BusinessMagazin

Blog

  • A prins aripi

    Pana acum. Pentru ca planurile noului proprietar includ intrarea, din 2009, pe piata zborurilor regulate. Compania are ca activitate principala inchirierea aeronavelor, intai in wet-lease (inchirierea aeronavelor cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele companiei care preia aeronava) catre companii straine de aviatie, iar din 2007 in regim charter, operand pentru prima oara sub brand propriu atat din Romania, cat si din strainatate. Tranzactia reprezinta o premiera pentru piata autohtona, fiind prima vanzare a unei companii aeriene (cu exceptia start-up-urilor din jurul anilor 2000).
    In urma tranzactiei, Tender Group intra in posesia unui business care a fost profitabil inca din primul an de functionare, 2002, si care a inregistrat o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro in 2007. In plus, pentru 2008, firma a anuntat incasari de peste 35 de milioane de euro. Compania are o flota formata din opt aeronave, sase McDonnell Douglas M-82, un McDonnell Douglas M-83 si un Fairchild Dornier 328-300 Jet cu finisaje de lux. Recenta achizitie ii va permite cu siguranta lui Ovidiu Tender sa foloseasca acest avion de lux pentru zboruri private, asa cum folosesc si Dinu Patriciu sau Ion Tiriac avioanele de mici dimensiuni din flota companiilor proprii – Eurojet, respectiv Tiriac Air – pentru zboruri particulare.

  • Votul comercial

    Insa pentru clienti ar trebui sa complicam putin lucrurile. In perioada asta electorala cineva mi-a amintit ca, de fapt si de drept, noi votam zilnic. Votam un produs in dauna altuia si alegem un brand inaintea celorlalte. Iar actul acesta electoral ar trebui sa fie la fel de constient, cum sunt si campaniile lor
    pu?blicitare. Sau cele de branding, pentru ca acestea sunt mai mult decat constiente.
    In lupta asta pentru eficienta mi se pare important pe ce ne cheltuim noi banii, dar esential pentru votul meu este modul in care isi castiga “candidatii” banii: din ce factureaza, de unde isi platesc angajatii si de unde retin profitul. Si nu e nicio ancheta. Spun ca o afacere este sustinuta de clienti. Altfel nu se poate. Daca nimeni nu cumpara medicamentele, tablourile sau produsele alimentare, nu ar mai exista niciun business. Poate doar unele falimentare. Si chiar pe aspectul acesta vreau sa insist: pe ce ofera ei inapoi clientului care ii sustine businessul. Marile lanturi alimentare spun ca ofera preturi mai mici, locuri de parcare si timpul liber castigat dintr-o singura vizita pentru toate cele 42 de produse pe care le cauti. Insa scurta vizita a devenit tot mai lunga si, mai important, calitatea timpului pe care il petrecem in aceste magazine este… De fapt, nu este nicio calitate. Sunt doar cateva zeci de minute sau chiar ore pe care le irosim. Stim asta inca dinainte de a intra in parcare. Si nu sunt multi oameni care isi permit marele lux sa iroseasca alte 60 de minute intr-o zi. Asta s-a vazut si in campania electorala. Iar cu “votul comercial” chiar ar trebui sa fim eficienti. Ar trebui sa stim ce ofera brandul acela inapoi. Si, paradoxal, nu in afacerile ce ne consuma banii si buna dispozitie, ci chiar intr-un business cultural ca vanzarea de carte, piata este a clientului. Marile branduri de la noi nu se lupta pentru eficienta, asa cum fac marile lanturi de retail. Altfel ar vinde la taraba, fara nicio investitie. Se bat pentru a-i da clientului inapoi, pe langa un produs indiscutabil benefic, si cateva minute de calitate. In afacerile cu carte de la noi se investesc sute de mii de euro pentru amenajarea unor librarii-concept unde ai vrea, de buna voie, sa-ti “irosesti” mai multe ore. Zilnic. Poate ar trebui deci sa fim mai eficienti cu timpul petrecut in supermarket. Si mai relaxati in librarii. Daca le mai putem numi asa.

  • Ce face Strabag pentru 1%

    Asteptari mari inseamna pentru Strabag inceperea constructiei de autostrazi in Romania. Desi au inceput sa lucreze de anul trecut la un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov, acesta este calificat de oficialii companiei drept “o joaca de copii” pe langa proiectele-gigant pe care le desfasoara in Germania sau Austria. Cu toate ca este un proiect mic, tronsonul de autostrada si contractul cu Petrom de la Straulesti, pe langa alte lucrari proiectate pentru acest an, vor creste cifra de afaceri a Strabag in Romania cu aproape 40%, pana la 300 de milioane de euro.

     

    De fapt, Strabag asteapta cresteri importante ale afacerilor in Romania pentru urmatorii ani. Christian Ebner, purtator de cuvant al grupului si membru al consiliului executiv, considera ca la capitolul infrastructura vor urma cinci-zece ani de foc pentru Romania. “imi amintesc cand mergeam cu masina prin Ungaria cu 20 de ani in urma si era exact la acelasi nivel de infrastructura la care este Romania acum”, spune Ebner, care considera ca Romania va avea nevoie de mai putin de 20 de ani pentru a-si face reteaua de autostrazi pe care o are acum Ungaria. “Romania va avea nevoie de aproximativ 10 ani pentru a-si construi infrastructura. Timpul necesar pentru construirea infrastructurii se scurteaza, deoarece acum Romania are acces la banii UE, la care pe atunci Ungaria nu avea acces”, apreciaza Ebner.

     

    Un studiu Deloitte arata ca piata constructiilor din Romania va ajunge in 2010 la 10 miliarde de euro, dat fiind ca pentru aceasta perioada este prevazuta constructia a 1.000 kilometri de autostrazi si 500.000 de metri patrati de spatii comerciale. “Sectorul ingineriei civile va depasi sectoarele rezidentiale si non-rezidentiale, contribuind semnificativ la cresterea de ansamblu a pietei de constructii”, spun autorii studiului, care estimeaza ca aceasta crestere a sectorului ingineriei civile se va datora cel mai probabil sectorului transporturilor, deoarece autostrazile nou construite si modernizarea retelei de drumuri existente ar putea costa 12 miliarde de euro pana in 2013.

     

    Constructia autostrazilor va aduce Strabag o crestere de 15% pe an in urmatorii cinci ani, iar Ebner considera ca in 2013 Romania va aduce grupului afaceri intre 500 si 600 de milioane de euro. Si peste cinci ani, ca si acum, principala piata din care Strabag isi va atrage veniturile va fi cea a constructiei de drumuri. Procentul “drumuri” va mai scadea insa un pic: “Din toata cifra de afaceri pe care o facem acum in Romania, 90% este constructie de drumuri, insa in cinci ani, 70% va fi constructie de drumuri, iar 30% constructii civile”, spune Ebner.

     

    Motivul cresterii constructiilor in portofoliul austriecilor este inceperea proiectelor planuite in Romania de Raiffeissen Evolution – divizia de dezvoltare imobiliara a bancii austriece Raiffeissen, care are numeroase proiecte in Romania, printre care constructia Skytower din Floreasca City, estimat a fi cel mai inalt turn de birouri ce se va construi in capitala Romaniei. “Noi, fiind actionarii Raiffeissen Evolution (Strabag detine 20% din Raiffeissen Evolution – n.red.), vom construi cu ei la majoritatea proiectelor, fie ca antreprenor general, fie ca proiectant, vom fi acolo si aceasta ne va creste procentul de afaceri din constructii”, explica Ebner.

