Focus-grupurile si studiile pe piata IT sunt de domeniul trecutului. O noua tendinta in randul venture-capitalistilor este testarea tehnologiilor cu potential investitional pe generatia tanara. In incercarea de a descoperi urmatorul YouTube sau iPod, venture-capitalistii merg de la plasamente de miliarde de dolari bazate pe decizii inspirate de generatia noua pana la studii de caz pe grupuri de copii si cooptarea acestora ca asociati inca de pe bancile scolii. Se poate spune ca marii investitori sesizeaza o anumita incapacitate de a distinge singuri ce e “fierbinte” in industria IT, fiind nevoiti sa recurga la ochiul critic al copiilor, liceenilor si al tinerilor de douazeci de ani, caci ei sunt, in fond, cei pentru care aceasta tehnologie este gandita si creata. Heidi Roizen, directorul general al Mobius Venture Capital din Silicon Valley, urmareste reactia celor doua fiice ale sale, Niki si Marleyna Mohler, de 11, respectiv 13 ani, la diversele gadgeturi si programe pe care intentioneaza sa le finanteze. In 2005, vazand plictiseala imediata afisata de cele doua fete, mama-investitor a renuntat la intentia de a finanta un nou tip de video-player portabil, iar anul trecut Roizen a investit in compania de jocuri Perpetual Entertainment din San Francisco, numai dupa ce produsul acesteia, o legenda computerizata numita “Gods and Heroes”, a suferit cateva modificari pentru a trece “testul Niki”.Un alt investitor, Neil Rimer, partener la Index Ventures din Geneva, a decis sa isi plaseze banii in site-ul preferat al nepoatelor sale, Mariana si Tatiana Megevand, in varsta de 12 si 14 ani. Astfel, Stardoll.com, un site care permite vizitatorilor sa creeze si sa imbrace papusi virtuale, a atras in 2006 investitii de peste 10 milioane de dolari de la firme ca Index si Sequoia Capital.O alternativa la confruntarea permanenta a inovatiilor cu preferintele tinerilor a fost, pentru o firma de investitii din Los Angeles, angajarea unui tanar consumator de tehnologie. In 2005, Palomar Ventures l-a cooptat ca asociat pe Adam Gottesfeld de 21 ani, dupa ce acesta a impresionat intreaga firma cu ideile sale in cadrul unui stagiu de practica.
Blog
-
Europa scoate la vanzare edificiile istorice
Ministerele franceze risca sa devina chiriasii marilor investitori imobiliari de peste ocean. Ca urmare a numarului impovarator de edificii istorice pe care le are in patrimoniu, guvernul francez a lansat un program prin care intentioneaza sa vanda o parte din imobilele care acum sunt folosite de catre ministere. Franta detine cladiri in valoare de peste 50 de miliarde de dolari, conform unei estimari a Ministerului de Finante, efectuate sub valoarea de piata, care excepta edificiile considerate nepretuite, ca Notre Dame. Cheltuielile totale de intretinere a constructiilor se ridica la 2-3 miliarde de euro anual. Dintre acestea, ministerele folosesc cladiri in valoare de circa 20 de miliarde de dolari.Prin acest program, s-au vandut deja cladiri in valoare de peste 1,6 miliarde de dolari, din care 800 de milioane au fost acumulate in 2005. 10 hoteluri pariziene, conacele care gazduiau in secolele 18 si 19 elita aristocrata, castele si vile au facut obiectul tranzactiilor in ultimii doi ani, in conditiile in care acest tip de tranzactii se efectueaza in mod normal doar o data sau de doua ori pe an. Guvernul intentioneaza mentinerea ritmului de vanzare si obtinerea a cel putin 500 de milioane de euro anual. Odata ce cladirile au fost vandute, ministerele care le-au locuit primesc cea mai mare parte din bani, doar 15% fiind orientate catre acoperirea datoriilor de stat. Cei mai mari cumparatori sunt fondurile americane de pensii si investitii, putine tranzactii fiind incheiate individual de miliardari. Carlyle Group a platit 165 de milioane de euro (217 milioane de dolari) pentru achizitia unei cladiri de pe Rue du Bac, cel mai sic cartier al Parisului. Miliardarul francez Vincent Bollore a achizitionat o casa vizavi de parcul Bois de Boulogne pentru 10 milioane de euro. Nu este exclus ca trendul sa cuprinda in viitor si alte tari europene. Marea Britanie si Italia se confrunta de asemenea cu dificultati in intretinerea numeroaselor edificii istorice din patrimoniu.
-
Rupert Murdoch lanseaza un canal de business
La 20 de ani dupa debutul sau in televiziunea americana cu Fox si dupa 10 ani in care Fox News, acum principalul canal de stiri prin cablu, a fost concurentul principal al CNN pe sectorul stirilor permanente, actionarul majoritar al grupului media News Corp pregateste lansarea unui canal de televiziune specializat in informatii financiare. Postul TV, denumit Fox Business Chanel (FBC), va fi difuzat de principalii operatori de cablu incepand din acest an.Pentru a se asigura ca FBC va beneficia de toate conditiile pentru a cuceri audiente, miliardarul Rupert Murdoch (foto) a obtinut anul trecut acordul celui mai mare operator de pe piata americana, Comcast, o retea cu 24 de milioane de abonati. De asemenea, DirecTv, compania de difuzare prin satelit cu 15 milioane de abonati pe care News Corp. este in curs de a o vinde catre Liberty Media, va difuza cu siguranta canalul FBC.Singurul operator ramas de convins, Time Warner Cable (TWC), a finalizat un contract multianual cu News Corp. in ultimele zile ale lui 2006, care ii va permite grupului media sa lanseze canalul de informatii financiare la care lucreaza inca din 2004. Cu 13 milioane de clienti, TWC este a doua companie americana de televiziune prin cablu si principalul difuzor din zona-target a New Yorkului, unde se concentreaza profesionistii financiari si de publicitate.
