BusinessMagazin

Tag: ZIARIST

  • Doi timişoreni câştigă 9 milioane de euro după ce au avut o idee la care nu s-a gândit nimeni

    Un ziarist şi un medic din Timişoara au început o afacere pe o nişă la care, în momentul în care s-au lansat, nu se mai gândise nimeni de pe piaţa locală. Produsele lor sunt astăzi la tot pasul, iar afacerile timişorenilor s-au triplat pe timp de criză, aducându-le venituri 9 milioane de euro.

    Octavian Sfeclă conduce alături de partenerul său, Ştefan Tudose, Art Match, firma timişoreană cu 200 de angajaţi prezentă pe piaţă din 1998 şi care a echipat sute de magazine din toată ţara, ajungând să deţină în portofoliul de clienţi cele mai importante reţele de retail şi cei mai mari producători din FMCG. Compania şi-a triplat afacerile pe timp de criză – de la 12.8 milioane de lei (3,2 mil. euro) în 2008, profit de 1.9 milioane de lei (cca. 500.000 de euro) şi 25 de angajaţi, la o cifră de afaceri de 41,9  milioane de lei (9 milioane de euro), profit de 1,6 milioane de lei (cca. 350.000 de euro) anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

    De formaţie profesională medic, Octavian Sfeclă şi-a început cariera în cadrul departamentelor de vânzări şi marketing la companii din domeniul farmaceutic lansând ulterior împreună cu partenerul său, de profesie ziarist, Ştefan Tudose, afacerea Art Match, pe o nişă la care nu s-a gândit nimeni. “Proiectul Art Match a început cu investiţii minime şi a beneficiat de o dezvoltare organică, drumul de la un angajat la cei peste două sute pe care îi avem astăzi fiind unul natural, un fel de răspuns la dezvoltarea pieţei, dacă vreţi”, explică el evoluţia companiei într-un interviu anterior acordat Business Magazin.

    Art Match furnizează sisteme de afişaj, mobilier metalic şi elemente de infrastructură pentru retail; producţia de display-uri şi sisteme de afişaj din materiale plastice; realizează importul şi furnizarea de îmbrăcăminte identitară şi materiale promoţionale, cât şi servicii de montaj specifice activitaţilor companiei. Activitatea de baza a companiei este furnizarea de sisteme de afisaj in-store, specializare unde a devenit lider de piaţă, pe seama unui portofoliu de peste 15.000 de repere, din care circa 1000 sunt produse in-house, restul fiind importate de la parteneri Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, SUA, Canada sau Japonia.

    Compania a fost înfiinţată în 1998, în Timişoara, iar un an mai târziu, a devenit distribuitorul oficial al liderului la nivel mondial în chibrituri personalizate Swedish Match în România.  În anul 2000, compania a realizat prima livrare către un lanţ de retail, divizia de discout a Delhaize Group, Profi, acest client fiind urmat de-a lungul timpul de peste alţii 300 de clienţi. Un an mai târziu, Art Match s-a impus ca furnizor specializat de soluţii şi sisteme de afişaj in-store, piaţă pe care a devenit, în timp, lider naţional. În 2003, Art Match a devenit furnizorul oficial pentru Selgros România, primul magazin echipat de către companie fiind cel din Oradea. Un an mai târziu, compania a încheiat un parteneriat cu compania germană STOREbest în România, care se afla în expansiune la nivel european în momentul respectiv.

    În 2005, Art Match a predat, la cheie, primul magazin Penny din România, colaborearea cu REWE România continuând şi în prezent, pe seama serviilor de montaj şi mentenanţă, advertising pe care le oferă compania, cât şi elemente de producţie publicitară. Ulterior, compania a început să gestioneze stocuri în depozitul propriu, devenind astfel primul furnizor român specializat capabil să efectueze livrări în 48 de ore oriunde în ţară. În 2007, compania începe să utilizeze tehnologia de import pentru prelucrarea foliilor de plastic şi livrează primul element produs de companie: un display PET pentru British American Tobacco România. La scurt timp după, Art Match a început să se extindă în afara graniţelor ţării, vizate fiind ţările limitrofe. Primul proiect concret, pe seama proximităţii de oraşul Timişoara, a fost filiala din Serbia, cu sediul în Belgrad.

