Tag: ziaristi

  • Despre scepticismul anticarantină, jurnalism şi politică

    Este bulversantă imaginea britanicilor beţi care se veseleau în martie în Spania cântând „Am luat virusul. Este doar o gripă, ia o bere” în timp ce spaniolii se pregăteau de intrarea în carantină în contrast cu imaginea de acum a Marii Britanii de ţară copleşită de pandemie. Petrecăreţii veniţi din Marea Britanie nu făceau atunci decât să oglindească mesajele transmise de guvernul pro-Brexit şi de presa afiliată acestuia.

    The Guardian, publicaţie britanică, a analizat curentul social şi psihologic al scepticilor anticarantină în Marea Britanie. Însă astfel de atitudini sunt vizibile peste tot în lume, uneori la nivelul cel mai de sus, alteori în mediul de business sau în stradă. La câteva zile după ce premierul Boris Johnson a anunţat restricţii de carantină la sfârşitul lunii martie, Toby Young – autonumit secretar general al Uniunii pentru Libertatea de Exprimare – a ieşit cu propria variantă a sloganului tripartit al guvernului: „Rămâneţi sceptici. Nu staţi în carantină. Salvaţi vieţi“, scrie The Guardian.
    Scepticismul are o istorie lungă şi respectabilă. De la reflecţiile lui Descartes privind metafizica şi până la „arta fină a detectării tâmpeniilor” a lui Carl Sagan, scepticii nu se tem să pună întrebări incomode. Chiar dacă acest lucru înseamnă a fi eretic. Jurnaliştii sunt moştenitori ai acestei fine tradiţii intelectuale. Este sarcina jurnaliştilor să critice puterea, să o tragă la răspundere. De la ratele de testare dubioase pentru Covid-19 şi până la negarea crizei din azilele de bătrâni, motivele puternice pentru scepticism abundă în ultima perioadă în Marea Britanie.
    Însă din secţiunile de comentarii ale unei părţi din presa de dreapta se desprinde o nouă tulpină virulentă a scepticismului legat de Covid-19 care este exact opusul jurnalismului. În loc să ceară socoteală puterii, virusul jurnalistic denaturează şi distorsionează realitatea pentru a servi intereselor unei elite – şi pentru a încinge dezbaterile publice. În paginile The Daily Telegraph – ziarul pro-Brexit în care scrie premierul Johnson – The Spectator şi în alte publicaţii, scepticii anticarantină din Marea Britanie s-au dedicat unei singure cauze: se dovedea faptul că răspunsul Regatului Unit la epidemia de COVID-19 a fost o reacţie exagerată masivă şi isterică. „Ridicaţi carantina” este suma gândirilor lor, iar Suedia este pentru ei pământul făgăduinţei.
    Chiar dacă amploarea epidemiei de COVID-19 a crescut nebuneşte, rândurile scepticilor carantinei din Marea Britanie s-au îngroşat. Ceea ce a fost cândva în mare parte un teren rezervat libertarienilor şi contrarienilor profesionişti găzduieşte acum oameni din guvern şi chiar, se pare, din anturajul premierului. Scepticii autonumiţi ai Marii Britanii arată adesea mai mult a războinici ai culturii în stil american decât a gânditori critici. Carantina – şi oamenii de ştiinţă care recomandă prudenţă – au devenit ţinte ale atacurilor lor partizane din ce în ce mai frenetice.
    Young a fost unul dintre cei mai gălăgioşi sceptici ai carantinei – deşi a făcut turul posturilor de televiziune şi de radio plângându-se de modul în care a fost redus la tăcere. O aventură personală cu coronavirusul nu a făcut decât să-l încurajeze. „Coronavirusul ne-a transformat într-o naţiune de pisici speriate“, a spus el într-o opinie publicată în aceeaşi zi în care numărul oficial de decese din Marea Britanie a trecut de 31.500. (Site-ul Young Lockdown Skeptics rulează chiar şi reclame de la avocaţi care promit să consilieze pe oricine „ar putea avea un caz legal sau o plângere privind reglementările guvernului pentru carantină”). Young nu este singur. Autorii de opinii jurnalistice, cum ar fi Allison Pearson – care şi-a început cariera la Financial Times şi  trecut pe la The Independent, The Daily Telegraph, Daily Mail  şi chiar BBC – fac semnul egal între a cere şcolarilor să poarte măşti pe faţă şi abuzurile asupra copiilor. Între timp, închiderea puburilor britanice este redată ca o privare de libertate comparabilă cu totalitarismul comunist.
    O furie specială este rezervată pentru un grup de oameni a căror profesie se bazează pe scepticism: oamenii de ştiinţă. Echipa de la Imperial College London – al cărei model a prezis până la jumătate de milion de morţi din cauza Covid în Marea Britanie fără măsuri de izolare – a fost acuzată de „ghiceală matematică brutală”.