-
Un ramas bun de 210 mil. $
Firmele-gigant ale lumii platesc sume uriase pentru a atrage, dar si pentru a putea demite executivii de top. Conform unui studiu efectuat de Kevin Murphy, profesor de finante la University of Southern California, salariile top-executivilor au atins in 2005 un nivel de 369 ori mai mare decat salariul mediu. In plus, contractele de angajare prevad milioane de dolari pe care firmele trebuie sa le plateasca in schimbul solicitarii demisiei acestora. Robert Nardelli, directorul executiv al Home Depot, cel mai mare lant de magazine de produse pentru locuinta si gradina din Statele Unite, a primit recent 210 milioane de dolari (160 de milioane de euro) pentru renuntarea la functie. Suma, care a scandalizat actionariatul si opinia publica, se inscrie intr-un lung sir de demisii finalizate prin pachete compensatorii cel putin la fel de incredibile: 42 de milioane de dolari (32 de milioane de euro) oferite de Hewlett-Packard in schimbul demisiei lui Carly Fiorina, 198 de milioane de dolari (151 de milioane de euro) pe care fostul CEO Pfizer, Hank McKinnell, le va primi pentru plecarea sa in februarie si suma-record de 357 de milioane de dolari (272,5 milioane de euro) primita de fostul presedinte si director executiv al Exxon Mobil, Lee Raymond, la momentul demisiei sale in 2005. Manageri ca Nardelli primesc ceea ce ar putea fi numit jackpotul compensarilor. Banii ar trebui sa remunereze performantele si plusul de valoare adus companiilor, dar cazul Nardelli arata ca nu este chiar asa. Desi valoarea actiunilor Home Depot a scazut cu 7,9% in cei 6 ani in care Nardelli a fost la conducerea grupului, acest lucru nu il va impiedica pe Nardelli sa plece cu o suma ce egaleaza castigul totalizat in cei 6 ani la un loc. Un pachet compensatoriu al unui top manager include, de obicei, pensia, optiunile cu actiuni, contracte de consulting, garantia securitatii personale si a casei, masina, sofer si dreptul de a utiliza avionul companiei in interese profesionale.
-
Intalnire cu indienii din Amazon
Charlie Bogdan, directorul de casting pentru o reclama Toyota, se afla in Brazilia cand si-a dat seama ca are nevoie de indieni din Amazon pentru spotul lui. Sa-i duca cu avionul la Hollywood ar fi fost o posibilitate, dar acest lucru nici nu i-a trecut prin minte lui Bogdan. Asta pentru ca producatorii spotului puteau sa-i vada pe selectionati, pentru a-si da acceptul, prin tehnologia de comunicare HD video, cunoscuta sub numele de LifeSize, care ii aduceau pe indieni in fata lor in timp real. E adevarat, nu fizic, ci pe “micul ecran”. In “batranul” Hollywood, sa gasesti actorul potrivit pentru o reclama sau un rol inseamna costuri pentru bilete la clasa I si camere de hotel pentru a-i aduna in acelasi loc pe directorii de casting si pe actori, ca sa nu mai mentionam cel mai pretios dintre costuri: timpul.Dar prin tehnologia HD video LifeSize Room, o solutie lansata de compania LifeSize (care cuprinde acoperire audio in toata camera, o camera video, o telecomanda si un telefon pentru video-conferinte), reuseste sa faca legatura intre directori, producatori, actori sau modele aflate intr-o locatie in care au loc sedinte sau auditii cu alte persoane din alte locatii. Imaginile si informatiile sunt luate in timp real si trimise instantaneu printr-o adresa de IP (Internet Protocol) folosind orice largime de banda.”Pentru ca totul se desfasoara in timp real, aceasta tehnologie va revolutiona modul in care se fac castingurile si afacerile in general”, este de parere Bogdan. Kendall Henry, cel care a produs printre altele si o campanie publicitara a companiei Subaru, crede de asemenea ca aceasta noua tehnologie va castiga, in timp, o popularitate deosebita.”Singurul motiv pentru care nu am folosit LifeSize mai de mult este acela ca tehnologia nu era atat de avansata, iar imaginile aveau aspect ‘patratos’ (aspectul obtinut atunci cand o imagine cu rezolutie mica este afisata pe un ecran la rezolutie mare)”, spune Henry, mentionand ca in vremurile “vechi” nu puteai sa vezi decat o treime din ceea ce ar fi trebuit sa vezi pentru ca tehnologia putea sa suporte doar 10 cadre pe secunda comparativ cu 30, cat suporta astazi.”Acum, datorita conexiunilor de mare viteza este posibila o conversatie sau o video-conferinta in timp real”, adauga acesta. Henry crede de asemenea ca singura “problema” cu aceasta tehnologie ar fi ca oamenilor nu le este destul de usor sa fie naturali in fata camerelor de filmat. Pe de alta parte, Mike Casey, impresar al actorilor de spoturi publicitare, care a reprezentat clienti precum Elle Macpherson sau Uma Thurman, spune ca imaginile prin LifeSize au o asemenea calitate incat ii avantajeaza pe cei care se afla in fata camerelor video. “Am avut o auditie pentru o reclama la un sampon la care au venit cateva persoane, iar clientii au fost dezamagiti de ele pentru ca nu le stralucea parul”, spune Casey. “Dar aceasta tehnologie are un sistem de iluminare superior, ceea ce inseamna ca este mult mai avantajos pentru cei care participa la castinguri prin aceasta tehnologie”, adauga acesta.Karoline McLaughin, director de marketing al companiei LifeSize, spune ca aplicatia LifeSize Room, care a fost lansata in decembrie 2005 si care costa aproximativ 12.000 de dolari, este folosita si in industria de sanatate, in timpul unor operatii, si in industria modei pentru ca datorita claritatii imaginilor designerii pot vedea textura si adevarata culoare a unei tesaturi. Care este “secretul” acestei aplicatii? Se instaleaza simplu, este usor de folosit, are pret bun si cel mai important: a facut ca videoconferintele prin tehnologia HD sa fie o realitate. Cand folosesti termenul “videoconferinta”, iti vin in minte capete “vorbitoare”, miscari bruste si imagini care nu se sincronizeaza cu sunetul. Exact aceste hibe a schimbat LifeSize la videoconferinte. Datorita acestei tehnologii obiectele apar in marime naturala si in culori vii, ceea ce face ca detaliile vizuale sa fie usor de remarcat. Astfel, rezolutia buna si culorile vii fac ca aceasta