca la fiecare final de an trebuie să tragem linie şi să vedem cum a fost, cel puţin din punct de vedere economic şi al businessului şi să vedem ce am previzionat la începutul anului şi ce s-a realizat.

    2023 ar fi putut să fie un an bun din punct de vedere economic dacă nu am fi avut problema bugetară, o creştere a deficitului cu 40 de miliarde de lei sau cât va ieşi în final peste deficitul bugetar asumat de 64 miliarde de lei, a dat peste cap pe toată lumea. Derapajul bugetar a dus la începutul creşterii fiscalităţii şi apariţia unor taxe noi – 1% pe cifra de afaceri a marilor companii şi 2% taxă pe activele bancare – o creştere a fiscalităţii care a dus la tensionarea mediului de afaceri, care înseamnă începutul declanşării unui conflict deschis între organizaţiile patronale şi guvern.

    Confruntate cu creşterea fiscalitaţii, cu creşterea dobânzilor, cu scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor, firmele româneşti şi multinaţionalele au început să dea câţiva paşi înapoi, au redus investiţiile, au pus proiectele pe hold, au redus angajările, au început să ţină de bani, mai ales că statul îşi plăteşte facturile din ce în ce mai greu.

    Toate aceste lucruri s-au văzut în scăderea creşterii economice, care a adus şi reducerea veniturilor statului. De la o creştere economică de 4,7% în 2022, economia a scăzut după trei trimestre din 2023 la numai 1,4%, chiar şi sub cele mai pesimiste previziuni.

    Degeaba a scăzut inflaţia la jumătate în acest an, 6,7% faţă de 16% anul trecut. Scăderea puterii de cumpărare s-a văzut mult mai mult în acest an, consumul ajungând la numai o creştere de 2%.

    Dacă guvernul Ciucă/Ciolacu nu ar fi împins investiţiile publice în infrastructură, probabil că nu am fi avut deloc creştere economică în acest an.

    Industria României a scăzut fiind dependentă de Germania şi de celelalte ţări europene, care la rândul lor sunt dependente de China, care nu a stat deloc bine din punct de vedere economic în acest an.

    Statele Unite au reuşit să îşi reducă inflaţia prin creşterea dobânzilor la cel mai înalt nivel – peste 5% – dar fără a afecta economia americană, care nu a intrat în recesiune.

    Nu acelaşi lucru se poate spune despre Europa care cochetează acum cu recesiunea. Creştere dobânzilor la euro la 4% pentru reducerea inflaţiei începe să se vadă negativ în a doua economie a lumii – Uniunea Europeană.

    Deşi pare un paradox, din punct de vedere statistic, România va consemna în 2023 un nou record economic, adică PIB-ul va atinge un nou maxim istoric de 320 de miliarde de euro. Cum am ajuns aici, când lumea crede că suntem într-o criză economică: în valoare nominală PIB-ul creşte, susţinut şi de inflaţie, iar dacă raportăm acest PIB – de 1.583 miliarde lei – la cursul valutar leu/euro care a rămas stabil, rezultă în euro un PIB mai mare – 320 de miliarde de euro, faţă de 280 de miliarde in 2022.

    Din punct de vedere politic, coaliţia PSD-PNL, cu rocada de prim-miniştri Ciucă-Ciolacu, a rezistat şi a adus o relativă stabilitate politică, ceea ce în contextul continuării războiului din Ucraina a ferit România de mari probleme politice şi de securitate.

    În sectorul bancar românesc nu au fost probleme – taxa bancară de 2% poate fi absorbită de bănci. În schimb, ne-am trezit cu 3 tranzacţii bancare, dintre care 2 nu prea au fost aşteptate. Vânzarea OTP şi vânzarea Alpha Bank (la Unicredit) au fost tranzacţiile surpriză din 2023. A treia tranzacţie – vânzarea First Bank – nu a fost o surpriză pentru că banca era la vânzare, surpriza venind însa din partea cumparătorului, grupul intalian Intesa, care mai degrabă era pe picior de plecare din România şi nu un cumpărător de alte bănci. Dar se pare ca italienii şi-au schimbat strategia faţa de România, cel puţin la nivelul băncilor.

