Blog

  • Edinburgh. Oh, My Darling! Master of Culture Administration Summa Cum Laude

    Edinburgh, superba, gotica, enigmatica, fabuloasa capitală a Scoţiei, găzduieşte an de an, în fiecare lună august, un megacvintet multicultural, pe care îl recomand tuturor celor ce vor să practice management cultural. E un soi de Master of Culture Administration în cinci module, pe care dacă le studiezi cu atenţie, vei absolvi Summa Cum Laude.

    de Georgiana Gheorghe, colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă


    Au trecut trei luni de când am revenit de la Edinburgh şi abia acum, la final de noiembrie, reuşesc să-mi aştern gân-durile şi impresiile pe hârtie, pentru că „meandrele concretului” m-au îngropat în taskuri de trimestru IV şi abia acum am reuşit să mai respir. Am pus pe hold toată activitatea cultural-artistică pe care obişnuiam să o consum after hours, dar şi scrisul. Cumva, abia aşteptam să frământ puţin tastatura şi să o tăvălesc prin şuvoaiele de emoţii prin care îmi place mie să înot, în stilul fluture.

    AUGUST este luna supremă în Edinburgh, superba, gotica, enigmatica, fabuloasa capitală a Scoţiei. Sute de mii de turişti, dacă nu chiar milioane, se preumblă pe frumoasele străzi, prin parcuri, grădini şi castele bântuite, printre clădirile neoclasice, prin puburile şi restaurantele familiale, prin portul vechi, dar mai ales prin sălile de spectacole, galerii, cinematografe şi săli de evenimente culturale. Pentru că un strateg cultural britanic s-a gândit la un moment dat că ar fi bine să ofere tuturor celor care vin prin Edinburgh câte ceva de văzut şi făcut. Astfel că în luna august, nu e doar un festival artistic internaţional, ci sunt cinci. Cel mai vechi (1947) şi de o eleganţă aparte este Edinburgh In-ternational Festival (EDINTFEST), care însumează câteva zeci de spectacole de operă, muzică clasică simfonică şi corală, de teatru, dans şi jazz. Sunt invitate orchestre, artişti şi dirijori, ansambluri de operă, teatru, dans, din în-treaga lume, iar spectacolele sunt ample, cu durata medie de 2 ore şi se desfăşoară în sălile mari de evenimente, precum Usher Hall, Scottish Opera House, Festival Theatre, National Museum of Scotland, Church Hill Theatre, The Queen’s Hall, The Lyceum. Ţinuta şi eticheta acestui festival este rafinamentul şi este foarte asemănător cu ce ştim noi despre Festivalul Enescu în Bucureşti, doar că e un mix de arte, peste 160 de spectacole şi un număr de spectatori mult mai mare. Directorul EDINTFEST este Nicola Benedetti, o tânără şi talentată violonistă premiată cu Grammy, care a preluat în 2022 managementul festivalului şi este prima femeie manager din istoria acestuia. Tema ediţiei 2024 a fost „Rituals That Unite Us”, iar eu am reuşit să văd în şapte zile, cât am stat, şapte spectacole. Vă spun care au fost alegerile mele ca să vă inspir să mergeţi în anii viitori. „The Marriage of Figaro” a lui Mozart, regizată spectaculos, modern, epic şi scandalos de tânărul şi talentatul regizor Kirill Serebrennikov şi pusă în scenă de Opera Comică din Berlin, spectacolul de teatru „The Outrun” al trupei de teatru The Lyceum, montat de regizoarea Stef Smith, după un text al scriitoarei Amy Liptrot, concertul artistei de electro-jazz Tirzah, concertul de muzică clasică al trompetistei Alison Balsom şi al pianistului Pierre-Laurent Aimard alături de Scotland National Orchestra sub bagheta dirijoarei Elim Chan, opera „Oedipus Rex” a lui Igor Stravinski susţinută de Scottish Opera, care s-a desfăşurat impresionant printre spectatori, pe holurile ambelor etaje din National Museum of Scotland, spectaco-lul de teatru „HAMLET”, al teatrului La Plaza din Lima, Peru, montat într-o cheie absolut specială de o trupă de ac-tori cu sindrom Down, spectacol în care fiecare dintre actori era Hamlet şi avea propria întrebare existenţială, spec-tacol la finalul căruia am plâns ca un copil căruia îi smulgi călăţul de lemn de sub el. 

