BusinessMagazin

Blog

  • 40% din spatiile comerciale si logistice sunt in Bucuresti

    Romania, cu cei peste 21,7 milioane de consumatori, este piata numarul doi ca marime din regiune pentru bunuri si servicii. Urmatoarele dupa Bucuresti in privinta stocurilor de spatii comerciale sunt Timisoara, Brasov, Cluj, Constanta si Ploiesti.

    Oferta actuala de centre comerciale moderne din Bucuresti este aproximata la 570.000 de metri patrati iar pana la sfarsitul lui 2008, se asteapta adaugarea altor 750.000 de metri patrati de spatii comerciale.

    Randamentele pentru spatiile comerciale au scazut de la 10,5% in 2005 la 7,5% in 2007, cifra care va inregistra fluctuatii nesmenificative in anul urmator dar care este inca superioara celor inregistrate in celelalte tari din Europa Centrala si de Est.

    In majoritatea oraselor mari din Romania, exista oportunitati excelente pentru dezvoltarea unor centre comerciale de mari dimensiuni, completate de un hypermarket sau un supermarket de calitate, avand in vedere ca potentialul de crestere al pietei de retail din Romania este foarte promitator pentru urmatorii 3-5 ani.

    Segmentul industrial este caracterizat de o cerere sporita pentru spatii moderne cu toate dotarile necesare. Aceasta tendinta este vizibila mai ales in marile orase precum Bucuresti, Timisoara, Cluj Napoca, Constanta, Brasov, Arad si Oradea.

    Chiar daca stocul din Bucuresti reprezinta circa 40% din totalul spatiilor industriale, oferta de spatiu logistic modern este modesta in comparatie cu nivelul inregistrat in alte metropole din tarile Europei de Est. De pilda, la periferia Bucurestiului s-au construit circa 550.000 de metri patrati de spatiu logistic modern, in vreme ce in zona similara din Budapesta exista deja 840.000 de metri patrati.

    Urmand o tendinta descrescatoare in ultimii ani, randamentele de pe segmentul industrial au scazut de la 9,5% in 2005 la 8,7% in 2007, potrivit studiului Coldwell Banker. Chiria anuala pentru spatiile de depozitare de calitate in Bucuresti se situa la valoarea de 53 euro pe metru patrat, desi rata de ocupare depaseste 95%.

  • Peste 50% profit la Transgaz

    "Drepturile de alocare sunt unul dintre motivele pentru care interesul investitorilor a fost atat de ridicat, iar nivelul de suprasubscriere a ajuns la cotele respective", a declarat Mirela Ionescu, presedintele Raffeisen Capital & Investment, care a mai adaugat ca pretul din oferta a fost cel corect, nefiind subevaluat.

    In momentul inceperii tranzactionarii drepturilor de alocare, pretul acestora a sarit pana la un maxim de 340 lei, cu peste 80% mai mult decat pretul din oferta, 192 lei, iar pretul mediu de tranzactionare s-a situat la 321 lei, pentru a cobora apoi pana la 303 lei. Valoarea totala a tranzactiilor s-a ridicat la aproape 12 milioane euro cu o ora si jumatate inainte de inchiderea sedintei .

     

    Investitorii romani au inregistrat o pondere de aproape 60% in actiunile subscrise, restul de 40% fiind ocupat de investitori straini. In cadrul actiunilor detinute de rezidenti, investitorii din Bucuresti ocupa aproape 54%, restul de 46% fiind impartite intre celelalte judete.

    Conform presedintei RC&I, rambursarea sumelor suprasubscrise in cadrul ofertei va fi incheiata astazi, pana la sfarsitul saptamanii urmand ca toti banii sa intre in conturile investitorilor.

     

  • Verde pe fond de Transgaz

    Inceperea tranzactionarii drepturilor de alocare este de bun augur si pentru actiunile listate, majoritatea acestora inregistrand cresteri in deschiderea sedintei de miercuri. Indicele BET a urcat pana la jumatate de punct procentual in deschidere, pentru a cobora apoi pana la plus 0,3%. Bet-C, indicele compozit, si-a pastrat majorarea de 0,5%, iar BET-FI a urcat pana la 80.891 puncte, adica 0,6% mai mult decat inchiderea de ieri.

     

    Valoarea totala de tranzactionare de pe BVB si RASDAQ, categoria actiuni listate, a ajuns pana la 3,8 milioane euro in prima ora de tranzactionare, in timp ce drepturile de alocare ale Transgaz Medias (simbol TGNR01) au depasit sapte milioanme euro, cu un volum de peste 80.000 de drepturi transferate. Pretul maxim de tranzactionare a fost de 340 lei, iar pretul mediu s-a ridicat la 321 lei, cu aproape 70% peste pretul din oferta de 192 lei.

  • Presedinte nou la Bursa

    Septimiu Stoica, fostul presedinte, si-a inaintat demisia in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor de marti, 18 decembrie, conform anuntului facut luna trecuta si a programului cu care castigase alegerile in februarie 2006, anume posibilitatea directorului general de a ocupa si functia de presedinte. Votul ar fi trebuit sa fie o formalitate, fiind inscrisa doar canidatura lui Stere Farmache, insa a aparut si un candidat surpriza in persoana lui Cristian Sima.

    Dupa dezbateri de mai bine de opt ore, actionarii au votat in proportie de 90%, reprezentand 77% dintre actiunile cu drept de vot, pentru Stere Farmache, care a ajuns astfel si presedinte al BVB.

  • Cine este noul actionar Trilulilu

    E drept ca primul reper care poate fi luat in considerare pentru a socoti valoarea site-ului cu crocodil este oferta din primavara a lui Calin Fusu, proprietarul grupului Neogen, care evalua site-ul Trilulilu.ro, lansat in ianuarie, la 80.000 de euro. Dupa aceasta prima oferta, Fusu a facut si altele, nedezvaluite, dar adaptate gradului de dezvoltare in care se gasea obiectul ofertei. Proprietarul Neogen apreciaza acum ca suma de 100.000 de euro platita de francezul Alexis Bonté pentru 10% din Trilulilu „a fost pretul corect si reflecta situatia de acum“.

