BusinessMagazin

Tag: voce

  • Premieră în inteligenţa artificială: Un program de imitare a vocii, folosit pentru un jaf masiv/ Tehnologia, accesibilă oricui

    Directorul unei companii energetice din Marea Britanie, care a crezut că vorbeşte la telefon cu şeful lui, a trimis peste 240.000 de dolari într-un cont secret din Ungaria, în luna martie, potrivit firmei de asigurări franceze Euler Hermes, citată de publicaţia americană.

    Firma de asigurări nu a făcut public numele companiei energetice.

    Directorul companiei a declarat pentru The Post că solicitarea de a trimite bani în acel cont a fost “mai degrabă ciudată”, dar vocea a fost reprodusă atât de bine, părând autentică, încât nu a avut altă opţiune decât să dea curs cerinţei.

    Programele de sintetizare a vocii pot copia ritmul şi intonaţia din vocea unei persoane şi pot fi utilizate pentru a crea discursuri foarte convingătoare.

    Acestea pot avea şi aspecte pozitive, de exemplu, să contribuie la “umanizarea” sistemelor de telefonie automate şi să ajute oamenii cu deficienţe de vorbire să se exprime.

    Însă ele reprezintă o ameninţare din ce în ce mai mare pentru orice este bazat pe comunicarea tradiţională, de la tranzacţii la discuţii între iniţiatori de legi.

    Împreună cu înregistrările video create cu ajutorul inteligenţei artificiale, ele sunt parte a unui fenomen alarmant, potrivit specialiştilor, cunoscut ca “deepfake”, ce are un mare potenţial de a eroda încrederea în instituţiile publice.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Europa reacţionează la cazul Caracal. David Sassoli, oficial UE: Vocea Alexandrei cerând ajutor îngrozeşte nu numai România, ci întreaga Europă

    “Să auzi vocea Alexandrei Măceşanu, în vârstă de 15 ani, care cere în zadar ajutor la numărul de urgenţă, doare şi îngrozeşte nu numai România, ci întreaga Europă. Adoptarea unor politici mai eficiente contra violenţei împotriva femeilor va trebui să fie mai mult în centrul acţiunii politice şi instituţionale europene. În numele Alexandrei şi al tuturor victimelor!”, a scris David Sassoli, pe contul său de Facebook.

    Italianul David Sassoli a fost votat în iulie preşedinte al Parlamentului European, mandatul său fiind până în ianuarie 2022.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sebastian Ghiţă, primul candidat pe lista PRU pentru alegerile europarlamentare: O voce românească trebuie să se audă răspicat

    ”Sebastian Ghiţă, românul care a lovit la temelia noii Securităţi, care a devoalat Sistemul şi unitatea „de elită” a DNA, care a militat pentru o Românie a românilor şi care a devenit ţintă şi e hăituit pentru că a avut curajul de a spune adevărul, deschide lista candidaţilor PRU la alegerile europarlamentare”, se arată într-o postare de pe pagina de Facebook a PRU.

     
    Potrivit sursei citate, fostul deputat Sebastian Ghiţă a transmis şi un mesaj la lansarea candidaţilor PRU.
     
    „Cine vreţi să vorbească în numele românilor? Strănii? Voi candida pentru că o voce românească trebuie să se audă răspicat! Campania pentru europarlamentare nu e despre Europa, e despre noi, despre români. Ce teme vreau sa abordăm în această campanie şi la care să ne răspundă şi slugile lui Soros de la Uniunea Scufundăm România: poziţia faţă de imigranţi. De ce nu dăm cetăţenie românilor din Republica Moldova? România este creştină, nu umplem ţara de moschei!
     
