Ca să fie perfect clar, prin eufemismul “o bună parte a echipei sale de conducere” mă refer la: Mark Pincus (CEO, director general, director de produs, preşedintele consiliului director), David Wehner (CFO, director financiar), John Schappert (COO, director operaţional), Mark Vranesh (director de contabilitate), Reginald Davis (prim-vicepreşedinte), Cadir Lee (CTO, director de tehnologie). Cum s-ar spune, cam tot board-ul. Doar câţiva directori mai mărunţi au fost lăsaţi pe dinafară.
de Bogdan Cioc
Vă amintiţi desigur de Zynga. Ei sunt creatorii seriei de jocuri OriceVille de pe Facebook: FarmVille, CityVille, FishVille, CastleVille, ForestVille, ChefVille, dar şi a altora la fel de populare precum Mafia Wars, Hidden Chronicles sau Live Poker. Zynga sunt, alături de Rovio (creatorii Angry Birds), copiii minune şi primii beneficiari ai renaşterii industriei jocurilor video în epoca reţelelor sociale şi a dispozitivelor mobile.
Trebuie să vă amintiţi tipul acela special de spam care vă invada peretele Facebook prin 2010: “Ana ţi-a trimis o oaie neagră pentru ferma ta din FarmVille. Vrei să îi trimiţi înapoi un cadou?” sau “Străzile sunt rele în Mafia Wars. Andrei a devenit luptător de stradă şi a câştigat respectul întregului cartier. Alătură-te găştii şi simte adrenalina”.
Am rezistat tentaţiei de a mă alătura găştii, o spun ruşinat. De fapt, eram atât de iritat de genul ăsta de invitaţii, încât le răspundeam prietenilor mei, fermieri prin forţa împrejurărilor, prin slăbiciunea îngerului şi prin plictiseala jobului, cam aşa: “Micuţa oaie neagră va muri la vârsta de 149 de ani, omorâtă de un fulger, pe când îşi repeta discursul de acceptare a premiului TechCrunch. Vacile imită în grup ridicarea la Nirvana, neînţelese şi înfometate. Capra singură e tăcută. Ea e cu Mafia”.
Puteam, desigur – veţi spune – să mă retrag pur şi simplu de pe Facebook şi să îmi scutesc prietenii de maliţii pedante. Mă bucur că nu am făcut-o, aş fi ratat una dintre ultimele mari poveşti ce alcătuiesc ceea ce eu numesc marşul post-istoric al răposatei industrii software pe care atât o iubim (şi o regretăm).De ce au fost daţi în judecată Pincus & Co.? Pe scurt, ei au fost acuzaţi de manipularea pieţei de capital în scopuri personale.
Să luăm lucrurile în ordine. Întâi prin anunţul rezultatelor financiare ale anului 2011, dat publicităţii la data de 14 februarie 2012, şi mai apoi prin anunţul rezultatelor primului trimestru din 2012, publicat la data de 26 aprilie, Zynga raportau rezultate financiare şi rate de creştere foarte optimiste. Detaliile se găsesc pe secţiunea pentru investitori a site-ului companiei, din care reproduc câteva pasaje: “Înregistrări contabile record în primul trimestru 2012, în valoare de 329 milioane dolari, în creştere cu 15% faţă de perioada similară a anului trecut; venituri de 321 milioane dolari, în creştere cu 32% faţă de perioada similară a lui 2011; profituri brute (EBITDA) de 87 milioane dolari, în scădere cu 23% faţă de primul trimestru al lui 2011, în principal datorită investiţiilor crescute în dezvoltarea de jocuri noi” (ceea ce, în principiu, e o promisiune pentru viitor).
Legat de business, Zynga raportau creşteri de 6% la numărul utilizatorilor zilnici activi (de la 62 milioane la 65 milioane), creşteri de 24% la utilizatori lunari activi (de la 236 la 292 de milioane) şi creşteri de 25% la numărul utilizatorilor lunari unici (de la 146 la 182 de milioane). Zynga anunţau şase jocuri noi lansate în primul trimestru din 2012 şi erau (sunt) în posesia a opt din cele mai jucate zece jocuri de pe Facebook.
Mai important, Zynga îşi revizuiau în creştere aşteptările financiare pentru anul 2012, sugerând la sfârşitul anului un randament al câştigurilor pe acţiune de 23 până la 29 de cenţi per dolar. Cu alte cuvinte, un profit brut, pe termen scurt, de aproximativ 25% pentru investitori. O invitaţie deschisă.Câteva cuvinte dintre parteneriatul de aur dintre Zynga şi Facebook. Nu doar că Zynga nu a investit niciodată foarte mult în partea creativă a jocurilor sale.
Tradiţional, jocurile de succes sunt proiectate de designeri şi graficieni şi implementate de programatori. Procesul era simplu în perioada timpurie a industriei jocurilor, dar în anii din urmă a devenit foarte sofisticat şi foarte asemănător oricărui proces creativ din industria entertainment-ului, de pildă asemănător televiziunii sau industriei cinematografice. Nu e cazul cu jocurile Zynga: majoritatea preiau idei existente, sunt lipsite de originalitate, sunt implementate rudimentar şi minimalist.
