Tag: zambet

  • Cum a reuşit un cuplu să faca dintr-o meserie o afacere de 2 milioane de euro şi să o extindă în toată ţara

    „Dacă în trecut ideea pacientului care vine din stradă era una viabilă, în prezent această practică este tot mai rar întâlnită. În prezent, domeniul stomatologiei înseamnă, pe lângă servicii medicale de înaltă calitate, şi marketing, comunicare şi o organizare de business care trebuie să fie ca la carte în condiţiile unei pieţe extrem de concurenţiale”, spune un antreprenor din Iaşi, care de 12 ani încearcă să construiască un business în piaţa de stomatologie şi tehnică dentară – în parte dominată de jucători mari, în parte fragmentată.

    Grupul de firme Drăghici Dental, fondat de Dan şi Raluca Drăghici din Iaşi, a înregistrat în 2018 afaceri de1,4 milioane de euro, după o creştere de 80%, şi se îndreaptă în 2019 la afaceri de 2 milioane de euro.

    Însă ce te motivează să porneşti din Moldova un business care solicită investiţii ridicate, într-o piaţă dominată de jucători mari precum Dent Estet, companie deţinută de MedLife, clinicile Dr. Leahu şi Dentalmed?

    „Lanţurile de clinici stomatologice reprezintă viitorul, ele se vor dezvolta în ritm accelerat în următorii ani şi anticipăm faptul că peste un deceniu piaţa serviciilor stomatologice din România va fi una care va gravita în jurul câtorva jucători mari. Acest fenomen este explicabil prin faptul că domeniul stomatologiei este 99% privat la noi în ţară şi el urmează modele de business care devin tot mai precise pentru a putea fi profitabile. De asemenea, graţie dezvoltării unor tehnologii revoluţionare în acest domeniu, businessul devine scalabil”, explică Dan Drăghici, care a lucrat ca director de vânzări în cadrul Rompetrol înainte de a construi un business de peste 100 de angajaţi.

    Iar datele susţin contextul, încât industria de medicină stomatologică din România are un ritm de creştere peste piaţa privată de sănătate, după ce în 2018 companiile care au activităţi de asistenţă stomatologică au raportat afaceri cumulate de 1,7 miliarde lei, faţă de doar 314 milioane lei în urmă cu zece ani.

    Deşi este în continuare o piaţă puternic fragmentată, cu peste 15.000 de cabinete medicale stomatologice, industria dentară privată începe să se dezvolte şi prin reţele de mai multe clinici deţinute de acelaşi antreprenor, de obicei medic stomatolog. Şi numărul de companii a crescut spectaculos într-un deceniu, aproape dublându-se, până la 6.000 de entităţi în 2018.

    Numărul de angajaţi a evoluat de asemenea, în industrie lucrând 12.700 de persoane, potrivit datelor furnizate de Registrul Comerţului, care au luat în considerare firmele care şi-au depus bilanţul financiar în perioada analizată pe codul Caen 8623 – activităţi de asistenţă stomatologică, potrivit unei analize efectuate de ZF.
    Antreprenorul ieşean spune că are drept atu procesul operaţional complet, cu toate elementele circuitului stomatologic in-house. Grupul de firme cuprinde laboratorul de tehnică dentară Drăghici Dental, lanţul de clinici stomatologice Junior & Family Dental Center, la care se adaugă Safra Dental – firmă specializată pe importul şi distribuţia de implanturi dentare elveţiene, materiale pentru laboratoarele de tehnică dentară, os artificial, precum şi pe consultanţă de specialitate în domeniul stomatologiei.

    La acest model de business, în timp s-a alăturat înţelegerea că pacientul nu mai intră din stradă, iar un business antreprenorial care voia să ţină pasul trebuia să se adapteze la noile canale prin care poţi dezvolta o bază de clienţi.