     

    Cel mai mare proiect de constructii pe care Strabag l-a avut in Romania pana acum a fost constructia hotelului JW Marriott din Capitala la sfarsitul anilor ’90. Cum insa Strabag era si actionarul principal al hotelului, austriecii l-au construit, insa ulterior nu au mai participat la proiecte majore de constructii, astfel incat cifra de afaceri a grupului din constructii a ramas undeva la 19 milioane de euro in 2007, aproximativ 10% din cifra de afaceri pentru Romania.

     

    De fapt, Ebner identifica doua motive pentru care Strabag nu a dezvoltat de-a lungul timpului in Romania divizia de constructii. Primul motiv este legat de faptul ca Strabag se concentreaza pe proiecte mari: “Problema cu proiectele mari este ca atrag competitie mare la licitatii si trebuie sa vii cu un pret bun, astfel ca nu faci bani”. De aici decurge al doilea motiv, anume ca Strabag prefera sa se axeze pe proiecte unde piata nu ii obliga sa lucreze ieftin. “La proiectele mari este competitie mare, iar acolo unde este competitie mare nu faci bani. Noi preferam sa mergem pe proiectele unde putem aduce cea mai multa valoare adaugata ca know-how, cum sunt constructiile de drumuri, deoarece avem un avantaj competitiv important in acest segment”, spune Ebner.

     

    Daca au avantaj competitiv, atunci de ce detin o cota de doar 10% din piata de constructii de drumuri? Ebner spune ca au aceasta cota de piata deoarece “concurenta e mai desteapta”. Concurenta Strabag in Romania pe segmentul constructiei de drumuri este formata din aceleasi grupuri internationale cu care Strabag e in competitie in tot estul Europei: francezii de la Vinci, spaniolii de la Inocsa si FCC, italienii de la Astaldi si austriecii de la Alpine, care controleaza impreuna in jur de 40% din piata de constructii de drumuri. Restul de jumatate este concentrat de firmele lui Dorinel Umbrarescu (Spedition UMB), Dan Besciu si Sorin Vulpescu (Euro Construct Trading ’98), dar si de aproximativ 2.000 de mici firme de constructii.

     

    Constructia de drumuri este o latura – este adevarat, cea mai vizibila – a activitatii Strabag in Romania. Strategia Strabag pe o noua piata este de a fi o companie integrata si de a avea toata materia prima necesara din productie proprie: astfel, pe toate pietele unde opereaza, Strabag detine companii care se ocupa de extractia de piatra, productia de bitum si apoi de asfalt, precum si companii specializate pe constructie si pe administrare. Daca in privinta carierelor de piatra si a productiei de asfalt, Strabag a mizat pe aducerea in Romania a unor branduri cu care lucreaza si in alte tari din zona, cum este Bitunova, la capitolul constructii a preferat varianta achizitiilor, cumparand anul trecut Antrepriza de Reparatii si Lucrari Cluj de la statul roman, intr-o tranzactie de 5,2 milioane de euro.

     

    Si pentru viitor, Strabag se uita spre posibile achizitii: “Investitiile noastre sunt dupa oportunitati; cand gasim o companie interesanta care este de vanzare, facem evaluarea si o cumparam; avem achizitii in plan, negociem, dar nu putem anunta nimic”, spune Christian Ebner. Desi nu poate spune despre ce companii este vorba, Ebner mentioneaza ca interesul momentan al Strabag este indreptat catre carierele de piatra: “Suntem in special interesati de cariere, unde sunt multe companii specializate, dar sunt mici si regionale (o companie exploateaza de obicei o cariera de piatra – n.red.). Romania e o tara foarte buna pentru piatra si speram sa ne consolidam pozitia pe acest segment”.

     

    Strabag detine o cota de piata generala pe zona Europei Centrale si de Est de 15%. Cu toate acestea insa, este devansat de companiile locale nu numai in Romania, ci si pe alte piete, precum Polonia sau Cehia, unde cifra de afaceri a Strabag variaza in jurul a 800 de milioane de euro. si in regiune, ca si in Romania, cele mai multe contracte ale Strabag sunt cu statul. Dincolo de acestea sunt relatiile de afaceri cu companiile austriece; la noi, cel mai recent si mai mare de pana acum este contractul semnat cu Petrom pentru Petrom City (contractul prevede curatarea si ecologizarea terenului de la Straulesti, pe care va fi construit noul sediu al Petrom, contract in valoare de 25 de milioane de euro).

     

    Constructorul noului sediu va fi tot o companie austriaca, Alpine. “Este adevarat ca avem relatii de business cu toate companiile austriece, dar austriecii nu lucreaza numai cu austriecii”, adauga Ebner, dar admite ca atunci cand pe o piata exista deja conationali, companiile au mai mult curaj sa intre.

     

    “Strabag a avut insa cel mai mult curaj”, sustine Ebner, amintindu-si sedinta din 1985, cand sefii companiei au ajuns la concluzia ca, daca nu gasesc noi piete, ii asteapta o cadere a afacerilor. in 1985, compania era numarul 1 pe piata din Austria, iar in Germania concurenta incepea sa se ascuta semnificativ, dupa cum spune Ebner. Concluzia a fost “sa ne indreptam spre est”, iar compania a intrat pe piata din Polonia, unde a construit trei hoteluri Marriott. “Cand am intrat noi in Europa Centrala si de Est, nici bancile, nici OMV, nici asigurarile, nicio companie austriaca nu apucase sa intre acolo. Am fost pionieri intr-o incercare de a reface zona imperiului habsburgic sau de a ne pierde sansele de dezvoltare”, recunoaste Ebner.

     

    Compania a venit si in Romania printre primele multinationale, in 1994, iar primul mare proiect a fost de asemenea constructia unui hotel Marriott. Dupa Europa Centrala si de Est, Strabag este acum una dintre companiile vestice care au intrat pe piata din Ucraina (unde are momentan 1.000 de angajati la proiecte in constructii, deoarece tara nu a inceput inca niciun proiect de autostrada), dar si in Rusia, unde Strabag va construi doua combinate siderurgice – proiecte evaluate la 484 de milioane de euro. Strabag a lansat anul trecut o oferta publica de 1,35 miliarde de euro pentru a-si consolida expansiunea in Europa de Est si in statele din fosta Uniune Sovietica. Listarea a fost insa anulata, iar actiunile destinate ofertei publice initiale (insumand 30% din actiunile companiei) au fost vandute miliardarului rus Oleg Deripaska.

     

    Conform oficialilor companiei, Rusia este acum piata cu cel mai mare potential pentru Strabag, tara care ar putea sa le aduca in viitorul apropiat venituri similare cu cele obtinute din Germania. Acum, Germania aduce 38% din cifra de afaceri a Strabag, iar Europa Centrala si de Est si Rusia reprezinta 29%. Asteptarile sunt mult mai mari in Rusia decat in orice alta tara: Strabag spera sa poata construi cat mai mult din necesarul de constructii de la Soci, orasul care va gazdui Jocurile Olimpice de iarna din 2014.

     

  • Toate sunt de la magazin

    Uleiul, apa minerala, zaharul, cerealele, servetelele si hartia igienica par sa fie in Romania cele mai populare produse vandute sub marci private, adica marcile de produse lansate de retelele de retail, care nu se gasesc decat in aceste retele si al caror avantaj principal pentru consumator e faptul ca sunt mai ieftine, pentru ca nu include costurile de marketing si promovare, specifice pentru toate celelalte produse de pe rafturi.

     

    Desi, conform unui studiu al companiei de cercetare de piata GfK Romania, aproximativ 80% din gospodariile din Romania au cumparat anul trecut cel putin un produs cu marca privata, piata acestora este in continuare foarte restransa, marcile private avand o cota valorica de doar 2% din totalul vanzarilor prin retelele de comert modern. in Europa, aproximativ 45% dintre produsele vandute apartin unor branduri private, in timp ce pe piata nord-americana procentul este mai scazut, de 25%.