    În 2008, compania s-a extins cu a doua filială în afara ţării, Art Match Ungaria şi a continuat extinderea şi investiţiile pe timp de criză, astfel că în 2009, a inaugurat noi capacităţi de producţie şi stocare, iar la începutul lui 2010, a deschis filiala din Bucureşti, atât pentru a controla mai bine piaţa locală, cât şi pentru a dezvolta activităţi în Bulgaria. Ulterior, compania a contractat primul proiect major de montaj în afara României pentru un magazin Hornbach, cu elemente produse în Timişoara. 

  • Fiecare reducere de taxe înseamnă un nou minus pentru sistemul educaţional. Iar acest lucru se va întoarce împotriva companiilor

    Companiile sunt nervoase: tinerii sunt total nepregătiţi, nu au cu cine să lucreze şi, în final, pierd business. Statul trebuie să facă reforma educaţiei, iar clasa politică nu face nimic în acest sens.

    Vă este cunoscută această descriere, această furie a companiilor şi a liderilor din business? Această constatare este făcută şi în România, dar şi în Statele Unite.

    După Brexit, alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, după protestele tinerilor împotriva globalizării, împotriva elitelor, împotriva multinaţionalelor, împotriva imigraţiei, Occidentul, sau mai precis analiştii, încep să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri.

    Cum de lumea occidentală a ajuns aici? Cum de Occidentul, capitalismul, care a învins comunismul şi care oferă cea mai bună societate în care să trăiască şi să se dezvolte oamenii, începe să fie contestat din ce în ce mai mult tocmai de cei care ar trebui să ducă această societate mai departe?

    Rana Foroohar, unul dintre editorialiştii de la Financial Times, un bastion al retoricii capitaliste, al marilor companii, al marilor lideri din business dar şi din politică, are un răspuns ferm: reforma taxelor, care înseamnă reducerea taxelor cerută de companii şi de liderii din business, a dus la prăbuşirea sistemului de educaţie în marile economii ale lumii, începând cu Statele Unite. (Titlul articolului din Financial Times: An answer to America’s schools crisis.)

    Este o ironie: clasa de business vrea, cere şi impune scăderea taxelor şi solicită o reformă a sistemului educaţional care nu mai reuşeşte să livreze forţă de muncă, dar refuză să accepte că există o incompatibilitate între cele două cerinţe, scrie ziaristul de la Financial Times.
    Pentru că statul a dat înapoi companiilor, proprietarilor, acţionarilor bani prin reducerea taxelor (a se vedea reforma lui Donald Trump), bugetele naţionale şi locale au rămas fără fonduri pentru sistemul de educaţie, pentru şcoli, pentru profesori.

    Statele Unite trăiesc prin câteva şcoli de elită – Harvard, Yale, Princeton, Stanford etc. – care atrag toate talentele din SUA şi din întreaga lume şi furnizează forţă de muncă pentru cele mai mari companii americane. Aceste şcoli, care sunt unul dintre cele mai puternice produse de marketing ale americanilor, sunt finanţate privat cu zeci şi sute de milioane de dolari anual, la care se adaugă banii obţinuţi din administrarea averilor pe care şi le-au construit în timp aceste şcoli. Pentru cei care nu ştiţi, Harvard sau Yale, prin fondurile lor de investiţii, au plasat bani în România. La un moment dar, una dintre şcolile de top din SUA ajunsese cel mai mare proprietar de păduri din România, păduri pe care le-au vândut grupului Ikea.

    Dacă marile şcoli de elită americane nu au o problemă cu banii, ce se întâmplă cu celelalte?

    Ziaristul de la Financial Times scrie că sistemul american de învăţământ a ajuns în cea mai proastă situaţie, pe lângă calitatea lui intervenind şi costul extrem de ridicat ca să faci o şcoală bună şi care să-ţi permită accederea la un salariu mare. 

    Foarte multe familii americane au luat credite de la bancă ca să plătească studiile copiilor, dar problema intervine când piaţa forţei de muncă nu are joburi suficient de bine plătite din care un tânăr să poată acoperi costul educaţiei şi apoi să îi rămână bani să şi trăiască.
    După criza subprime care a stat la baza crizei începute în 2007-2008, analiştii spun că cea mai mare problemă va fi când sistemul de finanţare a educaţiei din SUA va da faliment, adică atunci când familiile şi tinerii nu vor avea bani ca să-şi plătească împrumuturile pentru studii.