    Cine i-a permis lui Tudorel Toader să accepte ideea unui procuror european? Grupul infracţional organizat condus de Laura Codruţa Kovesi a distrus elitele! Azi bandele Rezist sunt lăsate să atace judecători şi miniştri şi să se urce pe gardurile Parlamentului! România va fi o ţară în care pământurile şi pădurile vor trebui să revină statului român! România va fi o ţară unde se vor naşte copii români! Acum copiii români se nasc în străinătate! România va fi o ţară unde românii vor beneficia de resursele solului şi subsolului. Trebuie exploatate în interiorul României, nu în beneficiul jefuitorulor străini! România îşi va exprima suveranitatea. Nu vreau să ajungem un ducat al luxemburghezilor de la Bruxelles!
     
     

  • Semne bune pentru filmul românesc

    Deşi am regăsit în Charleston multe dintre problemele cinematografiei româneşti postdecembriste, Creţulescu reuşeşte să îşi ţină publicul captiv – într-o poveste aparent banală – prin interacţiunea dintre protagonişti şi dialogul excelent dintre aceştia. O să fiu mai clar: Charleston include scene statice, lipsite de orice mobilitate a camerei de filmat, care pentru mine reprezintă un soi de marcă înregistrată a filmului românesc.

    Sunt fie scene în care două personaje poartă o discuţie prea lungă, fie unele în care camera se îndreaptă, lent, către o anumită imagine sau situaţie. Nu sunt un mare fan, deşi tehnica e des folosită şi în alte ţări cu o bogată cultură cinematografică; cel mai bun exemplu în acest sens e dat de filmele ruseşti. Poate e doar o coincidenţă, dar şi la cineaştii ruşi tineri am văzut – mai ales în cadrul scurtmetrajelor – o tendinţă către un stil regizoral mult mai dinamic, aşa cum se întâmplă şi în cazul noii generaţii de profesionişti români.

    Şi Andrei Creţulescu e un regizor tânăr, iar filmul e dovadă a curajului său şi a dorinţei de a experimenta. Fiind primul său lungmetraj, cred că ne putem aştepta la lucruri bune din partea sa în anii ce vin. În concluzia celor de mai sus, Charleston ilustrează perfect momentul de tranziţie a filmului românesc către o formă mult mai dinamică, mai comercială (luaţi însă termenul într-un mod pozitiv) şi care ar putea aduce oamenii într-un număr mult mai mare în sălile de cinema.

    Pavlu, pentru mine unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, joacă aproape de perfecţiune; el reuşeşte să transmită spectatorului sentimente contradictorii, de la lehamite şi resemnare la ură şi, în cele din urmă, acceptare.

    De remarcat în Charleston este şi muzica, meritul revenindu-i aici lui Massimiliano Nardulli. Am numărat cel puţin 10 persoane care încercau, în timpul vizionării, să identifice melodiile de pe coloana sonoră.

    Povestea din Charleston nu e una complicată, dar relaţia dintre personaje îi dă o anume profunzime. Vorbim de o aventură în trei, dar una în care facem cunoştinţă doar cu două personaje; nu vreau să vă răpesc plăcerea de a fi surprinşi, aşa că vă las să descoperiţi detaliile în sala de cinema.

    Ar mai fi multe de spus despre Charleston şi despre noua eră a filmului românesc în general, pentru că eu cred că industria trece prin transformări profunde, dar închei cu recomandarea de a vedea Charleston pe marele ecran. E timpul să acordăm şanse şi producţiilor locale, care în ciuda bugetelor reduse pot oferi o experienţă cinematografică mult mai satisfăcătoare decât blockbusterele americane pentru care plătim, săptămână de săptămână, bilet de intrare în sala de cinema.

    Nota: 8/10

  • Cât de importantă este vocea pentru cariera ta şi cum iţi poate creşte salariul in funcţie de cât de tare vorbeşti

    Totuşi, mai este un factor care vă poate influenţa poziţia şi veniturile. Conform unei analize realizate de BBC pe un eşantion de aproximativ 800 de bărbaţi americani care deţin funcţii de CEO, vocea poate reprezenta un factor care poate afecta decisiv cariera unora. 