    Când The Telegraph l-a prins pe epidemiologul angajat de guverm Neil Ferguson încălcând regulile de carantină, puţini se arătau mai războinici decât editorialiştii ziarului. Pe reţelele de socializare, luptătorii anticarantină au prezentat delictele profesorului ca pe o dovadă că activitatea sa a fost defectuoasă. Inginerii imperiali au distrus economia.
    Nu este surprinzător faptul că atât de mulţi contrarieni profesionişti sunt sceptici anticarantină plătiţi. Ei sunt produsele ecosistemului media distorsionat britanic, care privilegiază invariabil arsura în locul luminii. Pentru ei, singurul lucru mai rău decât a fi bârfiţi este a nu fi băgaţi în seamă – chiar dacă ceea ce se discută este echivalent cu darwinismul social. Însă cei care se opun carantinei nu sunt doar „personalităţi” media. Mulţi dintre cei mai generoşi donatori ai conservatorilor au cerut redeschiderea economiei. (Aceasta deoarece opiniile finanţatorilor de partide sunt, desigur, o consideraţie crucială într-o situaţie de urgenţă pentru sănătatea publică.)
    Politicienii au intrat şi ei în cor. David Davis – care încă pare să creadă că Marea Britanie post-Brexit va fi salvată de influenţa politică a producătorilor de maşini din Germania – s-a convertit la cauza scepticilor. Fostul ministru Steve Baker i-a cerut premierului său să pună capăt „carantinei absurde, distopice şi tiranice”. Colegul lor Daniel Kawczynski ar dori să vadă desfiinţată Adunarea Naţională a Ţării Galilor astfel încât alegătorii săi să poată ajunge pe litoral. Cu asemenea personaje, n-ar fi de mirare ca vreun parlamentar britanic cu drepturi depline să se întrebe cu voce tare dacă Covid-19 nu este cumva o conspiraţie. Nadine Dorries, Lucy Allan şi Maria Caulfield, membri ai parlamentului, chiar cu atribuţii în sănătate (mintală), au arătat deja o dragoste aparte pentru împărtăşirea punctelor de vedere ale extremei dreapta. Cine va face acest lucru va primi, fără îndoială, mult mai mult spaţiu de opinie decât politicianul irlandez Mattie McGrath care, în căutare de atenţie, a întrebat dacă pandemia nu este cumva o mare escrocherie şi a fost ignorat în media locală, cu excepţia unor satire răutăcioase.
    Sondajele sugerează că scepticismul anticarantină este deocamdată mai mult un sport cu puţini admiratori, însă istoria recentă a Marii Britanii arată cât de repede părerile venite de pe margine pot intra în mainstream. Când fostul eurodeputat şi editorialist proeminent de la The Telegraph Daniel Hannan a urcat pentru prima dată la bordul euroscepticismului, a produs o îngrijorare extremă. Acum el este una dintre călăuzele principale ale votului Marii Britanii de a părăsi UE – şi, aşa cum se întâmplă de obicei, un critic înverşunat al carantinei, care a proclamat absurd în februarie: „Îmi pun capul la bătaie. Este puţin probabil să fii ucis de coronavirus“, pentru ca în mai să trimită avertismente spre UE de genul „Nu veţi recăpăta niciodată puterea pe care o pierdeţi mulţumită coronavirusului”. El vorbea despre revenirea statului-naţiune, scopul Brexitului. Între timp, chiar premierul său a fost infectat şi a ajuns la spital.
    Ecourile Brexitului în toate acestea nu sunt greu de observat. Ignorarea experţilor. Punerea „elitei” împotriva „poporului”. Este izbitor faptul că, deşi nu toţi brexiterii sunt sceptici în privinţa carantinei, aproape toţi lockdown sceptics sunt adepţi ai Brexitului. După ce a condamnat guvernul pentru inacţiune la începutul lunii martie, Nigel Farage cere acum revenirea la libertate pentru toţi. Pe reţelele de socializare, portofelul cu bani al campaniei pentru Brexit Arron Banks se numără printre cele mai beligerante voci anti-carantină.
    Aceşti sceptici pot fi uşor de respins ca fiind o adunătură de frustraţi legaţi între ei de un contrarianism instinctiv, de ideologia libertaristă, de interesele de afaceri sau politice şi de teama unei schimbări către un conservatorism mai puternic. Însă ei au reuşit deja să schimbe discursul public – activişti de extremă dreapta au organizat manifestaţii anticarantină la Londra. S-ar putea ca societatea să ajungă într-un punct în care aproape că nu va mai exista o „expertiză” care să nu poată fi discreditată cumva de această marcă de „scepticism”. Şi având în vedere platforma şi puterea pe care mulţi dintre cei care o practică o posedă, ei pot încerca să facă pe oricine să pară un ipocrit sau un idiot util, subminând orice simţ al adevărului.