    Dar cel mai aproape de sufletul meu a fost concertul de muzică corală „Passion Week” al compozitorului Alexan-der Grechaninov, susţinut de Corul Festivalului şi condus de dirijorul James Grossmith. Pentru că din cor făcea parte tânăra mea prietenă, mezzosoprana Zsuzsana Cerveni, actualmente masterandă în anul II la Royal Conserv-atoire of Scotland, care a fost solista spectacolului, alături de tenorul David Lee. Acesta a fost şi motivul pentru care am pus mâna pe telefon şi am început să-mi creionez vacanţa culturală alături de copilul meu. Pe 15 august, într-o zi cu o simbolistică aparte în religia creştină, stăteam cocoţată la balcon, pe unul dintre cele 2.200 de locuri din emblematica Usher Hall, şi nu-mi mai încăpeam în piele de emoţie. Un amestec de mândrie şi bucurie să o văd cum stăpâneşte ditamai scena, la cei 25 de ani ai săi, radiind atâta pasiune pentru muzică, pentru arta cântului, pe care a ales-o şi care a ales-o. Era o lumină ireală în sală şi pe scenă, tubulatura orgii gigant pe fundal şi acordurile grave, o atmosferă de smerenie profundă caracteristică muzicii sacre, cu accentele specifice ritului ortodox de care compozitorul aparţine, înnodate pe simbolistica din Săptămâna Patimilor. Avusese audiţie pentru rolul de solistă şi i-au propus să facă parte din Corul Festivalului, având astfel două spectacole în festival: Bach-Mendelssohn, Version of Matthäus-Passion în deschiderea festivalului şi Passion Week a lui Grechaninov, la care am fost prezentă. O mai văzusem pe scena mare a Operei Naţionale Bucureşti în diverse spectacole sau concerte, unde m-a impresionat, însă magnitudinea acestui spectacol a fost de-a dreptul marcantă. Arhitectura auditori-umului de la Usher Hall şi acustica sa impecabilă în combinaţie cu tema şi sonoritatea concertului au fost copleşitoare. O oră de meditaţie, de egregor puternic al celor prezenţi, o oră în care am stat nemişcată, n-am clipit, n-am respirat. Aplauzele explozive de la final m-au trezit parcă dintr-o rugăciune spusă în tăcere, în gând, un soi de mantră a iertării necondiţionate.   

    La capătul diametral opus este Edinburgh Festival Fringe (EDFRINGE), festivalul cool, şturlubatic, veşnic tânăr, un-derground, de guerilă, care a avut în această ediţie peste 3600 de show-uri, teatre, concerte şi happeninguri stra-dale. Sunt mii de artişti veniţi de pe întreg mapamondul să-şi promoveze arta, să se promoveze pe ei, să împărtăşească lumii întregi ce-i preocupă. Sălile de spectacol sunt mai degrabă improvizate, de la săli de teatru normale, cu o capacitate de câteva sute de locuri la săli improvizate din centre şi huburi culturale, puburi care îşi pun spaţiile la dispoziţia artiştilor şi chiar parcurile şi străzile din centrul vechi al Edinburgh-ului. Mise-en-scène este minimalistă de cele mai multe ori, biletele au un cost de aproximativ 25 lire. Artiştii înşişi, alături de prieteni, fraţi, surori, părinţi, sunt peste tot cu pliante în mână şi te invită la spectacolele lor. Uneori e chiar obositor, pentru că unii sunt mai insistenţi decât alţii şi te abordează chiar şi când stai să mănânci un british brunch la o terasă sau când ieşi dintr-un charity shop în care ai intrat să-ţi mai iei un pulover pentru că, deşi e vară, temperaturile sunt de 12-17 grade, cu multiple showers. Fac o paranteză necesară, şi vreau să subliniez cât de mult am apreciat aceste charity shopuri cu haine şi obiecte vintage, preloved, care aveau fiecare o cauză umanitară pentru care făceau de-mersurile comerciale (Crucea Roşie, Salvaţi Copiii, veterani de război, adăposturi de animăluţe abandonate, per-soane cu diverse dizabilităţi). Cu 50 de lire plecai cu câteva haine utile şi chiar cochete.