tehnologie sa fie foarte potrivita pentru sharing de imagini din domeniul medical, arta sau arhitectura.Cisco devine LifeSize Cisco Systems, liderul mondial in comunicatii Internet, a lansat, in 2006, o linie de solutii hardware care foloseste tehnologia de comunicare HD video. Prima aplicatie lansata pe piata este solutia TelePresence Meeting care este conceputa in mod specific pentru companii si are drept scop facilitarea colaborarii si imbunatatirea productivitatii. TelePresence Meeting a fost lansata in doua modele (versiunile 1000 si 3000), care includ plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000, care costa 79.000 de dolari, este proiectata pentru intalniri cu pana la 4 persoane intr-un birou de dimensiuni obisnuite, in timp ce modelul 3000, care costa 300.000 de dolari, este facut pentru intalniri cu pana la 12 persoane (cate 6 in doua locatii separate) si include 3 plasme. Aceasta aplicatie necesita un design special al camerei sau al biroului. De la anuntul facut de Cisco Systems ca va lansa pe piata produse similare cu aplicatia LifeSize Room, cele doua companii (Cisco si LifeSize) “se lupta” pentru pozitia de lider pe segmentul reprezentat de solutii pentru videoconferinte. Si fiecare companie isi sustine pledoaria prin elemente precum pret, plusurile tehnologiei HD video, complexitatea solutiilor. Spre exemplu oficialii Cisco recunosc ca cei de la LifeSize au fost primii care au scos pe piata solutii pentru videoconferinte HD, dar sustin ca solutiile dezvoltate de ei sunt de doua ori mai bune decat LifeSize Room. Compania LifeSize contraataca Cisco si “acuza” compania ca foloseste aceeasi tehnologie la un pret mult mai mare. “Cisco furnizeaza un fel de produs similar cu LifeSize Room, numai ca sistemul lor costa peste 200.000 de dolari”, a spus Craig Malloy, CEO al companiei LifeSize. Desi Malloy sustine ca LifeSize are aceeasi calitate ca si televiziunea high-definition, Cisco spune ca sistemul lor, TelePresence ? care include plasme de 65 de inci ? are o calitate de doua ori mai mare decat cea a televiziunii HD. Unul dintre analistii pietei IT prezenti la evenimentul de lansare a sistemului TelePresence, eveniment ce a avut loc la New York, este de parere ca este foarte dificil sa-ti dai seama de calitatea unui produs daca nu il testezi. “Sa fiu sincer, m-am dus acolo (la prezentare) fiind destul de sceptic”, a spus Zeus Kerravala, vicepresedinte al unei firme de cercetare din cadrul Yankee Group din Boston. “Nu sunt un fanatic al video-conferintelor”, a mai spus acesta. Dar Kerravala a mai adaugat ca a fost “cu adevarat impresionat” de produsul TelePresence, de acustica si iluminarea pe care le ofera acest sistem. “Nu e ca si cand as fi fata in fata cu interlocutorul meu, dar este aproape de acest lucru”, a declarat Kerravala.Concurenta tot mai stransaDesi comerciantii vor promova produsele lor video ca pe un mod de a evita costurile de calatorie, un analist din industria IT este de parere ca recuperarea unei astfel de investitii nu este garantata. “Este greu sa spui ‘daca nu aveam aceasta tehnologie as fi fost nevoit sa calatoresc mult mai mult’”, a spus Ira Weinstein, analist al unei companii de analiza a pietei IT. “Acest argument este este un pic exagerat”, a mai adaugat acesta.Cisco lucreaza la un program de atestare pentru transportatori, care este produs pentru a-i asigura ca retelele lor pot suporta TelePresence, care necesita o viteza de transfer de aproximativ 15 Mbps.Verizon Communications are in plan sa testeze acest program prin IP-ul lor privat si retelele lor Ethernet. Serviciul privat de Internet Protocol al companiei Verizon, care este valabil in 115 tari, contine 5 clase separate de servicii si este produs pentru a oferi prioritate traficului video folosind o tehnologie care se numeste “MultiProtocol Label Switching”(MPLS). AT&T de asemenea ruleaza TelePresence prin reteaua lor de IP MPLS si poate include produsul in serviciile lor de retea si comunicatii video.Oficialii LifeSize au spus ca produsul lor pentru comunicatii video a fost ales de Common Time, furnizor de servicii software, pentru a ajuta suplimentar dezvoltarea serviciilor de suport pentru clientii din locatiile lor din SUA si Anglia. Dupa ce au testat prima videoconferinta in anul 2000, cei din companie s-au lovit de tot felul de restrictii ale retelei si au avut probleme cu rezolutia, toate acestea facand ca videoconferinta sa nu fie un mod de comunicare atat de eficient pentru afacerea lor. Cand au inceput sa se extinda in Statele Unite, compania s-a intors din nou la comunicarea video, de aceasta data prin LifeSize de care a auzit de la Questmar Limited, specialist in videoconferinte si partener al LifeSize. De atunci, Questmark a instalat sistemul LifeSize Room peste tot in birourile lor din SUA sau Anglia, facand posibile astazi sedintele zilnice intre cele doua locatii.Pe masura ce concurenta se accentueaza tot mai mult pe acest segment, analistii sustin ca si numarul companiilor care vor adopta tehnologii similare LifeSize va creste. Ramane insa de vazut daca managerii sau directorii de casting si actorii sunt dispusi sa renunte complet la calatorii in favoarea intalnirilor virtuale.Life Size vs. CISCOCompania Life Size a lansat in anul 2005 o solutie, numita LifeSize Room, care foloseste tehnologia de comunicare high-definition pentru videoconferinte.Un an mai tarziu, Cisco lanseaza si ea o solutie in doua variante, care se numeste TelePresence Meeting, si se bazeaza pe aceeasi tehnologie intalnita si la Life Size.Versiunile 1000 si 3000 ale TelePresence contin plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000 este proiectata pentru intalniri pana la 4 persoane si este disponibila la pretul de 79.000 de dolari.Versiunea 3000 este proiectata pentru intalniri de pana la 12 persoane, in doua camere separate, si este disponibila la pretul de 299.000 de euro.Aplicatia LifeSize Room este asemanatoare cu Telepresence, fiind tot un sistem care contine plasme, telefoane, codec-uri si sistem audio si costa 12.000 de dolari.
