BusinessMagazin

Tag: viticultura

  • De la viticultură la IT. Cum s-a reinventat o companie care exporta vin pentru URSS în perioada comunistă

    Vinalcool Bacău, compania care în perioada comunistă producea 100-150 de vagoane de vin lunar şi le trimitea în URSS, a trecut de la insolvenţă, la investiţii în imobiliare şi IT. Care este povestea companiei?

    Vinalcool Bacău, unul dintre cei mai mari producători de vin înainte de Revoluţie şi a cincea întreprindere agricolă de stat din România, cumpărată de Lucian Ciubotaru în 2005, moment în care se afla în insolvenţă şi cu datorii 65 de miliarde de lei, vrea să se reinventeze şi pariază pe imobiliare şi IT. Singura legătură cu viticultura rămâne colecţia de vinuri Nicolae’S, a lui Nicolae Ceauşescu, din vinoteca fondată în anul 1967, pe care compania încă o deţine. „Viitorul companiei noastre, în contextul actual, arată că avem de lucru în perfecţionarea unor domenii la care înaintea pandemiei nici nu ne-am fi gândit. În viitorul imediat, vechiul Vinalcool va sfârşi, probabil, ca nume, dar o va face cu siguranţă generând un mare nume în industria de software”, povesteşte Lucian Ciubotaru, CEO al Vinalcool, de profesie economist. În prezent, compania are afaceri în agricultură, imobiliare şi IT. Exploatează o fermă de aproximativ 500 de hectare de teren agricol şi are în portofoliu brandurile de băuturi nonalcoolice Fresh din Mere de Iteşti, Cireşe de Iteşti şi Cămara din Iteşti şi anul acesta va scoate pe piaţă un brand nou. „Intenţia noastră este de a dezvolta o industrie uşoară, bazată pe finanţări cu fonduri europene. Cercetăm şi posibilitatea creşterii unui lot de bovine din rase de carne, pentru care este mare căutare”, spune Ciubotaru.

     

    Ce a fost…

    „Vinalcool, fabrica de vinuri din Bacău, obţinea cantităţi cuprinse între 100-150 de vagoane de vin lunar, iar în ultima perioadă a existenţei acesteia, îşi diversificase producţia cu rachiuri, coniac, lichioruri, ape minerale, diferite sortimente de sucuri naturale şi a fabricat prima şampanie din România pentru copii, exportată şi către parteneri din Moscova”, povesteşte Lucian Ciubotaru. Antreprenorul adaugă că marii clienţi externi ai Vinalcool Bacău erau Japonia, Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Polonia, Albania, China şi URSS. După 1990, compania a fost privatizată şi pachetul majoritar de acţiuni a ajuns la concernul turc Pakmaya-Hasmaya, iar capacităţile de producţie au fost vândute şi angajaţii concediaţi, compania ajungând pe marginea falimentului. „Am preluat prima acţiune şi apoi, pas cu pas, pachete din ce în ce mai consistente de acţiuni când nimeni nu mai dădea o şansă de supravieţuire Vinalcoolului. Apoi am cumpărat la licitaţie publică, prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti, pachetul majoritar. Astăzi am o satisfacţie enormă pentru am făcut faţă acestei provocări”, susţine Lucian Ciubotaru. Iniţial, el a încercat să repornească producţia de vinuri şi spirtoase, cu reţete şi branduri proprii, dar a eşuat şi a hotărât să transforme baza centrală a companiei, un teren de aproximativ trei hectare, în centru logistic, unde găzduieşte în prezent companii precum MegaImage, Coriolan, Raffaelo Art, AdStill, Molkerei, Nortek, Pelle-Industria Vernici, Cizmărie şi Nortek Trust.

     

    Citiţi articolul integral pe Business MAGAZIN

  • De la viticultură la IT. Cum s-a reinventat o companie care exporta vin pentru URSS în perioada comunistă

    Vinalcool Bacău, compania care în perioada comunistă producea 100-150 de vagoane de vin lunar şi le trimitea în URSS, a trecut de la insolvenţă, la investiţii în imobiliare şi IT. Care este povestea companiei?

