BusinessMagazin

Blog

  • Google. Noi caracteristici interesante apar în Android şi în Maps

    „Lookout” este o funcţie pentru a ajuta persoanele cu deficienţe de vedere. Aceasta le va ajuta să înţeleagă mai bine mediul înconjurător prin utilizarea camerei foto a smartphone-ului lor. Printre principalele sale funcţii se numără „Lookout Mode” (beta), care permite localizarea anumitor obiecte şi oferă indicii audio, „AI Image Captions”, care foloseşte inteligenţa artificială pentru a genera descrieri pentru imagini, informează Tecnoandroid.

    Urmează apoi „Object Recognition” pentru a ajuta la navigare prin identificarea obiectelor şi a persoanelor, „Text Scanning Support” pentru a citi documente şi surse de text şi, în final, „Navigation Help” oferă posibilitatea de a obţine indicaţii audio cu ajutorul GPS şi al altor senzori de pe smartphone.

    Lookout este disponibil în mai multe limbi şi poate fi descărcat gratuit din Google Play Store.

    Cea de-a doua funcţie se referă la „Look to Speak”, lansată în 2020. Odată cu actualizarea recentă, aplicaţia permite utilizatorilor să comunice prin intermediul simbolurilor şi emoji-urilor, pe lângă textele prestabilite. Această funcţie este deosebit de benefică pentru persoanele cu dificultăţi de alfabetizare sau cu bariere lingvistice.

    „Project Gameface”, mouse-ul de gaming open source hands-free, ajunge şi pe smartphone-urile Android. Prin intermediul acestei funcţii, pot fi create aplicaţii care oferă controlul dispozitivului prin gesturi şi expresii faciale.

    De asemenea, Google Maps este protagonista unei serii de noi funcţii cu scopul de a îmbunătăţi accesibilitatea. Mai exact, urmează ghiduri de mers pe jos mult mai detaliate, cu descrieri audio. Acestea sunt disponibile atât pe Android, cât şi pe iOS, în toate limbile acceptate. Pe de altă parte, citirea ecranului pentru Lens din Google Maps descrie locurile din jurul utilizatorului. Pentru mai mult de 50 de milioane de locuri, sunt incluse informaţii privind accesibilitatea, cu detalii şi despre toalete, locuri accesibile şi chiar locuri de parcare.

    În plus, o nouă funcţie permite căutarea în funcţie de accesibilitate, prin intermediul căreia pot fi filtrate recenziile pentru a afla toate informaţiile privind accesibilitatea pentru scaune cu rotile. O altă funcţie permite identificarea locaţiilor compatibile cu Auracast prin transmiterea audio direct către aparatele auditive.

    În cele din urmă, „Project Relate”, o aplicaţie Android destinată persoanelor cu vorbire non-standard, va vedea introducerea unor setări personalizate care permit modelului de recunoaştere vocală să înveţe fraze specifice în funcţie de nevoile individuale. Totodată, notificările sonore au fost reproiectate.

  • Anuar Energie 2024. Hidrogenul, de la Fata Morgana la un game changer în economia locală

    Banca Europeană pentru Hidrogen, instituţie înfiinţată în 2022 de Comisia Europeană pentru a finanţa proiecte în acest nou domeniu, a primit în luna noiembrie a anului trecut 132 de dosare din 17 ţări în licitaţia-pilot organizată pentru proiecte de producere a hidrogenului, volumul investiţiilor depăşind cu mult cele 800 de milioane de euro alocate prin Fondul European de Inovare.

    Clean Hydrogen Partnership, structură care are la bază crearea de parteneriate public-privat pentru dezvoltarea tehnologiilor pe bază de hidrogen, a lansat în ianuarie 2024 un call pentru proiecte de cercetare-dezvoltare, cu un buget de 113 milioane de euro. Până în 2031, fondurile alocate prin acest program pentru R&D vor ajunge la 1 miliard de euro.

    În paralel, European Clean Hydrogen Alliance, creată în 2020 sub tutela Direcţiei Generale Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri din cadrul Comisiei Europene, a adunat până în prezent un pipeline de 840 de posibile proiecte în zona de producere, transport sau utilizare a hidrogenului de la 25 din cele 27 de state membre ale UE, multe dintre aceste investiţii având ca termen de intrare în funcţiune anul 2025. Doar punând cap la cap toate propunerile de proiecte incluse în aceste programe europene, fie că este vorba de cercetare, fie că vorbim deja de producţie, este evident că hidrogenul nu mai este doar o soluţie potenţială, ci o realitate. În Europa, lucrurile se mişcă atât la nivelul autorităţilor publice, cât şi la nivelul companiilor. Există idei, există proiecte şi, cel mai important, există fonduri. Problema este că cel puţin până acum România lispseşte din partea de idei sau de proiecte.

    „Din 2020, odată cu lansarea Strategiei pentru Hidrogen, Comisia Europeană a recunoscut hidrogenul ca fiind o parte importantă a soluţiilor pentru decarbonizare şi astfel au început să apară la nivel european diverse finanţări pentru proiectele de cercetare. Sunt finanţări prin Fondul de Inovare, prin aşa-numita European Hydrogen Bank. Ţările din Vest întotdeauna au fost interesate să promoveze această soluţie. De la început, cei care ştiau să lucreze cu hidrogen, cum erau Shell, Linde, au fost promotori ai acestor soluţii. Apoi, au fost companii constructoare de electrolizoare, cum ar fi Siemens”, explică Mirela Atanasiu, Head of Unit Operations and Communications la Clean Hydrogen Partnership.

    Dintre ţările din vestul Europei, Olanda a fost prima care s-a uitat la hidrogen ca la o variantă de decarbonizare a regiunilor sale, fiind presată să reducă extracţia de gaz din cauza cutremurelor. Prima „vale de hidrogen” cu finanţare europeană a început să fie dezvoltată în nordul Olandei în 2020, cu termen de finalizare 2026. Insula Mallorca, din Spania, este un alt exemplu de autoritate locală care a decis să reducă dependenţa de electricitatea scumpă prin utilizarea tehnologiilor pe bază de hidrogen, iar un consorţiu din Franţa condus de compania Lhyfe a primit 9 milioane de euro de la Comisia Europeană pentru crearea unei „văi a hidrogenului” în Valea Loarei.

    Proiectele de acest tip presupun dezvoltarea unui ecosistem complet în jurul industriei locale, nu pentru a fi „cool”, ci pentru a păstra joburile în regiune, pentru a crea mai multe joburi, în paralel cu asigurarea tranziţiei energetice, spune Mirela Atanasiu.

    În cazul proiectelor analizate de European Clean Hydrogen Alliance de exemplu, multe propuneri vizează utilizarea hidrogenului în industrii precum cea chimică, de rafinare, siderurgică sau a transporturilor, în special în transportul rutier greu şi maritim. Oficialii europeni sunt convinşi că dezvoltarea acestor proiecte va juca un rol important în reducerea dependenţei UE de gazul rusesc şi în atingerea obiectivelor de decarbonizare.