-
Companiile romanesti, la vanatoare in Serbia
La inceput de an, grupul petrolier Rompetrol, controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu, a depus o scrisoare de interes pentru achizitia pachetul de control la NIS, cea mai mare companie de profil din Serbia. NIS (Nafta Industrija Srbije) reprezinta unul dintre ultimele active petroliere de stat din Europa de Sud-Est, cu un portofoliu puternic in downstream, printre care se numara rafinarii la Belgrad, Pancevo si Novi Sad. Tranzactia va viza vanzarea unui pachet de control de circa 37%, restul actiunilor fiind impartite intre guvernul Serbiei (35%), fonduri de pensii si alti investitori. Compania se afla deja in vizorul unor jucatori de talie regionala, ca OMV (Austria), MOL (Ungaria), PKN Orlen (Polonia) si Rompetrol.Grupul magnatului Patriciu, cu afaceri anuale de 6 miliarde de dolari (5 miliarde de euro), desfasoara activitati in 13 tari europene, iar prin aceasta achizitie urmareste sa construiasca un pod de operatiuni intre zona Balcanilor si coasta franco-spaniola a Atlanticului, considerate cele doua motoare de dezvoltare ale business-ului sau petrolier. O alta companie romaneasca, Cuprom, a fost desemnata la sfarsitul lui 2006 castigatoarea licitatiei de privatizare a companiei miniere RTB Bor din Serbia. Cu o oferta de 400 de milioane de dolari (peste 330 de milioane de euro), Cuprom i-a devansat pe principalii jucatori inscrisi in cursa: un consortiu condus de compania cipriota East Point Holdings a omului de afaceri sarb Zoran Drakulic, care a oferit pretul de 340 de milioane de dolari, si compania Amalco, inregistrata tot in Cipru, cu un pret inaintat de 288 de milioane de dolari. Agentia de Privatizare din Serbia va incepe discutiile cu reprezentantii Cuprom pentru finalizarea contractului de vanzare-cumparare.
-
Un cer de miliarde
Trei zile de pre-training, cateva teste medicale si un bilet catre al noualea cer sunt ingredientele esentiale ale unei retete pe care unii dintre cei mai bogati si mai faimosi miliardari in viata au pregatit-o pentru a ne transforma din pamanteni obisnuiti in astronauti cu acte in regula. 450 este numarul estimat de miliardari care exista in lume astazi. Fie ca sunt oameni care au pornit de jos si au cunoscut succesul crezand cu incapatanare in ideile lor, fie ca sunt norocosii mostenitori ai unor averi de familie de proportii incredibile, toti au in comun un lucru: castiga mult, cheltuie mult si investesc si mai mult. Ultima tinta a plasamentelor lor? Investitia in nave cosmice si nu de orice fel, ci nave destinate turismului spatial de leisure. Deschizator de drumuri cosmiceAstroprenorul care a dat startul acestei industrii si al carui exemplu a fost urmat si de altii este Eric Anderson, cofondator si CEO al companiei americane Space Adventures, lider mondial in turismul spatial, cu vanzari anuale de peste 120 de milioane de dolari, potrivit presei internationale. Pioneratul a reprezentat indeplinirea visului primilor exploratori spatiali privati ai istoriei: Dennis Tito, Mark Shuttleworth, Gregory Olsen, dar numarul clientilor care au apelat la serviciile Space Adventures inregistrat pana in prezent depaseste pragul de 2.000. Preturile pentru o calatorie dincolo de atmosfera variaza de la 102.000 de dolari (costul unei misiuni suborbitale, incluzand posibilitatea de a privi profilul Pamantului si de a experimenta 5 minute de imponderabilitate) la 25 de milioane de dolari (pentru o saptamana pe orbita Pamantului la bordul Statiei Spatiale Internationale). Cu mai mult de o suta de clienti pe lista de asteptare care au depus deja sume pornind de la 10.000 dolari in contul calatoriilor suborbitale si circa 26 de clienti care au achitat valoarea totala pentru un loc in capul listei, Space Adventures este abia la inceputul explorarii spatiale. Pentru 2008, Eric Anderson pregateste programul Deep Space Expeditions (DSE) constand in expeditii spatiale pentru doua persoane asistate de un cosmonaut rus, la un pret de 100 de milioane de dolari pentru fiecare client. Mai mult, finantarile atrase de companie, de aproximativ 500 de milioane de dolari, vizeaza si lansarea primei expeditii private pe Luna, programata pentru anul 2009.O afacere de miliarde de dolariUn studiu al NASA/Space Transport Association estimeaza ca turismul spatial va atinge valori de la 10 la 20 de miliarde de dolari anual in viitoarele decenii. Daca pana de curand singurele “curse spatiale” disponibile pentru transportul galactic erau Soyuz si Space Shuttle apartinand NASA, folosite si de catre Space Adventures si a caror lansare presupune costuri de 500 de milioane de dolari, initiativele private de cercetare si dezvoltare in domeniu au dus la construirea si testarea a tot mai multe nave spatiale, care vor putea fi lansate in viitor la costuri mult mai mici, oferind mai multa accesibilitate transportului spatial. Acum, Anderson se gaseste in centrul unei competitii, caci oameni ca Paul Allen, cofondator al Microsoft, Richard Branson, proprietarul Virgin Group si Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com, vin cu multi bani si cu propriile nave spatiale din urma.Trei pentru Tier OneCe au in comun Paul Allen si Richard Branson pe langa miliardele de dolari din cont? Raspunsul este colaborarea cu celebrul inginer aerospatial Burt Rutan, CEO al companiei de design si constructii aerospatiale Scaled Composites. Firma, infiintata in 1982, este astazi cel mai important dezvoltator de aparate de zbor din lume. In 2001, mogulul Microsoft a decis sa directioneze o mica parte din cele 22 de miliarde de dolari pe care le detine, conform Forbes, catre