BusinessMagazin

Blog

  • Modelul unguresc

    Conform site-ului specializat franchise.hu, in Ungaria exista la ora actuala 400-450 de francize, cu aproximativ 20.000 de francizati si circa 100.000 de persoane angajate. Diferentele de baza fata de ceea ce se intampla in Romania in domeniu tin de stratificarea pietei – cu aparitia subfrancizorilor – si de faptul ca principalii francizori unguri si-au extins contractele de acest fel in strainatate.

     

    MOL SI FORNETTI: Sunt cele mai extinse francize unguresti in afara granitelor tarii. MOL si-a deschis in Romania prima statie de benzina in regim de franciza inca din 1995, strategia fiind de a-si extinde astfel operatiunile in tarile vecine. Fornetti, furnizor de produse de patiserie, a ajuns sa aiba retea in 16 tari, in Romania devenind in ultimii cinci ani compania cu cel mai mare numar de francize – 490.

     

    SUBFRANCIZORII: Francizorii cei mai profitabili si-au modificat in timp strategia de abordare a pietei, utilizand subfrancizori, in cadrul asa-numitului sistem de master franciza, care implica finantare si taxe de franciza mai scazute, contribuind astfel la un randament mai bun al afacerii.

     

    JUMATATEA LOR: 50% din sistemele de franciza pleaca de la o idee ungureasca si sunt in proprietatea companiilor locale, iar restul de 50% lucreaza sub o marca straina si sunt coordonate de o filiala din Ungaria a companiei internationale respective; un alt caz ar fi cel al companiilor ungare care detin master franciza companiei internationale.

  • BUSINESS: Magazinele online musca din profitul retailerilor de IT din offline

    eMag.ro – cel mai mare magazin online din Romania – estimeaza pentru 2006 o cifra de afaceri egala cu jumatate din cea a Flamingo International, liderul retailului IT pe format clasic. Atentie: anul trecut magazinul online a vandut de 6,4 ori mai putin decat Flamingo. Ce a dus la scaderea ecartului dintre exponentii celor doua modele de retail?

     

    Triplarea cifrei de afaceri – asta s-a intamplat an de an la magazinul online eMag.ro din momentul in care compania a fost infiintata in decembrie 2001. Din triplare in triplare, eMag a ajuns sa vanda in 2005 de 13 milioane de euro, pentru anul acesta estimandu-se o cifra de afaceri de aproape 40 de milioane de euro. „Cred ca acest ritm se va pastra si in 2007, cand probabil vom depasi 100 de milioane de euro“, spune Radu Apostolescu (30 de ani), director executiv al eMag si unul dintre actionarii Dante International, compania care detine magazinul online.

     

    Nivelul de vanzari la care va ajunge eMag anul acesta ii poate pune pe ganduri pe retailerii clasici din IT. Cele 35-40 de milioane de euro la cat anticipeaza Apostolescu vanzarile companiei sale reprezinta circa 50-60% din cifra de afaceri pe care Flamingo International (liderul pietei IT) estimeaza ca o va inregistra la sfarsitul lui 2006. Cresterea spectaculoasa a eMag se suprapune cu o usoara scadere a retailului traditional, fapt care ar putea explica scaderea ecartului dintre cifrele de afaceri ale celor doi lideri de piata.

     

    Motivul pentru care scad cifrele din retailul pe format traditional il spun chiar cei de la grupul Flamingo, care de anul acesta raporteaza rezultate consolidate cu Flanco International, dupa finalizarea fuziunii dintre cele doua companii din primavara. „Estimarile noastre indica o scadere (a pietei – n. red.) de circa 10-15%“, potrivit unui comunicat al grupului din iulie 2006. Motivele scaderii, catalogate drept „conjuncturale“ de cei de la Flamingo, sunt schimbarea temporara a obiectivelor de achizitie ale romanilor sau inasprirea conditiilor de acordare a creditelor de consum. Cat despre motivele pentru care creste comertul electronic, Radu Apostolescu de la eMag aminteste „consultanta pe care vanzatorii nostri o ofera clientilor“. Totusi, pe langa servicii mai bune, un rol cel putin la fel de important il joaca si preturile, care sunt cu cateva procente mai mici decat cele din magazinele marilor retaileri.