    „Avem membri din toată Uniunea Europeană, inclusiv din Balcanii de Vest. În total sunt 1.800 de membri şi lucrăm la producţia de hidrogen, transport şi distribuţie, pe zona de stocare de energie. De asemenea, avem un grup de lucru special dedicat extinderii producţiei de electrolizoare în Europa”, a precizat Siobhan McGarry, policy officer în cadrul Direcţiei Generale Piaţă Internă din cadrul Comisiei Europene. Din cele 840 de proiecte depuse, o treime vin de la autorităţi locale, iar restul din zona corporate. Mai mult de jumătate dintre ele sunt pe zona de producţie (446), pe locul doi între domeniile de interes fiind cel de mobilitate (240), urmat de aplicaţiile industriale (172).

    Despre ce vorbim când vorbim despre hidrogen

    Hidrogenul nu se găseşte în natură în stare liberă, el fiind produs prin diferite procedee industriale. Cel mai des, hidrogenul este produs din prelucrarea combustibililor fosili prin reformarea catalitică a gazului natural, oxidarea parţială a metanului şi gazeificarea cărbunelui. Alte metode de obţinere a hidrogenului sunt gazeificarea biomasei, piroliza metanului şi electroliza apei. Ultima necesită curent electric, dar se poate folosi orice sursă, de exemplu cele regenerabile (sursa Wikipedia).

    În iulie 2020, Comisia Europeană a propus o strategie a hidrogenului pentru o Europă neutră climatic, ce urmăreşte accelerarea producerii de hidrogen curat şi asigurarea rolului său la baza unui sistem energetic neutru climatic până în 2050. Hidrogenul reprezintă acum aproximativ 2% din mixul energetic al UE, din care 95% este produs prin arderea de combustibili fosili, prin care se degajă 70-100 de milioane de tone de CO2 în fiecare an.

    Potrivit cercetărilor, energiile regenerabile ar putea furniza o parte substanţială din mixul energetic european până în 2050. În acest mix, hidrogenul ar putea reprezenta până la 20%, respectiv între 20 şi 50% din necesarul de energie în transporturi şi între 5 şi 20% din necesarul din industrie (sursa: Comisia Europeană).

    Unde este România în ecosistemul european al hidrogenului

    România are din toamna anului trecut o Strategie Naţională a Hidrogenului şi un Plan de Acţiune 2023-2030 pentru implementarea sa, realizat de Ministerul Energiei. În plus, Planul Naţional Integrat pentru Energie şi Schimbări Climatice 2021-2030 (PNIESC) indică hidrogenul ca sursă pentru susţinerea securităţii energetice naţionale pe termen lung, cu rol în producerea de energie curată şi în decarbonizarea proceselor industriale.

    Hidrogenul este menţionat şi în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), aprobat de Comisia Europeană în 2021, prin care România a alocat 148 milioane euro pentru 100 MW de capacitate de electroliză pentru companiile interesate de dezvoltarea unor capacităţi de producţie a hidrogenului regenerabil. Strategia Naţională a Hidrogenului indică o serie de sectoare economice (chimie, procese de rafinare, producţie de oţel etc.) care ar putea reduce emisiile de carbon cu până la 70-95% prin intermediul utilizării hidrogenului regenerabil.

    De asemenea, în ultimii ani în sectorul industrial din România au apărut o serie de iniţiative legate de producţia hidrogenului regenerabil.

    Companii precum OMV Petrom, Liberty Steel şi Chimcomplex au inclus în strategiile de dezvoltare sau în planurile de afaceri obiective şi proiecte conexe, potrivit datelor din acelaşi document.

    Dar, dacă dăm deoparte planurile, intenţiile sau ideile şi enumerăm proiectele care sunt deja în lucru, investiţiile nu par să avanseze cu aceeaşi viteză cu care se mişcă în vestul Europei.

    „La nivel european, finanţăm zona de cercetare-inovare, nu neapărat zona de tehnologii, ci şi business models, ecosisteme. Avem alocat un 1 miliard de euro până în 2031 pentru R&D şi încercăm să avem un apel anual pentru proiecte în jur de 150 milioane euro. În 2024, apelul este deschis până pe 17 aprilie şi aşteptăm aplicaţii pentru dezvoltare, cercetare, inovare, pentru următoarele generaţii de produse, pe distribuţie, stocare, utilizare pe transport, dar şi producere de electricitate. Dar sunt foarte puţine proiecte depuse din partea României în ultimii ani, mai ales din partea institutelor de cercetare”, menţionează Mirela Atanasiu, Head of Unit Operations and Communications, Clean Hydrogen Partnership.

    Pe site-ul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării există şi astăzi o listă cu peste 40 de institute de cercetare aflate în coordonarea ministerului, inclusiv un Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Energie – ICEMENERG Bucureşti, care însă a fost desfiintat în 2023 şi transformat în sectie a unui alt institut (Institutul pentru Inginerie Electrică ICPE-CA).

    „Avem o problemă cu cercetarea în România. Ştiu că se face cercetare şi în companii, dar la nivel de institute mai sunt foarte puţine, au mai rămas în universităţi. Probabil că în industrie presiunea pe cercetare nu a fost destul de mare şi nu am fost forţaţi să ne uităm la alternative. Noi, în România, avem încă resurse naturale şi asta poate nu ne forţează să ne uităm la alte soluţii. Pe termen lung trebuie să ne uităm la alternative şi să vedem cum putem să învăţăm şi să lucrăm cu cei din Vest”, a completat Mirela Atanasiu.

    Lipsa proiectelor venite din România este remarcată şi la nivelul European Clean Hydrogen Alliance, Siobhan McGarry, policy officer în cadrul Direcţiei Generale Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri din cadrul Comisiei Europene, atrăgând atentia că din cele 840 de proiecte depuse spre analiză de membrii alianţei doar nouă provin din ţara noastră. ”Avem foarte puţini membri din România din păcate. Cu cât avem mai mulţi stakeholderi locali implicaţi în demararea acestor proiecte, cu atât mai mult îi putem pune în legătură cu investitorii. Dacă reuşim să implicăm investitorii publici în acest sector şi dacă le arătăm investitorilor privaţi că există o piaţă emergentă acolo, atunci vor urma şi investiţii private”.

    Dintre propunerile de proiecte depuse de companii din România, trei aparţin combinatului Chimcomplex Borzeşti, inclusiv pe zona de producţie a hidrogenului, una companiei austriece Verbund şi una Elsa Industry, un start-up de inginerie care vrea să dezvolte aeronave electrice alimentate cu hidrogen şi infrastructura de realimentare specifică.

    Green Hydrogen@Blue Danube, proiect transeuropean care are printre parteneri Verbund şi Hidroelectrica, vizează producerea de hidrogen verde şi înglobarea lui într-un ulei mineral pentru a fi transportat pe Dunăre către Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Ungaria, Slovacia, Muntenegru, Serbia. Ulterior, Hidroelectrica vrea să reconvertească uleiul în hidrogen gazos şi să-l vândă către consumatori.

