BusinessMagazin

Blog

  • Monica Florea, CEO şi fondatoare UP Generation: Ai carte, ai parte, dar abilităţi de viaţă ai?

    Fac parte dintr-o generaţie care a crescut „cu burta pe carte”. O generaţie de copii ai căror părinţi îşi doreau să ne facem toţi doctori, ingineri, avocaţi şi contabili când o să fim mari. Să ajungem bine. „Pune mâna pe carte! Numai aşa o s-ajungi departe!”, „Ai carte, ai parte!”, „Pune burta pe carte ca să n-ajungi la sapă!” sunt doar câteva dintre îndemnurile (şi chiar ameninţările) binecunoscute ale perioadei.

    Nu mă plâng, cartea este cea care m-a făcut ce sunt astăzi, însă, dincolo de carte, am avut suficiente contexte de creştere pe care părinţii şi viaţa mi le-au predat. Toată cunoaşterea venită din multă carte a fost şi rămâne foarte bună, e piatra de temelie pentru fiecare dintre noi, dar mi-aş dori foarte tare să depăşim acest miraj al cărţii ca reţetă unică şi indubitabilă a reuşitei personale şi profesionale.

    Educaţia pe care o primim în şcoală, competenţele tehnice, profesionale pe care le dobândim reprezintă o condiţie necesară pentru reuşită, dar nu este de ajuns. Ce ne facem când ajungem în viaţă total nepregătiţi, că doar cunoştinţele şi notele de 10 din şcoală nu ne sunt de ajuns? Din ce carte învăţăm despre viaţă? Cine ne predă cum să ne construim ca oameni întregi? Cum să construim relaţii, cum să ne dezvoltăm în aliniere cu noi şi cu aspiraţiile noastre? Cum să lucrăm în echipă pentru un scop mai înalt? Cum să comunicăm bine ce avem nevoie să se întâmple, cum dăm feedback constructiv, cum ne gestionăm emoţiile şi nu rămânem prăbuşiţi? Cum găsim soluţii la probleme, fără să rămânem blocaţi în „aşa (nu) se face”?

    În viaţă, avem nevoie şi de multă pricepere… în ale vieţii. Îi spun adesea propriului copil că viaţa nu este despre toate căderile din noi, ci despre toate ridicările pe care le reuşim. Cine ne învaţă şi cum deprindem ştiinţa şi arta de a ne construi ca oameni şi de a croi un drum spre reuşita noastră? Într-o lume care se derulează într-un ritm comparativ cu cel al trenurilor TGV şi în care AI-ul este în stare să rezolve deja o mulţime de taskuri în locul nostru, reuşita nu (mai) ţine doar de cunoştinţele şi specializările pe care le deţinem, ci mai ales de abilităţile de viaţă pe care le stăpânim. Am văzut şi simţit din plin aceste lucruri în cei peste 25 de ani de experienţă în business, în companii româneşti de top, în care am avut ocazia să lucrez cu numeroase echipe formate din tineri şi nu numai. Împlinirea aceasta vine dintr-o împletire armonioasă a abilităţilor de viaţă pe care le stăpânim şi a competenţelor profesionale pe care le-am dobândit. Lipsa acestora ne împiedică de multe ori să ne atingem potenţialul maxim.

    Ce înseamnă concret abilităţi de viaţă şi de ce trebuie şi ele „studiate” şi deprinse la nivel de competenţe de viaţă?  Odată intraţi în câmpul muncii, avem să ne dăm repede seama (dacă vem noroc!) că nu competenţele profesionale sunt cele care ne pun cele mai mari probleme, ci abilităţile personale pe care le stăpânim. Acestea ţin de zona de colaborare, relaţionare, adaptare, gestionare emoţională, capacitatea de a lua decizii, comunicare efeicientă, toleranţa la frustrare, capacitatea de a da şi primi feedback, rezilienţa ş.a.m.d. Aceste abilităţi de viaţă sunt multe şi complexe – depinde cât de dispuşi suntem să ne asumăm efortul de a antrena cât mai multe dintre ele, pentru a avea o viaţă armonioasă şi aliniată cu noi. Abilităţile de viaţă sunt acele lucruri care ne potenţează şi ne întregesc ca oameni, care ne ajută să ne atingem potenţialul, sunt abilităţi socio-cognitiv-emoţionale responsabile cu reuşita personală, care ne ajută să facem faţă cu succes provocărilor cotidiene şi profesionale. Mai mult, sunt acele competenţe care ne ajută să ne lărgim perspectiva de cunoaştere a propriei persoane şi de a ne raporta corespunzător la noi şi la cei din jur. Sunt lucrurile care fac diferenţa în viaţă.