  • Ziariştii din Timişoara, jigniţi de primarul Nicolae Robu pentru că au scris despre deszăpezire: Există tot felul de variante de prostituţie

    Primarul Timişoarei a început să jignească ziariştii pe contul său de Facebook, vineri dimineaţa, în două postări, în drum de la Viena spre oraş. În primul mesaj de pe reţeaua de socializare, Nicolae Robu era revoltat de faptul că cele mai importante publicaţii din Timişoara au criticat modul în care s-a realizat deszăpezirea pe străzile oraşului. Astfel, primarul Timişoarei a explicat că s-a lucrat cu un număr insuficient de utilaje pentru că doar atâtea a prevăzut contractul semnat de fostul primar, Gheorghe Ciuhandu.

    “Eu trebuie să respect legea înainte de orice, chiar ştiind că îmi voi atrage înjurături la figurat şi chiar la propriu, total pe nedrept! Şi nu mă refer la cele de la presa mizerabilă, presa nepresă, de fapt, formată din paraziţi sociali ce trăiesc din taxă de protecţie şi taxă de asmuţire! Această presă nepresă nu merită luată în seamă şi ştiu că lumea nu dă doi bani pe ea”, a scris Nicolae Robu, pe reţeaua de socializare.

    O oră mai târziu, primarul Timişoarei a revenit cu o nouă postare pe contul său de Facebook, vorbind despre “presa nepresă”. Asta după ce o publicaţie a scris despre datoriile pe care Colterm, societatea de termoficare a oraşului, le-a avut la un furnizor de gaze naturale, astfel că a fost livrată mai puţină căldură în caloriferele cetăţenilor, timp de cinci zile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei milioane de euro pentru revista Primăriei sectorului 1. Cum trebuie să scrie ziariştii

    Licitaţia a fost deja demarată, iar caietul de sarcini precizează exact de câte ori apare pe an, câte pagini vor avea, cum trebuie să scrie ziariştii, dar şi cum să fie designul şi titlurile. Articolele trebuie să fie originale, altfel “plagiatele vor fi respinse”.
     
    Câştigătorul licitaţiei se va ocupa pentru următorii patru ani de Buletinul informativ. Va asigura tot: de la redactare şi editare (cu jurnalişti şi fotoreporteri) la distribuţie (publicaţia e gratuită). Bugetul: 2,7 milioane de euro.
     
    Din cerinţe:
     
    Textul articolelor trebuie să fie coerent, clar şi concis. Construcţia frazei trebuie să aibă complexitate sintactică redusă astfel încât lectura să fie cât mai facilă; conţinutul frazei trebuie să fie corect din punct de vedere gramatical şi al exprimării.
     
    Să atragă cititorul prin coperta atractivă şi prin combinaţia text-imagine-structura paginii
     
    Serviciile care se vor presta in baza acordului-cadru trebuie sa asigure:
    – crearea continutului unui buletin informativ de 32+4 pagini format A4, cu aparitie cel putin trimestriala si cel mult lunara, avand concept editorial si grafic similar unei reviste;
     
    – tiparirea buletinului informativ cu un tiraj de 133.000 exemplare/aparitie si distribuirea gratuita la adrese din sectorul 1 (la persoane fizice in sistem door hanging si la persoane juridice în sistem door to door)”, se arata in anuntul de licitatie.


     
    Primaria vrea sa incheie practic un acord cadru pentru o perioada de 4 ani cu un singur operator economic, iar pentru atribuirea ulterioara a contractelor subsecvente nu se va mai organiza o competitie. Aceasta inseamna ca firma care va castiga acest acord cadru se va ocupa de furnizarea acestor servicii in urmatorii 4 ani.


     
  • SECTORUL 1. Trei milioane de euro pentru revista Primăriei. Cum trebuie să scrie ziariştii

    Licitaţia a fost deja demarată, iar caietul de sarcini precizează exact de câte ori apare pe an, câte pagini vor avea, cum trebuie să scrie ziariştii, dar şi cum să fie designul şi titlurile. Articolele trebuie să fie originale, altfel “plagiatele vor fi respinse”.
     