    Revenind la EDFRINGE, eu am mers ţintit să văd spectacolul „The Second Coming of Joan of Arc”, după un text al scriitoarei Carolyn Cage, un one-woman-show în limba engleză, evident, în interpretarea actriţei Catinca Maria Nis-tor. Show-ul ei, care a avut premiera la Londra în primăvară, a avut doar cinci reprezentaţii programate, în sala Clo-ver Studio de la Greenside Riddle’s Court, însă, aşa cum o ştiam eu pe Catinca, totul a fost bine gândit şi organizat, de la alegerea sălii de spectacol intimă, tenebroasă, până la echipa tehnică şi numărul exact de reprezentaţii. Punct ochit, punct lovit. FRINGE este o industrie, un malaxor, un show business, în cel mai propriu sens al concep-tului. Ai o investiţie în organizare (artişti, tehnic, decor, pliante, afişe) şi ai bilete vândute, deci încasări. Restul… e can can. Desigur că unele producţii vin cu sponsorizări şi au poate integral costurile acoperite, însă majoritatea artiştilor sunt pe cont propriu şi se bazează pe ceea ce pot şi ştiu. Numărul uriaş de show-uri încinge lupta pentru audienţă, iar sistemul cel mai eficient de promovare sunt review-urile, pe care le fac cronicarii şi criticii avizaţi pe site-uri, bloguri, sau spectatorii care lipesc review-uri pe afişele stradale ale spectacolelor şi mai sunt ratingurile de 1-5 stele. E ceva incredibil, un sistem ultracompetitiv, la care lumea teatrală din România nu cred că ar putea face faţă, la modul în care este acum structurată. Spectacolul Catincăi a fost foarte apreciat, obţinând patru review-uri foarte bune şi un rating de 4 stele din 5. Noi am fost prezente chiar la prima ei reprezentaţie, trăiam alături de ea emoţiile spectacolului şi nu puteam să ne luăm ochii de la ea, care intrase în pielea eroinei Joan, alături de care mărşăluia prin istoria tragică a secolului XV, aducând-o la finalul monologului dramatic în contemporaneitate, ex-punând ipotetica potenţialitate a unei iubiri rămase nemărturisite, nemanifestate, neconsumate, ascunsă sub preşul paradoxal ţesut din fire de lipsă de curaj şi surplus de curaj, aşternut în faţa pragului unei societăţi tiranice şi intolerante, care-şi justifică judecata pe o axiologie stupidă. Un text pe care Catinca şi l-a ales singură, considerând că îşi poate exprima cel mai bine propria furtună interioară prin structura acestui personaj dramatic, un spectacol pe care l-a construit împreună cu compania de producţie teatrală The Inner Six, univers sonor în colaborare cu Călin Ţopa şi despre care ştiu şi dezvălui aici, în premieră, că se va juca şi la Hollywood Fringe Festival, în iunie 2025. 

    Celelate trei festivaluri care se desfăşoară în aceeaşi lună august sunt Edinburgh International Film Festival, Edin-burgh International Book Festival şi Edinburgh Art Festival.

    Un megacvintet multicultural pe care îl recomand tuturor celor ce vor să practice management cultural, un soi de Master of Culture Administration. Nu mai adaug aici obiectivele arhitecturale, castelele, istoria, gastronomia locală şi Marea Nordului cu misterele ei, căci nu e suficient spaţiu, însă vă recomand din suflet să luaţi în considerare pentru anul care vine, în luna august, o vacanţă culturală în Edinburgh. Şi poate, dacă aveţi noroc, îl întâlniţi şi pe Highlander.