    Aşa cum pentru intrarea la liceu sau la facultate ne pregătim ani de zile,  tot aşa e necesar să ne pregătim şi pentru viaţă. Ideal este ca această pregătire să se faca în şcoli, iar noi în programele de mentorat să rafinăm perspective, dar cum nu se face, trebuie să pornim cu abecedarul pregătirii, de aceea, perioada în care punem aceste competenţe din zona de viaţă, carieră şi business se poate întinde pe doi sau trei ani, iar pentru cine vrea aprofundare – chiar patru ani.  Acesta este cu adevărat timpul pe care e necesar să-l oferim pentru a porni în viaţa de adulţi din pole position, aşa cum îmi place mie să spun. Nu ne învaţă nimeni despre cum devenim adulţi responsabili, asumaţi, aliniaţi cu noi şi aspiraţiile noastre, astfel încât călatoria aceasta numită viaţă să nu fie doar o trecere oarbă, fără rost şi fără sens… Despre rostul şi sensul acestei vieţi nu ne învaţă nimeni. Ştim atâţia oameni şi atâtea generaţii care bântuie prin vieţi care nu-s despre ei. Şcoala, mediile sociale, profesionale şi nici părinţii nu pregătesc copiii şi tinerii pentru viaţă, nici pentru cea personală şi nici pentru cea profesională. Mai exact, nu îi echipează cu acele abilităţi de viaţă care îi construiesc ca oameni, ca indivizi ai unei societăţi, nu pune accent pe practică, aplicabilitate şi funcţionalitate a cunoştinţelor studiate. Pentru a asimila informaţii, este nevoie ca toate conceptele teoretice să fie integrate într-o perspectivă practică. Generaţiile s-au schimbat, rezonează cu o altă abordare, tinerii au alte valori, sunt obişnuiţi să înveţe diferit, mai interactiv, cu mai mult ajutor din partea tehnologiei, iar sistemul educaţional românesc, din păcate, nu reuşeşte la acest moment să răspundă nevoilor actuale şi viitoare, atât ale tinerilor, cât şi ale societăţii. Avem generaţii foarte diferite faţă de cele din trecut şi viitorul este impredictibil, iar diferenţa între nevoile existente şi ceea ce oferă sistemul în acest moment devine tot mai mare. Ştiţi câtă orientare educaţională şi vocaţională se face în şcoală? Fix atât cât poate să ofere un consilier vocaţională pentru 800 de elevi, aşa cum rezultă din ultimul studiu din acest an, iar din informaţiile pe care le-am întâlnit, în licee nu reuşesc să facă orientare vocaţionala pentru tineri, pentru că sunt 1200 de elevi în şcoală, iar consilierul vocaţional este şi profesor de psihologie, şi acoperă şi alte roluri, pe lângă cele enunţate. Nu e de mirare că tinerii ajung în viaţa de adulţi total nepregătiţi, incapabili să se descurce, să fie autonomi şi independenţi din toate punctele de vedere, că sunt pe drumuri profesionale care nu-i reprezintă, că ajung în facultăţi pentru care nu au interese şi abilităţi. Apoi, pentru că nu au contexte de viaţă la care să fie expuşi, nu au  capacitatea să gândească critic, să formuleze întrebări despre ei înşişi, să caute perspective sau să găsească soluţii şi alternative la situaţiile cu care se confruntă.

    Apar rapid şi greutăţile, frustrările, pentru că angajatorii îşi doresc oameni capabili să gândească independent, să colaboreze, să fie autonomi, să aibă iniţiativă, să fie autodidacţi şi să depăşească momentele critice cu succes. E primul şoc. Pentru că tinerii pornesc în viaţă cu aşteptări total nerealiste. De aceea, au o mai mare tendinţă să fugă de la primele trânte ale vieţii. Adolescenţii şi tinerii se simt debusolaţi şi copleşiţi, pentru că nu reuşesc să-şi găsească o traiectorie în viaţă în acord cu aspiraţiile şi abilităţile lor. Un studiu pe care l-am realizat în primăvara acestui an la UP Generation ca să înţelegem mai bine ce nevoi şi motivaţii au tinerii a relevat provocări majore:

    1. Teama de eşec (78%)

    2. Lipsa unei direcţii în viaţă – parcurs profesional

    3. Lipsa încrederii de sine

    4. Stresul, anxietatea.

    Tinerii de azi sunt ambiţioşi, au dorinţa de a reuşi, dar le lipsesc, aşa cum ne-au lipsit şi nouă în anii noştri tineri, perspectivele practice şi îndrumarea necesară. Doar că, în vremurile noastre, timpul era mai blând cu noi, cunoaşterea era limitată sau greu accesibilă, pe când astăzi suntem într-o altă viteză, alt ritm şi mai ales la un alt nivel.