    Dupa achizitia de saptamana trecuta, ceilalti actionari ai Trilulilu au ramas Sergiu Biris (37%), Andrei Dunca (19%), Vuelotech SRL (18%) si firma de consultanta Birlea, Colceriu si Asociatii, adica aceiasi proprietari de la inceputul afacerii. Dintre acestia, firma de consultanta a fost singura care si-a pastrat nivelul detinerii, restul actionarilor suportand in mod egal „pierderea“ celor 10 procente. Un amanunt – achizitia nu s-a facut prin aport de capital, ci prin vanzare directa, ceea ce inseamna ca cei 100.000 de euro vor ajunge cel mult indirect in circuitul financiar al Trilulilu.

    Trilulilu.ro, lansat in ianuarie 2007, a reusit sa se impuna intr-un timp foarte scurt. La momentul redactarii articolului, site-ul era pe locul 8 in topul celor mai vizitate din Romania, cu aproape 500.000 de vizitatori pe saptamana. Clipurile video, audio sau fotografiile, publicate in majoritate de utilizatori, chiar au pus la incercare in repetate randuri capacitatea tehnica a site-ului. Dar daca Trilulilu este deja un produs bine cunoscut, despre cumparator nu se stiau prea multe in Romania.

    Alexis Bonté a debutat ca antreprenor la doar 21 de ani, in 1998, cand a infiintat un site din care dorea sa faca un eBay european. Pana la urma nu a reusit, si atunci cand situatia devenise disperata, un an mai tarziu, din ultima mie de euro pe care o mai avea in cont a platit jumatate pentru un bilet de avion pana in Buenos Aires. Acolo si-a vandut compania in schimbul intrarii in actionariatul Livra.com, acum cea mai mare companie de cercetare de piata online din America Latina. Ulterior, a condus compania care detinea site-ul de oferte turistice lastminute.com, vandut anul trecut catre Sabre Holdings pentru 1,1 miliarde de dolari. „Timp de sase ani am dus lastminute.com de la un mic startup, prin oferta publica initiala la bursa si apoi vanzare. Am facut 17 achizitii si ne-am extins prezenta in aproape 50 de tari“, isi aduce aminte Alexis Bonté intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Se considera european mai mult decat orice altceva: parintii sunt francezi, si-a facut studiile in Portugalia si acum locuieste in Spania. In fiecare din aceste tari a dezvoltat afaceri online. A inceput si in Romania, urmand afacerile familiei sale, tatal sau, Alain Bonté, fiind implicat in imobiliare si piata farmaceutica si avand un portofoliu pe bursa din Bucuresti estimat la cateva zeci de milioane de euro. Nu Trilulilu a fost prima achizitie realizata aici, ci Tevin Solutions, o companie de dezvoltare web fondata de George Lemnaru, unde acum este detinatorul pachetului de control. „Tevin Solutions poate fi considerata nucleul operatiunilor online din Romania“, spune Bonté. Recent, compania a lansat un ambitios proiect international, Erepublik.com, un joc online massive-multiplayer recent premiat cu mentiune la Le Web 3, o importanta competitie din industria internetului.

    Tot prin intermediul Tevin Solutions, Bonté a cumparat pentru Romania licenta pentru serviciul de matrimoniale yesnomayB.ro. „Abia l-am lansat, nu l-am promovat deloc, asteptam sa facem parteneriate. Dar ceea ce face bun un site de dating este baza de date. Nu ma indoiesc ca dupa ce vom atinge acest obiectiv, vom deveni numarul unu in piata. Concurenta nu ofera foarte multe utilizatorilor, e cumva la nivelul 0.1, iar noi la 2.0“, sustine Alexis Bonté. Spune insa ca ordinea prioritatilor va avea proiectul Erepublik drept cap de lista, urmat de Trilulilu. „Sunt un antreprenor, asa ca permanent ma uit la alte posibile investitii. Logica e sa ajut celelalte investitii pe care le am“, precizeaza despre posibilitatea altor achizitii. „Oricum, prioritatile pentru mine vor fi Erepublik si apoi Trilulilu, despre care am incredere ca va ajunge in primele cinci site-uri din Romania.“

    De ce au ales oamenii de la Trilulilu sa accepte oferta francezului, desi alte oferte si chiar discutii de principiu pe marginea lor nu au lipsit? Sergiu Biris spune ca experienta antreprenorului a fost motivul principal. „Cand esti mic si incerci sa fii mare, poti face multe greseli. Nu ai de unde sa cumperi experienta. Daca pe viitor ne vom gandi sa internationalizam proiectul, experienta lui Alexis ne-ar ajuta. Dar important e ca Trilulilu sa fie in primul rand stabil in Romania“, spune Sergiu Biris, actionarul principal. La randul lui, Bonté spune ca in afara unui brand bine creionat, prin aceasta achizitie a ajuns la cativa oameni care „stiu sa execute un proiect“.

  • Primul an dupa aderare

    BUSINESS Magazin: Cum ati rezuma anul 2007 in cat mai putine cuvinte?

    Liliana Solomon: Continua crestere. Cred ca asteptarile legate de piata romaneasca au fost foarte mari inainte de intrarea in comunitatea europeana si cred ca acestea au fost implinite. Si poti vorbi atat din punctul de vedere al investitorilor din Romania, cat si din punctul de vedere al consumatorilor. Daca ma uit la industria in care operez, dar si la ce se vede la televizor, asistam la o crestere a pietei si la o dorinta de consum care este binevenita pentru orice piata din lume.

    Mihai Rohan: Adaptare si calitate. Adaptare la noile exigente ale Uniunii Europene, la modul de lucru si la felul in care companiile actioneaza pe piata mult mai responsabil, iar calitatea se vede cu ochiul liber: daca te uiti la orice constructie, poti sa vezi diferenta intre cum se lucra inainte de a se introduce noile norme si perioada ulterioara. Toate acestea caracterizeaza primul an dupa intrarea in UE. A fost un an pozitiv. Estimarile noastre au fost optimiste, dar piata este mult peste asteptarile noastre. Nimeni nu se astepta la o crestere de 2025% timp de doi-trei ani succesiv. Practic, piata cimentului s-a dublat in trei ani de zile; constructiile merg intr-un ritm infernal.

