BusinessMagazin

Tag: web 2.0

  • Spiritul turmei

    Jaron Lanier este unul dintre eroii mei in lumea tehnologiei. Nu
    neaparat pentru ca el a inventat termenul de “realitate virtuala”,
    precum si cateva dintre tehnologiile esentiale care s-o faca
    posibila. Nici pentru ca este un mare muzician, manuind o multime
    de instrumente vechi sau moderne alaturi de Ornette Coleman,
    Stanley Jordan si altii de acelasi calibru. Nici pentru ca a
    devenit fabulos de bogat, iar apoi a pierdut tot. Nici pentru ca
    poarta parul pana la brau si nici macar pentru ca suntem de aceeasi
    varsta. Ci pentru ideile lui – adesea critice – cu privire la
    implicatiile tehnologiei in societate si in viata noastra. O parte
    dintre ele s-au adunat intr-o carte aparuta de curand (“You Are Not
    a Gadget: A Manifesto”), altele sunt raspandite in numeroase
    eseuri, articole, interviuri sau in conferinte si dezbateri.

    Desi foarte diverse, ideile lui Lanier au un numitor comun: singura
    inteligenta acceptabila este cea individuala. Nu intamplator, este
    un dusman declarat al notiunii de “inteligenta artificiala” (nu
    insa si al tehnologiilor care se dezvolta sub aceasta titulatura).
    In opinia lui Lanier, interfata dintre om si computer care se
    pretinde inteligenta este alienanta pentru utilizator, deoarece
    acesta va tinde sa se coboare la nivelul impus de interfata, in
    dauna propriei personalitati. Desi Lanier a argumentat mai intai
    aceasta idee intr-un articol care se referea la un anume tip de
    interfata (agenti autonomi), ea este apoi reluata si aplicata
    asupra oricarui raport dintre om si masina. In cartea pe care am
    amintit-o, Lanier critica si ideea realizarii unor “filtre
    inteligente” care sa ne puna la adapost de abundenta de informatie
    cu care suntem bombardati, selectand pentru noi informatia cea mai
    buna.

    In spiritul aceleiasi idei, Lanier respinge orice forma de
    “inteligenta colectiva” si, in consecinta, este un critic al
    metodelor practicate de ceea ce se cheama Web 2.0, iar eseul sau pe
    aceasta tema – “Maoismul digital” – a starnit numeroase
    controverse. Ideea centrala este ca internetul devine
    anti-intelectual, deoarece colectivismul indus de Web 2.0 ucide
    vocea individuala. Devine tot mai descurajant pentru cineva sa
    abordeze un subiect in profunzime, deoarece oamenii tind sa
    citeasca doar ceea ce le furnizeaza motoarele de cautare
    (rezultatele acestora se bazeaza in principal pe popularitate, deci
    tot pe “inteligenta colectiva”), iar acestea conduc tot mai adesea
    catre Wikipedia, care este efigia colectivismului digital.

    Oamenii confera in mod eronat autoritate opiniilor sau
    informatiilor care sunt impartasite de multime, iar creativitatea
    individuala este afectata. De altfel, Lanier este critic si in
    privinta sistemului de operare Linux, o alta opera colectiva de
    succes, dar care nu aduce nimic nou, ci doar reitereaza o
    tehnologie a anilor ’70, in speta sistemul Unix. Pe de alta parte,
    pentru a iesi in evidenta in contextul dominat de colectivism al
    noului web, multi recurg la stridente si devin in mod artificial
    caustici sau agresivi. Un efect imediat il putem gasi in
    comentariile la diferite articole (in general de opinie) din multe
    ziare, in care orice voce pertinenta se pierde in multimea de
    aberatii sau chiar insulte. In opinia lui Lanier, o parte din vina
    revine si tehnologiei (in particular software-ul), care starneste,
    uneori involuntar, spiritul de turma, de unde apoi se nasc
    partizanate ireconciliabile sau productii mediocre care intra in
    mainstream, fiind sustinute de multime.

    Exista vreo solutie? Lanier schiteaza cateva intr-un interviu in
    The Observer, dintre care una poate parea chiar extravaganta. Cel
    mai eficient filtru este banul, iar internetul a ajuns in faza in
    care se poate constitui intr-un sistem universal de micro-plati:
    fiecare plateste o suma infima (“a half penny”) de fiecare data
    cand acceseaza o informatie. In schimb, cineva care contribuie cu
    un comentariu la un articol dintr-o publicatie sau publica un
    articol intr-un blog sau posteaza o poza sau clip video poate sa
    capete o suma mai consistenta (de pilda 50 de dolari). In felul
    acesta utilizatorul simte ca devine cetatean al web-ului, parte a
    unui contract social, si in consecinta este probabil ca se va
    comporta altfel. Probabil ca si discernamantul individual ar fi
    incurajat astfel.