    Astăzi, tinerilor le este tot mai greu să-şi găsească drumul şi calea de urmat spre reuşita personală şi profesională. Da, tinerii din ziua de azi au nevoie de mai mult ajutor din partea noastră şi de susţinere reală din partea mediilor în care ei cresc şi se dezvoltă. Mediul educaţional, mediul profesional şi mai ales susţinerea părinţilor, nu făcându-le treaba şi luându-le lecţiile pe care le au de învăţat, ci pregătindu-i să facă faţă cu succes acestora. Cred că, dincolo de sistem, este responsabilitatea fiecărui părinte să se ocupe de îndrumarea propriului copil, iar azi, în vremurile pe care le trăim, există soluţii ca să putem aşeza pentru generaţiile tinerilor noştri un altfel de drum, o altfel de viaţă. Avem nevoie un context de educaţie alternativă care oferă o altfel de învăţare, adaptată la nevoile tinerilor, diferită de cea pur teoretică cu care sunt obişnuiţi. Primul pas este să explorăm alături de ei talente, pasiuni, să identificăm caracteristici ale personalităţii lor, să identficăm abilităţi şi interese, să începem să căutăm perspective aliniate cu ei, soluţii, ghidându-i prin tehnici, metode, unelte explicate pas cu pas, construind jocuri de rol şi scenarii care să le antreneze abilităţile formate. Munca în echipă, comunicarea, controlul emoţiilor, gândirea critică, procesul de a lua decizii, mindsetul, autocunoaşterea – acestea sunt doar câteva dintre abilităţile care trebuie antrenate de timpuriu, încă din şcoala generală.

    Tinerii învaţă prin experimentare, prin descoperire, prin lucru în echipă, trebuie implicaţi în situaţii reale de viaţă. Au nevoie de briefuri şi responsabilităţi reale. Cred foarte tare că am ajuns într-un moment în care nu mai putem ignora importanţa educaţiei şi mai ales a educaţiei pentru viaţă. E timpul să ne întrebăm: ai carte, chiar ai parte? Şi să acţionăm pentru a construi vieţi fericite. Pentru noi, pentru copiii noştri, pentru viitoarea generaţie de profesionişti şi de antreprenori. Cred cu toată convingerea mea că doar aşa putem produce cu adevărat o schimbare în România.  

    Monica Florea este CEO şi fondatoare a UP Generation, antreprenor cu 25 de ani de experienţă de business. Ea s-a aflat la conducerea unor companii româneşti de top, cu implicaţii în multiple industrii, unde a avut oportunitatea să lucreze cu tineri şi să constate lipsa de perspective practice şi îndrumarea necesară, în ciuda talentului şi dorinţei acestora. Din dorinţa de a produce o schimbare, de a le fi sprijin tinerilor şi de a da mai departe experienţa şi expertiza acumulată, antreprenorul a dezvoltat un program educaţional transformator dedicat liceenilor, studenţilor şi absolvenţilor universitari, având ca scop echiparea acestora cu abilităţi profesionale şi personale care să-i conducă spre reuşită. UP Generation îşi propune să contribuie la dezvoltarea noii generaţii şi la a aduce împreună generaţiile care pot crea un mediu de business puternic în România.

  • Dragoş Sîrbu, CEO Flanco: Suntem într-un proces de reaşezare a identităţii de brand, într-o fază de creştere a businessului. Cred că suntem la 15-20% din potential

    Flanco se află într-un proces de reaşezare a identităţii de brand, după o perioadă lungă şi agitată, într-o fază de creştere a businessului, care este undeva la 15-20% din capacitatea reală a companiei, este de părere Dragoş Sîrbu, CEO Flanco.  