     

    “Chiar daca piata noastra se afla intr-un stadiu incipient de dezvoltare comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Est, marcile private au reusit sa atraga in 2007 cu 20% mai multi cumparatori decat in 2006”, spune Diana Toma, research executive la GfK Romania. Dintre toate produsele cu marci private, cel mai bine vandut a fost uleiul, care a generat vanzari ce ajung chiar la un sfert din volumul total. Daca romanii aleg din oferta marcilor private mai ales produse de baza, polonezii sunt atrasi cu precadere de sucurile necarbonatate, iar slovacii cumpara in special lapte UHT. “in Slovacia, Ungaria, Cehia sau Polonia, acest segment detine o pondere semnificativa in consumul de bunuri de larg consum”, adauga Diana Toma.

     

    Carrefour are in prezent trei marci private: “Nr. 1” in segmentul low cost (mai multe categorii de produse, de la alimente la papetarie si articole de uz casnic), “Carrefour” in segmentul mediu (produse alimentare) si “Reflets de France” (delicatese frantuzesti) in segmentul mediu-superior. Cel mai bine merge marca “Nr. 1”, a carei pondere in totalul vanzarilor difera de la categorie la categorie.

     

    “De exemplu, pentru bunuri de larg consum ponderea variaza intre 3,5% si 5,5%”, spune Andreea Mihai, directorul de marketing al retelei. Compania se va axa insa in urmatoarea perioada si pe dezvoltarea marcii “Carrefour”, pe care o vor extinde la mai multe categorii de produse.

     

    Ca toate retelele ce dezvolta marci proprii, Carrefour lucreaza cu producatori romani, intre care Hame, LactoFood, Lactmar sau furnizorul de ulei Expur. in multe din astfel de situatii, producatorii ajung sa livreze atat produsele lor pentru vanzare in magazinele retelei, cat si produsele marca proprie destinate exclusiv acesteia.

     

    Reprezentantii lantului de hipermarketuri Real se arata la randul lor multumiti de tendinta vanzarilor in ceea ce priveste marca privata TIP, in segmentul entry-level. “In prezent ne aflam in perioada de dezvoltare si consolidare a segmentului si ne concentram sa ajungem la un procent de 10% din vanzari”, au comunicat reprezentantii comerciantului german.

     

    Pentru lantul Interex, detinut de grupul CDE France, marcile private inseamna doar 7% din cifra de vanzari, dar planul este de crestere a ponderii la 20% pana la inceputul lui 2009. Pentru comparatie, in Franta aceste produse ajung aproape la jumatate din cifra de vanzari a magazinelor detinute de CDE. Intermarche, compania mama a CDE, comercializeaza la nivel global produse sub 3.500 de marci private, provenind in special din cele 60 de fabrici detinute de grup in Franta. “Ne dorim ca, in timp, sa ajungem sa cream unitati de productie si in Romania, asa cum am creat in celelalte tari in care suntem prezenti”, spune Philippe Lavalard, presedintele grupului CDE France, proprietarul lantului Interex din Romania.

     

    Si cei de la Mega Image, lantul de supermarketuri cu cele mai multe magazine in Bucuresti, recunosc importanta brandurilor private in cresterea cifrei de vanzari. “Cel mai mare succes il inregistreaza marca „365”. Acum ne concentram in special asupra marcilor Bio, de produse alimentare ecologice, si Care, de produse dedicate ingrijirii personale. Sunt sigur ca si acestea se vor dezvolta in timp ca volum de vanzare”, afirma John Kyritsis, directorul general al retelei belgiene.

     

    Dintre cele doua lanturi de magazine cash & carry prezente pe piata interna, Metro si Selgros, doar Metro are o oferta de marci private. “Introduse din 2003-2004 in Romania, marcile private se bucura de succes, vanzarile lor au o tendinta ascendenta”, comenteaza reprezentantii Metro, care adauga ca exista interes din partea companiei pentru extinderea colaborarii cu producatorii romani. Prima colaborare de acest fel a dus la crearea marcii de vinuri Winecellars, impreuna cu podgorii ca Tohani, Recas, Vincon, Cotnari.

     

    La nivel global, ponderea marcilor proprii ale comerciantilor este crescuta in special de lanturile de magazine de tip discount, a caror strategie se bazeaza de cele mai multe ori pe acest tip de produse prin excelenta economice, atata vreme cat pretul lor nu include cheltuieli de promovare.

     

    Discounterul Plus, de exemplu, numara la momentul actual 120 de marci proprii diferite, repartizate pe diverse grupe de produse, dintre care cele mai mari vanzari se inregistreaza la categoriile de produse de baza sau dulciuri, dar si la bunuri nealimentare (cosmetice si produse de igiena personala). Potrivit spuselor Ioanei Marginean, directorul de marketing al retelei, un sfert din volumul total de vanzari al magazinelor provine din marcile proprii, pozitionate pe diferite paliere de pret.

     

    Toti retailerii si-au anuntat intentia de a-si dezvolta marcile private in perioada care urmeaza. Dat fiind ritmul de expansiune si cota crescanda a comertului modern (ultimul studiu efectuat de Planet Retail arata o cota de aproape 40% a marilor retele de magazine in Romania), cumparatorii capata incredere in timp in aceste produse, desi la inceput le ocoleau fie pentru ca nu aveau promovare in afara magazinelor, fie pentru ca pretul mai redus le sugera ideea unei calitati inferioare fata de marcile de producator. “Desi la inceput erau reticenti in ceea ce priveste calitatea, acum clientii nostri sunt mai deschisi in ceea ce priveste acest tip de produse”, confirma Andreea Mihai de la Carrefour. “Suntem multumiti atat timp cat clientii incep sa recunoasca produsele TIP si sa le solicite si avem chiar consumatori fideli”, adauga reprezentantii Real.

     

    Marii retaileri si marcile lor

  • Isi mai poate reveni Bursa?

    Exact in urma cu un an, piata bursiera traversa o perioada de euforie, iar indicii bursieri stabileau noi recorduri in fiecare zi. De la maximul istoric de atunci, indicele BET a pierdut insa peste 40%, iar brokerii si investitorii nu-si mai pot imagina cand il vor vedea din nou peste 10.000 de puncte. Pentru tot mai multi este cert insa ca nu se va intampla pana la sfarsitul anului. “Evolutia Bursei din al doilea semestru nu va putea acoperi pierderile inregistrate in primele sase luni, astfel ca sfarsitul anului 2008 va fi sub cel al anului 2007. Cred ca piata va da semne de revenire abia incepand din primavara anului viitor”, considera Dragos Neacsu, presedintele BCR Asset Management, cel mai mare administrator local de fonduri mutuale, cu active de 58 mil. euro. Astfel, bursa ar putea inregistra prima scadere anuala dupa noua ani de cresteri consecutive.

     

    Parerea sa este impartasita de tot mai multi brokeri si analisti, in conditiile in care situatia pietelor financiare internationale ramane destul de complicata, iar semnalele macroeconomice de aici sunt negative. “Ma astept ca pana la finalul anului 2008, principalii indici ai BVB sa inregistreze o usoara revenire, dar nu consider ca vor inchide la nivelul sfarsitului de an 2007. Vad indicele BET undeva in intervalul de variatie 7.500 – 8.000 de puncte, in timp ce BET-FI se va situa in intervalul 55.000 – 60.000 de puncte”, sustine Bogdan Barbieru, directorul de tranzactionare al Vanguard, una dintre primele 10 societati de brokeraj din piata.
     

    El considera ca principalul factor de influenta va fi evolutia pietelor externe, modul in care socul crizei imobiliare isi va face sau nu simtita prezenta in alte sectoare ale economiei mondiale. Pietele internationale au suferit si ele in acest an scaderi puternice, indicii burselor americane pierzand in primul semestru peste 10%, in timp ce la nivelul pietelor dezvoltate din Europa scaderile au
    depasit 20%.