     

    „Atat in tarile cu o piata matura, cat si la noi se pot observa cu usurinta diferente de 10-20 de procente intre preturile online si preturile de raft“, explica Traian Cristea, director general la FIT Distribution si PCF (magazinul online al distribuitorului). FIT Distribution este o investitie personala a omului de afaceri Marius Ghenea, care se adreseaza companiilor si institutiilor de dimensiuni medii, a carei cifra de afaceri este estimata la 10 milioane de euro pentru 2006 (online si offline). 

     

    „Un alt castig important pentru client este livrarea produselor comandate online la domiciliu/sediu. Prin aceasta se economiseste un timp pretios“, spune si Alexandru Stoica, director general la DivertaOnline, portalul de e-commerce al retailerului Diverta, parte a RTC Holding. Dol.ro a vandut anul trecut de doua milioane de euro, managementul companiei estimand o crestere de pana la cinci milioane de euro pentru anul in curs. In ceea ce priveste ponderea vanzarilor, aproximativ 50% din veniturile companiei provin din IT, restul fiind realizate din comertul cu media, carte si papetarie-birotica. Chiar daca, in fond, sunt expresii ale aceluiasi business, cele doua modele de retail comporta filosofii diferite.

     

    „Nu o sa ne deschidem magazine propriu-zise de calculatoare si electronice pentru ca nu avem expertiza in acest sens“, spune Radu Apostolescu. El detine eMag, impreuna cu Dan Teodorescu (45 de ani) si Bogdan Vlad (34 de ani), cei trei actionari avand ponderi egale in companie.

     

    Totusi, eMag si-a deschis un showroom in cadrul complexului Sema Parc -, unde se afla si sediul companiei -, insa rolul acestuia este mai degraba de a le oferi clientilor un loc unde sa poata testa produsele.

     

    Si din punctul de vedere al lui Dragos Simion, vicepresedinte in cadrul Flamingo International, comertul electronic este diferit de retail, cel putin in ceea ce priveste publicul tinta. „Pentru moment, de pe Internet cumpara doar clientii oarecum «cosmopoliti» care sunt obisnuiti cu acest mediu. In schimb, retailul clasic se adreseaza unui numar mai mare de oameni“, explica vicepresedintele Flamingo, adaugand ca, in ceea ce priveste grupul pe care il reprezinta, „comertul online va fi un business de interes peste doi-trei ani“. Flamingo are deja un portal de pe care se pot face achizitii online (www.flamingo.ro), insa vanzarile nu sunt semnificative pentru moment. De altfel, majoritatea lanturilor de IT au si pagini de internet pe care se pot face comenzi online, insa calitatea serviciilor este sub cea a magazinelor online dedicate. Explicatia e simpla: focusul managementului nu poate fi concentrat in mod egal pe ambele directii (comert electronic si retail traditional). Pastrand proportiile, o dovada in acest sens poate fi succesul de care s-a bucurat gigantul Amazon, care a fost gandit inca de la inceput ca un business online, fara vreo legatura cu retailul clasic. In scurt timp, amazon.com a reusit sa depaseasca in vanzari competitorii sai clasici pe vanzarea de carte, iar acum portalul vinde aproape orice – anul trecut, Amazon a avut o cifra de afaceri de 8,5 miliarde de euro.

     

    In Romania, eMag este un business suta la suta online, un exemplu comparabil fiind primul magazin electronic propriu-zis – eMania.ro (fondat in 2000). Cu precizarea ca eMania nu a avut o evolutie spectaculoasa, motiv pentru care a si fost vandut la un moment dat catre un distribuitor IT.

     

    Pe de alta parte, Flamingo.ro, Dol.ro sau PCFun.ro sunt magazine online gandite ca extensii ale unor business-uri de retail din „offline“ (retail sau distributie) – Flamingo International, Diverta sau FIT Distribution.