indeplinirea viziunii sale asupra transportului spatial si a infiintat impreuna cu Rutan compania Mojave Aerospace, destinata gestionarii zborurilor suborbitale de persoane din cadrul proiectului Tier One. Tier One are la baza nava spatiala reutilizabila SpaceShipOne (SS1) si lansatorul White Knight. Designul si tehnologia ii apartin lui Rutan, iar Paul Allen a contribuit cu o finantare de 25 de milioane de dolari. In 2004, SS1 a fost lansata cu succes in spatiu reusind sa atinga o altitudine de peste 100 km sub comanda pilotului Mike Melvill. Astfel, SS1 a fost prima nava spatiala fara finantare guvernamentala care a primit premiul Ansari X Prize in valoare de 10 milioane de dolari oferit de fundatia X PRIZE. Conditiile care trebuia indeplinite de competitorii in cursa spatiala pentru obtinerea acestui premiu constau in finantarea in intregime privata, construirea si lansarea unei nave spatiale capabile sa transporte 3 persoane dincolo de altitudinea de 100 km (limita atmosferei), intoarcerea acesteia in siguranta pe Terra si repetarea lansarii aceleiasi nave in intervalul de 2 saptamani, cu posibilitatea inlocuirii a maximum 10% din corpul nepropulsant al acesteia. Succesul inregistrat de SS1 a atras atentia mogulului afacerilor Richard Branson care i-a contractat pe Rutan si Allen in vederea infiintarii The Spaceship Company, prima companie din lume destinata transportului comercial de persoane. Al doilea TierFondata in iulie 2005, The Spaceship Company va utiliza noile SpaceShipTwo (SS2) si White Knight Two (WK2) aflate in constructie la Scaled Composites si va putea oferi unui numar de 20 de pasageri posibilitatea de a admira Pamantul de la o distanta suborbitala de peste 100 de kilometri. Alaturi de Rutan, Branson pariaza pe SS1, preluand licenta de la compania Mojave Aerospace a lui Paul Allen. Nou-infiintata The Spaceship Company controleaza constructia SS2, a lansatorului WK2 si a echipamentelor conexe si va asigura vanzarea acestora pe piata tour-operatorilor spatiali. Utilizand nave construite dupa modelul initial al lui Rutan, proiectul lui Branson este faza secunda a initiativei de a face turismul spatial mai accesibil si este denumit ca atare: Tier 1b.Primul client al The Spaceship Company va fi un alt joint-venture purtand amprenta antreprenoriala a lui Branson, si anume firma de turism spatial Virgin Galactic. Pentru 250 de milioane de dolari, compania a comandat deja cinci nave SS2 si doua lansatoare WK2, cu posibilitatea efectuarii unor comenzi ulterioare, asigurandu-si practic exclusivitatea asupra folosirii tehnologiei inovatoare a lui Rutan pentru primele 18 luni de transport spatial de persoane. Investitia totala a lui Branson a fost estimata la 25 de milioane de dolari, iar testele la prototipul SS2 si lansatorul WK2 sunt programate pentru a doua parte a anului viitor. Primul zbor extra-atmosferic comercial va avea loc la inceputul anului 2009, nava utilizata fiind denumita Virgin SpaceShip Enterprise (VSS Enterprise). Virgin Galactic va opera zborurile de pe Spaceport America, in New Mexico, prima statie spatiala cu scop comercial din lume. Planurile lui Branson includ transportul a 500 de pasageri pe an la un pret de aproximativ 200.000 de dolari de persoana, pe o piata estimata ca avand intre 7.000 si 15.000 de potentiali clienti pentru primii cinci ani. Pentru ca Virgin Galactic sa ramana profitabila dupa aceasta perioada, Branson a apreciat ca suficient un nivel al pietei de doar 5.000 de persoane, iar profiturile vor fi reinvestite pentru a face turismul spatial si mai accesibil. Ca si in cazul Space Adventures, clientii au depus deja aconturi substantiale pentru a-si rezerva un loc in primul zbor al VSS Enterprise, printre acestia numarandu-se celebritati ca Dave Navarro, Sigourney Weaver, Bryan Singer, Moby, Paris Hilton si, bineinteles, Richard Branson.Miliardarul, care valoreaza 6 miliarde de dolari (conform Sunday Times Rich List) si care conduce un imperiu de 200 de companii in lumea intreaga, nu se va opri aici – conform site-ului Virgin Galactic, Branson planuieste sa extinda turismul spatial la nivel orbital si sa deschida chiar un hotel in spatiu.Pastorul cosmicUn alt multimiliardar care si-a indreptat atentia si banii catre transportul spatial de persoane este fondatorul si presedintele Amazon.com, Jeff Bezos, a carui avere este evaluata de revista Forbes la 4,3 miliarde de dolari in 2006. Spre deosebire de colegii sai de breasla, Bezos a adoptat o atitudine “verticala”. Si asta nu pentru ca nava la care lucreaza, New Shepard (n.r. – “Pastorul Nou”), se va lansa si va ateriza vertical, ci pentru ca orice tentativa a presei de a afla mai multe despre acest proiect s-a izbit ca de un zid de obstinatia lui Bezos. Compania aerospatiala pe care a fondat-o in 2000, Blue Origin, are centrul de cercetare si dezvoltare in Kent, Washington, iar centrele de testare si cele operationale sunt situate in Corn Ranch, Texas, pe o suprafata de 670 km patrati in apropiere de orasul Van Horn. Bezos a semnat cu toti locuitorii orasului contracte de confidentialitate.Conform documentelor depuse pentru certificare la Federal Aviation Administration (FAA), New Shepard va fi alcatuit din doua module, unul pentru propulsie si celalalt pentru echipa de zbor, si va putea transporta 3 persoane. Nava va fi controlata exclusiv de computere on-board. Primul test suborbital a avut loc anul acesta pe data de 13 noiembrie, dand startul unei serii complete de teste in urmatorii trei ani, urmand ca operatiunile comerciale sa inceapa in 2010. Daca totul merge conform planului, New Shepard va putea executa 52 de lansari pe an.
