BusinessMagazin

Tag: whisky

  • Se poartă whisky. Pe pereţi

    Mai mult, whisky-ul atrage colecţionari din rândul persoanelor tinere, ba chiar şi femei. Cum whiskyul nu are nevoie de aceleaşi condiţii atente de depozitare ca vinul, el este mai uşor de expus, necesitând doar un perete liber, afirmă experţii în băuturi alcoolice.

    Colecţionarii trebuie să fie atenţi să nu ţină sticlele culcate pe raft, ci în picioare, să nu le ţină prea aproape de surse de căldură sau ferestre, iar dacă preferă carafe de cristal pentru frumuseţea lor să nu pună în ele mai mult decât se va consuma într-o seară şi, bineînţeles, să găsească şi designerul potrivit pentru vitrina de whisky – şi barul aferent – dacă se doreşte.

    Dacă spaţiul permite, se amenajează zona de whisky, care poate ajunge un adevărat muzeu al acestei licori, pe lângă zone de relaxare unde cei ai casei pot juca pocher sau alte jocuri, iar cei care-şi doresc o colecţie, dar nu dispun de spaţiul necesar, pot opta pentru sticluţele miniaturale. Acestea, spune proprietarul unui intermediar de whisky online, The Whisky Exchange, pot ajunge să coste şi 3.000 de lire sterline, dar sunt mai uşor de potrivit într-o vitrină.U

  • Savanţii au dezvoltat o ”limbă artificială” pentru a detecta whisky-ul contrafăcut

    Echipa de oameni de ştiinţă scoţieni a arătat că aparatul inventat de ei poate detecta nu numai băuturile contrafăcute, ci şi diferitele tipuri de whiskey, fiind capabil să sesizeze diferenţele dintre băuturi de vechime diferită şi chiar când e vorba despre un amestec şi când despre un single malt.

    “Îţi poţi programa «limba» să cunoască gustul uneia dintre aceste băuturi astfel încât atunci când apare o substanţă contrafăcută o poate identifica”, spune Alasdair Clark, coordonatorul echipei de cercetare de la Universitatea din of Glasgow.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Am desconspirat secretele unei băuturi cu o istorie documentată de 600 de ani. Care e diferenţa dintre whisky şi whiskey?

    „Whisk(e)y-ul (formă de scriere menită să acopere toate tipurile acestei băuturi, indiferent de unde e produsă – n.red.) există de mai bine de o mie de ani, în diverse forme, în insulele arhipelagului Marii Britanii şi Irlandei“, spune Radu Moldovan, marketing director Pernod Ricard. El explică totodată că variantele moderne, pe care le recunoaştem astăzi şi le clasificăm în whisky în Scoţia şi whiskey în Irlanda sau America, au la bază o legislaţie foarte precisă.

    „Mă refer efectiv la acte normative care guvernează producţia acestei băuturi şi care definesc clar ce se poate şi nu se poate face cu un lichid pentru a-l numi whisk(e)y de o anumită origine sau reţetă.“

    Astfel, whiskeyul irlandez este distilat de trei ori, cel scoţian de două, iar cel american o singură dată. Tipul de cereală care poate fi distilat, de la orz, grâu, secară, este şi el definit, fiecare stat având o propensiune pentru un anume tip de ingredient, afirmă executivul Pernod Ricard, companie care are în portofoliu branduri precum Chivas, Ballantines sau The Glenlivet. Tipul distilării, continue sau în alembic, este şi el diferit de la o regiune la alta.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • E RĂZBOI COMERCIAL! Trump ameninţat de UE cu măsuri DURE. Harley-Davidson şi whisky, INTERZISE

    Administraţia Donald Trump analizează de câteva luni posibilitatea impunerii unor taxe vamale suplimentare la importurile de oţel şi aluminiu, situaţie care deranjează Uniunea Europeană şi numeroase ţări, inclusiv China.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

  • Povestea banditului român “Whisky Man”, cel mai temut spărgător de bănci din Europa, ecranizată într-un film ce va intra în cinematografele din România săptămâna viitoare

    Ambrus Attila, poreclit ‘Whisky Man’, este un fost spărgător de bănci devenit celebru după zeci de jafuri comise în Ungaria. Attila s-a născut într-o localitate din apropierea municipiului Miercurea Ciuc şi din 1988 trăieşte în Ungaria. Autorităţile maghiare au reuşit să-l prindă după şase ani de căutări, timp în care devenise deja un personaj celebru.