    Vinalcool Bacău, unul dintre cei mai mari producători de vin înainte de Revoluţie şi a cincea întreprindere agricolă de stat din România, cumpărată de Lucian Ciubotaru în 2005, moment în care se afla în insolvenţă şi cu datorii 65 de miliarde de lei, vrea să se reinventeze şi pariază pe imobiliare şi IT. Singura legătură cu viticultura rămâne colecţia de vinuri Nicolae’S, a lui Nicolae Ceauşescu, din vinoteca fondată în anul 1967, pe care compania încă o deţine. „Viitorul companiei noastre, în contextul actual, arată că avem de lucru în perfecţionarea unor domenii la care înaintea pandemiei nici nu ne-am fi gândit. În viitorul imediat, vechiul Vinalcool va sfârşi, probabil, ca nume, dar o va face cu siguranţă generând un mare nume în industria de software”, povesteşte Lucian Ciubotaru, CEO al Vinalcool, de profesie economist. În prezent, compania are afaceri în agricultură, imobiliare şi IT. Exploatează o fermă de aproximativ 500 de hectare de teren agricol şi are în portofoliu brandurile de băuturi nonalcoolice Fresh din Mere de Iteşti, Cireşe de Iteşti şi Cămara din Iteşti şi anul acesta va scoate pe piaţă un brand nou. „Intenţia noastră este de a dezvolta o industrie uşoară, bazată pe finanţări cu fonduri europene. Cercetăm şi posibilitatea creşterii unui lot de bovine din rase de carne, pentru care este mare căutare”, spune Ciubotaru.

     

    Ce a fost…

    „Vinalcool, fabrica de vinuri din Bacău, obţinea cantităţi cuprinse între 100-150 de vagoane de vin lunar, iar în ultima perioadă a existenţei acesteia, îşi diversificase producţia cu rachiuri, coniac, lichioruri, ape minerale, diferite sortimente de sucuri naturale şi a fabricat prima şampanie din România pentru copii, exportată şi către parteneri din Moscova”, povesteşte Lucian Ciubotaru. Antreprenorul adaugă că marii clienţi externi ai Vinalcool Bacău erau Japonia, Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Polonia, Albania, China şi URSS. După 1990, compania a fost privatizată şi pachetul majoritar de acţiuni a ajuns la concernul turc Pakmaya-Hasmaya, iar capacităţile de producţie au fost vândute şi angajaţii concediaţi, compania ajungând pe marginea falimentului. „Am preluat prima acţiune şi apoi, pas cu pas, pachete din ce în ce mai consistente de acţiuni când nimeni nu mai dădea o şansă de supravieţuire Vinalcoolului. Apoi am cumpărat la licitaţie publică, prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti, pachetul majoritar. Astăzi am o satisfacţie enormă pentru am făcut faţă acestei provocări”, susţine Lucian Ciubotaru. Iniţial, el a încercat să repornească producţia de vinuri şi spirtoase, cu reţete şi branduri proprii, dar a eşuat şi a hotărât să transforme baza centrală a companiei, un teren de aproximativ trei hectare, în centru logistic, unde găzduieşte în prezent companii precum MegaImage, Coriolan, Raffaelo Art, AdStill, Molkerei, Nortek, Pelle-Industria Vernici, Cizmărie şi Nortek Trust.

    „Aceste companii au rezistat cu bine acestui an complicat, iar la o discuţie recentă cu reprezentanţii lor am remarcat faptul că au planuri de dezvoltare concrete, sunt optimişti şi privesc încrezatori în viitor.” În decursul reorganizării judiciare, compania a vândut ultimul centru de vinificaţie deţinut, din cele şase pe care le avea înainte de 1989. Astăzi, firma mai deţine colecţia de vinuri Nicolae’S, din vinoteca fondată în anul 1967 cu destinaţie specială pentru partidele de vânătoare organizate în pădurile superbe din Subcarpaţii Bacăului şi Neamţului la ordinul cuplului prezidential. Însă, anteprenorul recunoaşte că în funcţie de evoluţia vremurilor, va scoate la licitaţie vinoteca, pentru a asigura sursa financiară de dezvoltare a companiei în celelalte domenii. „Colecţia Nicolae’S are potenţial serios de valorificare, iar clienţii interesaţi sunt cu adevărat celebri în lumea colecţionarilor de top. Celebrul Floyd Mayweather Jr., excentricul colecţionar ce deţine deja una dintre sticlele lui Ceauşescu din anul său de naştere, a transmis prin intermediul elevului său băcăuan Ronald Gavril, aprecierea pentru colecţia noastră şi intenţia de a oferta la momentul deciziei companiei de organizare a unei licitaţii publice. Este doar unul dintre greii lumii care vor trofeul dictatorului”, a mai spus Croitoru.