-
Interviu pentru un job la Google
Ati lucrat vreodata intr-o companie de catering sau ati castigat bani plimband cainii altor oameni? Preferati lucrul pe cont propriu sau munca in echipa? Puteti spune ca ati batut recordul intr-un anumit domeniu? Raspunsuri corecte la astfel de intrebari simple va pot aduce un job in cadrul celui mai mare motor de cautare din lume – Google. Pana acum, Google a urmarit intotdeauna sa angajeze oameni care au dat rezultate academice foarte bune, avand 10 pe linie in scoala si in facultate. Situatia a inceput insa sa se schimbe, intrucat acum compania are in vizor candidati ceva mai “rasariti”, care, spre exemplu, au publicat carti sau sunt implicati si chiar detin diferite cluburi.Un proces elaborat de selectieAstfel, disperat sa angajeze cat mai multi ingineri si agenti de vanzari pentru a completa echipa implicata in businessul sau in crestere de cautare pe Internet si publicitate online, Google – respectand tendintele excentrice tipice intalnite in randul companiilor din piata – a gasit o metoda automatizata prin care sa caute astfel de talente printre cele peste 100.000 de aplicatii pentru joburi pe care le primeste in fiecare luna. Prin urmare, Google a inceput sa ceara candidatilor pentru un job in cadrul companiei sa completeze un chestionar amplu si laborios pe Internet, care contribuie la determinarea atitudinii, comportamentului, personalitatii si detaliilor biografice ale acestora pe o perioada foarte indelungata de timp.Intrebarile cuprinse in acest chestionar sunt extrem de variate, plecand de la varsta sau momentul cand candidatii au pus pentru prima data mana pe un computer pana la intrebari precum “Ati dat vreodata medidatii unei alte persoane pe un anumit domeniu?” sau “Ati fondat vreodata sau ati participat la crearea unei organizatii nonprofit?”.Raspunsurile candidatilor sunt preluate si integrate intr-o serie de formule gandite de matematicienii Google, formule care calculeaza un punctaj de la 0 la 100 pentru fiecare candidat prin care compania poate determina cat de bine se poate integra o persoana in mediul haotic si competitiv din cadrul acesteia.”Pe masura ce compania creste din ce in ce mai mult in dimensiuni, este tot mai greu sa gasim suficienti oameni”, este de parere Laszlo Bock, vicepresedinte al diviziei de resurse umane din cadrul Google. “Am inceput sa ne ferim de metodele traditionale de recrutare de personal de teama de a nu trece cu vederea unii dintre cei mai potriviti candidati la un anumit post”, a explicat acesta.Chestionarele, o tendinta excentricaGoogle nu este insa singura companie in cautare de noi metode “cantitative” prin care sa gaseasca si sa angajeze specialisti. In general, angajatorii au inceput sa adopte o serie de teste in cadrul interviurilor cu potentiali angajati, prin care pot determina capabilitatile acestora, nivelul de inteligenta, personalitatea si sinceritatea lor. Tendinta se resimte din ce in ce mai mult in piata, pe masura ce numarul companiilor care folosesc chestionare biografice similare celui conceput de Google este din ce in ce mai mare.Astfel de metode insa s-au dovedit a fi caracteristice interviurilor pentru joburi in cadrul companiilor de dimensiuni foarte mari, care cauta sa angajeze in urma unui singur rand de interviuri o adevarata armata de oameni care pot indeplini aceleasi sarcini, asa cum este cazul specialistilor in servicii de telefonie sau a agentilor de asigurare. Din acest motiv, astfel de metode de recrutare de personal sunt rar folosite in Silicon Valley, care este construit in spiritul talentelor idiosincratice.”Yahoo!, spre exemplu, nu are nevoie de teste, puzzle-uri sau intrebari capcana atunci cand ia interviuri potentialilor candidati la un post”, a declarat Jessie Wixon, purtator de cuvant in cadrul celui mai important portal de Internet din lume, Yahoo!. In schimb, Google este cunoscut pentru interviurile extrem de riguroase unde candidatii au de trecut diferite probe dificile. Spre exemplu, gigantul in cautare a pus la incercare candidatii la un job, acestia trebuind sa rezolve o serie de probleme foarte dificile.20.000 de angajati in 2007?Cu toate acestea, expansiunea continua a Google este uimitoare chiar si pentru standardele ridicate ale Silicon Valley. Compania inchiriaza in permanenta noi cladiri pentru a-si extinde campusul si asa destul de mare, dar si pentru a-si deschide noi birouri in diferite locatii din toata lumea.Mai mult, numarul angajatilor din cadrul celui mai mare motor de cautare din lume s-a dublat de la an la an in ultimii trei ani. Si, chiar daca Google are acum aproximativ 10.000 de angajati, Laszlo Bock nu vede niciun motiv pentru care nu s-ar inregistra o dublare a numarului de angajati si anul acesta. Asta ar insemna insa ca motorul de cautare sa angajeze aproximativ 200 de oameni in fiecare saptamana.Prin urmare, Bock, care s-a alaturat echipei Google in primavara anului trecut si care a lucrat inainte pentru General Electric, a incercat sa transforme procesul de recrutare de personal al gigantului online, pentru a-l face mai riguros si mai eficient.Pana acum, Google a