    Astfel, persoanele cu o voce mai profundă sunt considerate mai competente, cu mai multă încredere în ele însele, inspirând totodată încredere şi celorlalţi. Liderii aflaţi în poziţii de CEO care au tendinţa să folosească o intensitate de 125 de hertzi când vorbesc, câştigă cu 187.000 de dolari mai mult decât cei care au o tonalitate mai înaltă. James Skinner, CEO-ul McDonalds, care are una dintre cele mai joase voci, are venituri anuale de circa 15 milioane de dolari şi îşi păstrează funcţia în cadrul lanţului de restaurant de 40 de ani.

    Vocea este strâns legată şi de veniturile companiilor. În cazul celor conduse de CEO cu voci mai profunde, veniturile sunt cu până la 440 de milioane mai mari, faţă de cele conduse de lideri cu voci mai subţiri.

    Şi în cazul politicienilor, votanţii preferă candidaţii cu voci mai grave, aşa că aceştia au un potenţial de câştig mult mai ridicat. Totuşi, această regulă nu se aplică în orice situaţie – Abraham Lincoln avea o voce înaltă dar, cu toate acestea, nimeni nu poate contesta puterea cuvintelor sale.

    De ce e vocea atât de importantă? Unii oameni de ştiinţă consideră că există o conexiune legată de nivelul de testosteron, dar şi de evoluţie – şi în lumea animalelor, lupta pentru supravieţuire este câştigată, adesea, de animalele cu voci mai grave.

     

  • Morgan Freeman, într-o campanie Banca Transilvania – VIDEO

    Cu o voce inconfundabilă, actorul ne întreabă direct „Salut, România! Încă mai plăteşti cash în 2018?”

    Pe lângă oameni simpli, în spot pot fi văzuţi şi Mihai Dobrovolschi (Guerrilla), Dragoş Bucurenci şi Cătălin Ştefănecu (TVR). 

  • SURPRIZĂ uriaşă de care au avut parte clienţii Băncii Transilvania în această dimineaţă. MESAJUL pe care l-au primit i-a lăsat mască

    Reclama începe cu vocea lui Morgan Freeman spunând ”Salut România, încă mai plăteşti cash în 2018? Ei bine, poate ai lucruri mai bune de făcut cu timpul tău, pentru că de fiecare dată când plăteşti cash, pierzi timp. Şi timpul este cel mai important lucru din viaţa ta.  Ştiai că atunci când plăteşti contactless cu cardurile, brăţara, stickerul sau aplicaţia BT Pay de la Banca Transilvania şi Visa, economiseşti timp pentru lucrurile care contează cu adevărat? 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum şi de ce a ajuns România să importe forţă de muncă din Asia

    „Pentru mine, România e o mare provocare. E o provocare să mă duc în fiecare seară acasă, într-un apartament gol. Uneori, mă trezesc că stau pe canapea, cu o bere în mână, şi purtăm – eu cu mine – o discuţie imaginară: «Ce faci? Eşti bine?»; «Da, sunt ok. Sunt ok.»” John îmi povesteşte apoi de băiatul lui, care e pe cale să absolve facultatea, şi îmi tot repetă cât de importantă e educaţia pentru el, educaţie pe care, dacă ar fi rămas în Filipine, nu i-ar fi putut-o asigura copilului său.

    9.200 de kilometri îl despart pe John de familia sa; alte mii de străini sunt în aceeaşi situaţie. România nu e întotdeauna prima lor opţiune ca destinaţie, ci una care le aduce un venit decent.

    John, spre exemplu, a aplicat pe un site care facilitează munca în străinătate; de aici, CV-ul lui a ajuns la o agenţie de recrutare din Filipine care l-a invitat să participe la câteva interviuri pe Skype, în 2016. Un an mai târziu, el a ajuns la o companie din Braşov. „Mi-au dat şansa să vin aici şi mi-au trimis o viză valabilă pe trei luni. Totul a fost gratuit, inclusiv biletul de avion. Singurul lucru pe care l-am plătit eu a fost vizita medicală”, povesteşte el.