    În paralel, potrivit Strategiei Naţionale, combinatul Chimcomplex are în vedere construirea unor instalaţii de producere a hidrogenului, cu o valoare a investiţiei de 500 milioane euro – 1 miliard euro. Compania propune trei proiecte conexe hidrogenului, pentru care a aplicat în scopul obţinerii finanţării din PNRR. La rândul său, Liberty Steel Galaţi, cel mai mare producător de oţel din România, şi-a propus construirea unei instalaţii pentru producerea de hidrogen regenerabil, care să fie utilizat într-un proces industrial nou de producţie a oţelului.

    În final, proiectul care este cel mai aproape de etapa operaţională este cel realizat de OMV Petrom la rafinăria Petrobrazi. Compania a anunţat recent semnarea a două contracte de finanţare prin PNRR pentru construirea a două capacităţi de producţie de hidrogen verde cu o capacitate totală de 55 MW. Contractele au fost semnate cu Ministerul Energiei pentru o valoare maximă a finanţării de 50 milioane de euro, investiţia totală fiind de circa 140 milioane de euro.

    „Tehnologia pe hidrogen nu este imatură. OMV Petrom şi România fac hidrogen de foarte mulţi ani. Există activitatea de producţie şi utilizare a hidrogenului în diferite domenii. Ce este nou este migraţia hidrogenului de la statutul de element chimic către statutul de fluid energetic”, explică Ionuţ Cristian Ciubotaru, Vice President for Business Development la OMV Petrom.

    Strategia companiei prevede, ca pe lângă folosirea hidrogenului pentru consum propriu, acesta să fie utilizat şi pe zona de mobilitate, un segment cu potenţial de dezvoltare în viitor. „Pe lângă aceste două direcţii, există clar şi se vede atât la nivel naţional, cât şi internaţional, modificarea tehnologiilor de utilizare a diferitelor fluide energetice şi înlocuirea acestora cu hidrogen. Mă gândesc aici de la cărbune până la gaz natural, şi multe industrii, metalurgie, ciment, petrochimie, vor încerca să înlocuiască energia produsă din combustibili fosili cu energie produsă din hidrogen. Noi suntem interesaţi să ne păstrăm profilul de furnizor şi să mergem în zona aceasta de dezvoltare a tehnologiilor”, a adăugat Ionuţ Cristian Ciubotaru.

    În plus, pe lângă producţia de hidrogen verde, OMV Petrom vrea să exploreze şi oportunităţile din zona de hidrogen cu emisii reduse de carbon, care poate fi definit din punctul de vedere al culorilor atât galben, cât şi turcoaz. „Este hidrogen produs din gaz natural, dar cu emisii reduse de dioxid de carbon, care credem că se pretează pentru tranziţia energetică, pentru modelul de tranziţie treptată, de la emisii uriaşe până la un sistem cu emisii reduse de gaze cu efect de seră”.

    O astfel de tranziţie cu paşi intermediari ar reduce din presiunea financiară adusă de schimbările tehnologice, atât la consumatori, cât şi la producători.

     

    De la idee la cărămidă. Care sunt obstacolele în dezvoltarea pieţei locale de hidrogen

    Atunci când vine vorba de resursele României, totul anunţă o poveste de succes. Se pare că avem practic toate ingredientele necesare pentru a fi pe harta câştigătorilor: avem resurse naturale, vânt, soare, avem o industrie încă importantă, cu o pondere semnificativă în PIB, avem fabrici, combinate, oţelării, reţele de transport de gaze, avem facultăţi pe o multitudine de specializări, avem bani. Şi totuşi undeva acest angrenaj nu funcţionează. Pe drumul de la idee la prima cărămidă apare o prăpastie care mănâncă timp, bani şi entuziasm.

    „În România, există o comunitate puternică pe zona de hidrogen, unde vedem companii industriale mari, cum sunt OMV Petrom, Romgaz şi E.ON. Ce mi se pare că lipseşte extraordinar de mult este capacitatea şi dorinţa de a aduce capital privat şi a pune acest capital privat la bătaie, înainte de a te gândi de unde iei finanţare nerambursabilă publică. Din experienţa noastră ca fond de investiţii, trebuie să investeşti banii tăi în primul rând ca să dezvolţi acele proiecte, pentru a ajunge la o maturitate suficientă, pentru ca apoi să poţi aplica la fonduri europene sau naţionale. Trebuie să ai un proiect matur, bine gândit, cu un plan de afaceri de lungă durată şi să ai capacitatea să îl derulezi”, este de părere Alexandru Floriştean, director al companiei de consultanţă Hy Legal, reprezentant al Hy24, fond de investiţii orientat spre proiecte de hidrogen curat. În opinia lui, ceea ce-i lipseşte pieţei locale este de fapt spiritul antreprenorial.

    „Această capacitate şi dorinţă de a investi înainte de a câştiga în acest subiect care este un pic dificil este la un stadiu incipient în România”. Alexandru Floriştean subliniază că în proiectele de energie verde, pe lângă finanţarea publică care poate fi atrasă, există şi nevoia de finanţare privată, atragerea de finanţare din partea de private equity sau din investiţii private.

    O altă problemă pare să fie însă lipsa de comunicare între actorii implicaţi în acest sector, fie că sunt de la stat, fie privaţi.

    „Este o structură prea amplă. Pentru finanţarea unui proiect trebuie să vorbim cu patru ministere. În România există mentalitatea că de ce statul să finanţeze o companie privată. Statul german a finanţat însă un proiect de 5 miliarde de euro într-un jucător privat. Noi cum modernizăm industria”, întreabă Vlad Stoicescu, preşedinte al Sustainable Fuel Association.

    Iar pentru Ionuţ Cristian Ciubotaru de la OMV Petrom lipsa proiectelor de hidrogen este cauzată de lipsa segmentului de utilizare. „Trebuie să găsim utilizatori pentru hidrogen”, spune el, adăugând că, un al doilea factor este nevoia de reglementare. „Tranziţia spre fluid energetic are nevoie de reglementare”.

    Indiferent care este cauza ritmului lent în care sectorul hidrogenului se dezvoltă în România, un lucru este sigur. Acest val al schimbării pieţei de energie a pornit în Vest de ceva vreme şi vine uşor spre Est, iar gradul de pregătire al fiecărei ţări depinde în final doar de ea însăşi.

