BusinessMagazin

Tag: ZF Power Summit 2024

  • Dana Dărăban, ACUE: Acest an este critic pentru sectorul de distribuţie a energiei. La cât de mare este nevoia de investiţii, nu ai cum să nu te gândeşti la creşteri de tarife

    La nivelul întregii reţele de dis­tribuţie a energiei, necesarul de in­vestiţii în acest moment este de peste 15 miliarde de euro, în contextul în care 80% din reţele au o vechime mai mare de 20 de ani. La acest nivel de investiţii estimat, creşterea tari­fe­lor este aproape o certitudine, în ca­zul în care România îşi doreşte im­plementarea tuturor proiectelor legate de tranziţia energetică sau conectarea la reţele a miilor de pro­sumatori, a fost unul dintre mesajele transmise de Dana Dărăban, director executiv la ACUE (Federaţia Aso­cia­ţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie), în cadrul intervenţiei sale de la ZF Power Summit 2024. Un alt mesaj a fost cel al nevoii de stabilitate la nivelul reglementărilor în contex­tul în care orice modificare se descarcă în structura finanţărilor investiţiilor în reţele, investiţii gândite pe termen lung.

    „Este nevoie de investiţii, istoric de crescute în distribuţie. Pe cadrul de reglementare în schimb, atunci când distribuitorul depune un plan de investiţii, ANRE, în scenariul cel mai fericit, în mijlocul implementării se trezeşte cu o reglementare, iar tot impactul investiţiei este dat peste cap în acel an. O mare parte din sumă se duce către implementarea acelor excepţii, care vin cu obligaţii, cu amenzi din cifra de afaceri, etc.“, a explicat Dana Dărăban în intervenţia sa de la ediţia de anul acesta a ZF Power Summit. Anul acesta, ar fi trebuit să intre în vigoare un nou cadru de reglementare, dar din cauza şocurilor la care a fost supusă piaţa energiei în ultimii ani, acesta va intra în vigoare de anul viitor şi va determina practic investiţiile în reţele pentru următorii cinci ani de zile. Perioada este decisivă pentru procesul de tranziţie energetică a României, iar reţelele de distribuţie sunt esenţiale pentru implementarea proiectelor de energie verde, creşterea numărului de prosumatori sau dezvoltarea mobilităţii electrice. Potrivit jucătorilor din piaţă, necesarul de investiţii în reţele la acest moment este estimat la circa 15 miliarde de euro.

    „De aici se impune necesitatea ca acest cadru de reglementare să evite astfel de decizii nepotrivite. Dacă vrem să susţinem o industrie, trebuie să aplicăm instrumentele corecte – ajutoare de stat, scheme de sprijin pentru industria respectivă, nu să intrăm în activitatea altei afaceri cum este sectorul de distribuţie.“

    Ţinând cont de valoarea investiţiilor, fondurile europene sunt extrem de importante şi există un dialog la Ministerul Energiei pentru suplimentarea acestor fonduri.

    „Aceste investiţii vor ţine de cum arată cadrul de reglementare pentru următoarea perioadă. Oricât ne-am dori, nu ai cum la nevoia de investiţii să nu te gândeşti la o creştere de tarife. Toţi distribuitorii aplică pentru fonduri europene. Sunt deja supralicitate. Deja am început un dialog cu Ministerul Energiei pentru suplimentarea fondurilor. Acest an este, pentru sectorul de distribuţie, critic. Trebuie să avem o strategie sau măcar o modelare prin care să înţelegem care sunt costurile pe care tot sectorul de distribuţie trebuie să le aibă în vedere pentru atingerea obiectivelor din PNIESC, după care ar trebui să vedem cum putem să încurajăm investiţiile prin cele mai eficiente instrumente. În acest moment nu avem o estimare de acest gen“, a atras atenţia Dana Dărăban.

  • Gabriela Cacerea, NNDKP: Avem obiceiul de a da drumul la lucruri sperând că se rezolvă pe parcurs. Nu este deloc aşa. Trebuie să discutăm mai mult despre problemele care nu sunt doar specifice României, ci perioadei pe care o traversăm

    România are biblioteci de strategii sau de memorandumuri privind inves­tiţii majore în energie, dar realitatea din teren arată de fapt că cele mai mul­te dintre acestea au rămas doar „macu­latură.“ Iar acest lucru are la bază mai mulţi factori, dar de cele mai multe ori este vizibilă lispa de corelare între idee şi paşii necesari pentru im­ple­mentarea acesteia, dar şi un obicei în a lansa proiecte fără o analiză în spa­te, a spus Gabriela Cacerea, partener în cadrul firmei de avocatură NNDKP, în intervenţia sa de la ZF Power Summit 2024, eveniment care a avut loc în perioada 27-29 februarie la Bucureşti.