    Trebuie să înţelegem că atunci când cerem reducerea taxelor înaintea altor politici publice, riscăm să înfometăm sistemul public, ceea ce într-un final va duce la un rezultat educaţional scăzut, la inegalitate şi la o societate polarizată, spune Darren Walker, preşedintele Fundaţiei Ford.

    Ziaristul de la Financial Times scrie că organizaţiile de business ar trebui să facă acelaşi efort de lobby pentru reforma educaţiei cum au făcut pentru reducerea taxelor.

    Dar această reformă nu poate fi făcută fără bani.

    Este imposibil să ai taxe scăzute şi un sistem de educaţie cu un nivel ridicat care să livreze în final o forţă de muncă bine pregătită şi educată.

    Este imposibil să ai profesori bine pregătiţi, şcoli adaptate la piaţa muncii, când taxele plătite de companii sunt reduse, este concluzia editorialistului de la Financial Times.

    Problema educaţiei, care este valabilă şi în România, nu înseamnă educarea elitelor, ci educarea maselor începând de la bază, dar mai ales mijlocul unei societăţi.

    Talentele întotdeauna vor avea şi vor găsi sistemul de educaţie adecvat.

    Dar dacă nu sunt resurse suficiente, mijlocul şi baza rămân repetente.

    Iar aceşti repetenţi sunt protestatarii de azi şi de mâine, care vor ocupa străzile şi care se îşi vor îndrepta în final furia către elitele politice şi de business.

  • Un fost ziarist din Timişoara vinde pantofi în întreaga lume. Care este preţul unei perechi de pantofi la Paris

    Poţi citi povestea timişoreanului aici

  • Un fost ziarist face pantofi pe care-i vinde la Paris cu 200 de euro

  • Un fost ziarist din Timişoara vinde pantofi în întreaga lume. La Paris o pereche costă peste 200 de euro

    Dumitru Mihăică realizează la Timişoara pantofi din piele naturală care se vând în întreaga lume. Designerul spune că 90% din pantofii pe care-i confecţionează „nu au pereche”, iar cei mai căutaţi sunt cei cu imprimeu tradiţional, din batic maramureşean. „Nu îmi găseam pantofi potriviţi cu genul meu de haine.”

    Dumitru Mihăică are 42 de ani şi deţine firma Mono Shoes, care-şi desfăşoară activitatea într-un atelier din zona Sinaia, din Timişoara. Mihăică a lucrat ca ziarist timp de zece ani, iar în 2007 a renunţat pentru că s-a decis să transforme pasiunea pentru pantofi în afacere.

    „Prin anii 2000, mă îmbrăcam sport şi nu îmi găseam pantofi potriviţi cu genul meu de haine. Şi am luat decizia să‑mi fac eu o pereche, erau roşii. Mergeam la conferinţe şi colegii erau încântaţi de pantofii mei. Aşa au venit primele comenzi. Atelierul din zona Sinaia l-am deschis în anul 2008; tot veneau oameni să-mi ceară pantofi. I-am luat un leu primului client pe care l-am avut după ce mi-am deschis businessul. Începutul a fost foarte greu, dar şi foarte frumos. Eram trei oameni şi lucram până spre miezul nopţii în atelier”, povesteşte Dumitru Mihăică.

    Designerul vorbeşte cu multă pasiune despre pantofii pe care-i realizează. Pantofii sunt lucraţi manual, din piele naturală, iar fiecare pereche care părăseşte atelierul din Timişoara păstrează un element de unicitate. De asemenea, Mono Shoes realizează şi pantofi de dans, cu care sportivii se încalţă la festivaluri importante de tango din Europa şi nu numai.

    „În general, mă străduiesc să nu existe două perechi de pantofi la fel. Chiar dacă e vorba de un detaliu, de o căptuşeală, ceva încerc să schimb. De cele mai multe ori, le dau şansa oamenilor să îşi creeze singuri pantofii. În mod cert, 90% din pantofii mei nu au o altă pereche. Pentru mine este important să ştiu că o pereche de pantofi ca aceea pe care o am în picioare acum, de exemplu, nu mai are nimeni”, declară Dumitru Mihăică.

    Proprietarul firmei Mono Shoes spune că pantofii confecţionaţi la Timişoara au ajuns, în scurt timp, să fie apreciaţi, astfel că se vând în toate colţurile lumii, nu doar în România.

    „Pantofii mei au ajuns în majoritatea ţărilor din Europa, dar şi în SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia sau Coreea de Sud”, precizează Dumitru Mihăică.