    Un exemplu simplu al nevoii rapide de acţiune la nivel local vine din zona raportărilor de sustenabilitate. Directiva UE privind raportarea corporativă de sustenabilitate extinde obligativitatea raportărilor ESG de la 1 ianuarie 2025 la companiile mari (care au peste 250 de angajaţi şi/sau 40 de milioane de euro cifră de afaceri şi/sau 20 de milioane de euro active totale), rapoartele fiind emise în anul 2026. Iar de la 1 ianuarie 2026 obligativitatea este extinsă şi la IMM-urile cotate la bursă, rapoartele fiind emise în anul 2027. „Vorbim despre hidrogen verde, dar ar trebui să vorbim despre hidrogen curat, pentru că începând cu anul viitor vom avea nevoie de o garanţie de origine pentru hidrogen, vom avea nevoie de o garanţie de origine pentru energia regenerabilă şi pentru orice produs care este cuantificat sustenabil, pentru că firmele vor emite rapoarte de sustenabilitate. Nu mai putem vorbi de oţel de exemplu fără să vorbim de oţel verde”, atrage atenţia Vlad Stoicescu, preşedintele Sustainable Fuel Association.

    Ţinta UE este ca până în 2030 să ajungă la o producţie internă de hidrogen verde de 10 milioane de tone. Totalul investiţiei necesare pentru a produce, transporta şi consuma această cantitate este estimat la 335-471 mld. euro. Investiţiile în infrastructura-cheie de hidrogen până în 2030 sunt estimate la 50-75 mld. euro pentru electrolizoare, 28-38 mld. euro pentru conducte şi 6-11 mld. euro pentru stocare, se arată în calculele Comisiei Europene. În acest ecosistem european, România are şansa de a beneficia deja de o serie de avantaje, recunoscute de jucătorii din industria energetică. Rămâne doar să ştie să se folosească de ele.

     

     

     

  • AstraZeneca va construi o fabrică de medicamente împotriva cancerului în valoare de 1,5 miliarde de dolari în Singapore

    AstraZeneca Plc intenţionează să construiască o unitate de producţie în valoare de 1,5 miliarde de dolari în Singapore pentru a produce conjugate anticorp-medicament, în timp ce producătorul britanic de medicamente încearcă să îşi consolideze capacitatea de a produce următoarea generaţie de tratamente împotriva cancerului, raportează Bloomberg.

    Fabrica va fi prima unitate de producţie de conjugate anticorp-medicament a Astra care va concepe aceste tratamente de la A la Z, a declarat luni compania. Fabrica este programată să se deschidă în 2029.

    Directorul general Pascal Soriot se luptă activ pentru a se asigura că Astra poate furniza independent medicamente pe pieţele majore, în condiţiile în care SUA fac presiuni pentru a reduce dependenţa industriei de China. De asemenea, lipsurile din timpul pandemiei au subliniat necesitatea producţiei locale.

    „Ne organizăm astfel încât să putem aproviziona SUA şi Europa în mod independent”, a declarat Soriot în martie, în marja Forumului Bo’ao pentru Asia.

    Rivalul britanic GSK Plc a deschis o unitate de producţie în Singapore în 2022 pentru a produce un ingredient-cheie destinat conjugatelor anticorp-medicament. 

    Acţiunile Astra au suferit puţine modificări în primele tranzacţii la Londra. Acestea au câştigat 14% până acum în acest an, mai puţin decât GSK. 

    Conjugatele anticorp-medicament au devenit o parte importantă a impulsului Astra în domeniul cancerului, arătând promisiunea de a înlocui în cele din urmă chimioterapia convenţională pentru unii pacienţi. Medicamentele în cauză acţionează prin transportarea ingredientului activ direct către celulele canceroase, cu scopul de a le cruţa pe cele sănătoase. 

    Fabrica reprezintă o „dovadă puternică de încredere în capacităţile şi talentul de producţie biofarmaceutică din Singapore”, a declarat Png Cheong Boon, care prezidează Consiliul de Dezvoltare Economică din Singapore. 

     

  • Aliaţii G7 ai Americii strâng rândurile pentru Ucraina: Washingtonul propune un plan care va grăbi finanţarea Kievului cu peste 50 de miliarde de dolari înainte de posibila realegere a lui Donald Trump la Casa Albă

    Aliaţii G7 ai Washingtonului susţin activ un plan al SUA de a urgenta finanţarea Ucrainei cu zeci de miliarde de dolari înainte de posibila revenire a lui Donald Trump la Casa Albă, scrie Financial Times.

    Conform planului, care urmează să fie discutat la summitul din iunie, Kievul ar urma să primească bani în avans dintr-un împrumut G7. Împrumutul ar fi garantat de profiturile viitoare generate de aproximativ 350 de miliarde de dolari din activele ruseşti care au fost imobilizate în Occident ca răspuns la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina.

    Unii membri ai G7 au fost reticenţi în a aproba planul, dar sentimentele lor s-au schimbat după un impuls diplomatic venit din partea SUA, care încearcă să obţină un acord la un summit al liderilor G7 de luna viitoare, potrivit a opt oficiali occidentali.

    Planul ar genera aproximativ 50 de miliarde de dolari care ar urma să fie plătite Ucrainei încă din această vară, au declarat oficialii americani. Finanţarea ar sosi într-un moment crucial pentru Kiev, în timp ce forţele sale se străduiesc să menţină linia pe fondul unei noi ofensive ruseşti, ca urmare a întârzierilor în livrarea ajutorului militar occidental.

    Membrii mai reticenţi ai G7 s-au arătat la rândul lor entuziasmaţi de acest plan, percepându-l ca o modalitate de a asigura finanţare pe termen lung pentru Kiev în cazul în care Joe Biden pierde alegerile prezidenţiale din acest an în faţa lui Trump, care s-a opus ajutorului american pentru Ucraina.

    Planul în cauză ar putea fi „realizat înainte de luna noiembrie, astfel încât, chiar dacă Trump câştigă, banii să fie deja desfăşuraţi”, a declarat o persoană implicată în discuţiile oficiale.

    Negocierile sunt în curs de desfăşurare înaintea unei reuniuni a miniştrilor de finanţe şi a guvernatorilor băncilor centrale din cadrul G7, care va avea loc în Italia săptămâna viitoare, când se va discuta această problemă.

    Franţa, Germania, Italia şi Japonia s-au opus anterior unor planuri americane de mai mare anvergură, cum ar fi confiscarea activelor subiacente ale Rusiei, temându-se că ar putea crea un precedent pentru confiscarea proprietăţii de stat şi ar putea provoca haos pe pieţele financiare. Aceştia s-au arătat mai deschişi în ultimele săptămâni la ideea de a valorifica profiturile pentru a genera împrumuturi pentru Ucraina, au declarat oficialii.

  • Braşovenii care duc unul dintre cele mai iubite produse alimentare din România pe Broadway

    Compania braşoveană CarmOlimp, controlată de familia Şoneriu, a investit peste 1,5 milioane de  euro în dezvoltarea unui nou brand de mici, „Litălşi”, care va fi lansat la New York, cu ocazia unui eveniment dedicat României organizat pe 16 iunie pe faimoasa stradă Broadway.