    În business, vânzarea reţelei Profi, către grupul olandez din spatele Mega Image, a fost cea mai mare tranzacţie pe piaţa de fuziuni şi achiziţii.

    Listarea Hidroelectrica la Bursă, aşteptată cu sufletul la gură, s-a realizat, suma strânsă de Fondul Proprietatea, care si-a vândut acţiunile, depăşind aşteptările, aproape 2 miliarde de euro.

    Ca să vedem ce am prognozat la începutul anului şi ce s-a realizat, m-am intors la articolul scris în 8 ianuarie 2023 – Ce va fi în 2023: dobânzile se stabilizează şi vor începe să scadă, băncile vor fi destul de reticente cu acordarea de credite noi, piaţa imobiliară rămâne blocată pentru că cererea de credite scade, problema lui Isărescu va fi să nu scadă cursul valutar, nu să crească, adie vânt rece în IT şi atenţie la dosarul Roşia Montană

     

    1. Economia – S-ar putea să meargă mai bine decât prognozele de acum, de 2%. – Din păcate economia a mers mai prost decât previziunile.

    2. Inflaţia va scădea de la 16% vom ajunge la 10-11%. – Inflaţia a scăzut, dar mai mult decât estimările, finalul acestui an va consemna o inflaţie de 6-7%. Este adevărat că şi guvernul Ciolacu a forţat retailerii şi producătorii să tină preţurile în frâu.

    3. Dobânzile la lei s-au stabilizat şi vor scădea. – Asa s-a întâmplat. ROBOR-ul a scăzut la 6,2%, IRCC-ul nu a crescut peste 6%, iar BNR, după creşterea de la începutul anului a dobânzii de referinţă la 7%, nu a mai operar nicio altă modificare.

    4. Cursul leu/euro va rămâne stabil. – Cursul valutar a rămas stabil, creşterea fiind de numai 0,5%. BNR s-a luptat să nu scadă cursul leu/euro la ce intrări de valută au fost, în special din parte investitoriilor străini de portofoliu, care au cumpărat titluri de stat româneşti, care oferă în continuare o dobândă mare. Pentru a finanţa deficitul bugetar în creştere Ministerul Finanţelor trebuie să ofere dobânzi mai mari la vânzarea titlurilor de stat.

    5. Băncile vor avea un an dificil. – Nu ştiu dacă băncile au avut un an dificil având în vedere că vor raporta un profit istoric, ci mai degrabă complicat prin reducerea cererii de credite – nu au mai avut alternativa acordării de credite în euro ca în 2022, pentru că şi aici creditele au crescut companiile încep să aiba dificultăţi în încasarea facturilor, mai ales cele care au contracte cu statul, consumul a scăzut, ceea ce impactează finanţele multor companii, în special cele românesti. A mai venit şi taxa bancară.

    6. Companiile româneşti mici şi mijlocii vor avea o viaţă grea. – Au o viaţă din ce în ce mai grea pentru că economia scade, toata lumea îşi protejează banii, finanţarea bancară este scumpă, plus că nu se gasesc alte surse de finanţare.

    7. Preturile la energie – gaze şi energie electrică – se vor stabiliza, dar în sus – Aşa s-a întâmplat, dar acest lucru nu încălzeşte foarte mult economia şi firmele . Guvernul a plafonat preţurile la energie şi gaze, dar factura de câteva miliarde de euro se regăseşte în deficitul bugetar şi într-un final în creşterea fiscalităţii.

    8. Proiectul de gaze din Marea Neagra se îndreaptă către un conflict între statul român şi OMV. Nu s-a întâmplat acest lucru, ci dimpotrivă proiectul din Marea Neagră, care implică investiţii de peste 4 miliarde de euro pe care trebuie să le realizeze Petrom şi Romgaz, a primit undă verde. Celălalt proiect de gaze din Marea Neagra- Black Sea Oil &Gas nu şi-a găsit un alt cumpărător aşa că fondul de investiţii Carlyle a rămas în proiect.

    9. Piaţa muncii şi a salariilor va continua să fie tensionată. – Este tensionată, dar pare că s-a mai răcit. Companiile nu forţează noi angajări pentru că economia scade, ceea ce a dus şi la încetinirea creşterii salariilor.