    Designerul timişorean spune că cei mai vânduţi pantofi realizaţi de Mono Shoes sunt cei cu imprimeu tradiţional, din batic maramureşean.

    „Materialele le cumpărăm din comuna Certeze. Sunt materiale din care se face portul lor tradiţional. Mi-a venit ideea să realizez astfel de pantofi pentru că mi-a plăcut mult materialul, plus că pot să-l combin. Am folosit acest model şi la pantofi de dans, vânduţi la dansatori din Franţa, Germania, Austria. Este foarte la modă acum reinterpretarea tradiţionalului, pentru că sunt mulţi oameni care s-au rupt de ţară, s-au dus în altă parte şi sunt mândri să poarte un pantof care urlă că e românesc”, consideră Dumitru Mihăică.

    În ceea ce priveşte preţurile, în România o pereche de pantofi Mono Shoes se vinde cu aproximativ 380 lei, în timp ce în Europa costă cel puţin 130 de euro. La Paris, unde se vând cele mai multe perechi din afara ţării, preţurile ajung şi la peste 200 de euro.

    „E destul de fumată chestia asta cu pantofii mei sunt altfel, dar chiar sunt. În medie, fac 200 de pantofi pe lună. Nu-mi doresc să-mi deschid o fabrică, pentru că eu sunt foarte implicat în procesul de realizare a pantofilor. Mi-e greu să mă văd uitându-mă pe geam cum lucrează 100 de oameni. Peste cinci ani, îmi doresc să am mai mult timp să mă ocup de fiul meu, dar tot în atelier mă văd. Acum suntem cinci angajaţi, cu mine şase. Dacă nu m-aş fi implicat atât de mult, sunt conştient că nu aş fi ajuns aici”, spune Dumitru Mihăică. Trei sferturi din producţia firmei pe care a întemeiat-o antreprenorul sunt pentru femei.

    Fiecare român cheltuie în medie 222 de lei (50 de euro) anual pe încălţări, suma fiindu-i suficientă pentru a-şi cumpăra o pereche de pantofi de calitate medie, arată datele companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. La o cheltuială medie de 222 de lei, valoarea totală a pieţei este de 4,4 miliarde lei, potrivit calculelor ZF. Pe piaţa autohtonă de profil sunt prezente deopotrivă afaceri străine, dar şi ale antreprenorilor români –  ca Musette (dezvoltată de Cristina Bâtlan), Denis (cu marca Ana Cory, afacere controlată de familia Cornea), Otter sau Benvenuti, dar şi afaceri mai mici, cum este cea pusă pe roate de antreprenoarea Diana Nedelea, care a construit brandul Diane Marie. O felie consistentă de piaţă şi-au adjudecat însă şi companii ca Echo, Deichmann, CCC sau Humanic.

  • Tragedia care îndoliază România. Ultimele momente ale lui Daniel Prodan. Mărturie cutremurătoare despre ce s-a întâmplat în vila marelui fotbalist

    Informaţia a fost publicată de ziaristul Dorin Chioţea, pe pagina sa de Facebook. Acesta a scris: Tragedia s-a petrecut în casa din Voluntari a fostului mare fundaş tricolor. Colapsul s-a petrecut sub ochii soţiei sale, Licinia, care la 19.57 a anunţat Salvarea. 

    Informaţia a fost confirmată şi de Mircea Sandu: ”Este o adevărată lovitură! Am aflat de moartea lui în urmă cu două ore… Mi-a fost ca un copil… Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat. E tot ce pot să spun, am rămas fără cuvinte…”.

    Află ce s-a întâmplat în ultimele momente ale lui Daniel Prodan. Mărturie cutremurătoare despre ce s-a întâmplat în vila marelui fotbalist

  • Doi timişoreni câştigă opt milioane de euro după ce au avut o idee la care nu s-a gândit nimeni

    Un ziarist şi un medic din Timişoara au început o afacere pe o nişă la care, în momentul în care s-au lansat, nu se mai gândise nimeni de pe piaţa locală. Produsele lor sunt astăzi la tot pasul, iar afacerile timişorenilor s-au triplat pe timp de criză, aducându-le venituri de peste opt milioane de euro.