    “E timpul sa ducem cele mai interesante produse tradiţionale româneşti in inima unuia dintre cele mai populare oraşe din lume – New Yorkul. Practic, vom închide Broadway pentru o zi şi vom scoate în prim-plan cultura românească si tradiţionalii mici. Vrem să deschidem şi o nouă piaţă pentru micii cu care noi suntem atât de obişnuiţi, dar pe care americanii abia acum îi descoperă, însă ne vom axa pe dezvoltarea pe piaţa românească, care va fi baza acestui business. In Romania vrem sa construim cel mai puternic brand de mici din piaţă, care vine la pachet cu un sistem de francizare si cu o aplicaţie de livrare si promovare a businessului.”, a declarat Valentin Şoneriu, director CarmOlimp.

    Evenimentul “Romania Day on Broadway” a avut loc prima dată în anul 2000 şi este organizat de Ambasada României din Statele Unite ale Americii, Consulatul General al României din New York şi Institutul Cultural Roman. La editia din acest an sunt aşteptati peste 500.000 de participanţi şi va include un program care vizează prezentarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti.

    “Nu este o demonstraţie de forţă, deşi înţeleg ca aşa pare. A pornit mai mult ca o glumă, din dorinţa de a face lucrurile altfel. Am fi fost dispuşi să îi dăm şi gratis, doar de dragul promovării Litălşi – nişte mititei.”, a mai spus Valentin Şoneriu.

    CarmOlimp este, în prezent, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa de HoReCa, activând în domeniu din 1993. Compania  deţine un model de business integrat, care include ferme, abator şi o fabrică de mâncare gătită.

     

  • Care este oraşul din România ce este considerat capitala antreprenoriatului

    Douăzeci şi una de companii din judeţul Bacău îşi fac loc în topul celor mai mare 1.000 de firme din România după cifra de afaceri raportată pentru 2022. Dedeman, Chimcomplex şi Spedition UMB sunt ocupantele podiumului. 

    ♦ Un judeţ chiar în inima Moldovei, cu o populaţie de 583.590 de locuitori, după cum o arată datele celui mai recent recensământ. Deşi poziţionat într-o regiune descrisă cel mai adesea ca fiind cea mai săracă a României, Bacăul a dat, în ultimele trei decenii, liderii unora dintre cele mai „grele” sectoare din economia locală. Cel mai mare constructor local vine din Bacău, la fel şi cel mai mare retailer de bricolaj, care este, de altfel, şi liderul companiilor antreprenoriale româneşti, şi asta de câţiva ani deja.

    Douăzeci şi una de companii din judeţul Bacău îşi fac loc în topul celor mai mare 1.000 de firme din România după cifra de afaceri raportată pentru 2022. Dedeman, Chimcomplex şi Spedition UMB sunt ocupantele podiumului. Aceste douăzeci şi una de firme aveau cumulat în 2022 afaceri de 29 de miliarde de lei, un sold al profitului de 2,9 miliarde de lei şi peste 25.000 de oameni angajaţi, arată datele din catalogul ZF Top 1.000 companii – ediţia 2023, cu informaţii de la Registrul Comerţului, centralizate de BRIDGE-to-INFORMATION. Spectaculos este că, în top zece cele mai mari companii din Bacău, nu există niciun business străin, ci sunt doar firme dezvoltate de antreprenori.

    Judeţul Bacău a devenit, în ultimii ani, kilometrul zero al antreprenoriatului românesc, fiind pepinieră de succese pentru businessuri din industrii diferite. Cel mai relevant exemplu este de departe Dedeman, o afacere care nici măcar nu mai are nevoie de descriere. Este liderul pieţei de bricolaj din România, un domeniu în care a continuat să crească în vremuri în care alţi jucători şi-au închis businessurile. Cu afaceri de peste 11 miliarde de lei, o reţea de peste 60 de magazine distribuite în toată ţara şi cu sediul central la Bacău, unde a fost fondată compania deţinută de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Dedeman a „instaurat” în retailul de bricolaj un model care nu a putut fi replicat de niciun alt antreprenor român nu doar în acest domeniu, ci nici măcar în comerţul alimentar.

    De la Dedeman, care a pornit cu un singur magazin de bricolaj, în 1995, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl au creat un adevărat imperiu sub numele Pavăl Holding, care include astăzi şi businessuri în imobiliare (birourile cumpărate de la CA Immo, clădirea U Center 1) în construcţii (Cemacon) şi alte domenii (ambalaje biodegradabile – Promateris, drogherii – Farmacia Tei şi Bebe Tei). Conform anuarului ZF Top 100 cele mai valoroase companii din România, Pavăl Holding este evaluat la peste 4,7 miliarde de euro, vehiculul de investiţii deţinut de fraţii Pavăl făcându-şi simţită prezenţa prin mai multe tranzacţii parafate în ultimii ani. În plus, cei doi folosesc holdingul pentru a investi în companii listate la Bursa de Valori Bucureşti, precum Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Vrancart sau BRD. Prin intermediul acestui vehicul de investiţii, la care Dragoş Pavăl are 60%, iar Adrian Pavăl 40%, cei doi antreprenori din Bacău controlează 23% din Alro Slatina şi 1% din BRD, a treia cea mai mare bancă din România.

    La vârful businessurilor fondate în judeţul Bacău care performează la nivel naţional se află şi combinatul chimic Chimcomplex, companie cu o capitalizare de 6,1 miliarde de lei ce a reuşit să dezvolte în 30 de ani un grup industrial cu 27 de fabrici şi combinate, unde lucrează 3.200 de angajaţi. Controlată astăzi de antreprenorul Ştefan Vuza, Chimcomplex Borzeşti este cea mai mare fabrică din judeţul Bacău şi principalul producător de substanţe chimice din regiune, o companie strategică pentru economie. Chimcomplex administrează cel mai mare combinat de produse chimice, cu două platforme industriale la Oneşti şi Râmnicu Vâlcea. Recent, Ştefan Vuza spunea, la o conferinţă ZF, că deja compania este prezentă în afara graniţelor şi că poartă negocieri inclusiv pentru o unitate de producţie în străinătate – în Maroc sau în Polonia.

    Cea de-a doua fabrică din Bacău după cifra de afaceri, cu venituri de peste 2 miliarde de lei în 2022, este Nitramonia BC. Deşi sediul figurează în judeţul Bacău, combinatul chimic se află la Slobozia, fiind fosta platformă Chemgas. Nitramonia BC este administrată de Eusebiu Guţu, cel care deţine şi grupul Pambac Bacău, ce se ocupă cu fabricarea produselor de morărit.

    Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa&Pe Construct sunt nume deja sonore de ani buni pe şantierele din toată ţara. Dorinel Umbrărescu, artizanul acestui grup, se face responsabil de unele dintre cele mai ample şi importante proiecte de infrastructură din România ultimilor ani. Cu afaceri cumulate de peste
    5,4 miliarde de lei, firmele sale muncesc de zor în această perioadă la construcţia autostrăzii A7, cea care va lega Moldova – aşadar inclusiv judeţul în care Umbrărescu şi-a plămădit afacerile – de Capitală. Originar din Tănăsoaia, Vrancea, Dorinel Umbrărescu şi-a clădit businessurile în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport şi, azi, la poziţia de lider în rândul firmelor de construcţii de pe plan local.