    El a fost unul dintre cei mai căutaţi hoţi de bănci din Europa; prima spargere a dat-o în 1993, iar şase ani mai târziu, în 1999, a fost arestat şi ulterior condamnat la 17 ani de închisoare. A ispăşit din pedeapsă 10 ani, fiind eliberat anticipat pentru bună purtare.

    Porecla de “Whisky bandit” i se trage de la o legendă, şi anume că obişnuia să bea un whisky dublu înainte de fiecare jaf. În jurul lui s-au construit şi alte poveşti, precum aceea că trimitea sticle de vin poliţiştilor care se ocupau de cazul său.

    În cadrul unor interviuri, Attila a declarat că a început să jefuiască bănci din cauza datoriilor. “A fost o alegere conştientă. Nu-mi pare rău de nimic, mi-am ispăşit pedeapsa, am tras multe consecinţe şi multe învăţături din toate astea, dar nu recomand nimănui să mă ia ca exemplu”, a mai spus bărbatul.

    Ambrus Atiila a devenit cunoscut în lumea întreagă după ce un american a scris o carte despre el. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de actorul Johnny Depp şi A Viszkis (Banditul Whisky) debutează în cinematografele din România din 26 ianuarie 2018.

    Fostul spărgător de bănci are acum o nouă ocupaţie: olăritul. Attila Ambrus a deprins arta tradiţională după gratii şi îşi vinde produsele la un târg de meşteşugari din Sfântu Gheorghe, informează Gandul.info

  • De ce e bine să pui apă în whiskey. Concluzia la care au ajuns cercetătorii

    Combinaţia este la prima vedere contraintuitivă, parte din motivul pentru care oamenii de ştiinţă au vrut să afle mai multe despre chimia moleculară din spatele a ceea ce se întâmplă în paharul nostru.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI 

  • După 150 de ani au dezvăluit că un sclav a descoperit reţeta whisky-ului care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America

    După 150 de ani, oficialii Jack Daniel’s au dezvăluit în cele din urmă că un sclav a fost cel care a descoperit reţeta whisky-ului cu renume mondial, care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America, scrie Daily Mail.

    Până în prezent, povestea spunea că cel care descoperise reţeta fusese Dan Call, un muncitor dintr-o distilărie. Acesta l-a învăţat, la rândul său, pe tânărul său ucenic, Jasper Newton ,,Jack” Daniel.

    Această poveste se pare că nu este adevărată, iar brandul este în sfârşit gata să îmbrăţişeze istoria sa controversată după oficialii au dezvăluit că nu Dan Call a fost autorul reţetei de whiskey, ci Nearis Green, unul dintre sclavii lui Call.

    Conform unei biografii din 1967, Call i-ar fi spus sclavului său să-l înveţe pe Daniel tot ce ştia despre whiskey. Daniel şi-a deschis propria distilerie un an mai târziu unde a angajat doi dintre fiii lui Green.

    Phil Epps, directorul de brand la nivel mondial pentru Jack Daniel a deţinut distileria timp de 60 de ani. Acesta insistă asupra faptului că nu a fost o decizie bună ca Nearis Green să fie exclus din istoria băuturii. Totuşi la momentul respectiv, Jack Daniels încerca să se extindă spre sudul Statelor Unite, unde cu siguranţă nu ar fi apreciat originea băuturii.

    Unii critici spun că Jack Daniels şi-a îmbrăţişat trecutul abia acum deoarece vor să „vândă” această acţiune tinerilor, în rândul cărora este la modă să susţină cauze sociale.

    La începuturi, foarte mulţi sclavi lucrau în această industrie, iar abilităţile acestora de a face whiskey erau foarte apreciate. Istoricii consideră că anumite metode utilizate în creaţia whisky-urilor americane, nu se găsesc în tradiţiile germane sau britanice, ci şi-ar putea găsi provenienţa pe continentul african.