refuzat sa angajeze ingineri care au avut un GPA (grade-point average) mai mic de 3,7 puncte. Iar agentii de publicitate online erau admisi numai in cazul in care GPA-ul era de minim 3 puncte. Iar de multe ori, compania avea in vedere un candidat pentru o perioada destul de mare, de aproximativ doua luni, timp in care acesta trebuia sa treaca printr-un set complex de interviuri.Din pacate insa, majoritatea cercetarilor academice sugereaza faptul ca factorii pe care Google a pus cel mai mult accent pana acum, adica rezultatele scolare si interviurile, nu sunt o metoda eficienta de recrutare si angajare de personal. “Interviurile sunt un indicator ineficient pentru performanta”, considera Laszlo Bock. “Nivelul presupunerilor facute in timpul interviurilor pentru job-uri este specific, intr-un mod unic, Google”, a adaugat acesta, avand in plan ca departamentul de resurse umane pe care il conduce sa adopte un stil de intervievare mai iconoclastic.Chestionar cu 300 de intrebariGoogle a decis sa descopere daca poate folosi in favoarea sa informatii cu privire la experienta de viata sau personalitatea candidatilor la un job in cadrul companiei pentru a putea gasi eventualele genii ascunse.Astfel, vara trecuta, fiecare dintre angajatii celui mai mare motor de cautare din lume, care aveau o vechime mai mare de cinci luni de zile, a trebuit sa completeze un chestionar format din 300 de intrebari. Unele dintre acestea erau intrebari punctuale, cum ar fi “Ce limbaje de programare cunoasteti?” – sau “La ce servicii de informare online sunteti abonati?”. Altele se refereau la comportamentul angajatilor – “Biroul dumneavoastra este curat sau dezordonat?” sau la personalitatea acestora – “Sunteti o persoana introvertita sau extrovertita?”. Nu au fost insa excluse nici intrebari care se incadreaza in categoria intrebarilor traditionale specifice unui departament de resurse umane, cum ar fi: “La ce reviste sunteti abonat?” sau “Ce animale de casa aveti?””Am urmarit sa acoperim o gama destul de variata de intrebari”, a explicat Bock. “Pana la urma, nu este chiar neobisnuit sa te plimbi pe coridoarele unei cladiri din complexul Google si sa te impiedici de un catel”, a mai spus acesta. “Este posibil ca posesorii de caini sa aiba personalitatea diferita intr-un mod benefic.”Informatiile adunate in urma acestui chestionar au fost comparate de analistii Google cu 25 de indicatori diferiti de masurare a performantei fiecarui angajat. Una dintre concluzii este ceea ce compania numeste “cetatenie organizationala”, considera Todd Carlisle, analist din cadrul Google, cu doctoratul in psihologie organizationala, care a conceput chestionarul. “Acest termen se refera la activitatile pe care le face un angajat, activitati care teoretic nu intra in atributiunile sale, dar care fac sediul Google un loc placut pentru o zi de munca”, a explicat Carlisle.Pasul urmator a fost analizarea celor doua milioane de informatii distincte adunate in urma chestionarului lui Todd Carlisle. Printre primele constatari ale analistului se numara si faptul ca obsesia lui Google cu performantele academice ale angajatilor nu a fost intotdeauna corelata cu succesul acestora in cadrul companiei.”Uneori se poate intampla ca o persoana care a excelat din punct de vedere academic sa nu aiba aceleasi rezultate si la locul de munca”, este de parere Todd Carlisle. Acesta a aratat ca nu toti cei 600 de angajati cu doctorat din cadrul Google sunt potriviti pentru jobul pe care il au.Intr-adevar, nici unul din factorii utilizati in chestionar nu au ajutat la determinarea celui mai bun angajat pentru un anumit post in cadrul Google. Si nici faptul ca detin un animal de casa nu a putut oferi vreo informatie utila despre angajat, care sa poata fi corelata cu jobul acestuia. Insa Carlisle a reusit sa creeze cateva chestionare separate care sa ajute Google sa selecteze cei mai potriviti candidati pentru anumite domenii – inginerie, vanzari, finante sau resurse umane. Pana in prezent, aproximativ 15% dintre candidatii pentru un job in cadrul Google completau un astfel de chestionar, iar incepand cu aceasta luna, compania are in plan sa ceara tuturor candidatilor acest lucru.4% din angajati demisioneaza anualCu toate ca Google incearca sa angajeze in permanenta cat mai multi oameni intr-un timp foarte scurt, trebuie sa aiba grija ca acestia sa se poata integra in cultura companiei. Din cadrul Google pleaca anual aproximativ 4% dintre angajati, insa procentul este mai mic decat in cadrul altor companii din Silicon Valley. Iar Google ofera destul de multe beneficii pentru a putea retine angajatii, de la mancare gratuita – la “tot timpul necesar” in care acestia sa lucreze la proiecte personale si asa mai departe. Cu siguranta ca si actiunile incurajeaza angajatii sa ramana in cadrul companiei pentru a putea profita in urma cresterii cotatiei la bursa a acestora. Metoda Google de a angaja personal nou este sustinuta de cercetari academice care demonstreaza ca o cantitate mare de informatii cu privire la candidat – numite si “biodate” in randul expertilor – reprezinta intr-adevar un mod potrivit de