     

    Economia mondiala, inca slabita de efectele crizei financiare, sufera acum din cauza cresterii pretului petrolului, care genereaza presiuni inflationiste ce ar putea determina bancile centrale sa apeleze la majorari de dobanzi cu efecte negative asupra cresterii economice. Romania nu este nici ea ferita de aceste miscari globale, piata de capital de la noi resimtind acesti factori de risc mai puternic decat pietele dezvoltate. “In ceea ce priveste factorii interni care ar putea influenta evolutia pietei de capital, consider ca inflatia va avea cel mai greu cuvant, o inrautatire a acestui indicator putand determina Banca Nationala a Romaniei sa efectueze noi majorari ale ratei dobanzii”, mai spune Barbieru. BNR a majorat saptamana trecuta dobanda de politica monetara cu 0,25%, la 10%, aceasta fiind a sasea majorare consecutiva de dobanda din ultimele luni. Aceasta masura da tonul unei posibile noi scumpiri a creditelor si arata ingrijorarea BNR privind evolutia ratei inflatiei, care ar putea inregistra noi varfuri in iulie, depasind 9%. |n plus, autoritatile au anuntat majorari ale preturilor la gaze naturale si energie de la 1 iulie, care ar putea alimenta inflatia.

     

    Cu toate acestea, revenirea Bursei de la Bucuresti este conditionata in primul rand de revenirea interesului fondurilor straine de investitii pentru piata romaneasca, care depinde mai ales de evolutia pietelor internationale. “Primul si cel mai important factor care va influenta Bursa e clar cel global. Se calmeaza bursele internationale, se opreste din crestere si eventual se corecteaza pretul petrolului, atunci putem spera ca investitorii se vor uita mai mult la piata noastra de capital”, spune Valentin Ionescu, reprezentant al Wood&Company.El considera ca este posibil ca indicele BET sa recupereze in semestrul al doilea pierderea de pana acum, cu conditia ca economia romaneasca sa confirme evolutia din primul trimestru, cand a inregistrat o crestere record de peste 8%, si ca inflatia sa intre pe un trend descendent.

     

    Investitiile straine la Bursa de la Bucuresti au scazut considerabil in primul semestru al anului, comparativ cu perioada similara a anului trecut. Investitorii straini au scos mai multi bani de la Bursa si au fost foarte retinuti la cumparare, fapt care s-a reflectat si in scaderea puternica a valorii tranzactiilor. “Investitorii straini sunt cei care fac piata, chiar daca au o pondere de doar 30% in tranzactiile de pe Bursa. Lipsa lor de interes face ca investitorii locali sa nu aiba suport”, sustine Liviu Giugiumica, directorul general al CA IB Securities, societate de brokeraj aflata in top 5 pe piata.

     

    Un alt factor important pentru evolutia pietei in urmatoarea jumatate de an il reprezinta alegerile parlamentare care vor avea loc in toamna, dar si alegerile prezidentiale din SUA, schimbarile politice putand avea un impact semnificativ asupra mediului economic. Aceste miscari sunt urmarite mai ales de investitorii sofisticati din afara, care isi fac calcule pe termen lung. “Pietele financiare au traversat in 2008 o criza financiara si de incredere. Daca criza financiara trece, cred ca ramane din inertie criza de incredere, iar aceasta incredere poate sa fie recastigata atunci cand pe plan politic se stabilizeaza un regim sau altul”, explica Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, care nu vede insa indicii bursieri trecand pe plus pana la sfarsitul anului.

     

    Majoritatea analistilor lasa insa la urma rezultatele financiare ale companiilor, care nu influenteaza in opinia lor trendul general al pietei, ci doar miscarile unora sau altora dintre companii. “Daca este sa analizam evolutia indicilor bursieri in perioada imediat urmatoare raportarii rezultatelor la 3 luni ale societatilor cotate, observam ca, in ciuda rezultatelor in crestere ale celor mai multe companii, acest lucru nu s-a resimtit in evolutia actiunilor respectivelor societati. Atat indicele BET, cat si BET-FI au pierdut de la inceputul lunii mai si pana acum in jur de 10%”, arata Bogdan Barbieru.
     

     

    Dintre sectoarele reprezentate la Bursa, majoritatea analistilor vad un potential mai bun de crestere a firmelor de constructii si o evolutie mai slaba a sectorului financiar, aflat inca sub semnul crizei financiare internationale.De altfel, companiile din sectorul financiar au fost printre cele mai lovite de la Bursa in acest an, Broker Cluj inregistrand cea mai mare scadere in prima jumatate a anului, 65%, in timp ce SIF-urile au pierdut in medie 40%. Principalele doua banci listate, BRD si Banca Transilvania, au rezistat mai bine datorita rezultatelor financiare bune. “Atat timp cat SIF-urile sunt foarte expuse pe banci si cum sistemul financiar global se clatina de ceva vreme si nu sunt semne ca si-ar reveni, e posibil ca SIF-urile sa nu recupereze (pana la sfarsitul anului – n.red.). E adevarat ca se tranzactioneaza la un discount important acum, dar sunt multe alte companii la preturi foarte bune in regiunea noastra la bursele din Polonia, Cehia si chiar Bulgaria”, spune Valentin Ionescu.

     

     

  • Camelia Sucu, investitii de 2 mil. euro

    Urmatorul showroom va fi deschis la Cluj, cel mai probabil pana la sfarsitul anului, in urma unei investitii totale de 500.000 de euro. “Ne-am hotarat sa deschidem urmatorul magazin in Cluj, luand in calcul mai multi parametri, printre care cei mai importanti sunt nivelul serviciilor si calitatea vietii, per ansamblu”, a declarat Camelia Sucu, presedintele distribuitorului. In prezent, compania are patru showroom-uri, dintre care trei se gasesc in Capitala si unul se afla in Constanta.

     

    Pentru anul acesta, compania preconizeaza cresterea cifrei de afaceri pana la sase-sapte milioane de euro, comparativ cu cele cinci milioane de euro realizate anul trecut. Din punctul de vedere al valorii, reprezentantii companiei se asteapta ca segmentul canapelelor sa inregistreze cea mai mare crestere a vanzarilor. Cat priveste volumul, accesoriile vor detine primul loc, conform oficialilor.

     

    Compania a initiat, recent, o campanie de rebranding cu o valoare estimata la 500.000 de euro prin care doreste orientarea catre dezvoltatorii din domeniul imobiliarelor de lux. “Urmand modelul occidental, categoria de public cu venituri peste medie nu mai este preocupata exclusiv de utilitatea si functionalitatea bunurilor pe care le cumpara. Mobila de designer, tendinta foarte populara in Vest, a inceput sa fie cautata si in Romania pentru ca ofera unicitate si exclusivism”, a mai spus Sucu.

     

    Principalele tendinte in consumul de mobilier de lux se axeaza pe piesele realizate din materiale naturale si ecologice. Astfel, mobilierul cu un design simplu, elegant, din sticla si metal cu imprimeuri sunt in topul preferintelor clientilor Class Living.

     

    Magazinele Class Living gazduiesc aproape 30 de branduri internationale de mobilier de lux, printre care: Natuzzi, Flexform, Molteni&C., Dada, Scavolinni, Aran, Selva, Assi d’Assolo, Dallagnese, Pianca etc. Produsele marca Natuzzi au realizat circa 25% din volumul total de vanzari ale companiei in 2007, potrivit informatiilor puse la dispozie de oficialii Class Living.
     