    România nu e însă prima ţară străină în care lucrează John; el face asta încă din 2000. A lucrat mai întâi în Dubai pentru aproape doi ani, după care s-a întors în Filipine. „Aveam un copil mic şi îmi doream să îi asigur o educaţie mai bună, dar banii câştigaţi în Manila nu erau suficienţi – trebuie să plăteşti chirie, transport, să cumperi mâncare, iar salariul era mic. Aşa că am decis să plec iar”, îşi aminteşte el. Au urmat o experienţă de aproape 10 ani în Kuweit şi una de alţi doi în Canada. „Filipinezii sunt cei mai muncitori oameni din Asia”, spune el. „Nu pierdem niciodată timpul şi vrem întotdeauna să demonstrăm, dar cu toate astea e greu, în multe ţări, să obţii cetăţenie.”

    A ajuns aşadar în 2017 în România, petrecând câteva luni la Braşov, iar apoi a preluat un post de bucătar în Bucureşti. E foarte greu şi foarte costisitor pentru angajatorii români să obţină permise de muncă, spune asiaticul, iar asta l-a făcut să aprecieze interesul noului său angajator. E mulţumit de situaţia sa actuală şi spune că reuşeşte să îi trimită, lunar, bani fiului său; mărturiseşte însă că l-ar ajuta un salariu ceva mai mare.

    Remuneraţia nu e însă întotdeauna negociabilă, după cum explică Oana Peca, manager al companiei de recrutare Prestige Recruitment. „Lucrăm cu agenţii din ţările din care urmează să aducem personal, iar salariile sunt standard: pentru un muncitor în construcţie un anumit salariu, pentru un tinichigiu la fel, iar angajatorul e informat despre valorile respective care sunt deja stabilite în ţările din care provin”, explică ea. Compania a început în 2013 cu recrutarea pensonalului domestic, bone sau menajere, iar de anul trecut a demarat procesul de aducere a personalului pentru mai multe domenii, aşa cum ar fi ateliere mecanice sau auto, restaurante sau muncitori pe zona de construcţii.

    „Pentru muncitorii domestici am început cu Filipine, iar acum lucrăm cu Indonezia, Nepal, Sri Lanka sau Bangladesh. La ei se declară salariul mediu brut, de 4.162 de lei; acela este punctul de început al negocierilor. Trebuie să le asigure şi cazarea şi masa, pentru că venind din altă ţară ei se bazează în totalitate pe angajator. Dincolo de asta, salariul va depinde de funcţia ocupată”, spune managerul firmei de recrutare. Ca termen de comparaţie, salariul minim în Vietnam este de 150 de euro pe lună, de 3,5 ori mai mic decât salariul minim pe care îl primeşte un vietnamez care lucrează în România.

    Criza de personal s-a acutizat la începutul lui 2017, spune Oana Peca, care adaugă faptul că aceasta nu este complet conştientizată de angajatorii români. „Doar corporaţiile, firmele mari au conştientizat fenomenul şi încep să apeleze la firme de recrutare şi la personalul din afara ţării, mai ales la cel asiatic. Într-un fel, criza a început şi de la mentalitatea angajatorilor români, care vor să munceşti cât mai mult pe salarii cât mai mici.”

    „Sunt foarte mulţi angajaţi veniţi din Asia: în 2017, la începutul lunii decembrie, s-a depăşit numărul de autorizaţii de muncă ce trebuia eliberate pentru anul în curs, iar asta a dus la un blocaj. A fost nevoie să se dea mai devreme legea cu numărul de autorizaţii ca să se poată acoperi cererea”, explică Oana Peca.

    Cererile pentru muncitori calificaţi vin mai ales din afara Bucureştiului, spune ea. În Capitală străinii lucrează mai ales cu restaurante, saloane de cosmetică – zona de servicii, în general. Anul trecut, Prestige Recruitment a adus în România în jur de 60 de persoane.