    ”Cred că suntem una din mărcile emblematice din România, pe zona electro-IT, cu o istorie de 30 de ani. Am trecut prin multe. Am pornit cu un magazin în Bucureşti, am fost printre primele companii cumpărate de un fond de investitii, listată la bursă, intrată în insolvenţă, apoi am ieşit din insolvenţă, am trecut prin pandemie, post-pandemie. Suntem într-o fază de recuperare de business şi de creştere. Cred că suntem pe la 15-20% din ce putem noi ca companie. Avem încă un gap mare fată de ce putem face cu adevărat”, a spus managerul în cadrul conferintei ZF Branduri Româneşti.

    În prezent, circa 10% din produsele vândute de Flanco sunt fabricate local, o pondere mai mare decât în trecut, Dragoş Sîrbu mentionând că este important să fie perceputi ca un brand românesc şi să sustină economia locală.

    În opinia managerului, locul în care este fabricat produsul reprezintă doar unul din factorii care influentează comportamentul de consum. ”Pentru anumiţi clienţi, de generaţie 35+ şi mai sus, contează dacă e produs în România. Pentru alţii, contează mai mult preţul, serviciile de care pot beneficia la achizitie, lucrurile care oferă calitate vietii”. 

    Consumul din România a fost influentat în ultimii ani de o serie de factori, interni sau externi

    Am avut 4 tipuri de comportamente de consum în timp. Până prin 2019, cumpăram orice, şi dacă aveam nevoie şi dacă nu. Al doilea comportament, în pandemie, când stăteam în casă şi cumpăram foarte scump. Apoi am ieşit din pandemie şi am intrat într-o perioadă cu război la granită şi criză energetică, şi a fost interesant că electro-IT a împrumutat ceva din fashion, se cumpăra foarte ieftin sau foarte scump. Iar acum, de

    vreun an, un an jumătate, avem un comportament de consum foarte raţional, lipsit de emoţie”, spune Dragoş Sîrbu. O exceptie a fost perioada Campionatului de Fotbal, la care a participat şi echipa natională, iar timp de 2 luni s-a remarcat o creştere a vânzărilor de televizoare. În esentă, rămâne de actualitate un comportament profund rational.

    Retailerul electro-IT Flanco, al doilea cel mai important actor din sector după cifra de afaceri, a avut anul trecut vânzări de aproximativ 1,27 mld. lei, în creş­tere cu 20,5%, cu o retea de circa 160 de magazine şi platforma online. La începutul lui 2024  compania a anuntat că se repozitionează pe piată şi intră pe segmentul de discount, redenumindu-se Flanco Smart Discounter. În 2026 toate punctele de vânzare ale retelei ar urma să funcţioneze sub noua identitate.

    În ceea ce priveşte pietele externe, Dragoş Sîrbu a subliniat că nu există planuri imediate pentru a deschide magazine în străinătate, dar Flanco vinde în Bulgaria şi Ungaria prin canale digitale. ”Am învăţat multe lucruri despre aceste tări din online, deci dacă apare oportunitatea să deschidem un magazin acolo, avem primii paşi făcuţi”. În paralel, el spune că sunt încă oraşe din România în care retailerul nu a intrat.

    În prezent, la nivel national, conversia este la circa 20%, la un total de 50 de milioane de vizitatori.  

    Anticipând 2025, managerul spune că războiul din Ucraina încă are un impact vizibil asupra pietei locale, cu atât mai mult cu cât el a venit după pandemie şi s-a suprapus cu criza energetică, rezultatul fiind că şi consumatorul român a devenit mult mai precaut şi atent la pret. Acest comportament se va mentine şi anul viitor.

    ”Totuşi, cred că 2025 va rămâne un an mai mult sau mai puţin bun, dacă nu se întâmplă ceva foarte rău la est. În acelaşi timp, România poate fi o rampă de reconstrucţie ulterioară a Ucrainei, care va avea nevoie de materiale şi fortă de muncă”.


     

     

  • Inteligenţa artificială creează coloşi: Profiturile TSMC, gigantul taiwanez care produce chip-uri pentru iPhone-uri, au crescut cu 54% după boom-ului AI

    Taiwan Semiconductor Manufacturing Co a raportat joi un salt de 54% în profitul net pentru al treilea trimestru, pe măsură ce boom-ul cipurilor, determinat de cererea de servere de inteligenţă artificială, se accelerează.

    Cel mai mare producător de semiconductori din lume a declarat că venitul net a fost de 325,26 miliarde NT$ (10,1 miliarde $) în cele trei luni până la 30 septembrie, în creştere de la 211 miliarde NT$ în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Ritmul de creştere a câştigurilor de la an la an s-a accelerat faţă de trimestrul precedent, deoarece veniturile TSMC au depăşit previziunile sale de acum trei luni.