a gasi angajatii potriviti.Michael Mumford, un profesor de psihologie din cadrul Universitatii din Oklahoma specializat in evaluarea de talent, considera ca astfel de teste si chestionare sunt destul de eficiente, insa companiile care adopta aceasta metoda pentru selectionarea candidatilor la un job nu ar trebui sa se bazeze in totalitate pe raspunsurile primite, chiar daca par a fi corelate cu o performanta ridicata la locul de munca.”Trebuie sa stiti sigur sau cel putin sa aveti o teorie pentru care o persoana care detine un catel poate fi un bun programator pe computer”, a explicat Mumford. “Daca intrebarea din chestionar se refera la faptul ca persoana respectiva a initiat un club in liceu, este clar ca este un indicator de leadership”, a adaugat acesta.In cazul Google insa, este inca devreme pentru a determina daca noul sistem de recrutare functioneaza sau nu, avand in vedere ca departamentul de resurse umane a adoptat chestionarele de doar cateva luni si numai pe anumite departamente unde urmareste sa faca angajari.Pe de alta parte, exista si o opozitie in ceea ce priveste noua metoda de a face angajari a companiei pe motiv ca un computer are mai putine sanse sa determine care este candidatul potrivit pentru un anumit job decat o alta persoana. “E ca si cum ai spune cuiva ca ai toate informatiile necesare despre persoana cu care ar trebui sa se casatoreasca”, crede Carlisle, analistul din cadrul Google.Si cu toate acestea, chiar inainte de a vedea rezultatele obtinute in urma chestionarelor, Laszlo Bock, vicepresedintele diviziei de resurse umane din cadrul Google, a constatat primele schimbari in ceea ce priveste obsesia companiei cu performantele academice.”Am remarcat ca printre noii angajati au inceput sa se numere tot mai multi oameni cu experienta in jobul pentru care candideaza”, a explicat Bock. Copyright The New York Times Traducerea si adaptarea de Anca Arsene
-
Lux de imprumut
Un nou trend ia amploare printre milionarii americani si europeni: predilectia pentru imprumutarea, si nu cumpararea bunurilor de lux dorite. Primele locuri in topul preferintelor le ocupa masinile sport, iahturile, avioanele personale si vilele. Explicatia consta in faptul ca, astfel, milionarii nu mai trebuie sa isi faca griji pentru costurile de intretinere, asigurare si taxele imense, fiind liberi sa se gandeasca la propriile afaceri in timp ce savureaza un cocktail pe un iaht in mijlocul oceanului. Odata cu acest trend, in Europa si SUA s-a dezvoltat o retea de cluburi exclusiviste dedicate milionarilor care prefera sa imprumute bunurile de lux decat sa le achizitioneze. Circle Club din Milano, deschis cu mai putin de un an in urma, pune la dispozitia clientilor o gama de 50 de masini de lux, marca Lamborghini, Maserati si Porsche. Taxa de intrare in acest club este de 20.000 de euro, numarul membrilor este limitat la 300, iar admiterea in club se face pe baza recomandarilor unui membru vechi. Stilul de viata este conditia elementara pentru acceptare, bineinteles condimentat cu un cont serios in banca, sumele pe care membrii le ofera clubului fiind nu de 20, ci de 100.000 de euro. Ca si la P1 International din Londra si Club Sportiva din San Francisco, sistemul de functionare al Circle Club este pe baza de puncte pe care membrii le primesc in schimbul sumelor platite. Printre cei 125 de membri actuali ai Circle Club, se numara avocati, bancheri si doctori, toti condusi de pasiunea pentru masini. Fondatorul clubului, Riccardo Schmid, intentioneaza sa cuprinda in afacerea sa si obiectele de arta si bijuteriile.Un alt trend printre milionari este petrecerea vacantelor in statiunile de lux de tip “destination clubs”, cum ar fi Exclusive Resorts al cofondatorului AOL, miliardarul Steve Case.
-
O banca de peste 4 miliarde de EURO
Prima saptamana a anului 2007 a adus pietei bancare din Romania un maxim istoric. Valoarea BRD-Groupe Societe Generale, cea mai mare banca listata pe Bursa de la Bucuresti, a depasit pentru prima data pragul de 4 miliarde de euro, pe fondul inregistrarii unui record de 20,7 lei/actiune. Capitalizarea bursiera a bancii a atins 4,2 miliarde de euro, cu 450 de milioane de euro mai mult decat valoarea de la inceputul anului 2006.Cresterea de peste 10% a BRD, in doar trei zile de tranzactionare, se inscrie intr-un trend care a caracterizat bancile romanesti in ultimii ani si care a explodat odata cu integrarea in UE. Investitorii mizeaza pe perspectivele de crestere a sectorului financiar din Romania, iar statutul oficial de piata europeana a adus companiile romanesti mai aproape in vizorul lor.Ca urmare a cumpararilor agresive din partea unor fonduri de investitii, BRD a inregistrat recordul de 20,7 lei/actiune, fata de maximul anterior, de 20 lei/actiune atins in februarie 2006. Actiunile Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, au urcat cu 20% in trimestrul patru al anului 2006, incheind prima saptamana din 2007 la 59,09 euro/actiune. Urmand acelasi trend ascendent, celelalte banci listate la bursa, Transilvania si Carpatica, au inregistrat si ele cresteri, insa de amploare mai mica, de pana la 1%.