     

    In ciuda diferentelor, ambele modele de business sunt de volum. Costurile unui magazin electronic sunt mai mici decat cele ale unui retailer traditional, din motive usor de imaginat: un buget de salarii mai mic pentru ca numarul de personal este mai mic, dupa cum mai mici sunt si cheltuielile de webhosting in comparatie cu chiriile magazinelor „brick-and-mortar“. La aceasta se adauga nivelul mult mai mic al investitiilor realizate in mediul online. Radu Apostolescu spune ca a investit din 2001 peste un milion de euro in compania sa, in vreme ce in comertul clasic valorile sunt cu un ordin de marime mai mari.

     

    Totodata, si adaosul comercial este mai mic pentru magazinele electronice, intrucat preturile mai mici sunt un driver important pentru clienti. Una peste alta, marja de profit este relativ egala in ambele cazuri. Insa atat timp cat volumul de vanzari este mic pentru un magazin online, costurile fixe apasa drastic asupra marjei de profit, motiv pentru care cresterea cifrei de afaceri este absolut obligatorie. Dragos Simion spune ca un business online care trece de zece milioane de euro este unul interesant. Cu alte cuvinte, masa critica de vanzari se cifreaza la zece milioane de euro pe an. Or, eMag a depasit acest nivel inca de anul trecut.

     

    Triplarile anuale ale cifrei de afaceri inregistrate de eMag nu puteau sa-i lase indiferenti pe investitorii financiari. Recent, Radu Apostolescu a fost curtat de un fond de investitii, insa directorul executiv respinge pentru moment ideea unui astfel de parteneriat.

     

    Cum vor evolua lucrurile pe termen mediu in comertul electronic? Daca liderul pietei isi va continua triplarea, e evident ca si piata va creste cu 100% sau 200%, in functie de evolutia celorlalti jucatori. Acum piata de comert electronic este evaluata diferit, in functie de sursa, la 50-60 mil. euro. 

     

    De notat ca, din acest total, maximum 10 milioane de euro reprezinta plati efectiv electronice (cu cardul), conform unei estimari a furnizorului de solutii pentru plati online ePayment, parte a GeCAD. Din perspectiva unor specialisti, si aceasta valoare este considerata prea mare, ea incluzand si platile catre companii straine procesate prin intermediari din Romania. Deci nu putem vorbi inca de un comert 100% electronic. Dar timpul nu e pierdut.

  • JAPONIA: Autoyota

    E o stire pe care nici un proprietar de masini nu vrea s-o auda. Servo-directia de la greu-accesibilele lor modele hibrid ar putea sa cada. Pneurile de la camionetele lor ar putea sa se deformeze si chiar sa explodeze. Air-bag-urile s-ar putea sa nu se deschida intr-un impact. Sunt genul de probleme care au demonizat producatorii auto americani, doar ca de data asta e vorba despre japonezii de la Toyota, de mult cunoscuti drept „creme de la creme“ cand vine vorba de calitate.

     

    Tocmai acum cand pare gata sa depaseasca General Motors si sa devina cel mai mare producator auto din lume, Toyota are o problema crescanda cu rechemarile in service-uri, care ii sifoneaza imaginea atent slefuita.

     

    In Statele Unite, cea mai mare piata pentru Toyota, numarul de vehicule rechemate pentru rectificari a crescut la 2,2 milioane anul trecut. Cifra reprezinta dublul celei in-registrate in 2004 si este de peste 10 ori mai mare decat cele 200.000 de masini rechemate in 2003, potrivit Administratiei Nationale pentru Siguranta Traficului pe Autostrazi (NHTSA). In Japonia, numarul de vehicule rechemate s-a multiplicat de 41 de ori fata de 2001, ajungand anul trecut la 1,9 milioane. Si pentru ca multe dintre rechemari sunt pentru vehicule mai vechi de 10 ani, analistii se tem ca un nou val de stiri proaste ar putea fi de asteptat.