     

    …şi ce a rămas

    Vinalcool a achiziţionat un teren de 0,7 hectare şi mai deţine o fermă de 3 hectare, cu potenţial de exploatare în domeniul imobiliar. De altfel, din 2020, compania s-a uitat şi către domeniul IT, odată cu preluarea administrării companiei de către Mihai Ciubotaru, fiul cel mare al lui Lucian Ciubotaru, cu studii în domeniul tehnologiei informaţiei. „Domeniul IT, un domeniu străin multora dintre cei prezenţi în structura de decizie a Vinalcool, a devenit recent un domeniu important, iar conjunctura pandemiei a fost una decisivă în această schimbare. Domeniul IT promite să devină locomotiva companiei în viitorul apropiat”, a afirmat Lucian Ciubotaru.  Compania Vinalcool este coproprietară a mărcii înregistrate SMS to CASH, marcă ce are la bază aplicaţii şi metode cuprinse în cinci brevete de inovaţie protejate la nivel european si mondial, la organismele internationale WIPO si Benelux. SMS to CASH este un serviciu de trimitere de mesaje către numere scurte cu valoare adăugată şi obţinerea de cash, pe loc sau în contul indicat. Alte servicii din portofoliu sunt Call to Cash şi RechargetoSIM.Totodată, Vinalcool este în discuţii cu un antreprenor român ce deţine un business în domeniul IT să preia o parte din acţiuni şi din angajaţi. „Am bătut palma deocamdată la nivel verbal”, a explicat Lucian Ciubotaru, care nu a dorit să spună numele firmei. În 2021, antreprenorul susţine că va investi în extinderea activităţilor companiei şi în deschiderea unui birou în Bucureşti, ce va fi gata în această primăvară, datorită pespectivelor actuale destul de bune. Astfel, numărul angajaţilor Vinalcool, direct sau prin intermediul companiilor la care societatea este acţionar, va creşte cu 8-12 persoane. În perioada comunistă, compania avea circa 250 de angajaţi, însă la începutul anilor 2000 a intrat în insolvenţă, iar în 2019, ultimul an pentru care există date publice disponibile, a avut un număr mediu de 10 angajaţi. „În 2020, companiile tradiţionale şi managerii cu experienţă, au trecut cu bine această primă perioadă dificilă a pandemiei. A dezvolta bussinesuri în mai multe domenii de afaceri a fost de asemenea un atuu în lupta pentru supravieţuire, stabilitatea în grup fiind asigurată pe rând de câte unul dintre domeniile de activitate”, a afirmat Lucian Ciubotaru. El adaugă că Vinalcool a reuşit să îşi menţină cifra de afaceri, profitul net şi numărul de angajaţi intacte. În 2019, compania a avut venituri de 1 milion de lei, în uşoară creştere faţă de anul anterior, şi un profit de 409.000 de lei, arată datele de la Ministerul de Finanţe. „Experienţa echipei pe care o conduc şi-a spus cuvântul în acest caz, corabia noastră fiind încercată în multe rânduri de valurile economiei de tranziţie, de efectele privatizarilor fără viziune, de taifunul unei reorganizări judiciare, care impunea achitarea uriaşei sume de 64 miliarde lei vechi etc. Am sfidat trendul, am jucat adevărata ruletă rusescă”, a mai spus Ciubotaru.

  • Producătorii de vinuri se confruntă cu realitatea schimbărilor climatice

    Schimbările climatice au un impact din ce în ce mai mare asupra industriei vinului, producătorii din multe dintre regiunile viticole tradiţionale ale lumii trebuind acum să ferească strugurii de temperaturile prea ridicate, relatează BBC.