    Recrutarea durează între 3 şi 4 luni: se ţin interviuri în ţara de origine a candidaţilor, se stabilesc detaliile jobului, iar apoi se demarează procesul de obţinere a permiselor de muncă şi a vizelor. „Candidaţii nu pot călători în România fără un scop, dar dacă angajatorul doreşte, îi poate întâlni înainte de aducerea în România”, explică Oana Peca.

    „Interacţionând de-a lungul timpului atât cu angajaţii, cât şi cu angajatorii, cred că problema vine de la cei din urmă. Angajatorul este obişnuit să aibă forţă de muncă la dispoziţie şi să schimbe oamenii când vrea, fără a investi foarte mult în angajaţi; asta e mentalitatea generală în România”, explică managerul firmei Prestige Recruitment. „Acum, când e criză de personal şi nu prea mai ai de unde să alegi, sunt angajatori care ar investi în forţa de muncă, dar nu au de unde să mai găsească. Sigur, dacă ar fi investit înainte de criza de personal, nu cred că s-ar fi ajuns aici. Există, sigur, şi situaţii în care angajaţii sunt neserioşi – nu cred că România e singura ţară care se confruntă cu partea asta.”

  • Rusia a desemnat nouă instituţii media americane drept “agenţi străini”

    Potrivit BBC News online, măsura implică faptul că respectivele entităţi media servesc interesele unui guvern străin, astfel că acestea vor trebui să-şi declare sursele de finanţare.

    Legea a fost adoptată rapid de Parlamentul Rusiei în doar două săptămâni şi a fost promulgată de preşedintele Vladimir Putin la finalul lunii noiembrie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pariul de 400 de milioane de dolari al Google

    Google a investit foarte mulţi bani în dezvoltarea sistemelor de inteligenţă artificială, iar descoperirile şi avansul făcut de companie în domeniu încep să-şi arate roadele.

    Alphabet, compania-mamă a Google, a lansat de curând noi produse hardware: două noi telefoane, un laptop, dar şi o pereche de căşti wireless. Produsele ar putea demonstra lumii că achiziţionarea companiei DeepMind de către Google ar putea genera şi profit, nu doar studii ştiinţifice.

    Alphabet a cumpărat DeepMind în anul 2014 pentru o sumă de 400 milioane de dolari, conform estimărilor de la momentul respectiv. De atunci, firma a scos mai multe studii şi lucrări ştiinţifice în domeniul machine learning: de la a învăţa un software să joace jocul Go mai bine decât un om până la a crea un sistem de inteligenţă artificială care mimează abilitatea creierului uman de a visa şi a plănui. Majoritatea acestor dezvăluiri au avut loc în mediul academic, fără potenţial comercial decât peste ani sau decenii. Aşadar, în primul an de când se află sub umbrela Alphabet, DeepMind a avut venituri zero.

    Asta s-ar putea schimba odată cu lansarea comercială a noilor produse Google. Noul asistent digital, prezent în telefoane, laptop şi dispozitivele Google Home, are o voce mai naturală, mai umană. Când asistentul a vorbit în engleză şi japoneză a fost un fenomen datorat faptului că DeepMind a dezvoltat anul trecut un algoritm care a trecut de la stadiul de cercetare la aplicare comercială în doar un an.

    Asistentul este disponibil în mai multe limbi acum, pe dispozitivele Google Home, inclusiv engleză, franceză, germană şi japoneză. Pe când asistentul de pe telefon, pe lângă limbile menţionate mai sus, mai înţelege şi portugheză, coreeană, iar curând şi italiană, spaniolă şi ”engleză singaporeză“. Asistentul are un buton dedicat atât pe telefon cât şi pe noul laptop, Google Pixelbook, şi poate răspunde întrebărilor utilizatorilor vocal sau în scris.