     

    Situatia i-a alarmat pe executivii de top ai Toyota si a infuriat guvernul japonez. Acesta a ordonat companiei sa dea explicatii, pe care Toyota le-a si oferit intr-un raport insotit de ultima dintr-o serie de scuze. Prin intermediul acestuia, compania a promis sa creeze o baza de date computerizata pentru a obtine mai repede informatiile de la dealeri despre plangeri si reparatii. Politia din Japonia spune ca trei oficiali ai Toyota se afla sub investigatie pentru suspiciunea de a fi ascuns, pe o perioada de opt ani, defectele autoturismelor. In interiorul Toyota, afluxul de sesizari si anchete oficiale a dus la o efervescenta de eforturi la nivel inalt pentru a identifica si rezolva problemele, care au afectat hibridul Prius – standardul de top in categoria vehiculelor eficiente -, camioneta Tacoma si masinile din gama de lux Lexus.

     

    Probleme de calitate se pot abate asupra oricarei companii, fie ca are sediul in Detroit, Europa sau in orice alta parte. Deocamdata, discutiile privind calitatea masinilor Toyota nu par sa fi afectat activitatea companiei nici in Japonia, unde e cel mai mare producator auto, nici in Statele Unite ale Americii, unde a depasit Ford luna trecuta si a ajuns pe locul al doilea in termeni de vanzari.

     

    Nici venitul net al Toyota nu a fost afectat, acesta crescand cu 39,2% in timpul primului trimestru fiscal, pana la 3,2 miliarde de dolari. Dar executivii stiu ca nu pot lasa situatia sa se agraveze, pentru ca in cele din urma ar putea ameninta capacitatea de crestere a companiei. Daca nu reusesc sa controleze problema, va trebui sa retraga planurile de expansiune ale Toyota, despre care se spune ca includ mai multe fabrici de motoare si de asamblare in Statele Unite, dar si in alte parti ale lumii.

     

    La intalnirea anuala a executivilor Toyota din iunie, presedintele in exercitiu Hiroshi Okuda, noul presedinte Fujio Cho si directorul executiv Katsuaki Watanabe s-au angajat cu totii fata de manageri ca toate chestiunile privind calitatea vor fi luate in vizor, potrivit unui oficial al companiei care a asistat la intalnire.

     

    „Chestiunea calitatii este o preocupare majora. Le e jena de ceea ce se intampla“, a spus oficialul respectiv, care a insistat pentru pastrarea anonimatului, intrucat intalnirea in cauza a fost una privata.

     

    „Cand vine vorba de Toyota, calitatea e scrisa in ADN-ul nostru“, a continuat el. „Ne ingrijoreaza sa aratam ca toti ceilalti. Piata ne iarta datorita vechii noastre reputatii, dar oare cat timp o sa ne mai ierte?“ Principalul motiv pentru rechemari este staff-ul suprasolicitat de ingineri de la Toyota, spun executivii companiei si analistii din industrie.

     

    In ciuda expansiunii globale din anii ‘90, compania nu a reusit sa angajeze suficienti ingineri ca sa tina pasul cu cresterea productiei. Si si-a mentinut mare parte din activitatea de dezvoltare in Japonia, cu toate ca a construit facilitati de cercetare si de dezvoltare in locuri ca Ann Arbor din statul Michigan sau in Belgia, la Bruxelles. In acelasi timp, o lege din Japonia limiteaza numarul de ore suplimentare in cazul inginerilor, ale caror programe prelungite erau notorii printre cei din industrie.

     

    Ce a rezultat din cele doua, spun analistii, a fost un sir de erori inserate in timpul dezvoltarii vehiculului. Au fost totusi si cateva probleme la linia de asamblare, o cauza a recentelor rechemari in service in cazul altor producatori auto precum Nissan.

     

    O alta chestiune este ca Toyota, ca alte companii auto de la nivel global, a externalizat activitatea de dezvoltare a unor componente importante spre furnizorii sai, fie companii cu care facea afaceri de ani intregi, precum Denso din Japonia, fie unele mai noi ca Delphi Corporation, cel mai mare producator american de componente auto.