    Fermierul canadian Zach Everett nu a avut intenţia de a cultiva struguri atunci când a început să facă băuturi alcoolice, în urmă cu 15 ani – vremea era pur şi simplu prea rece. În schimb îşi propunea să facă vinuri din fructe, din căpşuni, afine şi chiar rubarbă.

    Astăzi, afacerea sa din provincia New Brunswick, Magnetic Hill Winery, produce, de asemenea, o gamă completă de vinuri din struguri – alb, roz, roşu şi spumant. „Motivul este în mare parte schimbările climatice”, spune tânărul de 35 de ani.

    El spune că în urmă cu 20 de ani strugurii nu s-ar fi maturizat suficient pentru a fi transformaţi în vin. Verile de pe coasta de est a Canadei nu erau suficient de calde şi erau prea scurte. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, el spune că a început să asiste la schimbarea modelelor meteo, cum ar fi anotimpuri calde mai lungi, zile mai calde de vară şi mai puţine îngheţuri târzii de primăvară. Acest lucru este susţinut de datele oficiale, care arată că, în ultimii 30 de ani, temperaturile medii din New Brunswick au crescut cu 1,1C.

    Aşa că, în urmă cu 11 ani, Everett şi familia sa au riscat să planteze nişte struguri, un efort care a dat literalmente roade.

    „Mă lupt cu modul de definire a sentimentelor mele faţă de schimbările climatice”, spune dl Everett. văzând cum nenorocirile lumii ar putea fi câştigul lui.

    Keith Wallace, fondatorul Şcolii Vinului din Philadelphia, spune că „există unele ţări sau regiuni care ar putea beneficia de schimbările climatice”. Pe lângă Canada, el spune că statele din nord-estul SUA suferă schimbări benefice. „Acum au un sezon de creştere mai lung, ceea ce înseamnă că putem folosi alţi struguri decât pe vremuri”.

    „Şi în Europa, ţările nordice precum Germania, Elveţia şi Marea Britanie sunt acum capabile să producă vin într-un fel şi cu o calitate pe care nu au mai avut-o până acum”.

    Dar acolo unde sunt câştigători, există şi învinşi. În multe părţi ale lumii vinicole – sudul Franţei, California şi Australia – temperaturile mai ridicate cauzează din ce în ce mai multe probleme. Când temperatura creşte prea mult, pot rezulta struguri prea copţi. Acest lucru duce la vinuri excesiv de dulci sau prea bogate în alcool.

    Unele studii spun că situaţia este mult mai îngrijorătoare, cum ar fi un raport din revista ştiinţifică americană Proceedings a National Academy of Sciences. Acesta a avertizat că, cel mai rău scenariu, până în 2050 până la 86% din toată producţia de struguri din regiunile franceze celebre Bordeaux şi Rhône ar putea fi distrusă de secetă.

    Vinificatorii francezi iau măsuri. În 2019, podgorenii din Bordeaux au votat plantarea de soiuri de struguri mai tolerante la vremea mai caldă şi mai uscată.

    În renumitul sat sat Châteauneuf-du-Pape din sudul Văii Ronului, familia lui Cesar Perrin deţine şi conduce faimosul Chateau de Beaucastel de câteva generaţii. Tânărul de 31 de ani spune că a observat impactul schimbărilor climatice asupra afacerii, în special niveluri mai mari de alcool. El spune că vinificatorii trebuie pur şi simplu să se schimbe odată cu vremurile: „Depinde de viticultor să se adapteze la schimbările climatice şi să lucreze diferit”.

    La Beaucastel fermierii pulverizează o pudră de argilă pe viţa de vie, care acţionează ca o protecţie solară pentru struguri. Acest lucru încetineşte fotosinteza, împiedicând strugurii să se coacă excesiv şi să crească prea mult conţinutul de alcool. De asemenea, ei plantează mai multe soiuri care pot face faţă căldurii crescute.