    Am gresit cand intr-un articol mai vechi l-am considerat pe Jaron
    Lanier un pesimist. Se declara un entuziast sustinator al web-ului
    si un tehno-optimist convins. Uneori inclinat spre utopie, cred eu,
    dar in orice caz lucid.

  • Twitter si nimic mai mult








    In doi ani, de cand a fost lansat si pana in prezent, serviciul online Twitter, care le permite utilizatorilor sa publice mesaje scurte, formate din mai putin de 140 de caractere, s-a transformat dintr-o joaca a unor tineri antreprenori intr-o metoda rapida si foarte eficienta de comunicare. Numai in ultima perioada, Twitter a fost accesat de aproximativ doua milioane de utilizatori pe luna, de zece ori mai multi decat in urma cu mai bine de un an, dintre care 40% sunt americani, potrivit statisticilor companiei din spatele serviciului de micro-blogging. Restul traficului inregistrat pe paginile Twitter, indiferent ca mesajele sunt publicate online prin intermediul telefonului mobil, browserului web, e-mail-ului sau serviciilor de mesagerie, provine in principal din Japonia, Spania, Marea Britanie si Brazilia.




     

    Serviciul prin intermediul caruia sunt publicate zilnic in jur de trei milioane de mesaje este considerat deja un fenomen, inclusiv in Romania. Greu de spus insa cati membri are Twitter pe piata locala, serviciul fiind accesat nu numai de utilizatori obisnuiti, dar si de diferite companii care-l folosesc in scop de marketing si comunicare. Cel mai recent exemplu ar fi Vinexpert, reteaua de retail de vinuri care a devenit membra a serviciului online la inceputul lunii iulie, cu scopul de a-si imbunatati comunicarea cu actualii, dar si potentialii consumatori. “Pe Twitter navigheaza tinerii si oamenii informati sau aflati in cautare de informatii noi, un public interesant pentru companie”, spunea la acel moment Catalin Paduraru, actionar si fondatorul companiei. Si LG Electronics Romania a pornit pe Twitter, tot in luna iulie, o campanie de promovare pentru cateva modele de televizoare cu ecran plat cu clientii. Iar companii precum Orange sau Vodafone detin deja de mai multa vreme un cont Twitter. Cu toate acestea, in ciuda succesului pe care-l are, serviciului ii lipseste un element estential: modelul de business.

     

    “In acest moment, am atras suficienti bani din partea fondurilor de investitii incat sa nu ne preocupam de conturarea si finalizarea unui model de business”, explica aceasta lipsa Biz Stone, antreprenorul in varsta de 34 de ani care a fondat Twitter impreuna cu Jack Dorsey si Evan Williams. Practic, Stone si partenerii sai incearca sa urmeze drumul deja batatorit de mai multe afaceri online de succes, precum reteaua sociala Facebook sau serviciul de continut video YouTube, care s-au concentrat initial pe formarea unei baze consistente de utilizatori si de-abia apoi si-au stabilit si sursele de venit.

     

    Insa nici macar asemenea companii nu au ajuns sa fie inca profitabile, oficialii Google, proprietarul YouTube, spre exemplu, afirmand cu diferite ocazii ca inca se lucreaza la un model de business viabil pentru serviciul de continut video online. Si Twitter este in aceeasi situatie, serviciul generand venituri neglijabile, motiv pentru care nici nu a atins pana acum pragul de profitabilitate. Dar spre deosebire de multe alte companii din era web 2.0, serviciul de micro-blogging are avantajul ca a reusit sa atraga destul de repede finantarile necesare. Cea mai recenta runda de finantare a avut loc in luna iunie, cand Spark Capital si omul de afaceri din spatele Amazon, Jeff Bezos, au investit 20 de milioane de dolari (13,2 de milioane de euro) in Twitter, pe baza unei evaluari a companiei la 100 de milioane de dolari (66,5 milioane de euro). Prin urmare, este explicabil de ce fondatorii serviciului de micro-blogging nu-si fac inca griji in ce priveste lipsa profiturilor. “Fara un serviciu care sa functioneze fara probleme de natura tehnica, sa ne orientam atentia asupra modelului de business este ca si cum ne-am vedea deja cu sacii in caruta”, apreciaza Biz Stone.