     

    Problemele au iesit greu la iveala – cele mai recente rechemari implica masini produse in anii ‘90. Dar asta inseamna ca posibilele probleme de la aglomeratii ani de crestere de la inceputul actualului deceniu abia se pregatesc sa apara si analistii avertizeaza ca problemele de calitate la Toyota pot doar sa se inrautateasca inainte de a incepe sa se imbunatateasca.

     

    „Sunt mai preocupat de viitor“, spune Kunihiko Shiohara, analist auto la Goldman Sachs in Tokio. „O schimbare fundamentala in ce priveste standardele de calitate va lua cel putin patru ani.“ De asemenea, nu e deloc incurajator ca unii rivali au inceput sa castige in calitate in fata Toyota, ale carei masini, atat cele ale brand-ului, cat si cele din linia de lux Lexus, au dominat mult timp topurile in ce priveste calitatea.

     

    In iunie, un studiu asupra calitatii vehiculelor noi efectuat de J.D. Power & Associates, o companie de cercetare de marketing, a plasat producatorul german de lux Porsche pe primul loc in top, urmat de sud-coreenii de la Hyundai pe locul al doilea, iar Toyota a ocupat abia locul al treilea.  

     

    Fiti siguri, numarul in crestere de rechemari nu se rezuma doar la Toyota. Un motiv pentru care sesizarile au crescut atat de mult este ca producatorii auto folosesc din ce in ce mai multe componente identice la mai multe modele de masini, ceea ce economiseste niste cheltuieli, dar de asemenea inseamna si ca erorile se repeta la un numar si mai mare de vehicule.

     

    Un altul este complexitatea masinilor, in timp ce companiile se bazeaza tot mai mult pe caracteristici electronice si computerizate in locul celor ce erau odata mecanice. „Nu e corect sa scoatem in fata doar Toyota pentru multe probleme“, spune Takaki Nakanishi, un analist al industriei auto de la J.P. Morgan din Tokio.

     

    Totusi, cresterea rapida de sesizari la Toyota le ia fata altor producatori. In Japonia, unde Toyota este cea mai mare companie auto, cu aproximativ 35% din piata, rechemarile s-au cvadruplat in ultimii patru ani, ajungand la 1,9 milioane in 2005. Asta comparativ cu cele 199.000 ale numarului 2 din piata, Nissan, si cele 205.000 ale Honda, potrivit Ministerului Transporturilor nipon.

     

    In cazul Toyota, 68% dintre rechemarile recente pot fi puse pe seama unor erori de design, potrivit Goldman Sachs. Ele se refera la componente de cauciuc care nu au fost proiectate suficient de groase ca sa reziste la temperatura motorului incins, precum si legaturi prea putin rezistente. Intr-o schimbare fata de traditia corporatista care a presupus petrecerea intregii cariere la o singura companie, Toyota vrea acum ca 200 dintre noii sai angajati sa fie ingineri cu experienta aflati la mijlocul carierei in alte parti.

     

    In luna iunie, Toyota a numit un al doilea vicepresedinte executiv pentru divizia sa de control al calitatii si a infiintat un nou post de senior managing director dedicat imbunatatirii calitatii. „Toata lumea ia asta foarte in serios“, a spus un executiv de top din cadrul diviziei de operatiuni pe America de Nord de la Toyota, care a vorbit sub protectia anonimatului din cauza sensibilitatii situatiei. Riscurile sunt mari, a adaugat el: daca compania nu poate depasi problema, „va trebui sa o luam mai usurel“ – o decizie pe care Toyota spera sa nu fie nevoita sa o ia.