  • Viata intr-un penthouse

    Ca un refugiu dupa o zi agitata, o cana de ceai sau un pahar de vin bun savurat pe veranda propriei case din fata lacului sau in gradina adormita in simfonia greierilor din padurea din apropiere suna ca un vis accesibil doar celor dintr-o clasa sociala obisnuita cu un stil de viata luxuriant. Asa si este, numai ca implinirea visului se face adesea cu un sacrificiu: indepartarea de punctele de interes ale orasului, fie ca este vorba de cladiri de birouri sau de principalele zonele importante din punct de vedere cultural sau social.

     

    Penthouse-ul reprezinta din acest punct de vedere solutia perfecta pentru cei care doresc sa aiba o oaza proprie de liniste in centrul metropolei. La fel de scump ca si o casa pe malul lacului sau o vila in centrul orasului, uneori chiar mai scump, penthouse-ul este considerat mai exclusivist decat majoritatea vilelor de lux datorita numarului redus al apartamentelor situate deasupra tuturor. „Cred ca in total sunt tranzactionate cateva zeci pe an, sunt putine proprietati care se pot numi cu adevarat penthouse“, spune Robert Teodorescu, sales manager in cadrul com­paniei imobiliare Regatta.

    Teodorescu argumenteaza prin cele doua caracteristici de baza care fac dintr-un aparta­ment la ultimul etaj un penthouse clasic: amplasarea intr-o zona buna si o panorama de vis. „Nu conteaza daca este la ultimul etaj, poti fi si la etajul 20, daca in jur vezi alte blocuri sau de la inaltimea unui bloc mai mic vezi acoperisurile altor blocuri si case, nu ai nimic deosebit“, considera Teodorescu, adau­gand ca amplasarea intr-o zona buna, cu vecini care sa faca parte din aceeasi clasa sociala cu posesorul penthouse-ului, este la fel de importanta.

    Practic, un apartament la ultimul etaj dintr-un turn, fie si el de 25 de etaje, care va avea la nivelurile inferioare apartamente destinate clasei medii, nu va fi la fel de exclusivist precum un penthouse clasic care beneficiaza si de amplasarea intr-o zona unde pretul locuintelor garanteaza un statut impartasit de catre toti locuitorii cladirii.

    Deosebit este cuvantul de ordine in tot ceea ce priveste un penthouse, de la panorama de vis la finisaje sau la statutul social pe care o astfel de locuinta i-l poate conferi pose­so­rului. „Cumparatorul unui penthouse este o persoana cu standarde financiare si sociale inalte. Penthouse-ul este aparta­mentul spa­tios situat la cel mai inalt nivel al cladirii, fapt care ofera o corelatie de la sine in­teleasa“, explica Adrian Dumitru, director de vanzari proiecte rezidentiale in cadrul com­paniei imobiliare Neocasa.

    Amplasarea la cel mai inalt nivel al cladirii tre­buie insotita de o panorama pe masura, cele mai bune zone ale Capitalei din acest punct de vedere fiind Dorobanti, Kiseleff si Avia­­torilor, in opinia reprezentantului Regatta. Chiar daca in aceste zone nu vom vedea apartamente situate la niveluri care depasesc etajul zece, panorama va fi una din cele mai bune, deasupra unor oaze de verdeata. |n plus, de cele mai multe ori, un penthouse are terase proprii unde sunt amenajate adevarate gradini, unele dintre oferte avand ca bonus o gradina situata pe terasa imobilului.

    Toate acestea sunt completate obligatoriu de spatiile largi oferite de cele mai exclusiviste apartamente, spatii care ii pot da posesorului impresia ca locuieste intr-o vila situata deasupra orasului. „Am avut un client care dorea un apartament fara pereti. Tocmai vizionase un penthouse de peste 250 de metri patrati si dorea sa nu aiba deloc pereti, sa fie o singura camera mare“, povesteste Teodorescu pentru a exemplifica cerintele pe care un doritor al unui penthouse le poate avea. |n plus, spatiile largi trebuie sa fie insotite de deschideri cat mai mari catre privelistea pe care o poate oferi locuinta, un perete de sticla care sa permita o panorama de 360 de grade asupra orasului repre­zentand cireasa de pe tort.

    Finisajele trebuie sa reprezinte de asemenea tot ce este mai bun in materie. „Poate sa fie un parchet laminat simplu sau sa fie din lemn masiv care costa cateva sute de euro pe metrul patrat. Un cunoscator va sesiza ime­diat diferentele“, explica Robert Teodorescu. De asemenea, usile dintr-un lemn de calitate, feroneria sau existenta unui semineu sunt alte finisaje standard in cele mai multe cazuri pentru un penthouse.

    Si cum o persoana cu venituri foarte mari doreste sa isi personalizeze locuinta dupa propriile gusturi, vizioneaza apartamentele impreuna cu un arhitect, mobilarea sau schimbarile arhitecturale urmand sa se faca doar in conformitate cu cerintele noului proprietar.

    Cat de scumpe sunt insa proprietatile de acest tip? Cel mai exclusivist penthouse aflat in portofoliul Regatta are un pret de 1,2 mi­lioane de euro, fiind situat in zona Doro­banti din Bucuresti. Locuinta are o camera de zi, doua dormitoare, bucatarie, doua bai si un grup sanitar la care se adauga doua terase si doua locuri de parcare. |n total 240 de metri patrati care sunt completati de finisaje precum parchetul din lemn masiv sau obiecte de mobilier din nuc. A doua oferta sare de asemenea de un milion de euro, avand un pret de 1,13 mil. euro. Cele trei dor­mitoare se adauga unui living, dar si teraselor si fini­sajelor care fac din aceasta oferta una din cele mai scumpe din Bucuresti in materie de apartamente.

    Pretul nu reprezinta insa cel mai important factor pentru doritorul unui penthouse, care „are in medie peste 35 de ani, nu este la pri­ma achizitie si are o pozitie financiara foarte buna, dorind sa se remarce prin unicitate“, dupa cum spune reprezentantul Neocasa. |n plus, de multe ori se cauta elemente iesite din comun, specifice extravagantei in materie de lux, care nu sunt inca prezente pe piata lo­cala. „Am vazut spre exemplu in Moscova un imobil de lux unde dezvoltatorul con­struise o sosea in spirala pana la ultimul etaj al cladirii, unde era un penthouse. Garajul are pereti din sticla, iar langa el era living-ul, de unde pose­so­rului proprietatii putea sa isi etaleze au­tomobilul in compania unor prie­teni“, poves­teste Teodorescu, care se as­teapta ca astfel de finisaje unice sa devina in curand comune si pe plan local.

  • Cu submarinul galben pe Tamisa

    Cand cei de la Beatles cantau „We all live in a yellow submarine“, nici nu si-au imaginat probabil ca peste cateva zeci de ani versul va avea o semnificatie reala. |ntr-o lume in care avionul privat, iahtul si elicopterul au devenit accesorii aproape indispensabile pentru elite, lumea luxului a luat vehiculul care le-a asigurat germanilor multe victorii in al Doilea Razboi Mondial si l-a transformat in obiect elitist, care combina tehnologia de ultima generatie cu finisaje de lux.

    De obicei o plimbare pe Tamisa in Londra inseamna sa admiri London Bridge, Tower Bridge, Tate Modern sau cladirile moderne care au fost construite recent. |nsa mai nou, in dreptul Oxo Tower, apare acostat un submarin galben, parca desprins din cantecul formatiei Beatles, care apartine contelui german Franz-Benedikt von Bergenstein. Din momentul in care aristrocratul bavarez a obtinut permisiunea autoritatii portuare din Londra pentru a-si acosta submarinul in fata Oxo Tower, personalitatea sa enigmatica a pus pe jar lumea mondena din Londra si, mai nou, printul este considerat unul dintre cei mai populari europeni din oras si, evident, un magnet pentru suflarea feminina.