    Zsuzsana Cerveni şi Edinburgh Festival Chorus

    Zsuzsana Cerveni Mezzosoprana, masterandă în anul II la Royal Conservatoire of Scotland, a fost solista spectaco-lului, alături de tenorul David Lee, în concertul de muzică corală „Passion Week” al compozitorului Alexander Grechaninov, susţinut de Corul Festivalului şi condus de dirijorul James Grossmith.

    David Lee, James Grossmith, Zsuzsana Cerveni şi Edinburgh Festival Chorus

    În concertul de muzică corală „Passion Week”, susţinut la Usher Hall, o sală emblematică cu 2.200 de locuri, în cadrul seriei de evenimente care s-a desfăşurat în august la Edinburgh şi care a reunit cinci festivaluri diferite.

    Catinca Maria Nistor

    A urcat pe scena festivalului Edfringe, în spectacolul „The Second Coming of Joan of Arc”, după un text al scriitoarei Carolyn Cage, un one-woman-show în limba engleză. Spectacolul pe care l-a construit împreună cu compania de producţie teatrală The Inner Six, univers sonor în colaborare cu Călin Ţopa, se va juca şi la Hollywood Fringe Festival, în iunie 2025.

  • De unde vine puterea platformelor sociale. De ce românii au adoptat atât de repede TikTok

    Agenţiile de publicitate de la noi spun că TikTok rupe în România ca platformă socială de interacţiune, ca mediu de transmitere a mesajelor şi ca loc pentru publicitate.

    „Practic, fără TikTok nu exişti”, spune Dan Balotescu, managing partner la Media Investment, parte din The Group, una dintre cele mai mari agenţii de publicitate de pe piaţă. De o săptămână, TikTok a ajuns şi principala platformă politică, propulsându-l pe Călin Georgescu, un necunoscut, pe locul întâi în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2024.

    Cu ajutorul unei campanii blitzkrieg pe TikTok, Călin Georgescu a obţinut 2,12 milioane de voturi, faţă de Elena Lasconi, cu 1,772 milioane de voturi, şi Marcel Ciolacu, cu 1,769 milioane de voturi, principalul favorit, care nu a intrat în turul al doilea. Cum a ajuns TikTok să fie principala platformă politică, depăşind televiziunile, online-ul şi outdoorul?

    Conform datelor Media Investment, TikTok a avut o creştere fulminantă, de la 1 milion de utilizatori în 2016 la 8,9 milioane de utilizatori lunari în 2024, depăşind Facebook, care a scăzut de la 11 milioane de utilizatori în România în 2021 la 8,9 milioane de utilizatori în 2024. YouTube este mai puternic, cu 11,8 milioane de utilizatori pe lună, însă şi acesta este în scădere. Instagram are 5,5 milioane de utilizatori români, în scădere, LinkedIn – 4,4 milioane de utili-zatori, în creştere, Snapchat – 2,5 milioane de utilizatori, în scădere, şi Pinterest – 2,5 milioane de utilizatori, în creştere. Conform datelor World Population Review, citate de ZF, în 2023 România avea cel mai mare procent de conturi de TikTok raportat la populaţie din Uniunea Europeană, adică 47%. Spre exemplu, Ungaria are 34%, Polonia 31%, Germania 27%, Cehia 19%, Italia 35%, Portugalia 35%. În general, românii sunt early adopters pentru foarte multe produse, servicii şi trenduri de la nivel internaţional. Multe multinaţionale folosesc România ca piaţă de testare pentru diverse produse şi servicii. În 2014, Facebook, care avea 10 milioane de utilizatori, a fost principala formă de interacţiune cu publicul pentru Klaus Iohannis, în lupta cu Victor Ponta, care era susţinut mai mult de televiziuni.