    Câştigătorul licitaţiei se va ocupa pentru următorii patru ani de Buletinul informativ. Va asigura tot: de la redactare şi editare (cu jurnalişti şi fotoreporteri) la distribuţie (publicaţia e gratuită). Bugetul: 2,7 milioane de euro.
     
    Din cerinţe:
     
    Textul articolelor trebuie să fie coerent, clar şi concis. Construcţia frazei trebuie să aibă complexitate sintactică redusă astfel încât lectura să fie cât mai facilă; conţinutul frazei trebuie să fie corect din punct de vedere gramatical şi al exprimării.
     
    Să atragă cititorul prin coperta atractivă şi prin combinaţia text-imagine-structura paginii
     
    Serviciile care se vor presta in baza acordului-cadru trebuie sa asigure:
    – crearea continutului unui buletin informativ de 32+4 pagini format A4, cu aparitie cel putin trimestriala si cel mult lunara, avand concept editorial si grafic similar unei reviste;
     
    – tiparirea buletinului informativ cu un tiraj de 133.000 exemplare/aparitie si distribuirea gratuita la adrese din sectorul 1 (la persoane fizice in sistem door hanging si la persoane juridice în sistem door to door)”, se arata in anuntul de licitatie.


     
    Primaria vrea sa incheie practic un acord cadru pentru o perioada de 4 ani cu un singur operator economic, iar pentru atribuirea ulterioara a contractelor subsecvente nu se va mai organiza o competitie. Aceasta inseamna ca firma care va castiga acest acord cadru se va ocupa de furnizarea acestor servicii in urmatorii 4 ani.


     
  • Vicepreşedintele CSM despre sancţionarea jurnaliştilor dacă divulgă informaţii din dosare: O măsură excesivă

    Bogdan Gabor a afirmat, miercuri, într-o conferinţă de presă la Alba Iulia, că CSM, împreună cu jurnalişti, judecători şi procurori, a elaborat un ghid de colaborare a sistemului judiciar cu mass-media, în care sunt prevăzute ce elemente pot să ajungă la media sau ce elemente nu ar trebui să ajungă la media.

    Potrivit vicepreşedintelui CSM, printre elementele care nu ar trebui să ajungă în media sunt multe date cu caracter personal.

    Gabor a adăugat că ghidul a devenit obligatoriu pentru procurori în 2014, iar procurorul care dezvăluie informaţii cu caracter personal riscă sancţiuni disciplinare.

    Potrivit vicepreşedintelui CSM, au existat verificări privind aceste aspecte făcute de către Inspecţia Judiciară, iar “până la acest moment nu s-a demonstrat că vreun procuror ar fi lăsat pe surse să apară asemenea date”.

    “Cu siguranţă dacă vor mai apărea asemenea situaţii pe care să le putem demonstra vom lua măsurile care se impun. Acum e greu să spui unui jurnalist ce să dea şi ce să nu dea. În măsura în care el în cadrul unei anchete jurnalistice corecte poate să obţină anumite informaţii sigur că are această libertate, dar această libertate trebuie să se circumscrie normelor legale şi moralităţii, dacă vreţi”, a spus Gabor.

    Întrebat dacă este de părere că ar trebui să se impună anumite sancţiuni şi jurnaliştilor care dezvăluie informaţii ce nu sunt publice din dosare, Gabor a răspuns că acest lucru i se pare “excesiv”.

    “Opinii sunt şi pro şi contra. La nivel de discuţii se poate discuta orice. Putem discuta şi dacă este cazul să intrăm într-o asemenea dezbatere, dacă este cazul să impunem sancţiuni de un anumit tip care pot merge până la sancţiuni de tip penal împotriva jurnaliştilor. Mie mi s-ar părea excesiv, dar poate altor cetăţeni ar putea să nu le pară excesiv. Este o dezbatere”, a adăugat Bogdan Gabor.

    În aceeaşi conferinţă de presă, procurorul Gheorghe Muscalu, membru al CSM, a declarat că din punctul său de vedere în momentul de faţă există legislaţie care reglementează acest domeniu şi trebuie doar ca legea să fie aplicată de toată lumea.