    10. Piaţa de IT începe să simtă puţin restructurările care vin din America. – Această previziune s-a adeverit şi, mai mult decât atât, scoaterea facilităţii fiscale din IT a adus o presiune suplimentară pe aceasta piaţă. Salariile în IT nu au mai crescut ca în anii precedenţi, companiile au făcut şi mai puţine angajări, proiectele s-au redus şi toată lumea aşteaptă să vadă ce se întâmplă la anul. Pentru că PNNR-ul nu s-a deblocat, celebrul proces de digitalizare al administraţiei şi al mediului de business este în stand-by.

    11. Piaţa imobliară va rămâne în continuare blocată. – Este blocată, tranzacţile au scăzut cu o treime, dar preţurile nu scad, dar nici nu cresc. Blocajul autorizaţiilor din Bucureşti se menţine în continuare.

    12. E-commerce-ul şi piaţa de logistică încep să îşi tempereze creşterea – Această previziune s-a adeverit, e-commerce-ul are o creştere mult mai redusă, chiar şi decât aşteptările de numai o cifră 4-5%, iar acest lucru afectează şi piaţa de logistică.

    13. Bursa – a avut un an foarte bun, indicele bursier BET a crescut cu aproape 30%, principalele acţiuni şi-au revenit după scăderea din 2022.

    14. Listarea Hidroelectrica la Bursă – S-a întâmplat şi a fost un succes foarte mare, peste aşteptări, punând România şi Bursa de la Bucureşti în fruntea pieţelor anului 2023. Listarea Hidroelectrica cu succes la Bursă a atras noi nume de investitori, atât din străinătate, cât şi din zona de retail.

    15. Piaţa de fuziuni şi achiziţii va rămâne destul de blocată – Nu prea s-a întâmplat, au fost câteva tranzacţii mari, începand cu preluarea Profi de către Ahold/Mega Image – o tranzacţie de 1,3 miliarde de euro, o realizare foarte bună pentru România.

    16. Dosarul Roşia Montana. – Dacă nu se va anunţa verdictul procesului de la Washington în următoarele două săptămâni, unde în joc sunt depăgubiri care pot varia de la 1 mliard de dolari la 4 miliade de dolari, sigur anul viitor vom vedea rezultatele acestui proces. Dacă România va pierde va fi un scandal foarte mare.

     

    Pentru previziunile anului 2024 ne vedem în primele săptămâni din ianuarie.

     

  • Personalitatea anului se acordă cursului valutar leu/euro pentru stabilitatea de care dă dovadă de 4 ani deşi suntem loviţi numai de crize

    Nu ştiu dacă cineva s-ar fi aşteptat la o asemenea stabilitate a cursului valutar leu/euro de care avem parte de aproape patru ani. Poate doar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, pentru care stabilitatea cursului valutar în vremuri de criză este obiectivul principal.

    De aproape patru ani suntem într-o criză continuă: trei ani de pandemie, aproape doi ani de război la graniţă, după ce Rusia a atacat militar Ucraina, un an şi jumătate de inflaţie şi creşterea exponenţială a dobânzilor care a dat peste cap lumea occidentală.

    Nimeni din lumea occidentală nu crede că inflaţia poate să reînvie şi că băncile contrale vor fi nevoite să majoreze dobânzile la nişte niveluri fără precedent. În America dobânda a crescut de la 0% la 5%, iar în Europa de la minus 0,5% la 4%. La Bucureşti, BNR  a majorat dobânda de referinţă de la  1,5% la 7%.

    Stabilitatea cursului valutar leu/euro a fost remarcabilă şi este în continuare: dacă la 1 ianuarie 2020 cursul era cotat la 4,7218 lei/euro, marţi, 12 decembrie 2023, când scriu acest articol, cursul valutar a fost cotat la 4,9724 lei/euro, adică o creştere de numai 5,3%. (Pentru cei care îşi mai aduc aminte, în anii ʼ90 cursul creştea cu 5% pe zi.) În 2023, cursul a crescut cu numai 0,5% şi poate chiar ar fi scăzut avînd în vedere miliardele de eruo care au intrat în ţară din investiţiile străinilor în titlurile de stat româneşti, care au oferit o dobândă în lei foarte bună, din fondurile euopene sau din banii trimişi de românii care sunt la muncă în afară.