    În 2020-2021, Facebook şi TikTok, care începea să câştige teren, au adus în prim-plan AUR şi pe George Simion, propulsându-i în Parlament. În 2024, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, TikTok l-a propulsat pe Călin Georges-cu. TikTok este lider în România pe segmentul de vârstă 18-24 de ani, cu 2 milioane de utilizatori, faţă de YouTube, cu 1,3 milioane. Pe segmentul de vârstă 25-34 de ani, TikTok a ajuns la 2 milioane de utilizatori, la fel ca YouTube. Pe segmentul 35-44 de ani, YouTube este în frunte, cu 2,3 milioane de utilizatori, faţă de 1,5 milioane pentru TikTok. Facebook ocupă locul doi, cu 2 milioane de utilizatori. Pe segmentul 45-54 de ani, YouTube are 2,4 milioane de utili-zatori, Facebook are 1,8 milioane, iar TikTok 1,2 milioane. Pe segmentul 55-64 de ani, YouTube are 1,7 milioane de utilizatori, Facebook 1,2 milioane, iar TikTok 1,1 milioane. Platformele sociale sunt foarte importante, deoarece lu-mea consumă mai puţină televiziune şi mai mult social media, a declarat la ZF Live Eliza Rogalski, managing partner al agenţiei de comunicare Rogalski Damaschin. Platformele sociale care vând cel mai bine produse şi servicii sunt LinkedIn, Instagram şi Facebook. Schimbările care se petrec în jurul nostru şi trendurile care acaparează pes-te noapte tinerele generaţii transformă modul în care ne trăim viaţa.

    Astăzi, pentru companii, principala problemă nu este legată de bani, ci de atenţia consumatorilor, pe care trebuie să o câştige. „Astăzi, cea mai importantă resursă, în mod paradoxal, nu mai sunt banii, ci atenţia oamenilor. Bani există peste tot pentru a face campanii de marketing, publicitate şi comunicare, dar oamenilor le este greu să îţi mai acorde atenţia. În comunicare căutăm acele idei şi strategii care captează atenţia oamenilor şi care îi conduc de la un ecran la un raft, la un birou de credite sau în faţa unui produs”, a spus ea. Pentru că atenţia noastră este tot mai legată de platformele sociale, unde sunt copiii, acolo trebuie să fie şi părinţii, măcar pentru a-i urmări. Nu este de mirare că, în acest context, campania pentru Călin Georgescu preşedinte pe TikTok a avut un succes fenomenal, cu sau fără boţi. În lumea de astăzi trebuie să jonglăm între toate mediile de comunicare prezente pe piaţă. Desigur, putem trăi fără Facebook, TikTok, LinkedIn, Netflix sau alte platforme online, dar, având în vedere că nu suntem sin-guri pe lumea aceasta, trebuie să interacţionăm cu ceilalţi, acolo unde sunt ei. Această revoltă a părinţilor care îşi văd copiii petrecând tot timpul pe TikTok şi Instagram, şi tot mai puţin pe Facebook, considerat, pentru „bătrâni”, nu pare să aibă sorţi de izbândă. Nu ştim dacă aceste platforme pot fi „scoase din priză”. România este o ţară socială, o naţie de interacţiune, care acum îşi găseşte expresia pe platformele sociale. Aceste platforme câştigă teren de-oarece sunt în puterea utilizatorului. Te poţi uita unde şi la ce vrei, poţi comenta cum vrei, poţi posta ce mesaje doreşti. De aici vine puterea acestor platforme. Americanii, chinezii sau oricine altcineva au oferit doar platforma. În plus, poţi chiar să faci bani pentru tine cu ajutorul acestor platforme.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)
  • Bani să fie! Că vom găsi un rost pentru ei. (Dacă e democraţie)

    Ani în şir, am auzit cu toţii cât de needucaţi financiar sunt românii, care fac cu banii lucruri nepotrivite, lipsite de sens, de perspectivă pe termen lung. Aşa o fi, dar sunt de părere că pentru a economisi şi investi e necesar să ai cu ce. Cui nu-i ajung banii de la o chenzină la alta – din diferite motive – nu are cum să se gândească să pună într-un „buzunar” fizic sau virtual nimic pentru situaţii neprevăzute, urgenţe, planuri de orice tip, scheme de investiţii, pensii, asigurări. 