    “Noi ştim bine şi înţelegem şi noi şi dumneavoastră că există un anumit apetit al mass-media pentru anumite tipuri de informaţii din dosarele penale şi în special cele aflate la urmărire penală. Se cam pierde acest apetit la momentul în care dosarele ajung să fie trimise în judecată. Normal, face deliciul societăţii. Din punctul meu de vedere, există la momentul acesta reglementare legislativă, care protejează dosarul penal al procurorului, incriminează scurgerile de informaţii, există legislaţie secundată, mă refer la ghidul pentru relaţia cu mass-media a CSM (…), deci existând legislaţie principală şi legislaţie secundară eu cred că este acoperită această zonă şi cred că fiecare la momentul respectiv trebuie să aplice legea şi să îşi facă datoria”, a afirmat Muscalu.

    Bogdan Gabor şi Gheorghe Muscalu au participat, miercuri, la şedinţa de prezentare a bilanţului de activitate pe 2014 a Parchetului Curţii de Apel Alba Iulia.

  • Indignare la Soci: Camerele de hotel în care sunt cazaţi ziariştii de la Jocurile Olimpice ar fi supravegheate video

     Mai mulţi jurnalişti acreditaţi la Jocurile Olimpice de la Soci au început în urmă cu câteva zile să împărtăşească pe reţeaua Twitter experienţele lor hilare şi groteşti din hotelurile în care au fost cazaţi pentru a acoperi mediatic acest eveniment sportiv, după cum a relatat pe 5 februarie washingtonpost.com.

    Unii ziarişti care au sosit la Soci au descris pe reţelele de socializare, precum Twitter, condiţiile “îngrozitoare” de cazare din acest oraş, în care sunt deja pregătite pentru a-şi primi oaspeţii doar şase din cele nouă hoteluri în care se pot caza reprezentanţii media. Hotelurile sunt încă în construcţie. Apa, dacă chiar curge, nu este potabilă. Un fotograf german a declarat pentru AP, weekendul trecut, că în perimetrul hotelului său circulă câini vagabonzi, iar muncitorii încă umblă prin camerele din hotel.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu, înainte de primirea lui Rasmussen, ziariştilor: Cu ce vă ocupaţi azi? Rahova, Jilava, nimic?

     Şeful statului s-a adresat jurnaliştilor, înainte cu câteva secunde de momentul sosirii la Palatul Cotroceni a secretarului general NATO: “Ce faceţi, măi copii? Cu ce vă ocupaţi azi? Rahova, Jilava, nimic?”.

    El a fost întrebat apoi dacă ia în considerare cererea de graţiere a lui Gigi Becali, însă preşedintele a răspuns “Lasă!” şi a făcut un semn cu mâna, indicând că nu vrea să răspundă.

    Rasmussen face, vineri, o vizită oficială la Bucureşti, unde se întâlneşte cu preşedintele Băsescu, premierul Ponta şi miniştrii Apărării şi Externelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Blaga către ziarişti: “O să rămâneţi plăcut surprinşi: partidul va rămâne unit”

    “Vom face o analiză serioasă aici, o să rămâneţi plăcut surprinşi: partidul va rămâne unit”, a spus Blaga.

    El a spus că pe ordinea de zi a Colegiului Director sunt cinci puncte, inclusiv convocarea Consiliului Naţional de Coordonare şi a Convenţiei Naţionale a partidului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doi ziarişti ruşi au fost demişi din cauza unor articole ofensatoare la adresa lui Putin

    “Proprietarul editurii Kommersant, Alişer Usmanov, a anunţat demiterea directorului general al Kommersant-Holding, Andrei Galiev, şi a redactorului-şef al săptămânalului Kommersant-Vlast, Maksim Kovalski”, relatează Gazeta.ru care face parte din acelaşi grup de presă. Usmanov, miliardar ruso-uzbek, a motivat această demitere prin “publicarea în ultimele numere ale săptămânalului a unor articole care încălcau etica jurnalistică”, conform Gazeta.ru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum pazesc francezii granitele Europei: ziaristi s-au imbarcat de la Paris cu pistolul in bagajul de mana

    Doi reporteri ai revistei Envoyé Spécial au reusit sa se imbarce
    in avioane, aeroportul din Marsilia si pe Roissy-Charles de Gaulle
    (Paris), avand asupra lor o arma semiautomata cu calibrul de 9
    milimetri. Potrivit Le Figaro, doua “teste” pe care si le-au propus
    jurnalistii au fost efectuate la inceputul lunii noiembrie 2010, in
    aceeasi zi. Astfel, in dimineata zilei de 8 noiembrie, reporterii
    de la Evoyé Spécial s-au imbarcat pe aeroportul
    Roissy-Charles-de-Gaulle din Paris. Cursa lor se indrepta spre
    Nisa.


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info