    Octavian Sfeclă conduce alături de partenerul său, Ştefan Tudose, Art Match, firma timişoreană cu 200 de angajaţi prezentă pe piaţă din 1998 şi care a echipat sute de magazine din toată ţara, ajungând să deţină în portofoliul de clienţi cele mai importante reţele de retail şi cei mai mari producători din FMCG. Compania şi-a triplat afacerile pe timp de criză – de la 12.8 milioane de lei (3,2 mil. euro) în 2008, profit de 1.9 milioane de lei (cca. 500.000 de euro) şi 25 de angajaţi, la o cifră de afaceri de 32,5  milioane de lei (8,1 milioane de euro), profit de 2,3 milioane de lei (cca. 600.000 de euro) anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

    De formaţie profesională medic, Octavian Sfeclă şi-a început cariera în cadrul departamentelor de vânzări şi marketing la companii din domeniul farmaceutic lansând ulterior împreună cu partenerul său, de profesie ziarist, Ştefan Tudose, afacerea Art Match, pe o nişă la care nu s-a gândit nimeni. “Proiectul Art Match a început cu investiţii minime şi a beneficiat de o dezvoltare organică, drumul de la un angajat la cei peste două sute pe care îi avem astăzi fiind unul natural, un fel de răspuns la dezvoltarea pieţei, dacă vreţi”, explică el evoluţia companiei într-un interviu anterior acordat Business Magazin.

    Art Match furnizează sisteme de afişaj, mobilier metalic şi elemente de infrastructură pentru retail; producţia de display-uri şi sisteme de afişaj din materiale plastice; realizează importul şi furnizarea de îmbrăcăminte identitară şi materiale promoţionale, cât şi servicii de montaj specifice activitaţilor companiei. Activitatea de baza a companiei este furnizarea de sisteme de afisaj in-store, specializare unde a devenit lider de piaţă, pe seama unui portofoliu de peste 15.000 de repere, din care circa 1000 sunt produse in-house, restul fiind importate de la parteneri Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, SUA, Canada sau Japonia.

    Compania a fost înfiinţată în 1998, în Timişoara, iar un an mai târziu, a devenit distribuitorul oficial al liderului la nivel mondial în chibrituri personalizate Swedish Match în România.  În anul 2000, compania a realizat prima livrare către un lanţ de retail, divizia de discout a Delhaize Group, Profi, acest client fiind urmat de-a lungul timpul de peste alţii 300 de clienţi. Un an mai târziu, Art Match s-a impus ca furnizor specializat de soluţii şi sisteme de afişaj in-store, piaţă pe care a devenit, în timp, lider naţional. În 2003, Art Match a devenit furnizorul oficial pentru Selgros România, primul magazin echipat de către companie fiind cel din Oradea. Un an mai târziu, compania a încheiat un parteneriat cu compania germană STOREbest în România, care se afla în expansiune la nivel european în momentul respectiv.

    În 2005, Art Match a predat, la cheie, primul magazin Penny din România, colaborearea cu REWE România continuând şi în prezent, pe seama serviilor de montaj şi mentenanţă, advertising pe care le oferă compania, cât şi elemente de producţie publicitară. Ulterior, compania a început să gestioneze stocuri în depozitul propriu, devenind astfel primul furnizor român specializat capabil să efectueze livrări în 48 de ore oriunde în ţară. În 2007, compania începe să utilizeze tehnologia de import pentru prelucrarea foliilor de plastic şi livrează primul element produs de companie: un display PET pentru British American Tobacco România. La scurt timp după, Art Match a început să se extindă în afara graniţelor ţării, vizate fiind ţările limitrofe. Primul proiect concret, pe seama proximităţii de oraşul Timişoara, a fost filiala din Serbia, cu sediul în Belgrad.

    În 2008, compania s-a extins cu a doua filială în afara ţării, Art Match Ungaria şi a continuat extinderea şi investiţiile pe timp de criză, astfel că în 2009, a inaugurat noi capacităţi de producţie şi stocare, iar la începutul lui 2010, a deschis filiala din Bucureşti, atât pentru a controla mai bine piaţa locală, cât şi pentru a dezvolta activităţi în Bulgaria. Ulterior, compania a contractat primul proiect major de montaj în afara României pentru un magazin Hornbach, cu elemente produse în Timişoara. 

  • CSM: Independenţa justiţiei, încălcată de afirmaţia lui Băsescu referitoare la un “ziarist important”

    Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a apreciat că afirmaţiile lui Traian Băsescu au fost de natură să aducă atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său.