    Mai nou, veniturile românilor s-au ridicat suficient deasupra nivelului mării încât să apară informaţii referitoare la avansul numărului de clienţi care economisesc, apetit mai mare pentru asigurări de varii feluri, bani mai mulţi în acţiuni sau un număr tot mai mare de români care cumpără bonduri, finanţând practic statul. 

    Jumătate dintre gospodăriile din România economisesc lunar, dar 57% dintre acestea păstrează banii cash, potrivit Barometrului Datoriilor 2024, realizat de IRES în parteneriat cu Kruk România. Conform acestui studiu, 10% dintre români apreciază că veniturile gospodăriei nu le ajung nici măcar pentru strictul necesar. La polul opus, 4% dintre români declară că îşi pot permite tot ceea ce îşi doresc, fără restricţii. Majoritatea se concentrează pe strictul nece-sar sau pe un trai decent, fără să-şi permită cumpărarea unor lucruri mai scumpe. 

    În acelaşi timp, în 51% dintre gospodăriile din România se fac economii, mai arată studiul IRES. Suma medie econ-omisită lunar a crescut în 2024 la 1.536 lei, cu 17% mai mult faţă de anul anterior. Cei mai mulţi preferă să păstreze economiile în numerar (57%) sau în contul curent (21%), în timp ce conturile de economii sunt utilizate de 24% din-tre aceştia. Există şi români care preferă să investească în valută (12%), în pensii private (11%) sau în piaţa imobili-ară (5%).

    Un alt studiu arată că în materie de economisire, românii preferă depozitele bancare,  iar nivelul de participare la piaţa de capital este redus, România având cel mai mic nivel al alfabetizării financiare din UE. Numărul românilor care au decis să adere la Pilonul III de pensii a înregistrat o creştere continuă în ultimii ani, totalul activelor nete administrate de cele zece fonduri de pensii facultative existente în piaţă depăşind 950 milioane de euro, arată un amplu proiect de cercetare realizat, în premieră, de Raiffeisen Bank şi Academia de Studii Economice din Bucureşti. 

    Cercetarea arată că românii cu vârste mai mari de 65 de ani preferă depozitele la termen comparativ cu persoanele mai tinere (< 60 de ani). La polul opus se află tinerii sub 25 de ani, care doar în proporţie de peste 6% preferă depozitele la termen.  Conform datelor analizate, 20% dintre cei care deţin depozite la termen au studii superioare. Printre factorii care favorizează deţinerea unui depozit bancar se numără: nivelul ridicat al educaţiei şi al veniturilor şi stabilitatea locului de muncă, mai arată studiul. Cei care locuiesc în zone urbane cu acces la servicii financiare sunt, de asemenea, mai predispuşi către deţinerea unui depozit la termen. 

    Numărul românilor care au decis să adere la Pilonul III de pensii a înregistrat o creştere continuă. 740.000 de români erau înscrişi în Pilonul III de pensii private facultative la mijlocul anului 2024 şi, din totalul acestora, ponder-ea celor de peste 55 de ani cu pensie facultativă a înregistrat o creştere de la 6%, în 2011, la 22% în 2024. Însă, în ultimii 13 ani, participarea tinerilor sub 35 de ani, la Pilonul III, a scăzut, în timp ce participarea celor cu vârste între 30 şi 44 de ani s-a menţinut relativ stabilă, iar categoria de vârstă mijlocie, 45-54 de ani, a înregistrat o creştere moderată.

    Banii au început să apară în conturile şi buzunarele tot mai multora dintre noi. România a ajuns în cel mai bun mo-ment al istoriei sale, dar gradul de nemulţumire la nivelul populaţiei forfoteşte, reverberează la cote greu de înţeles şi chiar şi perceput pentru cei care trăiesc în bule (aşa cum este şi cazul meu). Cum spune un prieten, românii trăiesc în bule disjuncte. 