    Compania produce cipuri pentru mai mult de 500 de companii, inclusiv cele mai recente procesoare AI ale Nvidia şi cipurile iPhone ale Apple.

  • Facebook a dat afară zeci de angajaţi pentru că şi-au folosit tichetele de masă să cumpere articole de uz casnic

    Meta a concediat peste 20 de angajaţi din Los Angeles pentru că şi-au folosit tichetele de masă de 25 de dolari pentru a cumpăra articole de uz casnic, inclusiv patch-uri pentru acnee, pahare de vin şi detergent de rufe, scrie FT.

    Concedierile au avut loc săptămâna trecută, cu doar câteva zile înainte ca marţi compania de social media de 1,5 miliarde de dolari să înceapă separat restructurarea anumitor echipe din WhatsApp, Instagram şi Reality Labs, divizia sa de realitate augmentată şi virtuală.

    Reorganizarea a inclus reducerea unor angajaţi şi relocarea altora, au declarat mai multe persoane familiarizate cu deciziile, într-un semn că recenta campanie de eficientizare a directorului general Mark Zuckerberg este încă în curs de desfăşurare.

    La fel ca majoritatea marilor companii de tehnologie, Meta oferă mâncare gratuită angajaţilor care îşi au sediul în Silicon Valley, ca un avantaj. Angajaţilor care lucrează în birouri mai mici, fără cantină, li se oferă credite Uber Eats sau Grubhub, de exemplu, pentru mâncare care să fie livrată la birou.

    Personalul primeşte alocaţii zilnice de 20 de dolari pentru micul dejun, 25 de dolari pentru prânz şi 25 de dolari pentru cină, cu credite de masă acordate în tranşe de 25 de dolari.

  • Sistemul bancar românesc este mai profitabil, mai solvabil şi cu lichiditate mai mare decât media UE. Raportul credite/depozite este de doar 60% în România, mult sub media UE de peste 100%

    Sistemul bancar românesc traversează o perioadă favorabilă din perspectiva principalilor indicatori financiari şi prudenţiali, având în continuare indicatori de solvabilitate, profitabilitate şi structură a bilanţului mai buni decât media europeană şi care sunt plasaţi, totodată, în cele mai bune intervale de prudenţă stabilite de Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

    Profitabilitatea sistemului bancar românesc a fost în creştere în ultimii ani, fiind dublă faţă de media UE, dar sub valorile înregistrate în economia românească reală, potrivit BNR.

    Pe de altă parte, România este la coada Europei din perspectiva intermedierii financiare, având cele mai mici ponderi în PIB ale creditelor şi activelor bancare.

    Şi raportul între credite şi depozite în România este destul de mic, de doar 60%, în timp ce media UE a depăşit 100% (107%), recomandarea europeană fiind ca acest raport să fie mai mic de 100%, conform BNR. Nivelul scăzut al acestui raport indică faptul că există potenţial de creditare pe piaţa românească.

    În privinţa raportului cost/venit pentru sistemul bancar românesc, acesta era în T1/2024 de 49,9%, fiind sub media UE, de 56%, recomandarea europeană fiind ca acest raport să fie mai mic de 50%.

    De asemenea, calitatea activelor s-a îmbunătăţit în ultimii ani în cazul băncilor din România, însă rata creditelor neperformante şi rata creditelor cu măsuri de restructurare, deşi au scăzut puternic şi s-au înjumătăţit faţă de anul 2018, sunt uşor peste nivelul mediu din UE, conform BNR.

    “Sectorul bancar românesc a continuat tendinţa de consolidare a sănătăţii financiare”, susţine banca centrală.

  • Mircea Turdean, Farmec: Dacă nu ai discounturi la raft în această perioadă, ai şanse foarte mici ca produsul să fie vândut. „În marile lanţuri de retail este o creştere semnificativă a discounturilor.“

    Scăderea puterii de consum a românilor a dus la o schimbare a deciziilor de cumpărare, iar clienţii sunt mult mai atenţi la cât şi ce consumă. Mircea Turdean, CEO al producătorului de cosmetice Farmec din Cluj, spune că în marile reţele de retail se înregistrează o creştere semnificativă a discounturilor la produsele listate.