    Tudor Furir: Mult peste asteptari. Romanii au asteptat bineinteles ieftiniri dupa aderare, iar noi poate am fost printre putinele categorii care am ieftinit semnificativ si pot spune ca am intrat intr-o piata pe care am subevaluato. Noi practic ne-am dublat businessul in anul acesta.

    Radu Stoicoviciu: Din punctul meu de vedere este o crestere acceptata. Observ si ma bucura faptul ca exista aici niste sectoare care au o viteza de crestere deosebita.

    Mariana Gheorghe: Cred ca pentru mine este foarte important consumul, care a devenit un factor de crestere economica si acest lucru se manifesta si in sectorul nostru. Daca ma uit la cifrele de retail, cresterea a ajuns la 1520% si este fascinant arata increderea consumatorilor in ceea ce este si in ceea ce va veni. Iar al doilea cuvant ar fi provocare, deoarece in sectorul energetic este o constientizare a rolului acestui sector, dar si a ceea ce trebuie sa facem. Pot spune ca 2007 a fost o continua provocare pentru noi si pentru acest domeniu. Si ne asteptam sa continue.

    BUSINESS Magazin: Nu a ajuns pretul petrolului la 100 de dolari.

    Mariana Gheorghe: Nu a ajuns, tocmai ce s-a oprit. Va fi un prag psihologic foarte important, dar datele fundamentale ale pietei, care sunt cererea si oferta, arata ca nu am ajuns acolo. Speculatia poate sa mai continue si astfel vom mai avea astfel de momente de varf sau poate caderi, dar probabil pretul va ramane ridicat.

    Marius Persinaru: In zona de IT as defini 2007 prin dinamica a fost un an foarte vioi si prin flexibilitate. s-a vazut foarte mult aceasta dinamica in urma integrarii in UE datorita a doua motive in principal: unul din ele este infrastructura saraca pe care o avem si pe care in mod obligatoriu trebuie sa o dezvoltam si cred ca se va intampla si fara sa ne punem problema. Lumea incepe sa isi cumpere imprimante, sunt retele, sunt institutii ale statului care au descoperit calculatorul si imprimanta acum un an. Ministerul Justitiei nu avea imprimante in tribunale pana anul trecut. In al doilea rand, pentru noi este foarte important faptul ca a inceput sa se dezvolte zona de externalizare, de servicii; din ce in ce mai multe firme au inteles ca este mult mai bine sa te concentrezi pe core businessul tau si sa iti externalizezi anumite procese de business. Foarte interesant este ca Romania a mers mult mai rapid decat celelalte tari surori, sa le zicem: Polonia, Cehia, Ungaria.

    Radu Lucianu: Cuvintele prin care as caracteriza 2007 sunt „se intampla“. Uitativa ce se intampla cu dobanzile: au fost mici la inceputul anului, sau dat credite; acum au crescut, bancile sunt precaute, iar pe finalul de an o sa avem o calmare a vitezei de cumparare. Multi spuneau ca o sa vedem asta in 23 ani de zile, dar la noi s-a intamplat repede. La noi a scazut foarte mult yieldul, rata de intoarcere a banilor; la fel de repede o sa isi revina. A fost mult prea mult, a trebuit sa scada si va trebui sa recupereze. Aminteati de Polonia, Ungaria si Cehia: toti banii au venit aici. Nu stiu daca anul viitor ii vom mai regasi aici sau peste doi ani de zile. Eu am spus ca aceasta crestere va mai tine inca doi ani, insa va fi mult mai calma. Dupa aceea va trebui sa stam putin sa respiram, sa ne tragem suflul. Atunci cand alergi 10 kilometri mai te si opresti si mai mergi si la pas putin.

    Liliana Solomon: Ce inseamna pentru dumnevoastra criza creditelor ipotecare „subprime“? O simtiti?

    Radu Lucianu: Deocamdata nu si nu o vom simti atat timp cat bancile noastre sunt precaute. Mergeti si luati un credit de la banca, sa vedeti cate lucruri vi se cer. In America mergeai la banca si spuneai ca vrei sa cumperi un apartament si primeai imediat credit. La noi trebuie sa demonstrezi, sa arati, ti se iau la tocat veniturile.

    Mariana Gheorghe: La noi nu sunt la fel de relaxate conditiile de creditare, nu am ajuns inca la faza aceea, pentru ca piata imobiliara a inceput de-abia de doi ani.

    Radu Lucianu: Nu cred ca se va ajunge la cum este in afara. Vom simti poate o criza a celor care nu vor mai lua asa de usor credit ca sa cumpere.

    Liliana Solomon: Daca ne gandim totusi ca o mare parte dintre investitorii romani sunt fonduri finantate in Vest si daca acesti bani nu mai exista in Germania, Anglia, Austria, Italia, practic se va cunoaste si aici.

    Radu Lucianu: Stiti care este culmea? Daca ei mergeau sa cumpere ceva sau dezvoltau ceva cu fonduri luate de afara, acum vin si au finantari de 70% obtinute din piata locala. Nici ei nu mai simt asa o durere. Vor simti o durere in doitrei ani de zile, cand actionarii vor veni si vor spune „vinde“. Problema mare este alta: noi am tot construit, si malluri, apartamente nu mai spun. Fondurile au cumparat, 20, 30, 100. Am cumparat si noi aici, cate unul, cate doua, cate trei. La un moment dat, aceste apartamente vor iesi in piata. Va rezulta o inflatie de apartamente.

    Mihai Rohan: Eu va contrazic putin. Noi inainte de 1989 construiam 150.000 de apartamente pe an. Este o cerere acum, nesatisfacuta, de circa un milion de case, iar noi construim 50.000 pe an.

    Marius Persinaru: Cred ca problema este ca oamenii nu or sa mai aiba returul pe care il au acum la investitii. Pana acum lumea se gandea: imi bag banii intr-un depozit in euro, unul in lei, cumpar actiuni, iau pamant sau imi iau o casa si peste cinci ani capat retur de 100%. Problema este ca nu or sa mai capete returul acela. Isi vor lua un apartament, dar s-ar putea ca intr-un an valoarea sa creasca, spre exemplu, numai cu 5%. Cred ca asta se va intampla.