    „În cazul clinicilor noastre, creşte de la un an la altul ponderea pacienţilor corporate, care au aşteptări mari dincolo de actul medical propriu-zis, care trebuie să fie ireproşabil. Pentru acest tip de pacient contează experienţa per total pe care o are la Junior & Family. Felul în care comunicăm cu pacienţii astăzi a devenit vital şi cu toţii atunci când accesăm anumite servicii suntem atenţi la context, la tot ceea ce este în jur. În privinţa pacienţilor, legătura lor cu un laborator de tehnică dentară este una mediată de medicul stomatolog, nu există o legătură directă”, explică Dan Drăghici.

    El a construit acest business alături de soţia lui, Raluca Drăghici, ea fiind de formare medic stomatolog şi specialist în implantologie. Astfel, experienţa acumulată în vânzări de el este completată de componenta tehnică, de know-how-ul soţiei sale, pe care a încercat ulterior să îl aplice la nivelul serviciilor şi al produselor laboratorului.

    Laboratorul a înregistrat în 2018 afaceri de peste 800.000 de euro, după o creştere de 70%, la care a obţinut un profit net de circa 100.000 de euro. Printre motivele creşterii, reprezentanţii companiei citează consolidarea ehipelor de reprezentanţi şi investiţia în marketing, precum şi investiţia în apratură, în contextul în are livrează în 10 judeţe din estul ţării şi în Capitală.

    În ceea ce priveşte businessul de clinici de stomatologie în cadrul grupului, în 2018 Junior & Family avea trei unităţi, dintre care două în Iaşi şi una în Bucureşti, urmând ca în această toamnă să deschidă şi o clinică în centrul Timişoarei, pe un spaţiu de 300 de metri pătraţi. Investiţia estimată pentru noua unitate se ridică la 200.000 de euro. Antreprenorul analizează în prezent şi alte zone din ţară, precum Cluj-Napoca sau Oradea. Acest business şi-a dublat cifra de afaceri în 2018, la 400.000 de euro, cu un profit de 50.000 de euro, o creştere alimentată în principal de extinderea în Bucureşti şi de investiţiile în marketing.

    Al treilea business din grup, Safra Dental, prin care importă şi distribuie implanturi dentare elveţiene, a înregistrat de asemenea o dublare a cifrei de afaceri n 2018, la 150.000 de euro, pe fondul extinderii portofoliului de produse.

    Pentru a putea susţine efortul de dezvoltare şi cu un plan de a se extinde curând în următorul oraş din ţară, familia Drăghici reinvesteşte cea mai mare parte a profitului în extindere şi în dezvoltarea tehnologică.

    „70-80% din profitul grupului nostru de firme este reinvestit atât în dezvoltarea tehnologică a laboratorului de tehnică dentară, cât şi în extinderea lanţului de clinici sau achiziţionării de echipament medical de ultimă generaţie”, explică Dan Drăghici. 

  • Cele mai responsabile companii din România: Grupul Bosch – Donează un zâmbet

    Motivaţie
    Grupul Bosch şi-a propus ca prin strategia sa de responsabilitate socială să susţină cinci piloni: sprijin şi mentorat pentru tinere talente; sprijinirea copiilor, tinerilor şi bătrânilor defavorizaţi; proiecte de construcţie de case şi şcoli pentru persoane defavorizate; susţinerea organizaţiilor care contribuie la asigurarea sănătăţii pentru persoane cu diferite afecţiuni; campanii de împădurire, acţiuni de ecologizare sau reciclare.

    Descrierea proiectului
    Bosch a dezvoltat în ultimii ani, în zonele în care compania este prezentă, campania de responsabilitate socială Donează un zâmbet. În cadrul acestei iniţiative, Bosch a susţinut direcţiile menţionate mai sus oferind donaţii în produse şi fonduri unor organizaţii nonguvernamentale, instituţii sociale sau de învăţământ. De asemenea, prin această campanie internă, Bosch şi-a încurajat angajaţii să se implice activ în proiectele sociale, împreună cu organizaţii caritabile partenere precum SOS Satele Copiilor,  Concordia, Habitat for Humanity, Fundaţia Regina Maria, Mai Mult Verde, Let’s do it Romania, Adfaber, Little People şi altele.

