Traian Basescu ii saluta pe toti aceia care anunta ca vor sa depuna motiuni de cenzura, se leapada de intelegeri tacite cu liberalii si doresc sa fie prim-ministri. De la Traian Basescu pentru toti visatorii din Romania: Numai respect!
Din vina sa nebagat in seama de multa vreme, PSD a reusit saptamana trecuta sa se faca remarcat cu un anunt banal pentru un partid de opozitie: acela ca va depune o motiune de cenzura. Parafrazandu-l pe Vlahuta, nu de motiunea de cenzura s-a infricosat toata lumea saptamana trecuta, ci de anuntarea ei, pentru ca multora li s-a parut ca relatiile dintre social-democrati si liberali nu au fost nicicand mai bine impaturite: colaborarea in Parlament mergea binisor, legile pe care sa le speculeze PSD prin afisele de campanie de anul viitor trecusera, joaca de-a votul uninominal a tocat din credibilitatea presedintelui, pacalit astfel sa-si amane referendumul anuntat in primavara si tot asa. Si atunci? De ce s-a votat in unanimitate depunerea unei mo-tiuni de cenzura?
Daca n-ar fi nedemn pentru conditia unui partid care mai are si intelectuali respectabili si politicieni greu-incercati prin conducere, raspunsul meu ar fi ca din disperare. Dar, pentru ca mi-e rusine de parul alb al lui Viorel Hrebenciuc, zic ca e calcul politic.
Prin urmare, se da un partid politic care a reusit sa schim-be dupa castigarea alegerilor parlamentare aproape toata garnitura de lideri si care s-a scufundat – in opozitie fiind fata de un presedinte si un guvern care s-au certat intr-una – la cam 50% din rezultatul obtinut in alegeri. Daca ati fi consultanti politici si vi s-ar cere sfatul, ce-ati recomanda? Rabdare? Tutun? Nu, fireste; dar parca si motiunea de cenzura e totusi cam mult. Nu de alta, dar cand te pornesti la un asemenea drum, e bine sa te uiti prin jur, sa vezi cam cati vor sa mearga cu tine pana la capat fara sa te foloseasca drept trambulina. Pentru ca, in cazul motiunii de cenzura anuntate de PSD, cam asta se va intampla: cei multi vor face treaba, cei putini vor culege roadele.
E drept, pentru social-democrati, situatia ajunsese cam fara de iesire: necriticand guvernul, nu-si gaseau locul in opozitie, criticand guvernul, nu-si mai gaseau locul la putere. Depunerea unei motiuni de cenzura ar insemna ca PSD sa plece dintr-o opozitie lucrativa, insa daunatoare in sondaje, spre putere, fara siguranta ca va si ajunge acolo.
De fapt, cu certitudinea ca nu va ajunge niciodata acolo cat timp la Palatul Cotroceni este inca actualul locatar – pentru ca nu cred sa mai fie multi ca Mircea Geoana care sa-si inchipuie ca daca PSD da jos un Guvern condus de cel mai incomod spin din coasta Cotrocenilor, asta va reusi sa-l convinga pe Traian Basescu sa nominalizeze un premier din tabara social-democrata. Ma indoiesc ca a amortit intr-atat instinctul politic al presedintelui incat sa le ofere pe tava liberalilor munitie de mare calibru pentru campaniile electorale ce stau sa inceapa!
Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre liderul PSD: oricat de mult ai vrea sa nu-i dai dreptate lui Ion Iliescu, Mircea Geoana iese din ecuatia motiunii de cenzura cu un mare minus in fata: daca motiunea trece, PSD nu va fi poftit la guvernare, ci cel mult la a face jocul Cotrocenilor pentru declansarea de alegeri anticipate, respingand la vot propunerea de premier a presedintelui. Iar la alegerile anticipate, PSD sigur nu prinde niciun fotoliu in Guvern, si cineva – adica Mircea Geoana – va trebui sa raspunda pentru asta.
Daca motiunea nu va trece – ceea ce nici nu ar fi o asa mare surpriza -, declaratia de la Zalau (doresc sa fiu prim-ministru) s-ar putea sa-l jeneze pe Geoana mai mult decat a facut-o apelativul pe care i l-a pus in spate Ion Iliescu. Si sa ajunga ca personajul din reclama: salutat cu respect pentru ca nu cauta lantisoare de aur in salam ori sepci in pungile de chips-uri.