    Radu Lucianu: Este problema si la ce valoare revinzi.

    Mariana Gheorghe: Toate dezvoltarile acestea imobiliare fara a te gandi la utilitati la drumuri, la acces… Vorbeam de Pipera, este o monstruozitate sa ai o singura strada pentru un cartier in care se fac sau vor sa se faca si blocuri turn. Si fiindca tot vorbeam de doua cuvinte, acestea sunt infrastructura si piata muncii si amandoua vor limita acest boom, pentru ca vor fi constrangeri in dezvoltarea cererii bancare, nu neaparat pentru ca nu ar fi cerere de apartamente. Este problema ca sectorul privat 
sa dezvoltat fara ca sectorul de stat sa isi realizeze rolul sau de administratie. Ceea ce este imbucurator este ca totusi sectorul privat s-a dezvoltat in acest an fantastic de dinamic in ciuda acestor neconcordante din sectorul administratiei de stat.

    BUSINESS Magazin: Ati folosit niste cuvinte dinamice pentru a descrie anul 2007. Nu este aceasta crestere prea rapida? Se vorbeste de conceptul de „bule“, spre exemplu cea imobiliara. Care este cea mai mare temere legata de 2008?

    Mihai Rohan: Eu consider ca pretul petrolului este cea mai mare temere. Si nu numai pentru anul viitor.

    BUSINESS Magazin: Dar a devenit Romania atat de interconectata incat sa depinda de contextul mondial?

    Mihai Rohan: In mod sigur, da. Toti depindem de petrol, de la energie electrica la incalzire si la ciment, la orice. De pretul petrolului depinde orice.

    Liliana Solomon: Romania este parte din UE si suntem afectati direct de ceea ce se intampla in economia globala. Bine, criza subprime nu nea atins, dar nu inseamna ca nu o va face; conteaza cat va mai dura criza, daca va mai dura un an de zile pana sa se curete, este posibil sa ne afecteze la un moment dat. Cred ca in Romania sunt alte aspecte importante. Pentru mine, intrebarea este ce se intampla din punct de vedere a ceea ce se numeste „public policy“. Anul viitor va fi un an de alegeri. Clar, avem o agenda sociala care este necesara. Un lucru care a facut Romania foarte atractiva este taxa de 16%, dar ce se intampla daca aceste taxe ajung la 30%, la 35%? Se intampla frecvent in economia globala, dar in locuri unde economia este „home made“. Cu siguranta ca subprime sau pretul petrolului sunt factori care ne pot afecta, dar poate nu atat de mult ca sa duca la o schimbare a regimului de taxe. Daca taxele se dubleaza pentru ca vedem ca guvernul nu are destui bani pentru a face infrastructura, scoli, sanatate si asa mai departe, cresterea Romaniei la momentul respectiv nu va mai fi la fel. O multime din banii care intra astazi in Romania sunt pentru ca „return on investment“ul (ROI) este atat de mare, la un nivel al taxei de 16%, foarte atractiv pentru investitori. Si nu numai in real estate, chiar si banii in industria noastra se pot duce in India, in China, in Turcia, se pot duce in alte parti. Noi suntem constienti in grupul Vodafone ca in momentul in care cresterea din orice motiv, cand ROI nu mai este la un nivel atractiv, banii acestia se pot duce in alte parti. Deci, daca ma intrebati pe mine ce ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult, este ce se va intampla anul viitor si care vor fi deciziile economice care vor fi luate in Romania ca sa asigure cresterea sectorului industrial.

    Marius Persinaru: Care este strategia politicului din Romania? A fost foarte simpatic: daca ii intrebai pana in ianuarie 2007, raspunsul era „Strategia noastra este sa intram in Uniunea Europeana“. Fals! Asta nu este o strategie, este cel mult un scop. Partea si mai simpatica este ca am intrat in UE si… strategia dupa ce am aderat care este? Se leaga foarte tare de ce a spus doamna Solomon, pentru ca noi suntem in Uniunea Europeana, dar nu stim care este rolul nostru aici si ce valoare dam noi existentei in UE, nu stim exact din ce traim noi in Uniune, pentru ca daca banii se duc in India, Turcia, China si nu uitati ca avem un pericol si mai apropiat in Balcani…

    Mariana Gheorghe: Dar dumnevoastra vedeti in 2008 posibila definirea unei politici economice coerente?

    Marius Persinaru: In 2008 nu cred, dar pe un termen mediu de 23 ani, lipsa de strategie in privinta existentei noastre in UE mie mi se pare cel mai dureros lucru, pentru ca nu ne vom gasi locul si nu stiu ce vom face noi acolo.

    Mariana Gheorghe: Ceea ce este foarte important in strategia asta nu este o colationare a tuturor strategiilor punctuale ale unui sector si economii, ci o strategie coerenta care porneste de la resurse, de la cererea de piata si de la a defini acele directii in care avem un avantaj comparativ. Nu ne putem baza doar ca investitorul din afara sa ne determine directia in functie de interesul lui este jocul pietei si acesta trebuie sa functioneze. Si aceasta coerenta a strategiei nu o vad in 2008. Iar o decizie la fiscalitate este cel mai usor de luat.

    Marius Persinaru: Mie cel mai tare imi este frica de faptul ca este un tren care trece rapid pe langa noi. Daca noi ne trezim sa facem strategia aceasta peste doi ani, va fi prea tarziu.

    Liliana Solomon: Dar cum se finanteaza o tara in mod normal? Din taxe, TVA, plus taxele de la angajati si daca mai este ceva de privatizat. Intrebarea actuala este de unde vin acesti bani, deoarece stim ca avem un deficit si Romania nu se poate finanta. Deci Romania este de fapt „bankrupt“ (in faliment n. red.). Daca nu ar intra banii investitorilor, investitiile straine directe, banii care vin de afara, nu ar fi bine deloc.