    Cand este intrebat de ce a ales un submarin (pe care l-a numit Jollie Kaiser), printul raspunde sec ca pur si simplu si-a dorit sa fie singur. De fapt, nu este chiar singur. |i are alaturi pe valetul personal (Henri-Olivier, fiul nelegitim al unuia din bucatarii de la rese­dinta contelui din Belgia) si cele patru pisici siameze care sunt tratate ca niste regine, cu ficat de gasca servit din vesela de argint.
    Cand are dispozitia necesara, contele piloteaza singur submarinul (ca o varianta moderna si blonda a capitanului Nemo), mai ales ca pasiunea pentru mare pare sa fie mostenita. Strabunicul sau a fost amiral in Flota Imperiala Germana. Tatal sau contele Albrecht a ramas in istorie ca unul dintre apropiatii lui Hitler si ultimul ofiter care a evadat din buncarul dictatorului in 1945.

    Pe cand era student la Salem (echivalentul german al universitatii Eton, unde a studiat familia regala britanica), contele a aparut constant in presa de scandal europeana datorita aventurilor sale amoroase. Desi spune ca ii place sa fie singur, isi invita adesea prietenii sau rudele cu sange albastru sa navigheze cu submarinul, asa cum s-a intamplat de Anul Nou Chinezesc, cand a organizat o petrecere in adancuri. Adesea navigheaza pe coasta de sud a Marii Britanii pentru a acosta in fata casei de pe plaja din Bosham, care apartine verisoarei sale, printesa Florrie von Preussen. |n aceasta vara, Jolly Kaiser are un program agitat si cel mai posibil este sa isi faca aparitia in statiunile mondene de pe Coasta de Azur, precum St. Tropez.

    Contele von Bergenstein nu este singurul pasionat de calatorii subacvatice. Se pare ca si Paul Allen, unul dintre fondatorii Microsoft detine un exemplar propriu, un submarin pentru zece persoane, care ar fi costat 7,6 milioane de euro si care a fost achizitionat de la compania americana Olympic Submarine Technologies. Allen este totusi discret in ceea ce priveste aceasta extravaganta, iar presa mondena speculeaza ca de cele mai multe ori este acostat langa iahtul proprietate personala.

    Cat despre cei care viseaza la o astfel de achizitie, oferta de submarine este destul de variata, iar acestea pot fi personalizate si accesorizate precum un avion privat sau un iaht.
    Olympic Submarine Technologies se lauda, de exemplu, cu submarinul Olympic 40 capabil sa se scufunde la 365 de metri timp de opt ore. Interiorul include un compartiment special pentru pasageri, bai, o galerie si ferestre mari prin care se poate vedea lumea submarina.

    Principalul concurent, US Submarines a lansat printre altele un exemplar de dimensiunile unui avion privat mediu (3 milioane de euro) sau o varianta de 35 de metri lungime cu cinci dormitoare (13 milioane de euro), care poate traversa oceanul. Reprezentantii companiilor estimeaza ca piata anuala se ridica, deocamdata, la 65 de milioane de euro.

     

  • Cele mai scumpe gadget-uri

    Piata terminalelor de lux a aparut intr-o pe­rioa­da dificila pentru industria telefoniei mo­bile pe plan global, cand vanzarile incepusera sa aiba un trend descendent, iar utilizatorii con­siderau telefonul mobil un simplu echi­pament destinat comunicarii, care nu trebuia in­locuit prea des. Astfel, produ­ca­torii au in­ceput sa caute segmente de con­su­matori care sa contribuie la majorarea van­za­rilor de pro­du­­­se si servicii cu valoare adau­ga­ta mare, des­­coperind o cate­gorie de clienti pu­tin ex­plorata – utilizatorii telefoanelor mo­bile de lux.

    Surprinzator, celularele scumpe, dotate mai degraba din punctul de vedere al pietrelor pretioase si al materialelor scumpe din care sunt realizate decat din cel al tehnologiilor pe care le incorporeaza, au atras atentia publicului mai repede decat se asteptau producatorii. Iar cresterile pe care le inregistreaza an de an piata bunurilor de lux constituie inca subiect de studiu pentru psihologi si sociologi, obiceiul de cumparare al acestor produse fiind in stransa legatura cu statutul social al cumparatorului.

    Practic, interesul consumatorilor pentru telefoa­ne al caror pret depaseste cel putin cateva mii de euro este justificat de dorinta de a epata, „mobilul devenind in acest caz o bijuterie care are rolul de a atrage atentia celor din jur si de a le expune atat posibilitatile financiare, cat si stilul sau personalitatea“, este de parere psi­hologul Diana Vasile. „Este un mod prin care individul poate comunica celor din jur statutul social, mai ales ca gadgeturile sunt obiecte per­sonale usor vizibile.“

     

    Emotie de mii de euro

    Producatorii de electronice au inceput sa lanseze pe piata, inca de acum 5-6 ani, produse care costa mii de euro, cele mai notabile preturi fiind inregistrate de-a lungul timpului pe piata audio, cu platane de 10.000 de dolari (6.500 de euro), amplificatoare de 15.000 de dolari (9.600 de euro) sau boxe de 50.000 de dolari (32.000 de euro).

    |n urma cu sase ani, o subsidiara a companiei Nokia, denumita Vertu, a inceput sa vanda te­le­­foane mobile din platina la preturi ce depa­seau 20.000 de dolari. Iar la nivel de mass-market, consumatorii care pana nu de­mult plateau 300 de dolari pe un televizor obisnuit au ajuns acum sa scoata din buzunar chiar si 3.000 de dolari pentru un ecran cu plasma. Nu e de mi­rare astfel ca producatorii din industria IT pre­fera sa se pozitioneze mai degraba pe piata ca­re a dezvoltat conceptul de electronice de lux.

    Dar ce sunt produsele de lux si de ce oamenii si le doresc? De ce o persoana este dispusa sa plateasca 5.000 de euro pe un ceas, cand si un model de 10 euro va arata la fel de precis ora? De ce exista oameni care cheltuie 50.000 de euro pe o haina de blana sau 100 de euro pe un trabuc? Raspunsul este acelasi ca si la intrebarea „de ce bijuteriile exista de cand exista si rasa umana?“. Pentru ca toate aceste lucruri fac parte din personalitatea unui om, din ceea ce intelege el ca il defineste si ca ii poate accentua trasaturi care tin de personalitate, caracter sau statut social, pe care doreste sa le evidentieze.

    Prin urmare, este clar ca in compor­tamentul de cumparare sunt implicate componente psihologice, iar spe­cialistii sunt de parere ca piata bunurilor de lux nu se refera la cat costa un anu­mit lucru, ci are mai degraba lega­tura cu intreaga experienta emo­tionala care in­soteste pro­cesul de cumparare, fie ca vorbim despre gadgeturi, biju­terii sau iahturi.

     

     

    Primul pas in Romania

    Piata gadgeturilor de lux din Romania nu este foarte dez­voltata deocamdata, dar nu pen­tru ca nu ar exista cumparatori de materiale scum­pe, ci pentru ca nu exis­ta atat de multi pe cat ar dori producatorii. Piatra de temelie pentru piata romaneasca a terminalelor mobile de lux a fost pusa de Vertu in luna mai a acestui an, odata ce compania a venit oficial in Romania.

    Lansarea oficiala a telefoanelor Vertu in Romania a avut loc in Sala Tronului de la Pa­latul Regal, unde au fost prezentate 13 colectii de terminale mobile, al caror pret cumulat a depasit 500.000 de euro. Noutatea absoluta a fost modelul Vertu Constellation Rococo, prezentat in premiera mondiala. Tele­foanele Vertu vor fi comercializate in magazinele Cellini, fiind privite mai degraba ca bijuterii decat ca niste gadgeturi care se remarca prin func­tionalitate.