    Un nume care s-a făcut mai recent remarcat în peisajul businessului local este Intertranscom Impex, businessul antreprenorului Ioan Teslaru. Originară din Buhuşi, compania produce plasă sudată în două fabrici şi doar în perioada 2013-2018 şi-a majorat afacerile de şase ori. În 2022, compania a atins pragul de 1,8 miliarde de lei venituri, deşi despre antreprenorul Ioan Teslaru, cel care deţine acest business, există puţine informaţii publice. Mutările sale nu trec însă fără ecou. La începutul anului 2024, compania a anunţat achiziţia fabricii de sârmă Dan Steel Group Beclean, una dintre cele mai importante companii ale industriei metalurgice din România, aflată în procedură de faliment. Preţul plătit a fost de 7,5 milioane de euro, iar scopul este repornirea producţiei.

    Alte businessuri care se remarcă în judeţul Bacău, dar şi la nivel naţional sunt din sfera distribuţiei (Simba Invest), dar şi din cea agro-alimentară (Agricola International, Agricultorul).

    Şi deşi nu se regăsesc la vârful clasamentului, există şi alte companii care performează şi care prezintă perspective serioase de creştere. Barrier este un astfel de exemplu. Din halele de producţie care se întind pe şase hectare, compania producătoare de uşi şi ferestre vinde în opt ţări din Europa, Asia şi Africa. Mai mult, Barrier are peste 50 de francize care funcţionează atât în România, cât şi în străinătate.

    Chiar dacă nu şi-a fondat businessul în Bacău, merită amintit că şi Daniel Dines, românul care a scris istorie când a obţinut, cu firma sa – UiPath – statutul de prim unicorn românesc din IT, este originar din acelaşi judeţ, mai exact din oraşul Oneşti.

    Tot din Oneşti provine şi Croco, producător român de biscuiţi, deţinut de antreprenorul Damian Mereu. Cu afaceri de 219 milioane de lei în 2022 şi profit de aproape 40 de milioane de lei, Croco este unul dintre cei mai mari angajatori din sectorul producţiei de biscuiţi şi dulciuri, având în medie 424 de angajaţi, dar şi cel mai bine vândut brand din categoria biscuiţilor dulci.

    Ascensiunea judeţului Bacău vine în contextul în care cei mai mari 50 de jucători din industria prelucrătoare de aici au avut în 2022 venituri cumulate de 9,8 miliarde de lei, sumă din care 40% au fost generate de doar două companii – Chimcomplex şi Nitramonia. Industria prelucrătoare din Bacău se împarte în multe segmente, existând jucători din diverse industrii, de la chimie, până la construcţia de aeronave, materiale de construcţii, industrie alimentară sau textilă.

    Lipsa forţei de muncă este însă, la fel ca peste tot în ţară, una dintre problemele pregnante la nivelul întregului mediu de afaceri din Bacău, deşi potenţialul este de necontestat, după cum spuneau la unison antreprenorii din acest judeţ la una din conferinţele ZF Investiţi în România, organizate de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank. Datorită poziţionării, Bacău poate deveni un hub logistic, iar industria alimentară ar trebui să fie unul din vectori.

    Rezultatele bune ale antreprenorilor locali au atras şi jucători internaţionali în Bacău, unul dintre ei fiind, de pildă, gigantul Moncler, grupul italian de modă activ în segmentul de lux, care a investit de curând
    10 milioane de euro în extinderea producţiei din România. Astfel, fabrica din Bacău a ajuns să fie responsabilă pentru o treime din toate gecile realizate de grup la nivel mondial.

    Cum sună viitorul pentru Bacău? Bine, chiar foarte bine, dacă autostrada Moldovei va deveni în sfârşit realitate.

  • Cine este omul din spatele brandului de îmbrăcăminte PORC. El este un cântăreţ celebru din ţara noastră, despre care puţini ştiu că este şi antreprenor

    La o primă vedere, între muzica rap şi un business cu haine nu există nicio legătură. Sunt două domenii diferite, însă  cu un important element comun: fanii. Pe asta mizează cel puţin Răzvan Eremia, nume mai puţin cunoscut clienţilor şi chiar celor care îi ascultă muzică. Lucrurile stau însă diferit când vine vorba despre Deliric şi PORC.

    Probabil că numele de Răzvan Eremia nu le sună cunoscut foarte multor persoane, asta în cazul în care nu vorbim despre fanii înfocaţi ai muzicii rap româneşti. În schimb, numele de scenă Deliric este ceva mai familiar, la fel cum este şi brandul de îmbrăcăminte PORC, în spatele căruia se află acelaşi om. Răzvan Eremia aka Deliric este cel care, în urmă cu circa un deceniu, a pus bazele brandului de haine PORC, un brand apreciat în special de generaţiile tinere, care abordează moda streetstyle şi care se regăsesc în stilul muzical al artistului. „În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro.

    Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp”, a spus Deliric, artistul care poartă şi pălăria de antreprenor şi care se află în spatele brandului PORC, în cadrul emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. Deliric este unul dintre cei mai cunoscuţi rapperi români şi este prezent pe scena românească de circa 25 de ani. Practic, el a debutat pe vremea când cei care astăzi îi ascultă muzica abia se năşteau. Este unul din membrii formaţiei C.T.C., alături de Vlad Dobrescu şi DOC, care fac acelaşi gen de muzică.

    Deliric a păşit în antreprenoriat alături de asociatul său, Cosmin Cristian Ciucă, şi au reuşit împreună să ducă brandul PORC la afaceri de peste 8 mil. lei în 2022, ultimul an pentru care există date publice disponibile la Ministerul de Finanţe.

    „Nu cred că e o idee bună să îţi începi cariera de antreprenor fugind după fonduri. Cred că poţi să începi un business cu banii pe care i-ai strâns. La PORC am început cu câteva mii de euro, bani strânşi din muzică şi graphic design. Ideea mea era să fac atunci câteva tricouri pentru Deliric. Am extrapolat apoi puţin şi am decis să fac un brand de sine stătător”, a povestit Deliric în timpul emisiunii De toţi banii. Întotdeauna, de-a lungul vieţii sale, artistul se gândea că nu va putea să facă zi de zi acelaşi lucru, să lucreze în acelaşi loc şi se temea că va intra într-o rutină interminabilă. El îşi aminteşte că, înainte să devină atât de cunoscut în domeniul muzical, a fost angajat doar jumătate de an într-o agenţie de publicitate.