    Tudor Furir: Eu as vrea sa comentez putin problematica legata de populatia tarii. De fapt nu sunt 22 de milioane de romani si pentru mine este o temere. Eu vad ca segmentul meu de consumatori, in general de 2025 de ani, se diminueaza. Si nu neaparat in Bucuresti unde piata este foarte tumultuoasa, ci in zonele urbane medii, unde distribuitorii mei sunt ingroziti de faptul ca nu au oameni la nivel de vanzatori, de operatori in depozit, joburi de entry level, unde pe urma iti cresti oameni care sa faca apoi diferenta in business. Si vad si la mine, baza piramidei se subtiaza.

    Radu Lucianu: Daca vom continua sa platim muncitorii in constructii cu 500 de euro… Domnul Rohan probabil stie mai bine ca sunt constructori care actualmente au ajuns sa plateasca muncitori cu 1.500 de euro. Comparabile cu salariile de afara.

    Mariana Gheorghe: Si vor veni inapoi cei de afara?

    Radu Lucianu: Nu stiu daca vin. Nu mai vin, dar macar nu mai pleaca. Va dau un alt exemplu, forta de munca pentru cei din real estate. Eu nu am de unde sa imi iau oameni. Avem un master cu ASEul. Nici nu am din ce sa aleg. Mie imi trebuie niste oameni care macar sa aiba bazele economice. Daca dintr-o suta opresc unul, este mare lucru. Trebuie sa aiba o tinuta anume. Pentru mine este un risc.

    BUSINESS Magazin: Este bursa o „bula“? A inceput bine anul, apoi a fost si mai bine si deodata a scazut foarte mult. Apoi a venit Transgaz cu o suprasubscriere foarte mare.

    Stere Farmache: La Transgaz este vorba de un grad de subscriere care a luat prin surprindere. Partea buna a lucrurilor este ca 2007 a fost un an sarac in oferte publice, cred ca 2008 va fi anul in care samanta sadita va da roade. Exemple de genul Transgaz vor antrena si alte companii din portofoliul statului, dar si din mediul privat, sa faca acest pas. In 1999 era dificil sa faci o oferta de succes chiar si pentru doua milioane de dolari. In ultimii ani am observat ca lucrurile sau schimbat fundamental, iar acesta este cel putin al doilea exemplu de suprasubscriere. Anul trecut, Transelectrica si-a propus sa atraga 34 de milioane si a atras 224 de milioane de euro; acum, Transgaz a facut o oferta de 66 de milioane de euro, iar disponibili au fost aproape 2 miliarde. Cand vorbim de miliarde este deja altceva, este deja un semn ca piata de capital incepe sa functioneze.

    BUSINESS Magazin: Daca RCS&RDS ar fi preferat bursa de la Bucuresti in locul celei de la Londra, ce credeti ca s-ar fi intamplat?

    Stere Farmache: Aproximativ acelasi lucru. Sectoarele de comunicatii si de energie sunt in general bine primite de investitori. Si cred ca, chiar daca anul 2008 va reprezenta din punct de vedere cantitativ un an cu un numar limitat de oferte, trebuie sa stiti ca ele nu au aparut intamplator. Transgaz este a doua companie dintr-un calup de sapte companii pentru care sa ales ca solutie de privatizare oferta publica. A doua companie si al doilea succes.

    Liliana Solomon: Datimi voie sa pun o intrebare: multi dintre noi au lucrat pe pietele de capital si stim ca atunci cand aduci ceva la bursa, vrei ca bursa respectiva in sine sa fie lichida si sa dea o anumita garantie. Al doilea lucru important este ceea ce vinzi (si nu ma refer la Transelectrica sau Transgaz) si motivul: poti sa o faci pentru a atrage bani sau pentru a aduce un management mai bun. De fapt, listarea presupune ca un activ care este subevaluat sa fie pus in lumina cu un management competent care sa iti creasca compania. Daca e sa revin la intrebarea dvs. referitoare la RCS&RDS, eu cred ca la Bucuresti ar fi scos mai mult. Daca ne uitam la ce sa intamplat pe bursele straine la sfarsitul anilor ‘90, cand evaluarea se facea pe clickuri (nu contau cashflowul, investitia etc.), faptul ca nu sa putut face IPO pe RCS&RDS inseamna ca piata de acolo a considerat ca de fapt compania nu valoreaza atat.

    BUSINESS Magazin: Cum a fost 2007 din punctul de vedere al profitului?

    Mariana Gheorghe: As incepe eu, pentru ca la noi toata lumea se asteapta la profituri foarte mari. Toata lumea vorbeste de 100 de dolari (pe barilul de petrol n. red.); asta este o binefacere, dar nu numai o binefacere. La noi, de exemplu, costurile au crescut incredibil de mult, nepredictibil. Am avut si cresteri de 100% pe unele segmente de costuri, atat la costuri operationale, cat si la costuri investitionale. Variatia cursului de schimb pentru noi, o companie denominata in dolari, a avut efecte surprinzatoare, iar tot ce a crescut in primele doua trimestre ale anului a fost ras dintr-o miscare in al treilea trimestru din cauza aprecierii leului fata de dolar. Costurile cu forta de munca au crescut cu 25%, in total cu 75% in ultimii trei ani.

    Marius Persinaru: Profitul e si o chestie de flexibilitate. Solutia au fost produsele noi. Sunt oportunitati noi de business odata cu intrarea in UE, chestiuni pe care poti sa ti le adaugi in portofoliu pentru a creste si am avut norocul sa prindem oportunitatea inaintea altora.

    Liliana Solomon: Eu nu l-as numi noroc.

    Tudor Furir: Apropo de produse noi, si la noi intrarea in UE a avut un efect important. Erau multe produse noi pe care noi nu le aduceam in Romania din cauza pretului extrem de ridicat. Acum avem produsele superpremium, care au inregistrat un superboom in acest an.
    Radu Lucianu: In domeniul imobiliar, din pacate, anul asta a fost ca un vapor cu panze. Si a fost vant din spate. Mie greu sa spun o cifra de profit, dar as fi ipocrit sa nu recunosc ca 3035% din cifra noastra de afaceri din acest an a provenit din aceasta crestere artificiala a pietei.

    Mihai Rohan: Cred ca la noi a fost un an profitabil tocmai pentru ca am lucrat la maxim din capacitate.