    Rezultate
    Prin acţiunile sale, compania şi-a propus să contribuie la asigurarea unui trai decent pentru familiile fără multe posibilităţi financiare. În acest sens, Bosch s-a implicat anul trecut în cel mai mare proiect de construcţie accelerată din Europa, Big Build, iniţiat de Habitat for Humanity.  Proiectul a avut loc în perioada 1-5 octombrie 2018 la Cumpăna, în judeţul Constanţa. 45 de voluntari din toate entităţile Bosch din România au construit, în doar cinci zile, două din cele 36 de case care găzduiesc acum mai multe familii. Mai mult decât atât, angajaţii Bosch din Timişoara au donat peste 1.600 de bonuri de masă pentru familiile din Timiş. Bosch a venit şi în sprijinul mai multor sute de copii aflaţi în grija unor organizaţii precum Complexul de Servicii Sociale Giurgiu, Asociaţia Concordia sau Organizaţia SOS Satele Copiilor. Voluntarii de la Bosch din Bucureşti au renovat şi dotat cu mobilier şi electrocasnice centre sociale, oferindu-le copiilor un spaţiu practic şi modern şi locuri de joacă nou amenajate pentru ei.


    Venituri în anul 2017
    416 mil. euro

    Număr de angajaţi
    7.000

    Valoarea InvestiţieI (2017)
    100 mil. euro

  • INTERVIU cu Nadia Comăneci. De ce nu zâmbea sportiva şi ce spune despre Simona Halep şi Serena Williams

    De ce nu zâmbea niciodată Nadia Comăneci în timpul concursului şi de ce nu zâmbeşte nici Simona Halep pe terenul de tenis?

    Este foarte dificil să zâmbeşti pe o bârnă care este extrem de îngustă, trebuie să te concentrezi un minut şi jumătate. După ce am terminat exerciţiul am zâmbit mereu, dar fiecare are personalitatea lui. Este un detaliu ce ţine de concentrare, psihologic sportivii se prezintă diferit când concurează. Este o chestie de personalitate.

    În sportul anului 2018, Serena Williams vorbeşte despre sexism şi discriminarea femeii în sport. Cum stă sportul la capitolul acesta?

    Mai are încă de muncă sportul la acest capitol. Merge într-o direcţie bună, sunt foarte multe mişcări care s-au creat, în care se pune accent exact pe acest aspect, pe egalitatea dintre femeie şi bărbat. Cred, totuşi, că în Statele Unite, situaţia este destul de avansată faţă de alte ţări din Europă. Este greu, însă, să comentez ce s-a întâmplat în ultimele zece zile în tenis. Dar, este încă foarte multă muncă şi este, încă, foarte adevărată această problemă, la nivel general.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns Smiley să facă bani: “Mi-am luat, în rate,…

    “A fost o joacă, totul a fost o joacă la început… m-a pasionat foarte tare compozitia, a fost greu până mi-am luat primul calculator în rate… asa au aflat şi baietii de la Simplu despre mine şi la 18 ani m-am trezit cu oferta asta. De atunci totul e public.  Mie asta mi-a placut întotdeauna, asta îmi place… dar îmi place foarte tare sa cânt si pe scena… o sa fac asta cât o să fiu sanatos si să am inspiratie”, a povestit Smiley.

    “Aveam 14/15 ani nu mai ştiu ce am făcut cu ei (n.r. primii bani câştigaţi). Dar a fost o bucurie mare, e mare lucru sa simti că ai castigat ceva pentru munca pe care ai depus-o. Nimeni nu şi-a imaginat ca voi face treaba asta când am inceput, nici măcar eu deşi visam la asta. Sunt prieteni care au avut încredere in mine, alţii care nu au avut dar îi înteleg pe toţi”, a mai spus artistul.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Linia aeriană cu cei mai frumoşi însoţitori de zbor din lume – GALERIE FOTO

    Astfel, potrivit Travel Top 50, o listă anuală realizată de editorii revistei Monocle – angajaţii TAP Air Portugal  au primit titulatura de ”cel mai frumos personal navigant”.