    “Este greu de ştiut ce se va întâmpla în viitor, dar cred că vinurile grozave vor fi produse în locuri grozave precum Beaucastel, cu sau fără schimbări climatice.”

    Cu toate acestea, familia Perrin investeşte, de asemenea, în vii aflate la o altitudine mai mare şi, aşadar, puţin mai răcoroase.

    În California, care produce 90% din vinul SUA, podgoriile şi cramele sunt din ce în ce mai expuse riscului de incendii sălbatice din cauza condiţiilor uscate, cu doi producători afectaţi în ultimele săptămâni.

    „Am avut o perioadă de cinci ani cu foarte puţine ploi conform standardelor noastre”, spune Neil Collins, proprietarul Lone Madrone Winery.

    El spune că tot mai mulţi vinificatori cumpără acum terenuri mai la nord în stat, unde temperaturile sunt mai scăzute.

    Dar chiar şi în ţările ale căror producători de vinuri se spune că beneficiază de temperaturi mai ridicate, căldura crescută aduce probleme.

    Jas Swan, care a făcut vinuri organice şi naturale sub eticheta Katla în ultimii doi ani în zona Mosel din Germania, spune că trebuie să ferească unele soiuri de struguri de arsurile solare. „Nu este vorba doar de temperaturi mai ridicate, deoarece vremea devine din ce în ce mai extremă în general”, spune tânăra de 31 de ani.

    „Atunci când se face prea cald, trebuie să păstrăm frunzele pe viţa de vie mai mult timp pentru a proteja strugurii de soare. Am şi câţiva prieteni care trebuie să irige, iar alţii experimentează soiuri de struguri din ţări mai calde.”

    Jurnalistul Jamie Goode, specializat pe vinuri, spune că atunci când vine vorba de schimbările climatice „sunt câţiva câştigători şi mulţi învinşi în lumea vinului”.

    “O parte a problemei este că soiurile de struguri au performanţe bune numai în parametri climatici înguşti şi este nevoie de mulţi ani pentru a schimba soiurile şi a începe să obţii struguri de bună calitate.”

    Sommelierul californian Emily Wines, de la Cooper’s Hawk Winery & Restaurants, spune că pe măsură ce unii producători se mută în părţi mai nordice ale Californiei, alţii vor merge în zonele mai reci din Chile, Argentina şi Insula de Sud a Noii Zeelande. Sau poate şi în New Brunswick, în Canada.

  • 1,5 milioane de euro investiţi la Ostrov-Silistra

    Dezvoltarea proiectul s-a făcut cu fonduri europene, durata de implementare a fost de 29 luni cu un buget total de 1.530.983,18 euro, din care valoare eligibilă din FEDR aproape 1,3 milioane de euro, iar cea aferentă bugetului naţional este de 199,027.81 euro. Fondurile au fost utilizate în constructia, dotarea si punerea in functiune a centrului, crearea a 11 locuri de muncă în cadrul centrului, realizarea unui plan de functionare şi organizarea de sesiuni de informare.

    Asociaţia Profesională Vitivinicolă „Terasele Dunării” Ostrov impreuna cu partenerii Asociaţia Viticulturilor şi a Producătorilor de Vin, Silistra, Universitatea Ovidius Constanţa – Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Stiinţe Agricole, Staţiunea Experimentală pentru Cais şi Agricultură Silistra şi Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa au derulat in perioada iulie 2013 – decembrie 2015 proiectul Centrul Transfrontalier de Oenologie şi Viticulură «Terasele Dunării», COD MIS–ETC 600. Proiectul este finanţat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Bulgaria 2007-2013, Axa Prioritară 3 „Dezvoltarea economică şi socială”, Domeniul Major de Intervenţie 3.1. „Sprijinirea cooperării transfrontaliere în mediul de afaceri şi promovarea unei imagini şi identităţi regionale”.