    BUSINESS Magazin: Doamna Solomon, ati obisnuit piata cu niste profituri frumoase…

    Liliana Solomon: Desigur ca partea de profitabilitate e „a nice thing to talk about“. Dar intrebarea e ce va fi in trei-cinci ani de zile si cum vedem evolutia industriei si economiei in Romania. Este foarte importanta evolutia macroeconomica si cred ca este rolul fiecarui lider de a face un plan cu ce va lansa nou in piata, insa majoritatea lucrurilor care se intampla in piata nu le putem noi influenta: e vorba de salarii, de taxe, de facilitati, de chirii, de schimbul valutar. Cred ca cea mai importanta provocare este sa ne intrebam: daca se intampla ceva rau cu unul din aspectele astea, ce fac, ce plan de business am? Si cred ca diferenta in business se face de catre acei oameni care se gandesc la „daca“ si nu de catre cei care spun ca vor creste si la anul oricum.

  • La scara avionului

    Zi si noapte cu clientii la telefon“, sintetizeaza Nicolae Demetriade, fondatorul si directorul general al agentiei de turism Happy Tour, strategia prin care s-a dezvoltat pe piata de turism. Demetriade si-a deschis agentia in 1996, imediat dupa ce a renuntat la un post de director de directie din compania TAROM, si a intrat intr-o cursa contra cronometru pentru locul intai pe piata. Acesta era ocupat la acel moment de Marshal Turism, agentia omului de afaceri Ion Antonescu, urmata la distanta destul de mare de Nova Touring Eurolines (a omului de afaceri Dragos Anastasiu), Paralela 45 (detinuta de Alin Burcea) si de J’Info Tours (agentia familiei Pavel).

    „Venind atat eu, cat si sotia mea (Carmen Demetriade, partenera de afaceri a lui Demetriade si proprietara agentiei in acte – n. red.) din domeniul aviatiei, principala activitate pe care am centrat agentia la inceput a fost ticketingul“, spune Demetriade. Iar singura sansa de a-i ajunge din urma pe cei patru care erau inaintea lui a fost o abordare diferita a clientului. „Se spune, desigur, ca nu exista conceptul de calitate cand vorbim de vanzarea biletelor de avion, pentru ca biletul e unul si acelasi indiferent de unde il cumperi“, recunoaste Demetriade. Insa omul de afaceri a simtit pe propria piele ca acest concept de calitate se poate aplica si la vanzarea biletelor de avion: „De la solicitarea clientului pana la vanzarea biletului aveau loc cativa pasi: oamenii nostri raspundeau repede la solicitari, oferind doua-trei variante de zbor, iar apoi urmareau clientul dandu-i posibilitatea de a contacta agentul la orice ora de oriunde daca avea probleme – aceasta s-a realizat prin trecerea numerelor de telefon mobil pe toate cartile de vizita ale agentilor“, explica Demetriade. In 2000, Demetriade vindea bilete de avion de 225 de miliarde de lei (10 milioane de euro), cu 10% mai mult decat Marshal Turism.

    Din 2000 si pana in 2007 inclusiv, Happy Tour si-a mentinut pozitia de lider, ceea ce l-a facut atractiv in ochii fondurilor de investitii, dar si a partenerilor strategici care au tatonat piata de turism din Romania. Happy Tour a primit, cel putin in ultimii doi-trei ani, mai multe oferte de achizitie. Din mai multe, Demetriade a ramas in discutii cu trei fonduri de investitii si cu un investitor strategic (un turoperator strain), iar intr-un final a facut publica saptamana trecuta acceptarea GED Eastern Fund II in actionariat.

    Atat Demetriade, cat si GED au refuzat sa dea detalii despre tranzactie, insa Demetriade este convins de cateva lucruri: „Voi ramane directorul agentiei pana la pensie, voi avea mai multi bani la indemana pentru a investi in programe informatice si in oameni, dar nu ma voi duce pe alte segmente de piata“. Demetriade va fi secondat in conducerea agentiei de experti in domeniu, dupa cum arata comunicatul de presa emis de GED Eastern Fund II, filiala a grupului spaniol GED, aflat acum la a patra tranzactie in Romania dupa achizitia Dasimpex, Dragon Star Guard (in joint-venture cu Prosegur) si Romanian Real Estate Partners (in joint-venture cu Warburg Pincus).

    Momentul 2000 a coincis pentru Demetriade si cu o schimbare de birou: a trecut din sediul din Piata Victoriei inapoi la Otopeni, in biroul directorului TAROM. Inapoi pentru ca in compania nationala de aviatie se consumase aproape intreaga cariera anterioara a lui Demetriade: a inceput in aviatia utilitara, apoi a lucrat ca reprezentant al liniei aeriene romanesti in Alger, Amsterdam si Abu Dhabi (unde a stat zece ani). A preluat functia de director TAROM in ianuarie 2001, cand a gasit in contul companiei pierderi de 68 de milioane de dolari pentru 2000, datorii externe si interne si niciun leu in cont, „in afara de un descoperit de cont la ABN Amro, de unde erau platite salariile angajatilor“, spune Demetriade.

    Omul de afaceri, care a lasat agentia de turism pe mainile sotiei, sustine ca acuzatiile care i s-au adus referitor la coincidenta de a fi numarul unu pe piata la ticketing in aceeasi perioada in care conducea TAROM sunt nefondate: „In 2001 am interzis agentiei Happy Tour sa participe la orice licitatie pentru a vinde bilete de avion catre ministere, iar asta continua si acum“. Demetriade insista ca interzicerea a continuat si dupa 2002, cand a parasit TAROM, deoarece nu voia sa isi puna semnatura pe achizitia celor doua Airbus 330 noi (pe care Guvernul de atunci voia sa le cumpere), dupa ce oprise de la zbor celelalte doua Airbus-uri, 310, de la zborurile de lung curier.