    Din păcate, s-a scris foarte puţin despre contribuţia sclavilor la crearea whiskey-ului, astfel istoricii au foarte puţine indicii cu privire la modul în care bărbaţii şi femeile înrobite au creat whisky-ul american.

  • După 150 de ani au dezvăluit că un sclav a descoperit reţeta whisky-ului care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America

    După 150 de ani, oficialii Jack Daniel’s au dezvăluit în cele din urmă că un sclav a fost cel care a descoperit reţeta whisky-ului cu renume mondial, care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America, scrie Daily Mail.

    Până în prezent, povestea spunea că cel care descoperise reţeta fusese Dan Call, un muncitor dintr-o distilărie. Acesta l-a învăţat, la rândul său, pe tânărul său ucenic, Jasper Newton ,,Jack” Daniel.

    Această poveste se pare că nu este adevărată, iar brandul este în sfârşit gata să îmbrăţişeze istoria sa controversată după oficialii au dezvăluit că nu Dan Call a fost autorul reţetei de whiskey, ci Nearis Green, unul dintre sclavii lui Call.

    Conform unei biografii din 1967, Call i-ar fi spus sclavului său să-l înveţe pe Daniel tot ce ştia despre whiskey. Daniel şi-a deschis propria distilerie un an mai târziu unde a angajat doi dintre fiii lui Green.

    Phil Epps, directorul de brand la nivel mondial pentru Jack Daniel a deţinut distileria timp de 60 de ani. Acesta insistă asupra faptului că nu a fost o decizie bună ca Nearis Green să fie exclus din istoria băuturii. Totuşi la momentul respectiv, Jack Daniels încerca să se extindă spre sudul Statelor Unite, unde cu siguranţă nu ar fi apreciat originea băuturii.

    Unii critici spun că Jack Daniels şi-a îmbrăţişat trecutul abia acum deoarece vor să „vândă” această acţiune tinerilor, în rândul cărora este la modă să susţină cauze sociale.

    La începuturi, foarte mulţi sclavi lucrau în această industrie, iar abilităţile acestora de a face whiskey erau foarte apreciate. Istoricii consideră că anumite metode utilizate în creaţia whisky-urilor americane, nu se găsesc în tradiţiile germane sau britanice, ci şi-ar putea găsi provenienţa pe continentul african.

    Din păcate, s-a scris foarte puţin despre contribuţia sclavilor la crearea whiskey-ului, astfel istoricii au foarte puţine indicii cu privire la modul în care bărbaţii şi femeile înrobite au creat whisky-ul american.

  • A rămas cu 417 lire după ce şi-a vândut ferma. Cu aceşti bani a creat cea mai vândută marcă de whisky din lume

    John Walker şi fiul său, Alexander, sunt cei care au pus bazele Johnnie Walker, cea mai distribuită marcă de whisky la nivel mondial, vândută în aproape fiecare ţară, cu un volum de 130 de milioane de sticle comercializate anual.

    John Walker s-a născut în anul 1805, într-o familie de fermieri din oraşul Kilmarnock, aflat în regiunea scoţiană Ayrshire. Tatăl său, Alexander, a murit în anul 1820, când fiul său avea doar 14 ani.

    A rămas cu 417 lire în urma vânzării fermei deţinute de familia sa, bani pe care a decis să îi investească în achiziţia unui magazin alimentar în care vindea şi băuturi alcoolice. În 1850, a creat prima marcă proprie de whisky, Walker’s Kilmarnock Whisky, şi a început să o vândă în magazinul său. În 1852, afacerile lui Walker sale au fost afecatate de o inundaţie puternică, care a distrus întregul stoc de marfă.