     

    Totusi, fondatorii Twitter sunt destul de optimisti. “Toata lumea are idei pentru monetizarea afacerii, idei pe care le analizam atent pentru a o alege pe cea mai potrivita”, spune Jack Dorsey (31 de ani), directorul executiv al companiei. Serviciul in sine s-ar putea dovedi o sursa stabila de venituri strict prin prisma faptului ca le poate oferi consumatorilor acces rapid si in timp real la informatie. “Exista atatea exemple de companii care au avut de castigat pornind tocmai de la acest concept, de a furniza stiri si informatii de interes in timp real”, observa Biz Stone, dand drept exemplu Reuters, Bloomberg sau chiar bursele de valori care ofera informatii despre actiuni si indici bursieri in timp real.

     

    Serviciul a devenit deja o sursa de informare pentru utilizatori, mai ales ca in unele situatii, informatiile au fost publicate pe Twitter inainte sa fie disponibile online sau in presa. Spre exemplu, in urma cu cateva saptamani, cand Los Angelesul a fost zguduit de un cutremur, primele informatii despre catastrofa nu au fost transmise prin media traditionale, ci prin Twitter.

     

    Unul dintre cele mai la indemana modele de business pentru Twitter este insa vanzarea de publicitate pe paginile sale. Dar fondatorii serviciului sunt de parere ca o asemenea metoda ar indeparta multi dintre consumatorii care s-au obisnuit sa foloseasca serviciul fara sa fie inundati cu reclame online. In acest caz, o posibilitate viabila ar fi sa le acorde consumatorilor puterea de a decide ce tip de mesaje publicitare vor sa urmareasca. Pe de alta parte, Twitter ar putea strecura reclamele online pe paginile cu rezultate returnate in urma cautarilor, compania achizitionand recent Sumarize, un motor de cautare proiectat special pentru a cauta printre mesajele publicate pe Twitter, pentru o suma estimata in piata la 15 milioane de dolari (putin peste 10 milioane de euro). Nu in ultimul rand, Twitter si-ar putea creste veniturile daca ar cere companiilor care folosesc serviciul un abonament lunar in schimbul unor functii mai complexe decat cele la care au acces utilizatorii obisnuiti.

     

    Acest model de business este considerat de o serie de specialisti cel mai potrivit, dat fiind ca firmele au de castigat de pe seama Twitter. Vinexpert, de exemplu, estimeaza o crestere de 7-8% a cifrei de afaceri anul acesta, pe fondul adoptarii serviciului de micro-blogging drept canal de comunicare. Iar la nivel international, Dell sustine ca promovarea pe Twitter s-a tradus pe parcursul ultimului an, de cand a devenit membra a serviciului cu o baza de aproape 1.500 de utilizatori care-i citesc mesajele, in vanzari de peste jumatate de milion de dolari (336.000 de euro). Totusi, Bob Pearson, vicepresedinte in cadrul Dell, considera ca posibilitatea ca Twitter sa mizeze pe un asemenea model de business este destul de redusa. “Exista atatea metode de a monetiza serviciul, mult mai adecvate erei web 2.0, cum ar fi, spre exemplu, publicitatea online, incat un abonament pentru companii nu pare necesar”, spune Pearson. “Dar aceasta depinde de conducerea Twitter.”




  • Teoria si practica hobicului

    Ca in multe dintre industriile mature, intrarea pe piata trebuie planificata in pasi clari. Cu atat mai mult in domeniul magazinelor online specializate in vanzarea de produse IT si electronice, unde in fiecare saptamana apar noi adrese disponibile.

    Valentin Rusan, proprietar a doua afaceri, una in domeniul distributiei IT (RVH Distribution) si una specializata in vanzarea de servere si sisteme de stocare, a mers prima data la un consultant, Liviu Taloi. Firma acestuia a asigurat consultanta pentru mai multe afaceri in domeniul online, inclusiv a magazinului online Marketonline.ro, lansat anul trecut. Pasul urmator a fost organizarea unui concurs gen “teaser”, care sa atraga atentia publicului.

    Inainte de lansarea de acum doua saptamani, la adresa magazinului Hobic.ro, vizitatorii gaseau o singura pagina unde erau indemnati sa ghiceasca ce se ascunde in spatele acestui nume. Alte campanii de promovare vor continua pe parcursul anului, proprietarul magazinului spunand ca dupa cei 2.500-3.000 de euro investiti in realizarea site-ului, bugetul de operare (inclusiv de promovare) este de 75.000 de euro.