    Despre perioada TAROM, Demetriade are multe de povestit. In special despre planul de restructurare pe care l-a facut pentru a scoate compania din pierdere si care prevedea reduceri de costuri in special din zona beneficiilor pentru angajati, precum si din renuntarea la zborurile neprofitabile: „Am facut un plan conform caruia in 2001 compania sa ajunga la 38 de milioane de euro pierdere (de la 60 de milioane in 2000), in 2002 la 8 milioane pierdere, in 2004 pe zero si in 2005 pe profit“, spune Demetriade. Asa s-a si intamplat, desi omul de afaceri nu a mai fost la carma companiei inca din 2002, lucru pe care acum il comenteaza ironic: „Planul a fost urmat pentru ca de la plecarea mea pana cand compania a intrat pe profit au fost patru directori la conducerea companiei si niciunul nu a avut destul timp sa faca alt plan“.

  • Printre dantelele bunicii

    Saptamana trecuta s-a intamplat la Bucuresti un eveniment care tinteste tocmai amatorii de haine nonconformiste cu eticheta „self made“. La intersectia strazilor Coposu si Mantuleasa s-a organizat un targ care a amintit de atmosfera fantastica din lumea zugravita de Mircea Eliade in „La Tiganci“. Locul profesorului Gavrilescu a fost luat de sute de tineri pasionati de moda urbana, iar bordeiul fermecat a fost inlocuit de vila in care se afla clubul La Scena. Punctul de atractie? Targul Fashion East Fair, care a adunat timp pret de o zi 25 de designeri de haine si accesorii, dar si colectionari de obiecte de epoca. Intr-un cuvant, la un nivel mai mic, o combinatie intre celebrele piete vintage din Londra, care atrag actrite precum Sienna Miller sau Keira Knightley, si targurile unde designerii underground isi expun creatiile.

    Ideea a fost inspirata de My Grandma’s Backyard, un targ de haine si accesorii vintage si second-hand, organizat la sfarsitul lunii octombrie in acelasi loc din Bucuresti. „Gabriela (Vlad, organizatorul targului, n. red.) a fost la parintii ei in Italia si a vizitat un targ de vintage. Si-a dat seama ca si in Romania este nevoie de asa ceva“, spune Alina Rosca, unul dintre organizatorii Fashion East Fair.

    Organizatorii spun ca selectia designerilor participanti s-a bazat pe originalitatea viziunii lor asupra materialelor si a croielii, dar si pe capacitatea de a integra elemente de subcultura contemporana (clubbing, gaming). Expozantii de la targ au fost impartiti in mai multe camere: o camera cu haine de epoca, un loc pentru „new concept“ (jucarii urbane, piese de design interior), o camera de second hand, camera designerilor si camera cu accesorii. Spre exemplu, in camera de design interior au fost expuse lustre realizate din capace sau ciucuri, jucarii urbane, iar in camera cu accesorii atrageau atentia cerceii cu motive marine. Pentru a spori atractia locului, a fost invitat coaforul german Charlie Le Mindu, care s-a ocupat de parul unor vedete precum solista electro-punk Peaches si care la Bucuresti a executat tunsori si styling pentru vizitatoarele targului.

    De la targ nu au lipsit designerii deja cunoscuti, precum Maria Lucia Hohan, care desi nu a fost prezenta fizic, a fost reprezentanta prin creatiile ei, sau Carla Szabo, designer de bijuterii urbane. „Preturile variaza de la 50 de lei pentru hainele second hand pana la cateva sute pentru creatiile Maria Lucia Hohan, care sunt cele mai scumpe“, spune Rosca. Organizatorii spun ca bugetul targului a fost de 4.000 de euro si au estimat ca au avut in jur de 500 de vizitatori, in conditiile in care promovarea s-a facut prin e-mail sau din vorba in vorba.

    Alexandra Silvestru, unul dintre designerii prezenti la targ, a atras din prima atentia prin prezenta sa, cu o coafura futuristica. „Locuiesc in Canada, unde fac design si m-am intors de cateva luni in tara. Hainele pe care le realizez sunt facute la comanda, in atelierul propriu, insa am primit deja cateva propuneri sa lucrez cu niste magazine“, spune designerul, care creeaza haine sub marca Ancient Future. „Hainele sunt o combinatie intre tendinte din trecut si ceea ce cred eu ca se va purta in viitor. Materialele variaza de la cele clasice si naturale, precum lana, la cele sintetice“, spune Alexandra, care a realizat si o parada de moda pentru targul My Grandma’s Backyard.

    „In Canada, astfel de targuri reprezinta deja o traditie si se organizeaza de multi ani. Sistemul este asemanator, insa sunt mult mai frecvente, chiar saptamanale. Acolo sunt cautate produsele self-made, de la cosmetice la haine realizate manual de designeri locali, ceea ce nu se intampla aici.“ Designerul a remarcat ca vizitatorii targului au privit camera cu designeri ca pe o expozitie si au fost atrasi mai degraba de vintage si second hand, poate si datorita preturilor. Alexandra spune ca hainele sale sunt cumparate in special de artisti. „Eu fac parte dintr-o comunitate de artisti mai mare, iar pe toata coasta de vest a Americii de Nord sunt multe comunitati de arta de tot felul si de obicei ajung sa creez haine pentru artisti, pentru dansatori.“

    Daca Alexandra se afla inca la inceput in ceea ce priveste comercializarea creatiilor sale in Romania, Adelina Ivan, general managerul marcii Zasha, spune ca de un an isi vinde creatiile, realizate impreuna cu Antonela Badita, in magazinul propriu, dar si in DaDa sau Zebra Society. „La targ am participat cu aproximativ 40 de produse, dintre care am vandut doua hanorace si niste fuste pana la ora pranzului.“ Preturile incep de la 75 de lei pentru un tricou. „Am vandut haine in niste boutique-uri de langa Cannes si urmeaza sa particip in luna februarie la un targ din Tokio“, spune Ivan.

    La standul Blondinne au fost expuse haine din ambele categorii prezente la targ – produse semnate de designeri si haine de epoca, rochii din matase si panza cu imprimeuri colorate. „Jumatate din produse sunt creatie proprie, iar restul le-am luat de la bunica, croitoreasa de profesie. Sunt lucruri vintage autentice, care au o vechime de 20-30 de ani“, spune Oana Unciuleanu, studenta la Facultatea de Arhitectura. „Am vandut o rochie si doua perechi de incaltaminte (botine rosii si negre), dar si cateva curele.“

    Organizatorii spun ca targul va fi organizat o data la trei luni, astfel incat amatorii de haine nonconformiste sau cei care pur si simplu vor sa intre in atmosfera urbana o sa isi poata da intalnire in acelasi loc.