    Surpriza nu a fost insa de proportii pentru multi dintre cei vizati, pentru ca desi nu au fost comercializate direct de companie, telefoanele Vertu si-au gasit deja locul in buzunarul multor romani cu bani. Desi lansarea oficiala a avut loc in urma cu cateva saptamani, telefoanele produse de divizia de lux a companiei Nokia sunt disponibile pe piata inca de acum 2 ani, fiind importate de companii precum MediaMaxCenter sau Gersim de pe alte piete europene, dintre care cele mai populare sunt Austria, Germania sau Italia. Potrivit oficialilor companiei Me­diaMax­Center, doar anul trecut au fost peste 500 de romani care si-au achizitionat un Vertu, pe plan mondial fiind comer­cia­lizate sute de mii de astfel de terminale mo­bile in fiecare an.

     

    Diamantele care suna

    Gresso, un producator de telefoane mobile de lux din Rusia, va lansa in curand doua terminale mobile scumpe, incluse in noua colectie „Avantgarde White Diamonds“. Dupa lansarea telefoanelor Sol Steel si Luna Steel care a avut loc in luna martie a acestui an si care costa fiecare circa 5.500 de dolari, compania pre­ga­teste inca doua noi modele numite Gresso White Diamonds si Gresso Royal Diamonds. |n termeni de design, noile telefoane nu vor fi foarte diferite de celelalte dispozitive lansate pana acum pe piata. Carcasa va fi fabricata din lemn negru african vechi de 200 de ani, tastatura este din titan si e decorata cu intarsii de piele si aur. |n plus, ca un semn distinctiv al acestei companii, numerele de pe tastatura sunt gravate cu laserul in stil roman.

    Display-ul celor doua noi telefoane de la Gresso este acoperit cu cristal safir. Dar ceea ce deo­se­beste aceste noi modele de celelalte este tas­tatura pentru care producatorul a folosit dia­mante. Gresso White Diamonds este tele­fonul mai „ieftin“ dintre cele doua, care va fi co­mer­cializat la un pret de aproximativ 15.000 de dolari (9.000 de euro). Gresso Royal White Dia­monds va costa circa 52.000 de dolari (33.000 de euro) si va fi lansat in editie limitata, care va numara 200 de unitati. Toate cele 23 de taste sunt incrustate cu un total de 2,53 carate de diamante albe. Colectia a fost prezentata la JCK Las Vegas Show, cel mai mare targ de bijuterii din SUA, care a inceput pe 30 mai.

     

    iDiamond Ear

    Una dintre cele mai recente lansari de pe piata tehnologica de lux se numeste iDia­mond Ear – casti incrustate cu diamante. Designerul lor este Thomas Heyerdahl din Oslo, Norvegia. Castile sunt fabricate din aur alb sau aur roz de 18 carate (cantarind in total 11,5 grame) si sunt acoperite cu 1,65 carate de diamante taiate manual (204 dia­man­te indi­viduale) si cu detalii gravate cu aju­torul lase­ru­lui. Heyerdahl este aceeasi com­­panie care a creat cel mai scump iPod din lume, iDiamond, care a fost licitat – in martie 2008 – in scop cari­tabil in Londra. iPodul iDiamond a fost creat intr-un singur exem­plar, ca o bijuterie unica, iar pretul final cu care a fost achizitionat s-a ridicat la peste 40.000 de dolari (circa 26.000 de euro). Castile iDiamond vor fi disponibile la pretul de 6.400 de dolari (4.100 de euro) si vor fi produ­se intr-o editie limitata de 1.000 de perechi pentru exclusivitate garantata.

     

    Smartphone-ul Diamond Crypto

    Este unul dintre cele mai scumpe telefoane din lume, la pretul de 1,3 milioane de dolari (820.000 de euro). Designerul Peter Aloisson, un bijutier austriac, a imbracat telefonul in pla­tina si l-a decorat cu 50 de diamante, 10 dintre ele fiind albastre, considerate foarte rare. Lem­nul de pe partile laterale ale telefonului este abanos din Madagascar. Diferenta dintre acest telefon si altele la fel de scumpe este tehno­logia de criptare cu care este dotat, pen­tru a asigura o securitate ridicata a infor­matiilor. Notele tehnologice includ Windows-ul care functioneaza pe un procesor Motorola de 266 MHz, pachetul MS Office si un MP3 player, toate acestea in spatele unui ecran TFT de 2,2 inci cu tehnologia touch­screen.

     

    Muzica de aur

    Cand a fost lansat la Cebit in 2006, MP3 playerul TrekStor i.Beat a facut cu ochiul mul­tora dintre vizitatori. Pentru melomanii veritabili care vor sa aiba cel mai exclusivist MP3 player de pe piata, TrekStor i.Beat este produsul po­trivit. Costa aproximativ 23.000 de dolari (14.500 de euro), este incastrat in aur si de­corat cu 63 de pietre pretioase.

     

    Acest MP3 player a fost o comanda speciala primita de companie din partea miliardarului ruso-canadian, proprietar al echipei de Formula 1 Midland, Alex Shnaider, pentru a dezvolta cel mai scump MP3 player din lume. Carcasa gadgetului contine 750 de grame de aur de 18 carate si 63 de diamante. Playerul este im­podobit de asemenea cu un mic lant de pietre acvamarin. Pentru fa­bricarea acestui produs s-a lucrat manual 100 de ore.

     

    PC-ul Baroque

    Este primul computer personal de un milion de dolari (630.000 de euro). |n aceasta su­ma sunt incluse diamantele si safirele in­crustate si aurul din care este produs (aur gal­­ben si alb de 18 carate). Compania pro­du­­catoare se numeste Mo­neual, cu sediul in California, iar de­sig­nerul acestui gadget de lux este (pre­vi­zibil) un bijutier, Lee Charles Bucking­ham. Computerul a fost pri­ma data prezentat la CES in 2007, iar compania producatoare sustine ca aceste PC-uri vor fi disponibile pe piata in editie limitata de doar 100 de exem­plare, pavate cu pietre semi­pre­ti­oase, fiecare costand in jur de 30.000 de dolari (circa 20.000 de euro). Cei care vor achizitiona unul dintre aceste exemplare vor bene­ficia de suport tehnic, inclusiv upgrade-uri tehnologice, o data la doi ani fara costuri suplimentare.

    PC-ul „Baroque“ e propulsat de un procesor Intel Core 2 Duo, are instalat Windows Vista, multimedia card reader, TV tuner si sunet inte­grat 7.1. Ecranul de 7 inci are tehnologia touch screen, iar tastatura si mouse-ul sunt wireless.

     

    Soricel cu diamante

    Exista telefoane cu diamante, MP3 playere cu diamante, de ce nu si un mouse cu diamante? Un producator elvetian a realizat un mouse din aur de 18 carate incrustat cu 59 de diamante. Mouse-ul este disponibil in doua variante de design – unul floral, iar celalat cu diamante pre­sarate poetic. Mouse-ul este potrivit atat pentru Mac, cat si pentru PC si costa 24.180 de dolari (15.500 de euro). |n plus, acest accesoriu pentru computer poate fi decorat cu diamante in for­ma initialelor numelui clientului. Produsul se gaseste in trei versiuni de aur: galben, alb sau rosu, cu marginea de culoare alba sau neagra.

  • Cum investesti la celalalt capat al lumii

    Economii ale lumii arata ca globalizarea nu a contaminat chiar toate colturile planetei. Tarile BRIC, cum sunt prescurtate Brazilia, Rusia, India si China de catre anglosaxoni, conving ca urmeaza cicluri de crestere independente, rupte de mersul batranesc al Occidentului. Drept urmare, investitiile in fondurile internationale pot aduce plusul de diversificare atat de necesar unui portofoliu puternic ancorat local.