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • Tot mai tineri

    Pepiniera de milionari in Romania este, cu siguranta, sectorul IT. Oamenii de afaceri din industrie mai tineri de 30 de ani ingroasa randurile milionarilor in dolari dupa ce isi vand afacerile multinationalelor din Europa sau Statele Unite. Bogdan Putinica si Daniel Bogdan, ambii in varsta de 29 de ani, si-au vandut recent compania, IP Devel, pentru cateva milioane de dolari, grupului Adecco, cu venituri anuale de peste 18 miliarde de euro. Adecco a fost inclusa anul trecut in Top Fortune Global Index 500. IP Devel a fost infiintata cu numai 6 ani in urma. In acelasi timp, Hostway, unul dintre cei mai mari furnizori globali de servicii de gazduire de pagini de Internet, a cumparat OpenLink, o firma romaneasca de dezvoltare a paginilor de Internet, creata de Flaviu Radulescu (26). OpenLink a fost infiintata in 2001 de Radulescu, pe atunci angajat la o companie de retail IT.Cei trei nu sunt primii si nici ultimii tineri imbogatiti de industria IT. Lucian Butnaru (27) a fondat si vandut ulterior compania de solutii informatice Akela grupului american furnizor de servicii de comunicatii si call-center TechTeam, valoarea tranzactiei fiind de aproximativ 3 milioane de euro.

  • Pe banii lor

    Robert Rubin, fost ministru de finante al Statelor Unite si presedintele comitetului executiv al Citigroup, a decis sa plateasca pentru utilizarea in scopuri personale a aeronavei bancii americane. Intr-un raport transmis autoritatilor de reglementare se arata ca Rubin are dreptul sa utilizeze aeronava companiei pentru orice tip de calatorie, inclusiv in scop personal, in baza acordului de angajare. Majoritatea marilor corporatii incearca sa demitizeze faptul ca top-managementul beneficiaza de bonusuri exagerate din partea companiilor. Astfel, managerilor le sunt eliminate facilitatile precum soferul personal sau vacantele platite. Sumele maxime pe care Rubin le poate achita sunt stabilite de Administratia Federala pentru Aviatie. Acordul dintre Citigroup si Rubin a fost incheiat joi, 10 august, si este valabil un an, cu posibilitatea de a fi reinnoit anual. Robert Rubin este angajat al Citigroup incepand din anul 1999. Anterior, el a ocupat functia de ministru de finante, in timpul mandatului lui Bill Clinton.Citigroup a inregistrat in primul trimestru al anului un profit net de 5,64 miliarde de dolari (4,3 mld. euro), in crestere cu 4% fata de castigul aferent aceleiasi perioade a anului trecut, potrivit Reuters. Veniturile institutiei de credit au urcat cu 5%, la 22,18 miliarde de dolari. Pe plan international, profitul Citigroup a crescut cu 47%, iar veniturile cu 19%, in timp ce in SUA avansul profitului a fost de 13%, iar veniturile au scazut cu 1%.Citigroup este prezenta in peste 100 de state si inglobeaza marci precum Citibank, CitiFinancial, Primerica, Smith Barney si Banamex.

  • De ce mai muncesc oamenii bogati?