    În ediţia decembrie/ianuarie a revistei, editorii acesteia scriau: ”Pare că amintim de anii ’50 când vorbim despre cât de atrăgători sunt oamenii din echipajul de zbor, dar hai să fim sinceri, cine nu se bucură sî fie servit de un individ chipeş, cu un zâmbet frumos şi o sclipire în ochi?”.

    Potrivit Monocle, TAP are peste 2.800 de angajaţi care fac parte din personalul navigant al companiei.

    VEZI AICI MAI MULTE POZE CU ANGAJAŢII TAP
     

  • Cronică de film: Baby Driver, Grand Theft Entertainment

    Chiar aşa, aproape toate melodiile în limba engleză conţin cuvântul ”baby“. Aşa cum acest alint este foarte important pentru cultura muzicală americană este importantă muzica pentru personajul Baby, respectiv pentru filmul ”Baby Driver“, regizat de Edgar Wright. Baby se asemănă cu eroul mitologic Samson, numai că în acest caz nu părul reprezintă sursa puterii lui, ci muzica.

    Pe la mijlocul filmului este o scenă cât se poate de edificatoare: Baby, aflat într-o maşină pe care tocmai o furase, trece de la un post de radio la altul pentru a găsi melodia potrivită, deşi era în mare criză de timp. Aşadar muzica joacă un rol central în această peliculă. Multe filme au pus muzica la loc de cinste, excluzând musical-urile, însă ce a făcut Edgar Wright diferit este faptul că filmul a pornit de la muzică şi nu invers. Aici nu s-a pus muzică peste imagini, ci imaginile au fost construite de la melodii. Ce înseamnă asta? |nseamnă că aproape toate scenele sunt coregrafiate pe muzică: personajele trag cu armele pe ritmul muzicii, Baby conduce după linia melodică şi parcă întreg universul este sincronizat la muzica din căştile protagonistului. Iar asta se întâmplă în mai toate scenele, nu doar în cele de acţiune. Este absolut impresionantă atenţia la detalii a regizorului, a editorului de imagine şi a celui de sunet. De fapt, parcă regizorul a făcut un clip pentru o melodie destinată MTV-ului.

    Este un film unic din acest aspect, deşi scenariul nu este unul incredibil de original. ”Baby Driver„ spune povestea lui Baby, un puşti incredibil de talentat la condus, care este implicat în jafuri armate (el fiind şoferul) împotriva voinţei lui. Treptat aflăm care este povestea lui şi de ce face ce face. Filmul nu o să câştige un Oscar pentru scriitură, dar are replici memorabile şi mi-a plăcut că acţiunea şi povestea personajului principal sunt dezvăluite treptat, oferindu-ţi puţin câte puţin, în aşa fel încât să completezi puzzle-ul până la final.

    Filmul are parte de o echipă de actori foarte bună, începând cu Kevin Spacey (mafiotul), Ansel Elgort (Baby), Jon Hamm (Buddy) sau Jamie Foxx (Bats). Jocul actoricesc este la un nivel ridicat, poate mai puţin din partea lui Foxx, care nu a portretizat credibil un criminal sărit de pe fix. Nu a reuşit să-l vândă foarte bine, îţi dădeai seama că joacă un rol, pe când ceilalţi au interiorizat foarte bine personajele. Ansel Elgort joacă foarte bine rolul principal şi are o chimie bună cu Lily James (Deborah – interesul romantic al lui Baby). Totuşi, în opinia mea, Jon Hamm (Don Draper din ”Mad Men„) a fost vedeta filmului, interpretând excelent rolul lui Buddy. La nivel de imagine şi editare este ceea ce se aşteaptă de la un regizor precum Edgar Wright (”Shaun of the Dead„, ”Scott Pilgrim vs the World„ sau ”Hot Fuzz„). Imaginile sunt compuse excelent, colorate şi îmbinate cu o editare rapidă, pe ritmul muzicii de data asta; toate acestea fac filmul foarte dinamic, rapid şi nu-ţi lasă timp să te plictiseşti.