    „Colegii de pe canalul IKA (International Key Accounts) mi-au spus că a fost o creştere semnificativă a discounturilor faţă de anul trecut. A fost o creştere pe care am acceptat-o şi noi pentru că acest canal este cel mai important ca procent şi avem nevoie ca produsele noastre să fie expuse. Dacă nu ai discounturi la produse, ai foarte puţine şanse ca produsul să fie vândut“, spune Mircea Turdean, prezent în cadrul emisiunii ZF 15 minute cu un antreprenor, un proiect Ziarul Financiar şi Alpha Bank. Acest canal, al marilor reţele de retail, este cel mai important pentru businessul Farmec, fiind urmat de comerţul tradiţional, unde intră şi zona de distribuţie.

  • Liam Payne, fost membru One Direction, a murit la 31 de ani după ce a căzut de la fereastră

    Cântăreţul Liam Payne, în vârstă de 31 de ani, fost membru al trupei One Direction, a murit miercuri după ce a căzut de la fereastra unui hotel din Buenos Aires, Argentina, potrivit CNN.

    Incidentul a avut loc la un hotel de pe strada Costa Rica din cartierul Palermo. Poliţia a intervenit în urma unui apel la 911 care raporta prezenţa unui bărbat agresiv, posibil sub influenţa drogurilor sau alcoolului.

    Autorităţile au confirmat ulterior decesul cântăreţului, care a fost găsit pe o terasă interioară a hotelului.

    Cu doar câteva zile înainte, pe 2 octombrie, Payne fusese văzut la concertul din Argentina al fostului său coleg de trupă, Niall Horan.

    Originar din Wolverhampton, Marea Britanie, Payne îşi sărbătorise recent cea de-a 31-a aniversare. El a devenit celebru ca membru al trupei One Direction, formată în 2010 în cadrul emisiunii-concurs „The X Factor”.

    După despărţirea trupei în 2015, Payne a lansat un album solo şi lucra la noi proiecte muzicale. Artistul vorbise deschis despre luptele sale cu abuzul de substanţe, anunţând în vara anului 2023 că era „curat” de şase luni.

    Liam Payne lasă în urmă un fiu de 7 ani, pe care îl avea cu fosta parteneră Cheryl Cole.

  • Premierul Ciolacu anunţă un acord cu Bruxelles-ul pentru reducerea deficitului bugetar pe o perioadă de şapte ani, dar nu dă niciun detaliu relevant

    „Am ajuns la o înţelegere cu Comisia Europeană cu privire la planul fiscal. Este esenţial că experţii Comisiei au fost de acord că România are nevoie de o perioadă de şapte ani în care să facă investiţii masive în economie. Prin urmare, investiţiile vor creşte în următorii ani şi vom continua să investim masiv în economie şi în infrastructură. Aprobăm, aşadar, un proiect major de investiţii ce conectează mari centre urbane prin transport feroviar modern”, a scris premierul Marcel Ciolacu, pe Facebook.

    Niciun alt detaliu însă despre un proiect aşteptat de luni de zile de economişti şi de mediul de afaceri. Pentru că acesta ar urma să limpezească şi felul în care se va face ajustarea fiscală. Un deficit ce se poate apropia în acest an de 8% din PIB nu poate fi redus doar prin efectul creşterii economice, iar guvernul ce vine după alegeri va trebui să aleagă între majorarea impozitelor şi reducerea cheltuielilor publice sau să imagineze o variantă combinată. Ciolacu a sugerat o pistă: nu vor fi tăiate cheltuielile pentru că „vom continua să investim masiv…”. Deci de aici nu se poate tăia, iar din salarii sau pensii nici vorbă să se taie. Cum nimeni nu-şi asumă în campanie majorări de taxe, guvernul va insista că ajustarea fiscală se va face pe termen lung pentru că, după cum spune premierul, „experţii Comisiei au fost de acord că România are nevoie de o perioadă de şapte ani (de reducere a deficitului la sub 3% din PIB – n. red.) în care să facă investiţii masive în economie.”

    ZF  a scris în premieră încă din iulie 2024 că guvernul negociază un acord cu Comisia Europeană pentru reducerea deficitului pe o perioadă de şapte ani, dar trebuie să prezinte în toamnă un plan de redresare fiscală. Dar, în acest moment, nu este clar care taxe vor creşte, există doar bănuiala că, într-o primă etapă, se va reveni la cotele standarde pentru unele facilităţi fiscale, cum ar fi reduceri de TVA la unele produse sau servicii, facilităţile fiscale din construcţii, IT şi agro.