  • Oamenii cu painea si cutitul

    Complimentele noastre Chef-ului!“ este felicitarea obisnuita ce da nota satisfactiei la un restaurant. Unii dintre mesenii multumiti nu stiu insa ca nu maestrul bucatar a fost cel care a gatit efectiv. In ierarhia complicata a unei bucatarii care spera la macar o steluta Michelin misuna de fapt o armata de oameni carora chef-ul le comanda miscarile ca un maresal, uneori fara sa atinga el insusi nici macar un aliment.

    Cautand prin istorie, gasim la loc de cinste figura primului „chef de cuisine“, pe numele sau Marie-Antoine (Antonin) Car’me (1784-1833), supranumit si „bucatarul regilor sau regele bucatarilor“ si cel ce a incetatenit traditionala toca inalta a bucatarilor. Initial folosit pentru a denumi persoana care conducea personalul din bucatarie, termenul de „chef“ s-a generalizat, pentru ca in prezent sa defineasca orice bucatar profesionist.

    Antonin Car’me si-a castigat statutul gatind pentru Charles Maurice de Talleyrand, diplomat francez si apropiat al lui Napoleon, pentru printul regent George al IV-lea si pentru tarul Alexandru I al Rusiei. Mai tarziu, George Auguste Escoffier, o alta figura faimoasa a bucatariei franceze, a imaginat un sistem de organizare care aduce conducerea unei bucatarii aproape de rangul unei arte militare. Fiecarei sectiuni sau operatiuni din bucatarie ii revine un „chef“. Asa incat data viitoare cand impartiti complimente va trebui sa va ganditi intai ce ati avut la masa si sa-l aveti in vedere pe acel bucatar care v-a multumit gusturile, dintre urmatorii: Executive Chef, Sous Chef, Chef de Cuisine, Chef de Partie, Pastry Chef, Fish Chef, Roast Chef, Vegetable Chef, Sauté Chef – si lista mai poate continua, insa acestia sunt cei mai importanti.

    Executive Chef este cea mai inalta functie si presupune cele mai multe responsabilitati, in primul rand manageriale si abia in al doilea rand culinare: de supraveghere a operatiunilor din bucatarie, de concepere a meniurilor etc. Printr-o analogie cu lumea filmului, Executive Chef este regizorul, iar Chef de Cuisine este primadona, vizionarul si creatorul meniurilor reprezentative pentru „haute-cuisine“. El este cel care isi pune amprenta asupra stilului unui restaurant, el creeaza identitatea culinara a fiecarui local. In unele cazuri, cele doua titluri – Executive Chef si Chef de Cuisine – se intrepatrund si devin sinonime.

    Urmatorul in ierarhie este Sous Chef, asistentul direct al unuia dintre cei doi de mai sus si cel ce ii poate inlocui la nevoie. El este intotdeauna in bucatarie, intocmeste meniul zilei, face inventarul, supravegheaza personalul. Urmeaza adevaratul bucatar – Chef de Partie, cel care efectiv mai si gateste. Si nu in cele din urma, orice bucatarie care se respecta are si un Pastry Chef, o functie distincta, un fel de stat in stat, de coordonare a unui segment total independent, acela al patiseriei si deserturilor.

    Asa incat, la capatul unei mese care v-a placut, probabil ca exprimarea cea mai corecta ar fi „Complimentele noastre Chef-ilor!“. Si nu din considerente de politete, ci pentru ca fiecare a avut cate o contributie decisiva la armonia din farfurie.

    Anca Mitu este director general al Privileg Catering

  • Sapte destinatii pentru 2008

    1. Printre destinatiile cele mai interesante ale anului 2008 se numara Laosul, dupa ce in 2007
    s-au purtat Vietnamul si Cambodgia. Turistii se pot delecta explorand complexul de temple Wat Phou si capitala Vientiane, plimbandu-se cu barci luxoase din lemn de tek pe Mekong sau infruptandu-se din specialitatile de la 3 Nagas.

    2. Pe continentul african se contureaza ca destinatie de luat in calcul Mozambic, tara care si-a castigat independenta in 1975 si a evoluat de la o zona greu incercata de razboi la o poveste de succes economic. Se recomanda in special zona coastei mozambicane si mai ales cea a arhipelagului Bazaruto, unde se gasesc specii rare de animale, ca vaca de mare sau coralii.

    3. Odinioara doar o escala in drumul spre Galapagos, Quito, capitala statului Ecuador, inaltata la o altitudine de circa 2.800 de metri, isi intampina vizitatorii cu un centru istoric renovat, cu o investitie de 200 de milioane de dolari angajata pe perioada a sapte ani.

    4. Imortalizate in literatura, zapezile de pe cel mai inalt varf al Africii, Kilimanjaro, nu vor mai putea fi admirate prea multa vreme daca se adeveresc previziunile oamenilor de stiinta, care sustin ca ghetarii de pe acest munte vor disparea in cateva zeci de ani. Un motiv bun pentru a-l include pe lista destinatiilor de explorat cat mai curand.

    5. Cei aflati in cautarea unui vin bun pot alege un sejur in regiunea maghiara Tokay, care isi recastiga renumele avut odinioara pentru calitatea licorilor sale. Pentru a intra mai bine in atmosfera locului se poate opta pentru sederea intr-un vechi castel al zonei transformat in hotel de lux.

    6. Turistii melomani se pot indrepta catre Liverpool, cunoscut mai ales ca loc de origine al celebrilor Beatles. Orasul industrial Liverpool isi sarbatoreste in 2008 cea de-a opt suta aniversare, precum si desemnarea sa drept capitala culturala europeana. Nu trebuie ratate diversele concerte sustinute de trupe in curs de afirmare sau deja celebre si mai ales concertul lui Paul McCartney de pe stadionul Anfield, de pe data de 1 iunie.

    7. Cei plictisiti de St. Tropez pot incerca o excursie la Hvar, localitate situata pe noua Riviera, coasta dalmata a Croatiei, ce se umple pe timpul verii de iahturi si amatori de petreceri.