    Un om de afaceri roman in varsta de 40 de ani, care castiga 40.000 de euro lunar doar din contul pe care il avea la bancherul sau personal, ce ajunsese la un moment dat la 1 milion de euro, se gandea sa se retraga din business. N-a facut-o, desi lichiditatile de care dispunea ii acopereau probabil toate necesitatile cerute de statutul sau. Lasand la o parte toate justificarile cliseistice, intrebarea este ce ii tine cu adevarat in joc pe oamenii care aparent castiga mai mult decat pot cheltui. Oamenii bogati sunt diferiti, dar in mare masura seamana cu cei mai multi dintre noi: aproape toti cheltuie mai multi bani decat castiga. La varful societatilor dezvoltate, gradul de indatorare devine un motor al consumului in aceeasi masura in care acest lucru se intampla la nivelul mediu sau inferior al societatii. Intr-un articol publicat in The Wall Street Journal, profesorul de economie Robert Frank spunea ca cei mai bogati americani, care controleaza 33% din intreaga bogatie a Statelor Unite – adica cei cu averi individuale care pornesc de la circa 6 milioane de dolari -, sunt responsabili pentru 6% din datoriile din intreaga economie americana, adica aproape 350 de miliarde de dolari. Unul dintre cele mai bune exemple pentru tendinta de indatorare a bogatilor este cel al retailerului de produse de lux Neiman Marcus. Aproximativ 15% din cifra de afaceri anuala realizata de magazinele companiei, adica peste jumatate de miliarde de dolari, se realizeaza prin intermediul companiei de carti de credit in-house a retailerului. In mod traditional, datoriile au fost asociate cu saracia, dar in societatea contemporana acestea reprezinta leverage (capacitatea de a finanta) – o forta care iti permite sa cheltuiesti mai mult decat ai putea in mod normal. Potrivit unui studiu al companiei americane Spectrem, majoritatea oamenilor ce detin active de peste 5 milioane de dolari au datorii pe cardul de credit, in conditiile in care aceste fonduri poarta cele mai mari dobanzi de pe piata bancara. Mai mult, consumul de lux pe datorie pare sa fi stat intr-o oarecare masura la baza unora dintre cele mai rasunatoare falimente recente. Bernard Ebbers, fostul sef al companiei Worldcom, a imprumutat sute de milioane de dolari de la compania pe care o conducea pentru a-si cumpara mai multe ferme si a-si construi o marina pentru iahturile sale, in cele din urma avand mari probleme in a achita totul. Dar asta a fost una dintre cele mai mici probleme ale lui Ebbers, intrucat el a fost condamnat ulterior la 25 de ani de inchisoare pentru frauda de 11 miliarde de dolari care a condus la cel mai mare faliment din istoria SUA.Robert Mintz, manager de resurse umane la Revlon, Pepsico sau Time Warner, a scris o lucrare pornind de la dorinta si de la motivele oamenilor bogati de a nu se opri din activitatile profesionale. Pentru asta, el a intervievat 25 de directori de companii americane, fiecare cu o avere intre 5 si 500 de milioane de dolari. Pentru el, motivatia oamenilor care au atins un anume nivel de confort material, de a nu renunta la zilele petrecute la birou, nu tine de dependenta de lucrurile indisolubil legate de statutul social. Unii isi vad jobul ca o evadare, altii vor sa demonstreze lor si celor din jur ca pot. Dar marea majoritate spune ca nu stie ce ar face cu propria persoana daca ar inceta sa munceasca. Ironia este ca pentru cei mai multi “workaholici” foarte bogati, o zi plina la birou este poate mai putin stresanta decat ar fi fost o zi impreuna cu partenerii de golf. Dar poate ca cel mai bine concluzioneaza Peter White, fostul director general de la Citigroup, in prezent vicepresedinte al grupului U.S. Trust: “exista o diferenta intre doi oameni care spun ca ‘iubesc ceea ce fac’ si ‘nu pot concepe sa fac altceva decat ceea ce fac acum’. Unul este un voluntar. Celalalt este un prizonier”.

  • Duel pentru Obor

    Turcii care au dezvoltat Bucuresti Mall si Plaza Romania, oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu si Sorin Creteanu, israelienii care detin Hotelul Bucuresti si cel mai mare operator german de centre comerciale, condus de fostul sef al grupului de companii Tiriac se lupta pentru realizarea unui centru comercial pe locul actualei Piete Obor, situate in una dintre cele mai dens populate zone din Capitala. Piata Obor din Capitala va fi transformata intr-un centru comercial de aproape 140.000 de metri patrati, in urma unei investitii de 117 milioane de euro, dezvoltatorul urmand sa fie anuntat dupa depunerea ofertelor finale la 25 septembrie.Anchor Grup, ECE Projektmanagement, Obor Plaza si un consortiu format din companiile Practic, Baneasa Investments, Comnord si Procema sunt companiile aflate in “finala” pentru dezvoltarea mall-ului, urmand ca pana la 25 septembrie sa prezinte ofertele finale. Cel mai experimentat candidat in domeniul centrelor comerciale este grupul german ECE. Germanii au in prezent in operare 84 de mall-uri in Germania si tari din Europa Centrala, iar proiectul din zona Obor ar putea marca intrarea officiala pe piata locala, a doua ca marime din Europa Centrala si de Est, dupa Polonia. Seful operatiunilor ECE in Romania este Radu Merica, cel care a fost timp de cinci ani CEO al grupului de firme controlat de omul de afaceri Ion Tiriac.