    Cei care aţi văzut trailerul filmului probabil că v-aţi dus cu gândul la ”Fast and Furious“, însă filmul este mai inteligent decât cel menţionat, iar cursele de maşini au rămas pe tărâmul realităţii. |n ”Baby Driver“ nu vorbim despre maşini care sar dintr-o clădire în alta, nu zboară şi nu fac lucruri exagerate. Cursele sunt impresionante, te ţin în priză, dar fără a fi neverosimile.

    ”Baby Driver“ pare a fi varianta mai comică a lui ”Drive“, regizat de Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling în rolul şoferului. |n filmul acesta nu se analizează natura răului sau sursa comportamentelor antisociale, dar ”Baby Driver“ este o cursă excelentă de weekend când vrei doar să ”iei o maşină pe care nu ţi-o permiţi şi să conduci fără niciun plan ascultând ce muzică îţi place“.

    Nota 8/10

     

  • Cronică de film: Baby Driver, Grand Theft Entertainment

    Chiar aşa, aproape toate melodiile în limba engleză conţin cuvântul ”baby“. Aşa cum acest alint este foarte important pentru cultura muzicală americană este importantă muzica pentru personajul Baby, respectiv pentru filmul ”Baby Driver“, regizat de Edgar Wright. Baby se asemănă cu eroul mitologic Samson, numai că în acest caz nu părul reprezintă sursa puterii lui, ci muzica.

    Pe la mijlocul filmului este o scenă cât se poate de edificatoare: Baby, aflat într-o maşină pe care tocmai o furase, trece de la un post de radio la altul pentru a găsi melodia potrivită, deşi era în mare criză de timp. Aşadar muzica joacă un rol central în această peliculă. Multe filme au pus muzica la loc de cinste, excluzând musical-urile, însă ce a făcut Edgar Wright diferit este faptul că filmul a pornit de la muzică şi nu invers. Aici nu s-a pus muzică peste imagini, ci imaginile au fost construite de la melodii. Ce înseamnă asta? |nseamnă că aproape toate scenele sunt coregrafiate pe muzică: personajele trag cu armele pe ritmul muzicii, Baby conduce după linia melodică şi parcă întreg universul este sincronizat la muzica din căştile protagonistului. Iar asta se întâmplă în mai toate scenele, nu doar în cele de acţiune. Este absolut impresionantă atenţia la detalii a regizorului, a editorului de imagine şi a celui de sunet. De fapt, parcă regizorul a făcut un clip pentru o melodie destinată MTV-ului.

    Este un film unic din acest aspect, deşi scenariul nu este unul incredibil de original. ”Baby Driver„ spune povestea lui Baby, un puşti incredibil de talentat la condus, care este implicat în jafuri armate (el fiind şoferul) împotriva voinţei lui. Treptat aflăm care este povestea lui şi de ce face ce face. Filmul nu o să câştige un Oscar pentru scriitură, dar are replici memorabile şi mi-a plăcut că acţiunea şi povestea personajului principal sunt dezvăluite treptat, oferindu-ţi puţin câte puţin, în aşa fel încât să completezi puzzle-ul până la final.

    Filmul are parte de o echipă de actori foarte bună, începând cu Kevin Spacey (mafiotul), Ansel Elgort (Baby), Jon Hamm (Buddy) sau Jamie Foxx (Bats). Jocul actoricesc este la un nivel ridicat, poate mai puţin din partea lui Foxx, care nu a portretizat credibil un criminal sărit de pe fix. Nu a reuşit să-l vândă foarte bine, îţi dădeai seama că joacă un rol, pe când ceilalţi au interiorizat foarte bine personajele. Ansel Elgort joacă foarte bine rolul principal şi are o chimie bună cu Lily James (Deborah – interesul romantic al lui Baby). Totuşi, în opinia mea, Jon Hamm (Don Draper din ”Mad Men„) a fost vedeta filmului, interpretând excelent rolul lui Buddy. La nivel de imagine şi editare este ceea ce se aşteaptă de la un regizor precum Edgar Wright (”Shaun of the Dead„, ”Scott Pilgrim vs the World„ sau ”Hot Fuzz„). Imaginile sunt compuse excelent, colorate şi îmbinate cu o editare rapidă, pe ritmul muzicii de data asta; toate acestea fac filmul foarte dinamic, rapid şi nu-ţi lasă timp să te plictiseşti.