    Centrul Transfrontalier de Oenologie şi Viticulură «Terasele Dunării» creat prin proiect, cu sedii la Ostrov şi la Silistra, avand 11 persoane angajate are drept scop principal stimularea şi promovarea relaţiilor transfrontaliere între comunităţile de afaceri implicate în oenologie şi viticultură din zonele de graniţă din România şi Bulgaria, cu accent pe cele din judeţele Constanţa, Călăraşi, Teleorman şi Giurgiu şi districtele Silistra, Razdrag şi Ruse. Serviciile  centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, vor fi promovate schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier. Partenerii proiectului au participat activ la proiect, contribuind la dezvoltarea şi completarea serviciilor Centrului cu resurse specializate, realizarea unei strategii de dezvoltare a Centrului pentru primii trei ani după finalizarea proiectului şi un plan de acţiuni comune  ale partenerilor de proiect, pentru primul an de activitate si vor continua colaborarea si pe viitor in operarea Centrului, semnandu-se un protocol  de parteneriat post–proiect in acest sens. Instrumentele de livrare a serviciilor funcţionale ale centrului sunt: sediile centrului cu dotarile aferente, website-ul, baza de date online şi expoziţie virtuală cu produsele şi oferta membrilor asociaţiilor partenere în proiect, precum şi ale altor firme de profil, biblioteca şi mediateca, buletin electronic de informare, etc.

  • Moştenitoarea imperiului Gîrboiu: Când îţi place ceea ce faci, de fapt ziua de muncă reprezintă 24/24 ore cu 7/7 zile

    “Cred cu desăvârşire că atunci când îţi place ceea ce faci, de fapt ziua de muncă reprezintă 24/24 ore cu 7/7 zile,” spune Livia Gîrboiu, care a preluat de mai bine se şase ani conducerea cramei care poartă numele familiei. Povestea, spune ea, începe “în sânul familiei, când pasiunile membrilor s-au unit şi direcţionat către viticultură, cumva influentaţi şi de zona favorabilă şi cunoscută drept tărâm al vinurilor, Vrancea”.

    Evident, scenariul acestei poveşti a fost ghidat de intenţia de a investi în acest domeniu şi, implicit, de viziunea fondatorului, Constantin Gîrboiu, povesteşte Livia Gîrboiu, acum executive manager al afacerii. După absolvirea studiilor în domeniul economic (Relaţii economice internaţionale şi masterat în Marketing), “am cultivat cunoştinţe reale şi foarte folositoare, investind foarte mult timp şi energie chiar în cramă şi în vie”. Timp de trei ani, a combinat studiile de specialitate, respectiv master în Oenologie, cu experienţa practică în cramă, acumulând informţii legate deopotrivă de vie, producţia vinului, ambalare, vânzări şi marketing. “Vreau să cunosc cât mai mult acest domeniu care mă fascinează”, spune tânăra antreprenoare.

    Afacerea a fost înfiinţată în urmă cu zece ani, pe baza fostei crame a boierului Zamfirescu, printr-o investiţie de peste 2 milioane de euro, cu ajutorul unui program SAPARD. Familia Gîrboiu a preluat, recondiţionat şi modernizat fosta cramă a boierului Zamfirescu, căruia sătenii îi spuneau Conu’ Alecu. Amplasată în podgoria Coteşti din Vrancea, Crama Gîrboiu deţine peste 200 de hectare cu viţă-de-vie în spaţii viticole în Coteşti şi Dumbrăveni. Una peste alta, din 2005 până în prezent Crama Gîrboiu a atras investiţii de 6 milioane de euro, bani care au ţintit deopotrivă suprafaţa terenurilor cultivate cu viţă-de-vie, combinatul viticol, modernizarea, dezvoltarea şi tehnologizarea liniilor de producţie. “Anul acesta demarăm un proiect nou de retehnologizare a combinatului, prin care dorim să aducem pe piaţă un produs nou,” spune Livia Gîrboiu, care completează că valoarea investiţiei se plasează la aproximativ 2 milioane de euro.

    Firma, care are 60 de angajaţi cu o medie de vîrstă de 35 de ani, a realizat anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 8 milioane de lei, cu o uşoară creştere faţă de 2013, iar previziunile pentru anul în curs vizează, spune tânăra antreprenoare, o “evoluţie substanţială”.