    Potrivit Inspecţiei Judiciare care a prezentat, joi, plenului CSM, concluziile raportului cu privire la afirmaţia şefului statului, din declaraţia preşedintelui şi din relaţiile furnizate de Parchetul instanţei supreme, DNA şi DIICOT “nu rezultă suficiente indicii care să conducă la identificarea procurorilor despre a căror conduită se face vorbire şi nici pentru verificarea veridicităţii susţinerilor domnului Traian Băsescu, nefiind posibilă sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori declanşarea procedurii de cercetare disciplinară faţă de aceşti procurori”.

    “S-a apreciat că, în cazul în care preşedintele României face afirmaţii publice referitoare la credibilitatea sistemului judiciar, manifestând neîncredere în independenţa şi imparţialitatea unor magistraţi, cu atât mai mult, ceilalţi cetăţeni implicaţi în desfăşurarea procedurilor judiciare, în calitate de părţi ori subiecţi procesuali, sunt influenţaţi să-şi piardă încrederea în justiţie”, conform raportului inspectorilor judiciari.

    IJ arată că, şi în cadrul discursurilor politice, în aspectele care vizează autoritatea justiţiei, trebuie să se ţină cont de rolul care revine puterii judiciare şi de necesitatea de a se păstra încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, în scopul protejării magistraţilor de atacurile lipsite de fundament venite din partea oricărei persoane.

    În 23 septembrie, Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat Inspecţia Judiciară să facă verificări în cazul declaraţiei făcute de preşedintele Traian Băsescu, potrivit căreia anumite “decizii de procurori au fost controlate de un ziarist important”.

    Preşedintele Traian Băsescu a fost întrebat, într-o emisiune a postului B1 TV, despre o declaraţie a sa anterioară în care arăta că de zece ani este într-o dispută cu sistemul, pe care Ion Iliescu “l-a protejat” şi care “l-a înfrânt” pe Emil Constantinescu, adăugând că el a reuşit să “îngenuncheze” acest sistem.

    Preşedintele a spus că, la începutul mandatului său, a găsit “un SRI în care Sorin Ovidiu Vântu ştia lista cu cei ascultaţi, iar şeful SRI mergea cu maşină de la Sorin Ovidiu Vântu”.

    “SRI-ul era controlat de Vântu, ştia tot ce lucrează SRI, şi, mai mult decât atât, Timofte (fostul şef al SRI Radu Timofte, n.r.) îi punea la dispoziţie şi informaţii din această instituţie, de securitate, economice”, a susţinut el.

    Preşedintele a mai spus că sistemul la care a făcut referire în declaraţiile sale înseamnă şi Justiţia.

    “Vă aduceţi aminte perioada în care acuzam Înalta Curte, CSM, Parchetele, era perioada când erau oamenii, judecătorii, procurorii doamnei Stănoiu. S-a curăţat şi acolo, ca şi la SRI, cu trecerea în rezervă, cu pensionarea multor judecători. Sistemul s-a curăţat”, a adăugat Băsescu.

    Potrivit articolului 7 din Legea 303/2004 republicată, “judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii”.

    Aceste persoane sunt obligate să completeze anual o declaraţie autentică, pe propria răspundere, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.

    Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului Justiţiei, realitatea declaraţiilor, iar încălcarea dispoziţiilor conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror, se mai arată în articolul 7 al Legii 303/2004.

  • Doi timişoreni câştigă opt milioane de euro după ce au avut o idee la care nu s-a gândit nimeni

    Un ziarist şi un medic din Timişoara au început o afacere pe o nişă la care, în momentul în care s-au lansat, nu se mai gândise nimeni de pe piaţa locală. Produsele lor sunt astăzi la tot pasul, iar afacerile timişorenilor s-au triplat pe timp de criză, aducându-le venituri de peste opt milioane de euro.

    Octavian Sfeclă conduce alături de partenerul său, Ştefan Tudose, Art Match, firma timişoreană cu 200 de angajaţi prezentă pe piaţă din 1998 şi care a echipat sute de magazine din toată ţara, ajungând să deţină în portofoliul de clienţi cele mai importante reţele de retail şi cei mai mari producători din FMCG. Compania şi-a triplat afacerile pe timp de criză – de la 12.8 milioane de lei (3,2 mil. euro) în 2008, profit de 1.9 milioane de lei (cca. 500.000 de euro) şi 25 de angajaţi, la o cifră de afaceri de 32,5  milioane de lei (8,1 milioane de euro), profit de 2,3 milioane de lei (cca. 600.000 de euro) anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