    Obişnuiesc să închei materialele de acest fel cu o idee legată de vreo peliculă care are măcar o legătură tangenţială cu subiectul, dar o astfel de abordare pare distopică după primul tur al alegerilor prezidenţiale, nu că n-ar fi destule filme legate de bani. Ci pentru că în faţă se aştern încă două weekenduri cu alegeri, prin urmare mai mult ar trebui să ne gândim la viitor decât la teme frivole, precum filmul pe care să-l mai vedem duminică seara. Ca să putem câşti-ga şi cheltui după puteri şi bunul plac banii, trebuie să votăm gândind (şi, aş adăuga, făcând ce e posibil) să ne păstrăm drepturile, în esenţă democraţia.  ■

    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef, Business Magazin
  • Adrian Sârbu, ALEPH NEWS: Le-am dat-o în vot! Tu ce faci?

    Le-am dat-o în vot!
     
    Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet.
     
    Ştii pe ce lume trăieşti?
     
    Eu cred că ştii.
     
    Şi ştii şi cum lumea ta, a adevărului, a lucrului bine făcut, a meritului, a respectului, poate prevala în faţa lumii lor: A NEMERITULUI.
     
    ŞTII că trebuie să mergi la vot şi să votezi.
     
    CU NICIUNUL.
     
    SĂ PUI ŞTAMPILA PE ALB.
     
    SĂ VOTEZI CU TINE.
     
    Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet:
     
    DĂ-LE-O-N VOT!
     
    Duminică, încă o duminică şi încă una…
     
    Aşa o să le arăţi că EXIŞTI şi că ŞTII PE CE LUME VREI SĂ TRĂIEŞTI.
  • Adrian Sârbu: Impostorii şi incompetenţii nu merită votul tău. Du-te şi pune ştampila pe alb!

    Te vei duce la vot să votezi nişte oameni care s-au dovedit incompetenţi şi impostori. 
     
    Adică şi-au ascuns incompetenţa în vorbe goale, inclusiv despre lucruri foarte grave care înseamnă securitatea României. 
     
    Şi îi auzi astăzi acuzându-se unul pe altul ba că s-au plimbat cu avionul, ba că au fugit cu casa.
     
    Şi o să-i auzi în continuare dându-se în vileag unii pe alţii, doar pentru că li s-a stricat democrativa o vreme, până când se vor trezi din nou după alegeri şi vor spune:
     
    „De ce să ne batem noi? Toţi românii ăştia sunt proşti, ne-au votat. Tot noi o să fim la putere. Ia să ne împăcăm!”
     
    ? DUMINICA ASTA DU-TE LA VOT ŞI PUNE ŞTAMPILA PE ALB, ADICĂ PE NICIUNUL, SĂ VADĂ CĂ EXIŞTI!

    “;}

  • Prezenţa la urne a ajuns la 33%: Unul din trei români a votat

    Prezenţa la urne, la alegerile parlamentare, a ajuns la 33%, duminică. Mai exact, unul din trei români a votat pentru a-şi alege deputaţii şi senatorii.

    Potrivit informaţiilor de pe site-ul AEP, situaţia la urne se prezintă în felul următor, duminică după-amiaza, cu puţin înainte de ora 15.00: 33% dintre români au votat, ceea ce înseamnă că unul din trei români şi-a exprimat deja opţiunea la alegerile parlamentare.

    Vorbim despre un număr de 5.949.453 voturi exprimate.

    Au votat 3.488.757 români din mediul urban şi 2.460.696 din mediul rural.

    18.008.555 de cetăţeni români sunt înscrişi pe listele permanente.

    Urnele se închid oficial la ora 21.00, însă, în cazuri excepţionale, în care există încă oameni care aşteaptă în secţiile de votare sau la cozi, programul se poate prelungi.

  • Dolj: Dosar penal după ce mai multe persoane au primit mai multe buletine de vot

    Potrivit IJP Dolj, poliţişti s-au sesizat cu privire la faptul că, în timpul folosirii urnei mobile de la o secţie de votare din Perişor, mai mulţi cetăţeni au votat de două ori.