    De-a lungul anilor, Deliric a avut mai multe tentative de a face business şi chiar şi-a înfiinţat câteva firme care, după cum spune el, au fost nişte „failuri”. „Am încercat să-mi fac o revistă de muzică şi să organizez diferite evenimente. Nu am putut să mă obişnuiesc cu ideea că trebuie să fac şi mâine ceea ce fac astăzi. Am reuşit să fiu angajat doar pentru jumătate de an într-o agenţie de publicitate. În rest, am lucrat ca freelancer şi cred că asta m-a ajutat să mă pregătesc pentru a fi antreprenor, să învăţ să îmi asum riscuri”, a mai spus el. În antreprenoriat, crede acesta, trebuie să ştii să navighezi. Pe cei mai mulţi antreprenori aflaţi la început de drum, consideră artistul, îi doboară stresul şi lipsa de siguranţă, astfel că ajung să se piardă pe drum odată cu ideile lor. În tot ce a făcut pe plan profesional, Deliric a pus, întâi de toate, pasiune. De aici a pornit totul, fie că vorbim de muzică, fie că ne referim la business, mai exact, la brandul de îmbrăcăminte PORC. „Cât timp eşti pasionat, poţi face orice şi poţi să îţi dedici tot timpul acelui business fără să simţi că munceşti. (…) Banii pot să vină mai uşor dacă îţi place ceea ce faci. Îţi dedici un anumit timp şi apoi, după muncă, începi să faci şi bani.” Astăzi, sub brandul PORC sunt produse cămăşi, bluze, hanorace, geci, pantaloni, şepci şi pălării, precum şi genţi şi ghiozdane sau încălţăminte. Brandul este prezent, potrivit site-ului propriu, în magazine din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

    Deliric mai spune, bazându-se pe propria sa experienţă în antreprenoriat, că sunt la fel de importante şi greşelile, dar şi lucrurile care merg bine, iar magia antreprenorului de succes este să ia cele mai bune lecţii din ambele cazuri. Artistul antreprenor consideră că antreprenoriatul constă, în special, în puterea de a colabora cu alţi oameni şi spune că o idee bună este să te asociezi cu cineva şi să faci business în echipă. Deliric a vorbit despre toate aceste experienţe pe care le-a întâlnit în drumul său ca antreprenor în emisiunea De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. În episodul despre afaceri şi antreprenoriat, el a explicat în termeni cât mai simpli ce înseamnă să fii antreprenor, cum ajungi să îţi înfiinţezi propriul business şi care sunt riscurile acestui pas. 

    Educaţie financiară:

    1. Cum ştii că eşti pregătit să ai un business propriu?
    Un antreprenor de succes trebuie să ştie, în primul rând, să descopere o oportunitate din piaţă pentru care are resurse şi pregătirea necesară ca să ofere o soluţie mai bună decât ce există în prezent.
    Un alt atribut esenţial al unui antreprenor de succes este să ştie să calculeze în detaliu dacă poate obţine sau nu profit din ceea ce doreşte să producă pentru piaţă.
    Totodată, antreprenorul trebuie să ştie, să evalueze şi să îşi asume riscurile majore asociate afacerii pe care o dezvoltă.

    2.  Cu ce capital iniţiez o afacere?
    La începutul unei afaceri, mulţi antreprenori se confruntă cu provocări care ţin de numărul redus  de clienţi, lipsa experienţei de piaţă, lipsa credibilităţii în faţa unor investitori sau creditori. Astfel, ei apelează, pentru sprijin financiar, la cei trei F: familia (Family), prietenii (Friends) şi alţi ”nebuni” (Fools) care care cred în ideea lor de business.
    Pentru cei care se află la început de drum în antreprenoriat este recomandat să pornească o afacere cu capitalul propriu – bani economisiţi sau împrumutaţi de la cei mai apropiaţi oameni.

    3. Care sunt riscurile atunci când ai o afacere?
    Atunci când îţi creezi propria afacere, uneori, este nevoie de  mult până când acea afacere devine de sine stătătoare şi nu mai necesită prezenţa antreprenorului. De asemenea, este nevoie ca antreprenorul să cunoască foarte bine domeniul în care dezvoltă afacerea.
    Astfel, să ai un business înseamnă să îţi dedici, la început, tot timpul pentru a învăţa, a înţelege cum funcţionează o afacere şi pentru a o creşte până în punctul în care prezenţa ta, ca antreprenor, nu mai este necesară constant.

    Răzvan Eremia, fondatorul PORC: În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie să crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro. Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp.

    Banca Transilvania a lansat FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor, un program naţional de educaţie financiară prin care îşi propune să construiască pentru generaţiile Alpha, Z şi Y o bază solidă în ceea ce priveşte gestionarea banilor. Întrebări concrete şi simple din sfera educaţiei financiare devin teme de discuţie, miza fiind creşterea nivelului de educaţie financiară al copiilor şi tinerilor. În cel mai recent episod al emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT al Băncii Transilvania, tema centrală a fost antreprenoriatul. Astfel, concepte precum de antreprenor, firmă sau capital iniţial şi-au găsit un înţeles cât mai simplu şi prietenos pentru generaţiile tinere.

  • Cum a evoluat un business românesc axat pe aducerea de angajaţi din străinătate

    International Work Finder, unul dintre liderii pieţei de recrutare a personalului UE şi non-UE şi management al resurselor umane din România, a închis anul 2023 cu o cifră de afaceri de peste 12,3 milioane de euro, de 5,5 ori mai mult decât în anul anterior. Creşterea se datorează introducerii unor noi linii de business – outsourcing şi leasing de personal – care se adaugă serviciilor deja consacrate ale companiei.

    Outsourcingul implică externalizarea anumitor procese sau servicii către o terţă parte, în timp ce leasingul de personal se referă la închirierea de angajaţi pentru o perioadă determinată, conform nevoilor specifice ale companiilor. Diferenţa principală între cele două constă în faptul că, în cazul outsourcingului, întreaga responsabilitate pentru o anumită funcţie este transferată de la client către International Work Finder, în timp ce leasingul de personal presupune furnizarea de angajaţi, care rămân sub supravegherea directă a companiei angajatoare.



    „Este esenţial să oferim servicii complete, fiindcă astfel asigurăm un grad de retenţie mai mare al angajaţilor”, a declarat Marius Ştefănescu, fondator International Work Finder. 



    Acest aspect este cu atât mai valoros în prezent, întrucât, odată cu aderarea la Spaţiul Schengen, România îşi poate pierde statutul de ţară de destinaţie, pentru forţa de muncă din afara Europei şi se poate transforma într-o ţara de tranzit, o poartă de intrare spre Occident. Pentru a evita o astfel de situaţie şi a asigura stabilitatea forţei de muncă şi, implicit, a afacerilor lor, agenţiile de recrutare şi angajatorii trebuie să ofere angajaţilor oportunităţi corecte, care să le satisfacă atât nevoile financiare, cât şi pe cele culturale şi de apartenenţă la grup. 