    Cei care aţi văzut trailerul filmului probabil că v-aţi dus cu gândul la ”Fast and Furious“, însă filmul este mai inteligent decât cel menţionat, iar cursele de maşini au rămas pe tărâmul realităţii. |n ”Baby Driver“ nu vorbim despre maşini care sar dintr-o clădire în alta, nu zboară şi nu fac lucruri exagerate. Cursele sunt impresionante, te ţin în priză, dar fără a fi neverosimile.

    ”Baby Driver“ pare a fi varianta mai comică a lui ”Drive“, regizat de Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling în rolul şoferului. |n filmul acesta nu se analizează natura răului sau sursa comportamentelor antisociale, dar ”Baby Driver“ este o cursă excelentă de weekend când vrei doar să ”iei o maşină pe care nu ţi-o permiţi şi să conduci fără niciun plan ascultând ce muzică îţi place“.

    Nota 8/10

     

  • Cum a fost răsplătit un imigrant după ce a spălat vase timp de douăzeci de ani pentru unul dintre cele mai bune restaurante din lume

    „Îmi face o deosebită plăcere să anunţ că managerii noştri, Lau şi James, alături de Ali, cel care se ocupă cu spălatul vaselor, au devenit parteneri în NOMA”, a declarat Redzepi pe Instagram.

    Sonko, în vârstă de 62 de ani, s-a ocupat de spălatul vaselor mai bine de un deceniu în cadrul restaurantului din Copenhaga, Danemarca. Un purtator de cuvânt al restaurantului – care deţine două stele Michelin – a refuzat să dezvăluie condiţiile financiare ale parteneriatului cu Sonko.

    Pe de altă parte, când a anunţat vestea, Redzepi l-a descris pe acesta ca fiind „inima şi sufletul Noma”, potrivit ziarului danez Berlingske.  „Nu cred că oamenii ştiu ce înseamnă să ai o persoană ca Ali în casă. E tot timpul cu zâmbetul pe buze”, a spus Redzepi.

    Redzepi a deschis NOMA în 2003, după ce a lucrat alături de mulţi bucătari faimoşi. Apreciatul restaurant din  Copenhaga a deţinut titlul de „Cel mai bun restaurant din lume” timp de trei ani consecutivi, între 2010 şi 2012, şi apoi din nou în 2014. 

  • Cum a fost răsplătit un imigrant după ce a spălat vase timp de douăzeci de ani pentru unul dintre cele mai bune restaurante din lume

    „Îmi face o deosebită plăcere să anunţ că managerii noştri, Lau şi James, alături de Ali, cel care se ocupă cu spălatul vaselor, au devenit parteneri în NOMA”, a declarat Redzepi pe Instagram.

    Sonko, în vârstă de 62 de ani, s-a ocupat de spălatul vaselor mai bine de un deceniu în cadrul restaurantului din Copenhaga, Danemarca. Un purtator de cuvânt al restaurantului – care deţine două stele Michelin – a refuzat să dezvăluie condiţiile financiare ale parteneriatului cu Sonko.

    Pe de altă parte, când a anunţat vestea, Redzepi l-a descris pe acesta ca fiind „inima şi sufletul Noma”, potrivit ziarului danez Berlingske.  „Nu cred că oamenii ştiu ce înseamnă să ai o persoană ca Ali în casă. E tot timpul cu zâmbetul pe buze”, a spus Redzepi.

    Redzepi a deschis NOMA în 2003, după ce a lucrat alături de mulţi bucătari faimoşi. Apreciatul restaurant din  Copenhaga a deţinut titlul de „Cel mai bun restaurant din lume” timp de trei ani consecutivi, între 2010 şi 2012, şi apoi din nou în 2014. 

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10


    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI