BusinessMagazin

Tag: ZF Agropower

  • ZF Agropower. Cum a transformat un fermier care a luat 40.000 de euro prin programul Tânărul Fermier imaginea unei comune de lângă Timişoara. „Punem Dudeştiul pe harta gastronomică“

    ♦ Raul Condeescu a deschis la ferma sa unul dintre cele peste 500 de puncte gastronomice locale şi se ocupă personal de gătitul preparatelor.

    Raul Condeescu, fost pompier, a intrat în agrobusiness în urmă cu nouă ani, având un teren primit moştenire de la bunci, iar treptat s-a dezvoltat şi a deschis inclusiv un punct gastronomic local numit Din Grădina lui Raul în localitatea Dudeştii Noi, judeţul Timiş.

    „Am accesat nişte fonduri euro­pene în 2017 prin Tânărul Fermier şi pe parcursul timpului ne-am dezvoltat. Clienţii veneau în fermă să-şi culeagă legume şi având cerere şi de alte produse am cumpărat şi nişte animale şi păsări. La un moment dat clienţii cereau să le gătesc ceva din ceea ce avem noi în fermă şi atunci mi-am dat seama că există cerere pe această nişă“, a  spus Raul Condeescu în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny. Raul Condeescu a accesat şi fonduri de peste 40.000 de euro prin programul Tânărul Fermier, ceea ce l-a ajutat să se dezvolte.

    El povesteşte că nu a vândut niciodată în piaţă, ci doar direct către clienţi şi anul trecut a avut de exemplu 34 de sortimente de legume. Acum cultivă legume pe două hectare şi lucernă pe un hectar şi are circa 800 de pui, 200 de raţe, 150 de bibilici, şapte porci şi 20 de oi.

    „Recoltez şi rămâne în repaus terenul până anul următor. Asta mă diferenţiază de alţi producători care au culturi succesive pe acelaşi teren şi cumva epuizează terenul. Eu folosesc gunoi de grajd sau gunoi de oaie sau de la păsările mele, gunoi de pasăre. Solul are nevoie de o perioadă de rege­nerare“, a punctat antreprenorul.

    În urmă cu un an şi jumătate a decis să deschidă un punct gastro­nomic local, iar în octombrie anul trecut această idee a prins formă.

    „Dudeştiul nu este neapărat o localitate cu potenţial turistic, nu ajută nici relieful. Majoritatea clienţilor vin din Timişoara.“

    „Se formează oarecum un turism gastronomic deci pot spune că punem localitatea pe harta turismului gastonomic şi este bine şi pentru ca şi imagine pentru comunitate. Avem cea mai veche biserică din judeţul Timiş, este renovată cu fonduri europene şi merită vizitată“. El povesteşte că el se ocupă de gătit şi foloseşte  ingrediente din fermă.

    “ Dacă nu găsesc ceva merg la un producător local. De exemplu brânza o iau de la un cioba din zonă, lapte de la un alt producător. Încercăm să susţine, aşa cum este norma, producătorii din zonă“

    Raul Condeescu crede că un punct gastronomic local nu trebuie privit ca o mare afacere, ci pentru a da valoare adăugată produselor din fermă.

  • Cum a ajuns ţuica de prune din România să fie pe meniul unui restaurant cu două stele Michelin din Germania

    Fără stele Michelin acasă, ţuica de prune Pater este ambasadorul României într-un restaurant cu stele Michelin din Berlin. Produsă în comuna Bogaţi, judeţul Argeş, ţuica servită acum într-un restaurant de lux din Germania a fost pusă pe piaţă în 2017.

    Totuşi, are o tradiţie lungă, pornind de la străbunicul care deţinea cazanul satului, spune Irina Mărăşoiu, care a fondat împreună cu familia brandul Pater.

    „Ce ne-a făcut mândri în ultima perioadă este faptul că acum suntem într-un restau­rant de două stele Michelin la Berlin cu patru dintre sorti­mentele noastre. A fost cireaşa de pe tort să ni se ceară pro­dusele acolo şi să le pună în barul lor. Mi se pare impre­sionat şi frumos ca distilate tradiţionale româneşti să fie într-un restaurant cu stele Michelin“, a povestit Irina Mărăşoiu, fondatoare a bran­dului Pater, în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

    Familia Mărăşoiu din ju­deţul Argeş produce ţuică din generaţie în generaţie, iar la finalul anului 2017 a apărut brandul Pater.

    Povestea aces­tui brand a pornit cu ţuica de prune, însă portofoliul Pater s-a diversificat în ultimii patru ani şi cu alte distilate, precum rachiu de pere, mure, gutui sau struguri, lichioruri şi vişinată.

    „Străbunicul a avut cazanul satului, bunicul a avut cazanul satului, tata a avut cazanul satului şi produceam ţuică în gospodărie cu prune din livezile noastre, pe care le muncim noi. Acum, avem o distilerie artizanală.  (…) Pater a apărut din pasiune şi e povestea familiei noastre. Vrem să creştem brandul şi sper să ajungă la băiatul meu şi la nepoţii mei“, a întărit Irina Mărăşoiu.

    Pater este un brand premium, nişat şi nu este un brand ieftin. Distilatele artizanale româneşti, crede antreprenoarea, sunt valoroase. Ea a menţionat că ţuica şi rachiurile de fructe nu sunt mai prejos faţă de whisky sau coniac şi trebuie să dovedim mergând la târgurile şi concursurile internaţionale. „Noi vrem să fim pe piaţa din România, vrem să educăm consumatorul şi oaspeţii restaurantelor care ne văd să ne guste.“

    Produsele Pater au ajuns încă de la început în marile lanţuri de restaurante, în hoteluri, în mai multe băcănii din Capitală, dar şi în aeroportul Otopeni. Uşor, uşor, a completat Irina Mărăşoiu, intră mai puternic în HoReCa şi se extind în ţară. „Ne-am concentrat foarte mult pe Bucureşti, pentru că sunt aici şi am putut să mă ocup personal de locaţii. Acum, produsele ajung şi la Cluj, şi la Constanţa, şi la Iaşi, şi la Timişoara, Craiova sau Piteşti.“

     Ea a adăugat că dacă un client intră într-un bar şi poate să dea 30-40 de lei pe o pe o băutură, pe un whisky, acel client are puterea financiară să dea 40 lei şi pe un pahar de ţuică. „Este un distilat românesc, este tradiţional, trebuie să fie respectat şi poate să ajute la creşterea ideii de brand de ţară.“

    Pentru prunele din zona noastră (Argeş – n. red.) a fost extrem de bine. Tatăl meu este inginer horticol şi se ocupă de toate livezile noastre şi mi-a spus că 2024 a fost unul dintre cei mai buni ani din ultima perioadă pentru prune, chiar dacă condiţiile meteorologice nu au fost bune pentru celelalte culturi.

    Românii mâncă puţine prune proaspete, adică până în 20% din producţie, cele mai multe ajungând ţuică, care nu este vândută corespunzător, consideră producătorii. Irina Mărăşoiu, fondatoarea Pater, crede că există mai multe aspecte legate de consumul redus de ţuică în HoReCa.

    „În clipa în care ai în resturante coniac, rom, tequila, trebuie să fii conştient că toate ţările din care provin au investit foarte mult în această tradiţie. La noi, ţuica şi rachiurile din fructe au fost lăsate la ideea de tradiţie“, a subliniat fondatoarea Pater.

    Spre comparaţie, în 2017, când au ieşit pe piaţă produsele Pater, Irina Mărăşoiu crede că erau zece restaurante în ţară care vindeau mai mult de două sortimente de distilate româneşti şi 20 de restaurante, în total, care aveau cel puţin o ţuică. „În rest, toţi vindeau băuturi din afară, pentru că nu puteau să vândă băuturi produse la negru, produse care nu au analiză, nu au acciză, nu au timbru, căci îşi luau amenzi foarte mari. Este foarte greu să creşti consumul de ţuică la restaurant şi să înveţi consumatorul să guste, când nu ai suficient de multe produse în piaţă, pentru că peste 90% din producătorii de ţuică şi rachiu din România nu sunt autorizaţi şi nu pot vinde legal.“

    Este momentul ca şi alţi producători să creeze un brand şi să încerce să arate că România poate face un produs foarte bun sau la fel de bun ca distilatele din afară. „Noi vom continua cu Pater. Încercăm să scoatem şi alte sortimente, încercăm să intrăm în cât mai multe locuri şi să facem cât mai cunoscute produsele“, a mai spus Mărăşoiu.

  • ZF Agropower. Un solar de legume, o crescătorie de vite sau o cultură de fructe de pădure sunt afaceri care pot porni cu mai puţin de 50.000 de euro

    O afacere clasică, precum un so­lar de legume ori o crescătorie de ani­male, sau o afacere de nişă, cum sunt plantaţiile de fructe de pădure, fructe aro­matice sau de alimente cultivate în sistem ecologic, sunt afaceri sigure pen­tru investiţii, în condiţiile în care există cerere mare pentru ele în prezent. Investiţia în oricare dintre aces­tea nu depăşeşte 50.000 de euro, în­să antreprenorul trebuie să aibă o rezervă de minimum 3.000 de euro pen­tru cheltuieli neprevăzute sau să deţine 30-50% din valoarea totală a in­vestiţiei, în cazul în care porneşte o afacere cu cofinanţare europeană, a fost una dintre concluziile ediţiei din 4 octombrie a emisiunii ZF Agropo­wer, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Profi.

    Cosmin Maglas, CEO & fon­dator al companiei de consultanţă Atra­gem Finanţare, crede că nicio afa­cere nu poate porni fără un aport pro­priu de capital, care se poate transforma în sumă plătită consultantului pentru conceperea unui plan de afaceri, în ca­zul unui proiect cu accesare de fonduri europene, sau poate fi folosit pentru operaţionalizarea afacerilor vreme de şase luni sau un an.

    Aceasta, până când este produsă acea valoare care să îi permită antreprenorului să gestionezi banii firmei. „Nu aş porni la drum fără să ştiu sigur că am acces la minimum 3.000 de euro şi ducându-mă la unele afaceri de minimum 30-50% din valoarea sumei pe care vrei să o accesezi prin fonduri europene.“

  • Deficit în comerţul agroalimentar. De ce vând italienii roşii în România? Pentru că cea mai mică fermă de roşii pe care o au în zona de sud a Italiei pleacă de la 30-40 de hectare

    România ar trebui să sprijine dezvoltarea fermelor mari sau asocierea micilor fermieri, pentru ca deficitul comercial să fie corectat în următorii zece ani, consideră Florin Burculescu, preşedintele Cooperativei agricole integrate Ţara Mea, cea mai mare cooperativă din România după cifra de afaceri şi numărul de membri – peste 1.000. El a fost prezent în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Microsoft.

    „De ce vând italienii roşii în România? Pentru că cea mai mică fermă de roşii pe care o au în zona de sud a Italiei pleacă de la 30-40 de hectare. De aici încolo putem face orice. Ai 40 de hectare de roşii, ai tehnologie ca să lucrezi pe ele, lucurile se pot întâmpla şi în România. Însă, o fermă de 2 hectare, de subzistenţă, nu poate să evolueze fără asociere“, a spus Florin Burculescu.

    Mai mult, el spune că ar trebui create anumite programe de sprijin, punctuale, pentru dezvoltarea agricultorilor şi stimularea asocierii şi dezvoltării unor cooperative mari.

    „Spre exemplu FrieslandCampina, cea mare cooperativă de lapte, are aproape 10.000 de membri.“ Compania este şi unul dintre cei mai mari producători de lactate din România.

    Deficitul comercial al României cu produse agroalimentare a crescut accelerat în ultimii cinci ani, iar în anul 2020 a ajuns la 1,9 miliarde de euro, mai mare cu 58% faţă de 2019, coform datelor de la Ministerul Agriculturii.

    „Nu suntem la nivelul de convergenţă la care ar trebui să fim, pentru că nu-mi aduc aminte în ultimii 30 de ani să fi fost cineva din mediul politic ancorat în relaţiile sociale ale agricultorilor, să dorească să facă ceva punctual pentru agricultori“, a mai spus Burculescu.