    De formaţie profesională medic, Octavian Sfeclă şi-a început cariera în cadrul departamentelor de vânzări şi marketing la companii din domeniul farmaceutic lansând ulterior împreună cu partenerul său, de profesie ziarist, Ştefan Tudose, afacerea Art Match, pe o nişă la care nu s-a gândit nimeni. “Proiectul Art Match a început cu investiţii minime şi a beneficiat de o dezvoltare organică, drumul de la un angajat la cei peste două sute pe care îi avem astăzi fiind unul natural, un fel de răspuns la dezvoltarea pieţei, dacă vreţi”, explică el evoluţia companiei într-un interviu anterior acordat Business Magazin.

    Art Match furnizează sisteme de afişaj, mobilier metalic şi elemente de infrastructură pentru retail; producţia de display-uri şi sisteme de afişaj din materiale plastice; realizează importul şi furnizarea de îmbrăcăminte identitară şi materiale promoţionale, cât şi servicii de montaj specifice activitaţilor companiei. Activitatea de baza a companiei este furnizarea de sisteme de afisaj in-store, specializare unde a devenit lider de piaţă, pe seama unui portofoliu de peste 15.000 de repere, din care circa 1000 sunt produse in-house, restul fiind importate de la parteneri Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, SUA, Canada sau Japonia.

    Compania a fost înfiinţată în 1998, în Timişoara, iar un an mai târziu, a devenit distribuitorul oficial al liderului la nivel mondial în chibrituri personalizate Swedish Match în România.  În anul 2000, compania a realizat prima livrare către un lanţ de retail, divizia de discout a Delhaize Group, Profi, acest client fiind urmat de-a lungul timpul de peste alţii 300 de clienţi. Un an mai târziu, Art Match s-a impus ca furnizor specializat de soluţii şi sisteme de afişaj in-store, piaţă pe care a devenit, în timp, lider naţional. În 2003, Art Match a devenit furnizorul oficial pentru Selgros România, primul magazin echipat de către companie fiind cel din Oradea. Un an mai târziu, compania a încheiat un parteneriat cu compania germană STOREbest în România, care se afla în expansiune la nivel european în momentul respectiv.

    În 2005, Art Match a predat, la cheie, primul magazin Penny din România, colaborearea cu REWE România continuând şi în prezent, pe seama serviilor de montaj şi mentenanţă, advertising pe care le oferă compania, cât şi elemente de producţie publicitară. Ulterior, compania a început să gestioneze stocuri în depozitul propriu, devenind astfel primul furnizor român specializat capabil să efectueze livrări în 48 de ore oriunde în ţară. În 2007, compania începe să utilizeze tehnologia de import pentru prelucrarea foliilor de plastic şi livrează primul element produs de companie: un display PET pentru British American Tobacco România. La scurt timp după, Art Match a început să se extindă în afara graniţelor ţării, vizate fiind ţările limitrofe. Primul proiect concret, pe seama proximităţii de oraşul Timişoara, a fost filiala din Serbia, cu sediul în Belgrad.

    În 2008, compania s-a extins cu a doua filială în afara ţării, Art Match Ungaria şi a continuat extinderea şi investiţiile pe timp de criză, astfel că în 2009, a inaugurat noi capacităţi de producţie şi stocare, iar la începutul lui 2010, a deschis filiala din Bucureşti, atât pentru a controla mai bine piaţa locală, cât şi pentru a dezvolta activităţi în Bulgaria. Ulterior, compania a contractat primul proiect major de montaj în afara României pentru un magazin Hornbach, cu elemente produse în Timişoara. 

  • Ziaristii care au reusit in business




    “Cariera de ziarist mi-a dat deschiderea preliminara, generalista asupra a cum functioneaza si a ce inseamna capitalismul. Mi-a deschis, de asemenea, orizontul international datorita deplasarilor in strainatate si mi-a dezvoltat decisiv capacitatile de comunicare”, spune Doru Lionachescu, 43 de ani, partener la casa de investitii Capital Partners.