    Livia Gîrboiu spune că rolul său este “de a lega coerent producţia cramei cu piaţa”, iar responsabilităţile sale încep cu producţia şi controlul calităţii acesteia, crearea imaginii şi plasarea produselor pe nişe de consum în piaţă, coordonarea echipelor de vânzări pe piaţa internă, identificarea şi dezvoltarea strategiilor de vânzare şi crestere a brandului, dezvoltarea exportului. Ea adaugă că viaţa personală şi profesională nu sunt separate; îşi începe ziua de muncă planificând ce are de făcut şi trece în revistă obiectivele propuse, urmează fie o şedinţă cu echipa de vânzări, fie o întâlnire de afaceri. “Chiar dacă programul uneori devine foarte aglomerat, întodeauna reuşesc să-mi aloc timp pentru a face sport, ceea ce mă ajută”. Iar programul se prelungeşte, dacă este necesar să fie prezentă la evenimente de specialitate, de pildă degustări de vinuri, lansări de produse de la alte crame, târguri şi expoziţii.

    Crama Gîrboiu, povesteşte tânăra antreprenoare, deţine câteva soiuri unice de viţă-de-vie, atât în România cât şi la nivel mondial, respectiv Şarba şi Plavaie. Vinurile albe reprezintă 60% din producţie, din soiuri ca Feteasca Regală, Fetesca Albă, Şarba, Plăvaie (soi vechi autohton), Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Gewurztraminer, Chardonnay. Vinurile roşii sunt produse din Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Shiraz. “Avem o capacitate de producţie de 1,5 milioane de litri de vin, ceea ce ne permite să fim prezenţi în mai multe categorii de preţ”, afirmă Livia Gîrboiu. Pe segmentul economic sunt amplasate mărcile Varancha şi Livia, iar în segmentele premium şi super premium destinate horeca se află Epicentrum, Tectonic, Bacanta. “Anul acesta vom mări portofoliul cu un nou brand, Cuartz”, mai spune Gîrboiu. Ea completează că are aşteptări mari în ce priveşte evoluţia vânzărilor în Horeca, în condiţiile în care anul trecut ponderea acestora a fost uşor mai mică decât cele din retail.

    “Domeniul este ofertant şi interesant, orizonturile sunt foarte larg deschise”, conchide Livia Gîrboiu.

  • O firmă chinezească vrea Vinarte

    Lichidatorul a reevaluat stocurile de vin aflate în patrimoniul companiei şi mărcile aferente centrului de vinificaţie de la Zoreşti.  Astfel, terenul, construcţiile şi echipamentele sunt evaluate la 1,08 milioane de euro, stocurile de vin la 1,6 milioane de euro, iar valoarea mărcilor care vor fi vândute este cuprinsă între 180.000 de euro şi 770.000 de euro. Lichidatorul propune vânzarea în bloc a acestora, prin negociere directă cu un cumpărător identificat, preţul minim de pornire fiind de 3,5 milioane de euro.

    RVA a anunţat că a primit o ofertă de la firma chineză Red Gate, care are subsidiară în România societatea Chateau de Rouge. Chinezii vor să cumpere activul de la Zoreşti, împreună cu stocurile de vin şi mărcile aferente, pentru 3,63 milioane de euro. Potrivit RVA, pereţul oferit de firma din China acoperă achitarea datoriilor Vinarte.

    Producătorul de vinuri Vinarte din Capitală a cerut în toamna anului 2010 insolvenţa, în încercarea de a opri creşterea penalităţilor la o datorie pe care o avea către stat. Vinarte exploatează circa 400 de hectare de teren pe trei domenii viticole – Mehedinţi, Dealu Mare (Zoreşti) şi Sâmbureşti.  Cu afaceri de 11,5 milioane de lei în 2012, firma avea, potrivit Ministerului Finanţelor, datorii de 17 milioane de lei (3,8 milioane de euro). Firma este deţinută de mai mulţi oameni de afaceri italieni şi francezi.

  • Piata vinului s-ar putea intoarce la nivelul din 2007

    In volum, piata va atinge insa 6 mil. hectolitri de vin cu 5-10% peste media ultimilor ani. Acest lucru se datoreaza conditiilor meteo favorabile pentru viticultura si investitiilor din ultimii ani in reconversia si restructurarea plantatiilor.