    În urma verificărilor s-a constatat faptul că, membrii comisiei de votare cu urna specială, un bărbat în vârstă de 48 de ani şi o femeie de 59 de ani, ar fi înmânat câte două buletine de vot (două pentru Senat şi două pentru Camera Deputaţilor) către aproximativ 10 persoane din comuna Perişor, buletinele de vot fiind împerecheate unul în altul.

    „În momentul în care unul dintre votanţi a realizat că a primit patru buletine de vot şi a restituit două, a fost întrerupt procesul de votare cu urna mobilă, fiind informat Biroul Electoral Judeţean”, transmite poliţia.

    În cauză, a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fraudă la vot, cercetările fiind continuate pentru stabilirea împrejurărilor în care au avut loc evenimentele, urmând ca la definitivare să fie propusă soluţie prin unitatea de parchet competentă.

  • Alegeri parlamentare: Mai bine de 5 milioane de români au votat

    5.092.456 de români au votat, până duminică la prânz, la alegerile parlamentare, potrivit datelor furnizate de site-ul AEP.

    Până duminică, la prânz, mai bine de 5 milioane de români au votat la alegerile parlamentare.

    Vorbim despre 3.010.974 în mediul urban şi de 2.081.482 în mediul rural.

  • Elon Musk cere o ordonanţă pentru a opri tranziţia OpenAI la modelul pentru profit

    Elon Musk a depus o cerere pentru o ordonanţă preliminară împotriva OpenAI, co-fondatorilor săi şi Microsoft, într-un tribunal din California, pentru a opri tranziţia OpenAI la un model complet „for-profit”. Plângerea acuză părţile implicate de comportament anticoncurenţial şi include mai multe acuzaţii grave.

    Printre acuzaţii se numără descurajarea investiţiilor în companii rivale, precum xAI, şi folosirea informaţiilor sensibile în mod necorespunzător prin intermediul colaborării cu Microsoft. Musk susţine, de asemenea, că modificările structurii de guvernare ale OpenAI sunt contrare misiunii nonprofit iniţiale.

    Avocaţii săi afirmă că, fără o intervenţie imediată, atât Musk, cât şi publicul vor suferi „prejudicii ireparabile”. Ei cer păstrarea caracterului nonprofit al OpenAI până la soluţionarea litigiului.

    În apărarea sa, OpenAI consideră că acuzaţiile lui Musk sunt lipsite de temei, numindu-le „reciclarea aceloraşi plângeri nefondate”.

    Microsoft, unul dintre principalii investitori ai OpenAI, este acuzat de facilitarea unor practici care ar încălca regulile antitrust. În plus, liderii OpenAI, inclusiv Sam Altman, sunt acuzaţi de tranzacţii care favorizează interesele proprii, precum selectarea Stripe ca procesator de plăţi, în care Altman are interese financiare majore.

  • Maia Sandu: Iubim România aşa cum iubeşti o soră mai mare

    Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a transmis  un mesaj cu ocazia Zilei Naţionale a României. „Iubim România aşa cum iubeşti o soră mai mare. Fiecare încercare este şi un prilej de a ne sprijini reciproc şi de a demonstra că, împreună, suntem mai puternici”.

    „1 Decembrie este o zi plină de semnificaţie pentru toţi cei care iubesc România. Noi, cei din Republica Moldova, iubim România aşa cum iubeşti o soră mai mare: pentru că avem aceleaşi rădăcini, aceeaşi limbă, aceeaşi credinţă într-un viitor mai bun. Trăim vremuri care pun la încercare democraţia şi valorile noastre comune”, scrie pe Facebook Maia Sandu.

    El afirmă că România şi Republica Moldova trec, fiecare, prin momente dificile.

    „Dar fiecare încercare este şi un prilej de a ne sprijini reciproc şi de a demonstra că, împreună, suntem mai puternici. Astăzi, mai mult ca oricând, Republica Moldova are nevoie de o Românie puternică. O Românie puternică este o Românie europeană. Moldova şi România, unite sub drapelul Uniunii Europene, vor fi mai puternice împreună. La mulţi ani, România”, încheie Sandu.