    „Este nevoie de o mai mare cola­borare, şi de o colaborare în sens real, între mediul de business şi autorităţi, pentru a creşte gradul de implemen­ta­re a proiectelor din toate zonele eco­no­miei, inclusiv din energie. Să transmiţi pur şi simplu propuneri către auto­rităţi şi să nu fie luate în conside­rare, nu este neapărat un dialog. În mod real, ar trebui să se discute mai mult şi problemele care nu sunt specifice României, ci perioadei pe care o trăim“, a spus Gabriela Cace­rea la ZF Power Summit 2024.

    Mai departe, această nevoie de co­re­lare, dincolo de adaptarea la tendin­ţele internaţionale, este foarte nece­sară pe plan local, acolo unde adesea sunt desincronizări între strategiile care de fapt ar trebui să lucreze îm­pre­ună. Un exemplu foarte clar este dife­renţa de abordare dintre două docu­men­te cheie pentru România, PNIESC (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice) şi Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisii­lor de gaze cu efect de seră, intitulată „România neutră 2050“, unde părţile direct implicate sunt aceleaşi, Minis­terul Energiei şi Ministerul Mediului. De exemplu, dincolo de creşterea pro­ducţiei de energie verde, una dintre cele mai importante direcţii de creşte­re din PNIESC este producţia de e­nergie pe bază de gaze, unde România ar trebui să ajungă la o capacitate de 4,4 GW, de la 2,9 GW în prezent. De asemenea, până în 2030, o­biectivul României este să con­struiască cen­tra­le nuclearoelec­trice folosind tehnolo­gie de tip Small Mo­dular Reactor (SMR) cu o capacitate totală instalată de 462 MW. Dar în timp ce PNIESC vorbeşte despre creşterea producţiei de energie pe gaz natural, România neutră în 2050 are cu totul alte obiec­tive.

    Astfel, Româ­nia îşi propune să devină neutră din punct de vedere cli­matic în 2050, ajun­gând la o reducere a emisiilor nete cu 99% în 2050, com­parativ cu nivelul din 1990. Primul pas este atingerea jalonului din 2030, adică 78% reducere a emisiilor nete faţă de nivelul din 1990, scop pentru care, în cazul unor sectoare economice, este nevoie mai întâi de oprirea tendinţei de creştere a emisiilor, urmată de iniţierea şi derularea procesului de scădere a lor.

    „Cele mai importante reduceri de emisii privesc sectorul energetic, ceea ce presupune decarbonizarea accelerată a producţiei de energie electrică şi termică. Al doilea cel mai mare efort de reducere a emisiilor trebuie realizat în sectorul industriei, care include atât emisiile din domeniul industrial, cât şi pe cele din domeniul proceselor industriale şi utilizării produselor. Transportul, clădirile (sector care include atât domeniul rezidenţial, cât şi cel comercial şi al serviciilor), deşeurile şi agricultura vor avea, de asemenea, o contribuţie importantă la reducerea emisiilor. Pe de altă parte, sectorul LULUCF (silvicultura – n. red.) este singurul cu absorbţii nete şi creşterea nivelului său de absorbţii e crucială pentru atingerea neutralităţii climatice în 2050, deoarece LULUCF echilibrează emisiile tuturor celorlalte sectoare.“ În energie, emisiile provin, în principal, de la centralele pe cărbune şi gaz natural. Dacă însă energia electrică nu va mai fi produsă pe bază de cărbune începând din 2027 şi nici pe bază de gaz natural începând din 2036, emisiile din acest sector vor fi reduse la zero, arată strategia României, contrar faţă de creşterea de capacitate a centralelor pe gaze din PNIESC sau faţă de declaraţiile Ministerului Energiei potrivit cărora cărbunii nu vor ieşi din funcţiune decât atunci când se va pune ceva în locul lor. Pe scurt, în timp ce PNIESC vorbeşte despre creşterea producţiei de energie pe gaz natural de la 2,9 GW de capacitate la 4,4 GW până în 2030, Strategia România neutră în 2050 are cu totul alte obiective şi prevede eliminarea producţiei de energie care are ca sursă gazul începând din 2036.

    „Cred că atunci când implementăm lucruri trebuie să avem grijă ca ele să fie corelate. Dacă facem CfD-uri şi în paralel facem o procedură pentru interconectare, ar fi bine să le şi corelăm. Avem obiceiul de a da drumul la lucruri sperând că se rezolvă pe parcurs. Nu este deloc aşa. Trebuie să gândim un pic mai mult de la început la un nivel la care să funcţioneze“, a mai spus Cacerea.