    Disponibilitatea de a investi in publicitate este factorul pe care mizeaza Rusan, acum proprietar de magazin online pe o piata cu foarte multi competitori, dar cu putine succese dovedite de volumul afacerilor. "Eu imi sfatuiesc clientii ca 40% din profiturile operationale, diferenta intre pretul de vanzare si costul produselor, sa fie investite in marketing", spune consultantul Liviu Taloi.
    "E foarte complicat sa fie diferit cu ceva", raspunde Valentin Rusan intrebarii privind diferentierea de liderul pietei, eMag. "Se castiga din volum si de aceea trebuie sa ajungem in topul primelor 10 magazine de acest fel ca vanzari".

    Liviu Taloi este de parere ca dupa ce magazinul eMag, prin cele 75 de milioane de euro cifra de afaceri in 2007, a reprezentat 75% din piata, anul acesta dominatia eMag se va reduce la 45-50%. "Chiar si acum se poate ajunge cu un magazin online la vanzari de 2-3 milioane de euro in primul an. Iar de regula 4 milioane de euro aduc magazinul la break-even", este de parere Liviu Taloi.

  • Premianti la Internetics-ul francez

    Prin amploarea evenimentului, Le Web 3 este cea mai importanta competitie internationala din industria online care se desfasoara in Franta. Anul acesta 1800 de antreprenori si-au inscris proiectele iar biletele pentru simpla participare, la un pret de 1200 de euro, au fost vandute in totalitate.

    In 2007, la a patra editie, site-ul Erepublik.com, realizat de compania romaneasca Tevin Solutions a fost premiat cu mentiune, ocupand locul patru. Erepublik este un simulator economic, politic si miliar, un joc online lansat acum o luna. Conceptul a fost dezvoltat dupa ideea lui George Lemnaru, fondatorul Tevin Solutions, cu sprijinul lui Alexis Bonte, antreprenorul care recent a achizitionat 10% din site-ul romanesc de video-sharing Trilulilu.ro.

    Competitia premiaza ideile originale si monetizabile in domeniul online si a fost sponsorizata de companii ca Google, Techcrunch, Nokia, Microsoft si Orange. Printre cei inscrisi in concurs a fost si un alt proiect romanesc, site-ul Metropotam.ro dezvoltat de compania Fourhooks.

  • Politica 2.0

    Platforma-program a acestui site poate fi rezumata intr-o singura fraza. Dezvoltarea unei comunitati interesate de politica, punand fata in fata alegatori si politicieni in stil web 2.0 si ulterior exportul acestui concept, daca isi dovedeste succesul, in tari din Europa Centrala. Totul a inceput in primavara acestui an de la ideea Dianei Dragomir, acum project manager al echipei de cinci oameni care se ocupa de site. Investitiile de 30.000 de euro facute in dezvoltarea site-ului au venit de la Lucian Despoiu, proprietarul agentiei de dezvoltare web Kondiment. Din punct de vedere juridic, Inpolitics apartine de nKubator, o divizie de start-up-uri a agentiei. „Este o combinatie intre un agregator de stiri si o retea sociala, dedicata exclusiv politicului“, spune Diana Dragomir despre site. „Vine din nevoia de a democratiza politica prin intermediul internetului, de creare a unor retele sociale coerente si puternice, pe termen lung“. Inpolitics este organizat in sapte rubrici, dezbateri, bloguri, grupuri, who’s who, media, evenimente si „Inpolitics Wiki“, ultima fiind o pagina in care sunt explicate concepte de organizare si regimuri politice. In general, continutul site-ului este generat de utilizatori, aceasta fiind si linia pe care va merge in continuare. Utilizatorii isi pot face blog folosind platforma Inpolitics pentru a dezbate pe teme politice cu ceilalti vizitatori si a scrie articole. Cei cu convingeri solide se pot asocia unui grup de persoane cu viziuni comune.

    La doua luni de la lansarea site-ului, traficul este de aproximativ 1.000 de vizitatori unici pe zi, iar printre grupurile care au fost deja infiintate se numara cel al simpatizantilor PSD, al taranistilor, al PNG, dar exista si un grup al studentilor la drept, unul pentru politica externa sau cel numit „partidul bloggerilor“.

    Inpolitics insusi nu are vreo orientare politica, lucru de inteles tinand cont de planurile de monetizare a site-ului. Principalul generator de venituri ar trebui sa fie, spun cei de la Inpolitics, serviciile customizate. Adica variantele de prezentare pe care politicienii le au la dispozitie pentru a informa (si convinge) vizitatorii si care acum sunt gratuite.