    Cu un acord de reducere a deficitului bugetar pe o perioadă de şapte ani, începând cu anul viitor, şi o reducere graduală de 0,74 pp. din PIB, aşa cum au anunţat premierul şi ministrul de finanţe, înseamnă că punctul de plecare este un deficit în jur de 8% din PIB în 2024.

    Ţinta guvernului, conform tratatelor europene, este un deficit bugetar de 3% din PIB, dar care nu a mai fost atins de România din 2019. Pe de altă parte, din cauza crizelor suprapuse din ultimii ani, mai multe state europene au deficit bugetar peste ţintele din tratatele europene.

    La reducerea deficitului se uită mai cu seamă investitorii în datoria României. Cu cât deficitul şi datoria cresc, cu atât guvernul dă dovadă de un risc mai mare, astfel că finanţatorii cresc dobânzile. În consecinţă, România plăteşte dobânzi mai mari pentru împrumuturi, iar aceste costuri se reflectă indirect în costul de trai din ţară – cresc taxe ca să se plătească datoria şi dobânzile sau se amână sau anulează investiţii. Costul la care se împrumută statul are un efect şi direct, pentru că dobânzile plătite de guvern urcă costul cu dobânzile pentru toată economia.

     

  • Realitatea din PNRR: 5 mld. euro zac necheltuiţi de doi ani în conturile României

    ♦ În România au intrat 9 mld. euro din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), însă numai 3,8 mld. euro au fost cheltuiţi până în acest moment ♦ Comisia Europeană a blocat recent plăţile din cea de-a treia cerere de plată a României, condiţionată de îndeplinirea unor reforme ♦ Numirile politice din companiile de stat şi regimul microîntreprinderilor sunt principalele motive pentru care sumele au fost blocate. 

    Guvernul României nu a îndeplinit toate condiţiile pentru a încasa cele 2,7 mld. euro din cea de-a treia cerere de plată din PNRR, transmisă acum aproape un an, şi urmează ca unele sume din plată să fie blocate, conform comunicărilor instituţiilor în cauză. Nu este clar în acest moment care vor fi sumele blocate, însă ministrul fondurilor europene Adrian Câciu spune că este o amânare de plată şi nu se pierd fondurile.

    Nerealizarea reformelor pentru atragerea banilor din PNRR a devenit subiect de campanie şi de dispută publică  între PSD şi PNL, cele două partide aflate la guvernare, în care fiecare aruncă vina asupra celuilalt. Liderul liberal Nicolae Ciucă spune că este vina guvernului condus de Marcel Ciolacu, care a blocat tranşa a treia. Din guvern fac parte şi miniştri liberali. În aceeaşi vreme însă despre coborârea plafonului pentru microîntreprinderi, unul dintre motivele pentru blocarea banilor, Nicolae Ciucă spune că liberalii se opun scăderii. Alt punct unde s-au blocat fondurile sunt numirile politice în conducerile companiilor de stat, care trebuie eliminate, conform angajamentelor din PNRR. Nu este clar care sunt fondurile care ar putea fi blocate ca urmare a neîndeplinirii acestor reforme, însă estimările arată că ar fi vorba de 1 mld. euro. 

    În aceeaşi vreme însă nu se vorbeşte despre faptul că, în ultimii doi ani şi jumătate, timp în care a guvernat aceeaşi coaliţie, nu s-a cheltuit decât 13% din totalul banilor din PNRR. Pentru că PNRR are două direcţii de realizare: una este atragerea banilor prin îndeplinirea unor reforme asumate, iar a doua este cheltuirea efectivă a banilor.

    Pentru cheltuirea banilor, cifrele arată aşa: 9 mld. euro au intrat în România din PNRR, însă s-au cheltuit numai 3,8 mld. euro. Sunt mai multe proiecte şi plăţi întârziate, au spus în mai multe rânduri consultanţii pe fonduri europene, iar banii zac în conturile Trezoreriei Statului.

    Or, necheltuirea banilor europeni înseamnă acumulare de deficit bugetar. Pentru că orice euro cheltuit de România din bani europeni, din zona de granturi, nu se adaugă la deficit sau datorie publică, pentru că sunt fonduri nerambursabile. Dar orice leu cheltuit din fonduri naţionale care nu are acoperire în venituri merge direct în împrumuturi, la care se adaugă dobânzi de 6-7%.