    De la 1 ianuarie 2020 şi până în octombrie 2023, inflaţia cumulată a fost de 33,7%. Deşi în aceşti aproape 4 ani România a înregistrat deficite comerciale uriaşe, adică importurile au depăşit exporturile cu peste 100 mld. euro, cursul valutar a rămas extrem de stabil. BNR nu a pierdut rezervă valutară, ci dimpotrivă, a înregistrat o creştere de 26 de mld. euro, respectiv de la 32,9 mld. euro la începutul lui 2020 până la 58,9 mld. euro la finalul lunii noimebrie 2023. La fel, rezerva internaţională a României administrată de BNR, care include rezerva în valută plus rezerva de aur, a crescut de la 37,4 mld. euro la 65 mld. euro în noiembrie 2023, adică un plus de 27,6 mld. euro.

    Mai mult decât atât, în cei 4 ani, datoria publică a statului şi datoria externă a României (care include datoria statului şi datoria sectorului privat) au înregistrat o creştere fără precedent. Spre exemplu, datoria externă a crescut de la 106 mld. euro la 161 mld. euro, deci avem o creştere de 60%.

    Mugur Isărescu a tinut cursul valutar stabil ca o ancoră în vremuri de criză, mai ales că românii se uită la evoluţia cursului ca la indicatorul care arată daca vine sau nu criza.

    Această stabilitate a cursului i-a ajutat pe foarte mulţi români, atât persoane fizice, cât şi firme.

    Dar la un moment dat toate aceste deficite, care se tot adună plus creşterea datoriei publice şi a datoriei externe, care încep să devină o problemă, se vor duce în cursul valutar. Nu ştim când va fi acest moment, poate să fie peste un an, poate să fie peste ani.

    Dar până atunci trebuie să ne bucurăm şi să salutăm această stabilitate a cursului valutar leu/euro din 2023 dar şi din ultimii patru ani – 2020, 2021, 2022, 2023.

    În lei, puterea de cumpărarea a crescut mai puţin pentru că a fost afectată de explozia inflaţiei.

    Cel mai important lucru adus de această stabilitate a cursului valutar ţine de creşterea puterii de cumpărare în euro, ceea ce ne-a permis să mai recuperăm din punct de vedere statistic ceva teren faţă de ţările occidentale. În aceşti ani salariile au crescut în lei, în valoare nominală – salariul mediu a crescut cu 45% -, iar dacă se împarte această majorare la creşterea de numai 5% rezulultă o creştere de nu mai puţin de 40% a puterii de cumpărare în euro.

    Această creştere a puterii de cumpărare în euro se vede şi la achiziţia unei case în România, unde moneda de referinţă este euro, dar şi atunci când mergem la cumpărături în afară.

    Nu cred că mai există o ţară europeană care să înregistreze o creştere a salariului în euro de peste 40% în ultimii 4 ani. Dimpotrivă, sunt ţări care au pierdut din puterea de cumpărare pentru că moneda lor naţionala s-a depreciat, iar cel mai bun exemplu ţine de Ungaria.

    De asemenea, stabilitatea incredibilă a cursului valutar, în toţi aceşti ani, ne-a permis ca din punct de vedere statistic economia României să înregistreze cel mai ridicat nivel din istorie prin intermediul celui mai cunoscut indicator, PIB, adică Produsul Intern Brut care măsoară valoarea adăugată în economie de companii, de noi ca angajaţi şi apoi consumatori, şi nu în ultimul rând de stat. PIB-ul a crescut în lei, în valoare nominală, iar dacă împărţim acest lucru la cursul valutar, rezultă o creştere statistică remarcabilă.

    Dacă în 2022 am avut un PIB de 280 mld. euro, în acest an vom ajunge la 320 de mld. euro, iar anul viitor la 350 de mld. euro, aproape triplu faţă de acum un deceniu.

    Având în vedere toate aceste lucruri, economice, politice, sociale, am acordat pentru 2023 premiul simbolic de Personalitatea anului cursului valutar leu/euro.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)