  • Hidrogenul a început să atragă proiecte semnificative în Europa, dar nu şi în România. De ce nu mişcă piaţa locală? Aflaţi la ZF Power Summit 2024, 27-29 februarie

    România are un document de strategie pe hidrogen din mai anul trecut, dar dincolo de acest document, partea de proiecte concrete rămâne modestă. Considerat a fi o tehnologie scumpă, războiul din Ucraina a schimbat cifrele din piaţă, astfel că acum costul de producţie a hidrogenului este comparabil cu preţul energiei, lucru care ar trebui să ducă la o deblocare a pieţei.

    „Pe baza datelor furnizate de marii producători/consumatori din industriile locale, care utilizează hidrogenul în procesele industriale (rafinare, siderurgie, industria chimică, îngrăşăminte), printre care se numără AirLiquide, Azomureş, Chimcomplex, Erdemir, Hoeganaes, Liberty Galaţi, Linde Gaz, OMV Petrom, Oţel Inox, Petrotel-Lukoil, Rompetrol, companiile din industrie au însumat o producţie totală de hidrogen de 194 mii de tone în 2021“, se arată în proiectul de strategie.

    Cererea este estimată să ajungă la 288,8 mii tone/an în 2030, o creştere de aproape 49% faţă de producţia anului 2021, arată proiectul de strategie în domeniul hidrogenului. Creşterea a fost calculată pornind de la estimările privind evoluţia consumului industrial, din industria siderurgică, consumul din domeniul transporturilor, pentru amestecul ca gaze naturale în viitoarele centrale pe gaz, unde se estimează punerea în funcţiune a 1.600 MW noi, şi consumul pentru încălzirea rezidenţială.

    În total, costul de implementare a strategiei este estimat la o valoare de 10,4 mld. euro, cost care va fi suportat printr-o serie de modalităţi de finanţare specific fiecărui sector, se mai arată în document.

    Dar deşi mult aşteptat, Strategia Hidrogenului 2030 rămâne doar un document. Cum facem saltul de la documente la proiecte? Care sunt pieţele europene care se mişcă cel mai bine şi cum reuşesc acest lucru? Care este potenţialul României şi de unde vin banii?

    Evenimentul va avea loc în perioada 27-29 februarie, în Bucureşti, fiecare zi având o tematică diferită, aliniată tranziţiei energetice şi va beneficia de prezenţa unora dintre cei mai importanţi CEO, antreprenori şi specialişti din domeniul energetic.

    Alături de unii dintre cei mai buni specialişti din domeniu aceste teme vor fi dezbătute în cadrulhi, eveniment care va avea loc în perioada 27-29 februarie în Bucureşti.

    Mirela Atanasiu, Head of Unit Operations and Communications, Clean Hydrogen Partnership, Siobhan McGarry, Policy Officer, Directorate-General for Internal Market, Industry, Entrepreneurship and SMEs, European Commission, Rareş Hurghiş, Executive Director FEL România şi Alexandru Floriştean, director Hy Legal vor arăta într-o dezbatere dedicată hidrogenului cum poate România face saltul de la hârtii la investiţii.

    Pornit ca un eveniment axat pe piaţa locală, în ultimii ani, marcaţi de evenimente istorice, ZF Power Summit a înţeles importanţa dialogului şi s-a conectat la tendinţele regionale şi globale. Mai departe, înţelegerea contextului dincolo de graniţe este unul dintre cei mai importanţi factori de succes pe calea atingerii statutului de hub energetic pe care şi-l doreşte România. În 2024, ZF Power Summit îşi consolidează rolul de agregator de informatii şi generator de dezbateri, pornind de la acelaşi crez: doar aducându-i la masa discuţiilor pe cei mai buni specialişti din domeniu se pot livra idei relevante. Astfel, tema pentru anul acesta este una comună, pe deplin europeană, la care nu doar România trebuie să răspundă, ci toate statele angajate pe acest drum complex al tranziţiei energetice: Acum pentru 2030: cum accelerăm în siguranţă şi accesibil pe calea tranziţiei energetice în vremuri incerte?

    Evenimentul va avea loc în perioada 27-29 februarie, în Bucureşti, fiecare zi având o tematică diferită, aliniată tranziţiei energetice şi va beneficia de prezenţa unora dintre cei mai importanţi CEO, antreprenori şi specialişti din domeniul energetic.