  • Sfarsitul low-cost-ului?

    Daca europenii se obisnuisera cu zborurile ieftine pe principalele rute, lucrurile s-ar putea schimba ca urmare a evenimentelor recente din capitala Angliei, cand autoritatile britanice au dejucat un atentat ce urmarea aruncarea in aer a 12 avioane. Companiile de zbor low-cost nu vor putea suporta din propriul buget cresterile costurilor necesare pentru adoptarea unor masuri de siguranta mai severe, spun analistii. Prin urmare, cheltuielile suplimentare s-ar putea reflecta in pretul biletului. Zborurile low-cost sunt eficiente in masura in care durata intre momentul aterizarii si cel al decolarii ulterioare este minima. Operatorul aerian Ryanair, cea mai mare companie europeana de transport aerian la tarife scazute, reusise sa reduca aceasta durata la 25 de minute, in timp ce principalul sau rival EasyJet – la 30 de minute. Cozile interminabile ce se vor forma in aeroporturile din intreaga lume, ca urmare a masurilor de siguranta impotriva actelor teroriste, vor face ca intervalele de timp dintre zborurile low-cost sa creasca cu efecte asupra bugetului acestora. Analistii apreciaza ca planul terorist dejucat va avea un efect negativ pe termen scurt si asupra cotatiilor actiunilor companiilor de transport aerian. Astfel, Ryanair a consemnat in urma evenimentelor de la inceputul lunii o scadere de 4% a cotatiei actiunilor, in timp ce pretul actiunilor Easy Jet a scazut cu 2,4%.

  • Razboiul falsurilor

    Marile grupuri din industria luxului incearca sa isi protejeze vanzarile de pe piata chineza si au cerut autoritatilor orasului Beijig sa inchida magazinele care comercializeaza falsuri. In lupta din ce in ce mai indarjita cu fabricantii chinezi de Rollexuri si posete de lux, LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton, Burberry si 21 de alte grupuri de lux au castigat deja aliati printre comerciantii chinezi, care s-au aratat dispusi sa inchida afacerile daca sunt prinsi cu produse falsificate. LVMH vrea sa deschida doua sau trei magazine noi pe an in China, unde vanzarile cresc cu un ritm de 50% anual. Economia tarii a crescut cu 9,9 procente in 2005, printre cele mai rapide ritmuri de expansiune dintre toate economiile lumii. 50% din produsele contrafacute vandute in Europa in 2005 erau fabricate pe piata din China. Totusi, cifrele Comisiei Europene indica o scadere, de la nivelul de 70% inregistrat cu un an in urma, in 2004. Analistii spun ca industria falsurilor nu va fi foarte afectata de noile reglementari si acorduri, pentru ca multi falsificatori opereaza in China sub forma unor fabrici care sunt reprezentante ale unor producatori de renume din Occident. “Chiar daca am opri China, un alt produs contrafacut ar incepe sa fie fabricat intr-un alt loc din lume”, a spus Bernard Arnault, chairman-ul grupului LVMH la Beijing. Totusi, pierderile cauzate gigantilor din sectorul bunurilor de lux sunt imposibil de calculat.

  • Concentrata pe achizitii

    Nooyi va avea, potrivit analistilor, un stil de management total diferit si se va concentra pe achizitii si pe extinderea portofoliului de branduri ale companiei. Indra Nooyi, care participa deja la conducerea jucatorului din domeniul bauturilor racoritoare, se afla in spatele unor decizii strategice ale Pepsi din ultima vreme, precum achizitionarea Tropicana si Quaker.Indra Nooyi atribuie succesul pe care l-a avut pana acum in cariera faptului ca, fiind de nationalitate o femeie din India, a trebuit deja sa munceasca mai mult ca altele pentru a progresa intr-o tara corporatista precum Statele Unite ale Americii.