    Businessul şi-a revenit în câţiva ani, mai cu seamă datorită fiului lui Walker, Alexander (Alec), născut în 1837, care s-a alăturat afacerilor şi a propus vânzarea în regim en gros a whisky-ului. Până atunci, Alexander Walker şi-a făcut ucenicia în cadrul unui comerciant de ceai din Glasgow, unde a învăţat meseria mixării ceaiului. În 1857, Johnnie Walker a murit, iar fiul său, Alec, a preluat conducerea afacerii. În 1860, în perioada de boom a Imperiului Britanic, Alexander Walker a observat potenţialul creşterii afacerii printr-o înţelegere cu căpitanii de vase: în schimbul unei cote parte din profit, i-a convins să distribuie whisky-ul creat de el în întreaga lume.

    Prin intermediul acestui canal ingenios de distribuţie, Walker’s Kilmarnock Whiksy ajunge să fie comercializat la nivel internaţional. Talentul de business al lui Alex creşte vânzările whisky-ului Walker’s Kilmarnock la 450.000 de litri pe an.

    Astfel, dacă până la moartea tatălui său vânzările de whisky reprezentau aproximativ 8% din veniturile firmei, după preluarea de către el procentul a crescut până la 90%. În 1862, tânărul Walker şi-a folosit cunoştinţele dobândite în stagiul de ucenicie în scopul realizării whisky-ului Old Highland Whisky, prima variantă a Johnnie Walker Black Label, amestecul ce a făcut faimos brandul Johnnie Walker.

     În 1867 a şi înregistrat această marcă, brandul său devenind unul dintre primele mărci înregistrate din lume. Un alt aspect ingenios al afacerii, pus la punct tot de Alexander, a fost sticla în formă pătrată, realizată astfel din raţiuni de eficientizare a spaţiului pe vase şi care ajunge să devină un instrument de marketing, sticla fiind astfel uşor recognoscibilă.

    Altă caracteristică inedită a designului sticlei era modul de aplicare a etichetei, la un unghi de 24 de grade, permiţând astfel ca textul să fie scris la dimensiune mai mare şi să fie astfel mai vizibil. În 1889, Alec Walker a murit, iar afacerea a fost preluată de fiii săi, Alexander II şi George P. Walker. George era axat pe managementul companiei, iar Alexander pe conceperea reţetelor.

    Cei doi au extins linia de producţie. În 1908, odată cu numirea managing directorului James Stevens, are loc un rebranding al mărcilor, iar Walker’s Kilmarnock Whiskies devine Johnnie Walker Whisky, este adăugat sloganul „Born 1820 – Still Going Strong, cât şi logo-ul cunoscut al mărcii, creat de ilustratorul Tom Browne, în onoarea fondatorului.

    Compania s-a alăturat Distillers Company în 1925, iar în 1986 Distillers Company a fost achiziţionată de Guinness. Guiness a fuzionat cu Grand Metropolitan, formând Diageo, în 1997. Johnnie Walker nu se mai produce în Kilmarnock din cauza unui program de restructurare a companiei în Scoţia, ce a presupus mutarea producţiei în Leven, Fife, şi în Shieldhall, Glasgow. Uzina Johnnie Walker, cel mai mare angajator din Kilmarnock, a fost închisă în martie 2012.

  • Investiţiile în whisky rar, mai profitabile decât cele în vin şi aur

    Investiţiile în whisky rar au performat mai bine decât alte investiţii, cum ar fi cele în vin sau aur, înregistrând un an record în 2015, relatează The Guardian. Principalul indice pentru scotch whisky, Rare Whisky 1000, a avansat cu 14% anul trecut, comparativ cu indicele vinului, care a scăzut cu 0,4%, aurul, care a pierdut 10 procente şi mulţi dintre cei mai importanţi indici bursieri din lume.

    Indicele FTSE 100 din Londra a pierdut 4,9% în 2015, în timp ce în SUA indicele S&P 500 a consemnat o uşoară creştere de 0,7%. În China, indicele Shanghai Composite a avansat cu 9,4%. Piaţa de whisky este în creştere puternică: valoarea totală a whiskiurilor rare vândute la licitaţiile din Marea Britanie anul trecut a atins 9,6 milioane de lire sterline (12,4 milioane de euro), de la 7,6 milioane de lire sterline în 2014.

    Interesul faţă de whisky ca investiţie a crescut constant, alimentat în parte de colecţionarii din Asia de Est şi de lansarea platformei online Whiskyinvestdirect anul trecut.