Pe cuvantul meu de onoare ca voiam sa scriu despre campania
electorala, vizita FMI, evolutia cursului si, tangential, de cazul
Haissam. Si, de fapt, chiar despre asta o sa scriu, dar intr-un cu
totul alt registru. Pentru ca stiti, intr-o perioada in care lumea
pune, direct sau retoric, intrebari, cat mai multe intrebari si cat
mai mestesugite, singurul lucru in privinta caruia am avut dubii a
fost simplu: ce naiba se petrece cu noi?
Pe urma citesc in New Yorker reportajul cuiva care a vizitat o
“fabrica” de arta in China, un loc unde chinezi buni desenatori,
dar lipsiti de sclipire faceau tablouri pe banda rulanta. Eram
familiarizat cu conceptul: in Amsterdam (si sigur si in multe alte
locuri) exista galerii cu o bogata oferta de tablouri chinezesti.
Adica arta la supermarket: culoare pe panza, e adevarat, dar
culoarea pe panza insemna o vaca albastra pe fond galben, aceeasi
vaca, dar verde si pe fond albastru, vaca rosie pe mov si tot
asa….
Exista aici si bine, pentru ca preturile sunt mici, dar si rau,
pentru ca gustul public nu se mai modifica in bine, lipsesc
educatia, emotia pura. Am marsat un pic pe idee si am descoperit un
proiect al artistilor rusi Vitali Komar si Alex Melamid, intitulat
“Cele mai dorite si cele mai putin dorite picturi”; proiectul a
fost sponsorizat de Chase Manhattan si s-a desfasurat in urma cu
cativa ani. Concret, oamenii din mai multe tari au fost intrebati
ce culori, personaje, teme, scene si scenarii, modalitati de
expresie artistica prefera; cu totul 42 de intrebari care mergeau
de la “preferati unghiuri ascutite sau curbe dulci?” la nuditate
sau teme religioase. Ce a iesit e minunat! Si va recomand un
exercitiu de imaginatie, in care sa vizualizati pictura preferata a
americanilor, chinezilor sau olandezilor, daca ati vizitat locurile
acelea si credeti ca ii cunoasteti cat de cat.
Pictura preferata a americanilor il are pe George Washington drept
figura centrala, situat in mijlocul unui peisaj cu munte, copac,
lac, tanara familie in excursie si cerb cu caprioara.
La frantuji tonurile picturii preferate sunt mai viguroase si
culorile mai puternice: o juna seminuda cu doi copii goi, munte,
lac, cerb si caprioara, desigur, dar insotiti de o turma de
iezisori; vocatia agricola este completata de o tarla proaspat
cosita, pe care stau balotii de paie.
La turci: culori reci, lac, munte, copac, lipseste tanara familie,
dar sunt vizibile rezultatele eforturilor, pentru ca in tablou se
joaca o multime de copii. Islanda: munte, copac, cerbi, tanara
familie, banal, merita criza in care se zbat.La rusi muntele a
disparut, dar apa ramane si padurea este mai deasa; copiii se
joaca, iar tatal este fie taietor de lemne, fie arheolog – asta
pentru ca intr-un colt este o jiganie care aduce cu un pui de mamut
intreg, congelat. Fara cerb si caprioara. Sentimentul patriotic
izbucneste pur in pictura daneza: in spatiul dintre copac si munte
un tanar ridica drapelul national, sub privirile admirative ale
unor balerine. In China intram, desi nu ma asteptam, in zona
suprarealista: portretul lui Mao sub un copac sterp in mijlocul
unei mlastini. Lipseste miliardul de oameni, singura fiinta este o
vita, poate innamolita in smarc. Un albastru omniprezent, apasator
si trist.
In Kenya munte, copac, lac, tanara familie este intrerupta din
treburile gospodaresti de personajul Isus. Rinocerul inlocuieste,
cum v-ati asteptat, cerbul. Asa cum in Finlanda apare renul, nu
stiu daca este Rudolf, totusi. Tot aici tanara familie munceste
indarjita, astfel ca nu mai au munte, ci doua movile mai mici. Lac,
copac.
Popoare cu personalitate mi se par a fi olandezii si italienii. La
olandezi pictura favorita este abstracta, un amestec de culori
elementare, cam cum iti apare lumea dupa o doza. Detesta, in
schimb, un interior pictat in stil evident vangogh-ian, cu fructe,
pisica si fereastra. Pe fereastra se vede crucea cu Isus pe o tema
hibernala.
Nu stiu sa descriu cea mai placuta pictura italiana, o puteti gasi
la http://awp.diaart.org/km/ita/most.html. M-a dat gata, in schimb,
ce detesta italienii: un soi de reproducere a sculpturii lui David,
cu o anumita zona a trupului exacerbata; in tablou mai apar Elvis
si un personaj de desene animate, iar David tine un element ce
aminteste de crucea lui Isus.
O natie mai ciudata sunt si nemtii: copac si lac, cerb rahitic,
pisica neagra, pictor si tablou. Puternica influenta turca,
materializata prin arcade si elemente arhitecturale cu tenta
orientala.
Mai trebuie sa spun ca natiile nu agreeaza in general picturi cu
tenta abstracta, patrate colorate si altele de acelasi gen.
Toata insiruirea este, in fapt, cel mai bun raspuns la intrebarea
mea: nu se intampla nimic rau cu noi, iar oamenii sunt, in general,
aceiasi si gandesc cam la fel. Acum inlocuiti muntele cu nivelul de
trai, apa cu decenta in viata publica, cerbul cu autoritati
competente si destupate la minte si lasati tanara familie asa cum
este; obtinem o imagine mai placuta decat filmele cu Indiana Jones.
Si o tema buna pentru campania electorala.