    Un al doilea atu al fondurilor de investitii internationale este acela ca micii investitori pot avea acces la actiuni regionale care sunt fie prea dificil, fie prea scump de cumparat pe cont propriu.

    Intrarea fondurilor de investitii in Romania, mai precis distributia lor pe piata locala, a coincis cu anul aderarii la Uniunea Euro­peana. Francezii de la Société Générale Asset Management din Luxemburg au fost primii care au spart gheata si au adus in Romania nu mai putin de 11 fonduri de investitii internationale in luna mai a anului trecut. Investitia minima in aceste fonduri este de 5.000 de euro, suma cu care investitorul poate „iesi“ in Rusia, Asia, Statele Unite ale Americii. Distributia fondurilor se face prin intermediul unitatilor bancare BRD-SG. Aceste fonduri au expunere atat pe pietele de actiuni, obligatiuni, cat si expuneri sectoriale: companii de petrol si gaze, metale pretioase.

    In toamna aceluiasi an, au urmat austriecii de la Raiffeisen Capital Management care distribuie 11 fonduri de investitii interna­tionale prin Raiffeisen Bank. Cinci dintre cele 11 fonduri de investitii internationale fac plasamente pe pietele de actiuni de pe pietele mature si emergente din Europa, in timp ce alte cinci fonduri de investitii fac plasamente in obligatiuni corporatiste, industriale si de stat de pe pietele europene si americana. Investitia minima la cele 11 fonduri de investitii internationale este de aproximativ 30 de euro.

    Dat fiind succesul inregistrat, grupul austriac a decis la inceputul acestui an cresterea numarului de fonduri cu inca doua noi fonduri de actiuni cu plasamente in Rusia si Asia.

    Fondurile de investitii cu plasamente pe pietele internationale incep sa se aglomereze pe piata locala, noi grupuri bancare anuntand ca vor importa pachete consistente de fonduri. EFG Eurobank va aduce nu mai putin de 23 de fonduri de investitii internationale anul acesta, BCR va distribui sase fonduri sub sigla Erste, Pioneer Investments, membra a UniCredit }iriac, va importa zece fonduri. Fondurile administrate de EFG Eurobank se adreseaza in principal clientilor de private banking si celor institutionali, pe anumite categorii de fonduri urmand a fi stabilita o limita minima de investitii.

    Iar lista ramane deschisa. Pana in prezent, grecii de la Alpha Bank si-au anuntat intentia de a distribui fonduri grecesti de investitii, in timp ce ING Asset Management din Olanda si-a programat intrarea pentru semestrul al doilea. Dar, inainte de a deveni internationali, ar trebui sa va intrebati de ce ati porni in calatorie spre celalalt capat al lumii. Daca riscul nu este unul dintre punctele forte, ar trebui sa evitati fondurile internationale. Investitia pe o piata straina complica riscul obisnuit al unui fond de actiuni cu riscul valutar. De cele mai multe ori, fondul este denominat in euro sau dolari, insa plasamentele pe pietele externe le face in moneda locala, fie ea rubla, yen, yuan sau rupie. Astfel ca o depreciere a monedei europene/americane in raport cu una din valutele enumerate mai sus duce, indirect, la o scadere a performantei.

    Un alt aspect legat de risc este expunerea geografica a fondurilor: cu cat aceasta este mai ingusta, cu atat vor fi fondurile mai riscante. Expunerea pe mai multe piete, pe un numar ridicat de companii care activeaza in domenii de activitate cat mai variate, asigura diversificare, iar diversificarea este cel mai cunoscut antidot al riscului.

    Cu riscul unei repetitii, diversificarea este fara indoiala unul dintre cele mai bune motive pentru care sunt recomandate investitiile in fonduri internationale. Cum Bursa locala nu pune la dispozitie decat un meniu subtire de companii din care se pot hrani investitorii, iar fondurile de investitii locale sunt inca timide in a face plasamente pe pietele din regiune, fondurile internationale pot fi raspunsul la rugaciunile unui investitor in cautare de randament.

    Desi globalizarea isi traieste acum anii de glorie, pietele mondiale vin sa o contrazica. Piata de capital din Rusia a crescut cu peste 2% in intervalul cuprins intre sfarsitul anului trecut si mijlocul lunii mai, in timp ce piata din Romania a pierdut 28,8%, iar cea din Africa de Sud a scazut cu 3,7%. Brazilia a castigat in acest interval nu mai putin de 16,2%. Punctul de legatura intre cele doua piete care au inregistrat cresteri sunt materiile prime. Statele producatoare de materii prime vor fi vedetele cresterii economiei mondiale anul acesta, daca ar fi sa citam analistii.

    Raportand cresteri atunci cand cea mai mare parte a lumii trecea prin suferintele turbulentelor financiare, pietele de capital din Rusia, Brazilia sau China impun cumpatare. Investiti in fonduri care au expunere pe aceste piete pana la 20% din totalul portofoliului personal de investitii. Astfel veti avea parte de diversificare, dar si de randamente de pe cele mai fierbinti piete ale lumii.

    Pentru investitorii romani care vor sa se scalde in ape internationale, dar care incearca sa nu se „ude“ prea tare, administratorii locali le pun la dispozitie fonduri care au expunere redusa pe pietele externe. Raiffeisen Prosper si Raiffeisen Benefit, administrate de societatea Raiffeisen Asset Management, si fondul Europa Obligatiuni, administrat de Pioneer Asset Management, sunt singurele fonduri mutuale care fac plasamente pe pietele externe. La sfarsitul anului trecut, peste 27% din activele de 86 de milioane de lei ale Raiffeisen Prosper au fost investite indirect in actiuni internationale prin intermediul fondurilor deschise de investitii JP Morgan Emerging Markets Equity Fund, Robeco Emerging Markets Equities si in fondurile Raiffeisen Eurasia Equities si Eastern European Equities.

    Cum randamentele au scazut atat pe bursa locala, cat si pe cele externe, fondurile de investitii internationale vin cu avantajele unor costuri mai mici decat cele ale fondurilor de investitii autohtone. Din nefericire, randa­mentele negative ale fondurilor romanesti nu pot absorbi costurile ridicate de administrare si reglementare, in schimb volumul ridicat de active ale fondurilor internationale le permite acestora o diminuare a costurilor si implicit un impact mai redus al costurilor asupra randamentului brut.

    Pentru investitorii cu disponibilitati financiare mai consistente si cu apetit pentru risc pe masura, administratorii de la societatea Globinvest au lansat anul trecut Euroglobinvest, primul fond inchis de investitii romanesc cu plasamente pe pietele externe de capital. Plasamentele fondului inchis pot ajunge pana la 80% din activele sale in actiuni cotate pe bursele europene, cu o impartire a expunerii de 50% pe tari dezvoltate si 30% pe piete emergente.

    Din fericire, numarul administratorilor romani interesati de iesirea pe pietele externe va cunoaste treptat imbunatatiri. Experienta corectiilor bursiere din acest inceput de an i-a invatat pe administratori si investitori in egala masura despre virtutiile expunerii si pe alte piete decat cea locala.

    Costul ridicat al „internationalizarii“ inves­ti­tiilor a fost unul dintre obstacolele care au tinut „in house“ cea mai mare parte a fon­durilor locale de investitii. O alta cauza a fost comportamentul conservator al administra­torilor de fonduri care au investit exclusiv pe piata locala, bazandu-se in principal pe faptul ca nicio alta piata de capital din regiune nu poate aduce randamente mai mari decat cea locala. Pe o Bursa in crestere, cum a fost in primul semestru al anului trecut, le-am fi putut da dreptate.