    „Noi, în cadrul International Work Finder, am adus în România primii angajaţi non-UE, în 2019. Unii dintre ei sunt încă în ţară, datorită condiţiilor bune pe care le-am oferit şi a eforturilor noastre de a-i integra atât în societate, cât şi în colectiv. Faptul că reuşim să recrutăm persoane de încredere şi să le menţinem motivate e ceea ce ne diferenţiază de competiţie şi ne încredere în potenţialul nostru de dezvoltare.” a declarat Marius Ştefănescu, cofondator International Work Finder.



    În 2023, International Work Finder a adus în România aproape 2.500 de angajaţi non-UE, predominant din Nepal (65%), Sri Lanka (20%) şi India (9%). Cei mai mulţi dintre aceştia, peste 25%, sunt muncitori necalificaţi, care au fost plasaţi în cadrul proiectelor de construcţii, fabrici şi logistică. În plus, compania a adus aproape 300 de angajaţi pentru asamblare şi montare piese, 165 de operatori prelucrare cauciuc, 155 de manipulanţi depozit, peste 130 de operatori maşini unelte şi peste 100 de instalatori. Industria agricolă şi sectorul HoReCa au beneficiat, de asemenea, de personal necalificat pentru diverse lucrări şi poziţii în bucătărie.



    Pentru anul 2024, International Work Finder îşi propune o creştere semnificativă a numărului de personal non-UE adus în România. „Obiectivul nostru este să aducem în România, până la finalul anului, 10.000 de persoane, muncitori calificaţi şi necalificaţi, care să susţină dezvoltarea unor industrii cheie, cum sunt construcţiile, producţia, logistica, agricultura, HoReCa şi nu numai. Deşi această creştere poate părea ambiţioasă, la şapte ani de la fondarea companiei, avem resursele necesare pentru a o realiza. Am consolidat parteneriate puternice cu agenţii de top din Asia, beneficiem de expertiză locală şi internaţională, avem persoane dedicate pe partea de autorizaţii şi legislaţie şi am creat un flux operaţional eficient care ne ajută să asigurăm atât satisfacţia clienţilor noştri B2B, cât şi a angajaţilor aduşi în România.”, a adăugat Marius Ştefănescu.

     

  • Florin Filote, numit managing director pentru Europa de Remix by ThredUp

    Cu aproape două decenii de experienţă în retail şi e-commerce, cu accent pe construirea şi creşterea business-urilor de tip marketplace, Florin Filote va conduce operaţiunile de business ale Remix, care în prezent îşi desfăşoară activitatea în nouă ţări din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România. El îl va înlocui pe Dan De Meyer, care face parte din ThredUp din 2010 şi care, cel mai recent, a condus timp de doi ani afacerile internaţionale ale companiei.

    “De la intrarea pe piaţă în 2021, am făcut progrese extraordinare în creşterea afacerillor noastre europene, mai mult decât dublându-ne veniturile şi “evanghelizând” second-hand în Europa Centrală şi de Est. Echipa a făcut o treabă incredibilă, punând baze solide pentru viitor şi sunt încrezător că experienţa vastă în marketplace a lui Florin şi pasiunea lui pentru circularitate îl fac liderul ideal pentru a declanşa inovaţia şi creşterea pe piaţa europeană second-hand, care, potrivit proiectelor GlobalData vor ajunge la 90 de miliarde de dolari până în 2028.” – James Reinhart, CEO şi cofondator, ThredUp.

    “ThredUp este de multă vreme un pionier în resale şi sunt onorat să mă alătur unei echipe atât de talentate şi să-mi aduc contribuţia la operaţiunile lor deja prospere pe plan european. Cu accent pe susţinerea creşterii şi inovaţiei, sunt optimist cu privire la oportunităţile care se întrevăd pe pieţele europene şi globale. Cred că, oferindu-le  consumatorilor posibilitatea să facă alegeri de cumpărare mai sustenabile şi revoluţionând industria de retail, cred că putem crea un viitor răsunător atât din punct de vedere economic, cât şi responsabil cu mediul înconjurător.” – Florin Filote, Director General Europa, ThredUp.

    Înainte de a se alătura ThredUp, Florin Filote a deţinut mai multe funcţii de conducere la liderul e-commerce din ţările baltice şi Finlanda, Pigu Hobby Hall Group, unde a ocupat funcţia de Group Transformational CEO şi Interim Chief Revenue Officer. Anterior, timp de şapte ani a gestionat strategia şi implementarea Marketplace şi a vânzărilor B2B la gigantul e-commerce european eMAG.

    Experienţa sa include şi alte roluri de senior leadership ce ţin de comerţul modern şi bunurile ambalate de larg consum. Filote a absolvit mai multe programe de executive la Harvard Business School şi deţine o licenţă în Ştiinţe în Management şi un master în Ştiinţe Economice, ambele de la Universitatea Transilvania din România, precum şi o diplomă în informatică la Colegiul Grigore Moisil.

     

     

  • Anunţ surprinzător de la Ryanair: Tarifele din această vară vor fi mai scăzute, deşi avioanele nu vor fi pline

    Ryanair a anunţat că tarifele aeriene în sezonul de vârf al verii se vor situa sub prognozele anterioare ale companiei, o notă de prudenţă rară din partea unei industrii care a cunoscut un boom în ultimul an, raportează Financial Times.

    Directorul executiv Michael O’Leary a declarat luni că cererea generală de zboruri a fost „pozitivă”, dar a avertizat că „preţurile recente se situează sub aşteptările firmei”.

    Anterior, O’Leary a declarat că tarifele vor creşte cu până la 10% în această vară, directorul companiei aeriene fiind în prezent de părere că acestea vor înregistra „cel mult un avans modest” faţă de vara trecută, iar asta în cazul cel mai fericit.

    Companiile aeriene au raportat o cerere de călătorii în plină expansiune în ultimul an, reuşind să crească preţurile şi, pe cale de consecinţă, să înregistreze profituri uriaşe. Tarifele medii ale biletelor de avion din Europa au fost cu 20-30% mai mari în vara anului 2023 faţă de 2019, potrivit datelor UE.

    Analiştii şi directorii din industrie se aşteaptă în continuare la o vară puternică şi profitabilă pentru companiile aeriene din Europa, dar comentariile lui O’Leary semnalează faptul că disponibilitatea consumatorilor de a suporta tarife mai mari are limitele sale.

    Ryanair a raportat un salt de 34% al profitului după impozitare, la un nivel record de 1,9 miliarde de euro pentru cele 12 luni până la sfârşitul lunii martie. Profitul a fost obţinut în pofida unor costuri mai mari, inclusiv a unei creşteri de 32% a facturii pentru combustibil, care a ajuns la 5,14 miliarde de euro.

    Compania aeriană listată la Dublin nu a oferit indicaţii pentru actualul exerciţiu financiar, dar se aşteaptă la o creştere a numărului de pasageri cu 8%, ajungând la o cifră cuprinsă între 198 şi 200 de milioane, un ritm de creştere uşor mai lent decât în anul precedent.