    De acum, asistentul poate recunoaşte vocea unui membru al familiei şi poate avea setări personalizate pentru acesta. De exemplu, dacă tatăl îl întreabă: ”Ce am în calendar?“, asistentul îi poate spune ce întâlniri are; dar dacă fiul pune aceeaşi întrebare, îi poate spune ce teme are de făcut.

    Căştile wireless sunt legate între ele cu un fir, costă 159 de dolari (în SUA) şi vor fi disponibile începând cu luna noiembrie. în plus, vor putea traduce în timp real în 40 de limbi. La evenimentul de lansare, pe scenă a fost organizată o demonstraţie, o conversaţie din engleză în suedeză, care a mers fără greşeală. ”E ca şi cum ai avea propriul tău translator“, se lăuda prezentatorul pe scenă. Vom vedea dacă chiar aşa va fi, însă sigur este un pas în faţă.

    Un alt exemplu în acest sens este o cască numită Pilot, produsă de Waverly Labs. Casca se conectează prin Bluetooth la o aplicaţie şi fiecare poate vorbi în limba lui, informaţia fiind tradusă în timp real. Iniţial, dispozitivul va putea fi folosit pentru a traduce conversaţii în engleză, spaniolă, franceză şi italiană. Reprezentanţii Waverly Labs spun că alte limbi vor fi disponibile în curând, printre care hindi, arabă şi limbile slave. Până acum, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei, s-au înregistrat precomenzi în valoare 5 milioane de dolari, iar 25.000 de unităţi au fost livrate deja.

    în 2016, DeepMind a publicat un studiu numit WaveNet, o nouă metodă prin care software-ul poate genera vocea; conform acestuia, noua tehnologie dezvoltată de DeepMind face vocea asistentului cu 50% mai umană decât cea a asistenţilor existenţi pe piaţă la momentul respectiv. Totuşi, această nouă metodă de generare a vocii necesită prea multă putere computaţională. ”Nu este ceva ce putem replica în lumea reală“, au spus cercetătorii de la DeepMind la vremea respectivă. într-un an, compania a găsit o modalitate de a face algoritmul WaveNet de 1.000 de ori mai rapid în timp ce au crescut calitatea sunetului. Asta înseamnă că vocea produsă de un computer este greu de diferenţiat de o voce umană.

    Drept urmare, DeepMind a început să producă bani. Firma rămâne independentă faţă de compania-mamă (Alphabet), iar primele venituri, pe 2016, sunt estimate la 30,3 milioane de dolari datorită produselor şi serviciilor furnizate altor companii din cadrul Alphabet, conform unor informaţii făcute publice în registrul de afaceri din Marea Britanie. DeepMind este o companie londoneză.

    în urmă cu trei luni, DeepMind a anunţat lansarea primului laborator în afara Marii Britanii, în Edmonton, Canada. Recent, compania a anunţat şi deschiderea unui birou în Montreal, în colaborare cu Universitatea McGill. Acesta va fi condus de către românca Doina Precup, profesor în cadrul School of Computer Science la universitatea McGill.

    Expertiza Doinei Precup este în domeniul numit ”reinforcement learning“, element foarte important pentru dezvoltarea raţionamentului unui computer şi abilitatea acestuia de a planifica. ”Misiunea DeepMind este perfect aliniată cu munca şi obiectivele mele de cercetare. Sunt încântată să mă alături echipei DeepMind şi să ajut la construirea noii echipe de la Montreal“, a declarat Precup.

    DeepMind a ajutat Google cu algoritmi pentru a eficientiza funcţionarea data center-urilor Google şi pentru a îmbunătăţi serviciul de publicitate al companiei americane.

    Bineînţeles, DeepMind este la început şi încă are pierderi, deoarece costurile cu resursa umană au fost de 104 milioane de lire sterline în 2016, iar pierderile nete ale companiei pe anul trecut sunt de 94 de milioane de lire sterline, dublu faţă de ceea ce a raportat pentru 2015.

    Chiar şi aşa, pariul de 400 de milioane de dolari al Google ar putea fi unul de succes.