    Dincolo de problema acumulării datoriei publice – plătită de toţi cetăţenii – mai este presiunea timpului. Fondurile din PNRR trebuie cheltuite, adică investiţiile să fie finalizate, până la finalul lui 2026. Cu alte cuvinte, din 29 mld. euro s-au cheltuit numai 4 în peste doi ani jumate, iar în următorii doi ani şi jumătate România trebuie să cheltuiască restul de 25 mld. euro. Dacă nu va cheltui banii, se vor pierde, cel puţin pe regulamentul actual. Nu este clar în acest moment dacă sunt perspective de prelungire a termenului, cum se întâmplă la fondurile europene clasice.

     

     

     

  • O fabrică de brânzeturi de lângă Câmpina, făcută cu fonduri UE de 2 mil. euro, a fost lăsată în stand-by 4 ani de investitorul italian care a preluat-o, iar acum caută salvare

    Alto Impex SRL au fost una dintre primele companii româneşti care au accesat celebrele fonduri europene SAPARD, în 2006, pentru a face o fabrică de lapte în comuna Proviţa de Jos, aflată lângă Câmpina, în judeţul Prahova. Ea a fost construită de Marius Gabriel Mihailciuc şi deschisă în anul 2008, vândută apoi zece ani mai târziu unui cetăţean italian născut în Iran. Ce s-a întâmplat cu fabrica după această tranzacţie?

    „Căutăm cumpărător sau asociat“, se arată într-un anunţ pe un grup de antreprenori de pe platforma Facebook. Fabrica de lapte, mozzarella şi brânzeturi este nefuncţională de patru ani, explică reprezentanţii săi. Aceasta este controlată în prezent de Mohammad   Kermani Rezazadeh, cetăţean italian, născut în Iran, potrivit termene.ro.

    „Fabrica a fost construită cu 2 milioane de euro, are o suprafaţă de 1.500 metri pătraţi şi un teren de 5.000 metri pătraţi, iar preţul este de 750.000 euro. Este dotată cu centrală pe peleţi şi centrală pe aburi, staţie de sterilizare a apei de cea mai înaltă calitate, spaţii de congelat frig, spaţii de administrare, spaţii de birouri, generator electric de mare capacitate, fabrica este de ultimă generaţie“, se mai arată în anunţ.

    Compania a mai scos fabrica la vânzare şi în urmă cu un an, dar nu a găsit cumpărător. Însă acum sunt trei investitori interesaţi să reia producţia. Unul dintre ei, cu care discuţiile sunt înaintate, este din judeţul Covasna şi are experienţă în domeniu, având o fermă de vaci, o fabrică de brânzeturi de dimensiuni mici şi un abator, conform informaţiilor oferite de vânzător, contactat telefonic de ZF.

    „Ne interesează să aducem un nou investitor, să creăm locuri de muncă şi să producem local, pentru economia noastră“, a spus Ionuţ Bocioacă, primar în comuna Proviţa de Jos, care în această săptămână se va întâlni cu potenţialul cumpărător pentru a discuta despre această tranzacţie.

    Fabrica Alto Impex a funcţionat timp de zece ani şi chiar a avut un contract important cu un mare lanţ de supermarketuri şi magazine de proximitate, în special pentru marca proprie, dar apoi antreprenorul Marius Gabriel Mihailciuc a scos-o la vânzare, motivul principal fiind lipsa lichidităţilor pentru continuarea planurilor de dezvoltare, conform informaţiilor din presă.

    Observatorul Prahovean a scris în trecut că producătorul de lactate Alto Impex, deţinut Marius Gabriel Mihailciuc, antreprenor prezent pe piaţă încă de la începutul anilor ’90, a mai avut o fabrică şi la Buşteni, de asemenea, scoasă la vânzare. Fabrica din Buşteni (fosta fabrică de stat Prola) a fost înfiinţată în anul 1952 şi a fost achiziţionată de Alto în 2002, presupunând investiţii de aproximativ 250.000 euro. El explică că unul dintre efectele crizei financiare a constat în „sugrumarea producătorilor mici şi mijlocii“.

    Liderul consacrat al industriei lactatelor este Albalact, producător din judeţul Alba şi parte a grupului francez Lactalis. Pe următoarele poziţii se află Danone Producţie şi Distribuţie de Produse Alimentare, companie deţinută de Produits Laitiers Frais Est Europe (90%) din Franţa, Nutricia International (10%) din Olanda, şi Frabrica de Lapte Braşov, care produce brandul Olympus, deţinută de grupul Hellenic Dairies Societe Anonyme din Grecia.