     

    Lionachescu, fost jurnalist la Tineretul Liber si la Capital, a vandut recent, im­preu­na cu partenerii sai Victor Capitanu, Andrei Diaconescu si Vlad Busila, 51% din actiunile casei de investitii Capital Partners bancii elene Piraeus, pentru 32 de milioane de euro. Prilej cum nu se poate mai potrivit pentru noi de a inventaria oamenii de afaceri cu background de jurnalist, care au decis ca nu e de ajuns sa mirosi cascavalul, ci trebuie sa il si gusti. In acest punct trebuie sa facem o cuvenita distinctie intre cei ce s-au desprins de presa, s-au lansat in afaceri, sunt dedicati 100% respectivelor activitati si fac obiectul articolului de fata si jurnalistii, nu putini, actionari la publicatiile unde lucreaza, care au afaceri in paralel cu activitatea de ziarist sau sunt implicati, intr-o forma sau alta, in varii intreprinderi menite a le aduce sau suplimenta veniturile.

     

    In acelasi timp trebuie amintit, daca mai e cazul, faptul ca breasla ziaristilor a fost si este o furnizoare importanta de oameni in special pentru zona de relatii publice din mari companii sau institutii financiare. Este cazul Corinei Vasile, director de comunicare la Raiffeisen Bank Romania din 2002, dupa ce a fost redactor-sef la Ziarul Financiar si jurnalist la Ziua si Mediafax, al fostului realizator TV Corneliu Cojocaru, purtatorul de cuvant si directorul executiv al directiei de comunicare a BCR, sau al Oanei Nuta, fosta jurnalista la Ziarul Financiar si care se ocupa acum de imaginea Raiffeisen Banca pentru Locuinte.

     

    Eroii nostri sunt implicati in business adevarat; au parasit presa si fac afaceri de sute de mii, de milioane de euro, pun la cale fuziuni si achizitii, administreaza fonduri bancare sau imaginea unor companii, pun la cale strategii si iau decizii.

     

    Dan Rosu, fost om de televiziune timp de zece ani, conduce in prezent Rompetrol Downstream, reteaua de benzinarii a companiei Rompetrol. Are in subordine peste 2.000 de oameni si prin compania sa trece o importanta parte din cifra de afaceri a grupului petrolier, de 5,7 mld. dolari.

     

    Fostul realizator de emisiuni politice de la Televiziunea Romana dovedeste ca in grija unui director general de retea de benzinarii se afla nu numai detaliile de specialitate, precum evolutia pretului petrolului sau cifra octanica a benzinei, ci si jucariile; venit de la o intalnire cu un potential furnizor, Dan Rosu vorbeste de Naruto sau Pirates of the Caribbean – personaje ce se regasesc sau se vor regasi in oferta de jucarii din benzinariile Rompetrol. Tanar inginer geolog la Schela de productie petroliera Gaesti, isi aduce aminte ca s-a prezentat in 1990, la sugestia unei colege, la un concurs organizat de TVR. “Eram in concediu, asteptam sa mi se aprobe un transfer si m-am prezentat la concurs convins ca se va intra pe pile si ca nu voi avea succes. Am fost unul din cei zece admisi; odata cu mine au venit in televiziune Radu Cosarca, Calin Mitici, Mihai Predescu.” A intrat in TVR la 27 de ani si a plecat la 37 de ani, pentru a ocupa, in 2000, functia de director de programe la Europa FM. In ianuarie 2001 schimba macazul si vine in Rompetrol, ca purtator de cuvant si director de relatii industriale, adica negocieri cu sindicatele. In decembrie 2006 preia conducerea diviziei Downstream si se declara asa de intrat in pielea unui manager, incat la un moment dat s-a surprins ca il deranjeaza colegii de la comunicare care ii solicitau una sau alta, desi el a fost tot om de comunicare.

     

    Cam in aceeasi perioada in care Dan Rosu intra in televiziune, Doru Lionachescu ajungea in presa scrisa, la Tineretul Liber. Absolvent de Electronica, Lionachescu s-a prezentat dupa un an de activitate la Electroarges Curtea de Arges la Tineretul Liber (fosta Scanteia Tineretului). Destul de repede, in toamna, primeste o bursa Reuters in jurnalism de business. Lionachescu conduce sectia economica a ziarului pana in toamna anului 1992, cand ia parte la crearea revistei de afaceri Capital, editata de trustul Ringier. La Capital lucreaza pana in 1995, iar in aceasta perioada se naste si dorinta de a trece de la jurnalism in zona de business real. “Declicul s-a produs pe durata studiilor de Executive MBA, unde am devenit prieten cu cativa dintre oamenii de afaceri de mare calitate ai Romaniei, am inceput sa prind gustul de a face business”, spune Lionachescu.