BusinessMagazin

Tag: virusi

  • De ce suntem atât de expuşi la virusuri când lucrăm în birouri

    În întreaga lume, milioane de oameni şi-au abandonat birourile – în timp ce guvernele impun ca angajaţii să lucreze de acasă. Aceste măsuri sunt o încercare de a limita răspândirea noului coronavirus; se consideră că angajaţii sunt mai în siguranţă izolaţi în casele lor, iar părăsirea birourilor aglomerate poate încetini răspândirea Covid-19. Interzicerea activităţii în birouri nu este doar o precauţie – acestea au fost şi se află încă în topul spaţiilor care facilitează cel mai mult răspândirea virusurilor şi a bacteriilor.

    Probabil că scenariul e cunoscut de toată lumea: în fiecare sezon, o persoană va ajunge la birou şi va începe să strănute sau să tuşească – şi va transmite colegilor virusul pe care îl are.
    Cercetătorii au arătat că germenii, virusurile şi bacteriile se răspândesc uşor într-un birou. Krissi Hewitt, director de cercetare instituţională şi iniţiative strategice la Şcoala de Ştiinţe şi Matematică din Carolina de Nord, a cercetat diversitatea şi abundenţa vieţii microbilor în birouri. „Oamenii îşi petrec o mare parte din viaţa de zi cu zi între pereţii biroului, unde spaţiile comune şi interacţiunea ridicată cu suprafeţele atinse de toată lumea creşte cantitatea de microbi pe suprafeţe şi în aer”, spune ea, citată de BBC.

    Cu alte cuvinte, multe dintre zonele atinse des din biroul dvs. ar putea fi vectori pentru răspândirea virusului. Şi cu cât sunt mai mulţi colegi care le ating, cu atât este mai mare riscul de contaminare. Jonathan Sexton, cercetător la Colegiul de Sănătate Publică din cadrul Universităţii din Arizona, a descoperit că obiecte precum frigidere, mânere de sertar, mânere de robinet, uşi de ieşire şi aparate de cafea tind să aibă cele mai mari concentraţii de germeni.

    Microbii călătoresc rapid, potrivit unui studiu realizat de Societatea Americană pentru Microbiologie. Cercetătorii au plasat un eşantion de virus inofensiv pe un singur mâner sau blat într-o clădire de birouri. Prima zonă care a fost contaminată a fost sala de mese. În două-patru ore, virusul putea fi detectat pe 40% până la 60% din angajaţi, vizitatori şi obiecte atinse în mod obişnuit. O igienă slabă a angajaţilor din birouri poate agrava acest aspect: un sondaj din Marea Britanie din 2019 a arătat că doar 61% dintre angajaţii din birourile din Marea Britanie s-au spălat corect pe mâini cu apă caldă şi săpun după ce au mers la toaletă.

    Deşi suprafeţele au un grad mare de răspândire a microbilor între oameni, cel mai mare risc pentru împărştierea unui virus este prin aer. „Marele risc nu provine din clădirile de biroului, ci de la angajaţii bolnavi”, spune dr. Ali Khan, un epidemiolog şi profesor la Colegiul de Sănătate Publică UNMC de la Universitatea din Nebraska. „Dacă o persoană este bolnavă, el sau ea ar putea răspândi germenii prin tuse şi strănut, atingând suprafeţele şi contaminându-i pe ceilalţi. Chiar dacă stau în birourile individuale, închise, germenii pot fi răspândiţi şi prin picăturile care se aşază pe orice suprafaţă şi pot provoca contaminarea”. Aerul condiţionat din birouri poate contribui, de asemenea, la răspândirea microbilor. Hewitt spune că în mediile interioare, microbii circulă prin aer şi în sistemele de climatizare.

    „Întreţinerea sistemelor şi filtrarea au un impact asupra modului în care viruşii circulă prin aer, astfel încât clădirile care nu au fost amenajate corespunzător pentru a menţine circulaţia, filtrarea, umiditatea şi temperaturile adecvate pot contribui la răspândirea unor cantităţi mai mari de microorganisme care se deplasează prin sistemele de ventilaţie”, spune el.

    „Virusul nu poate apărea spontan în casa ta. Trebuie să fie adus de un om infectat, spune Khan. Asta înseamnă să aţi intraţi în contact cu cineva care este bolnav sau aţi atins o suprafaţă infectată, apoi aţi transferat-o pe suprafeţele dvs. de acasă. El adaugă că, deşi virusul e luat după ce am atins o suprafaţă contaminată cu mâinile, el va intra în organism şi ne va îmbolnăvi când ne vom atinge faţa.

    „Acest lucru este valabil şi pentru coronavirusuri, inclusiv Covid-19: chiar dacă virusul este pe mâinile tale, trebuie să-l introduci cumva în corp. De aceea este atât de important ca, indiferent dacă lucrezi într-un birou comun sau acasă, trebuie să acorzi prioritate igienizării. „Desigur, vor exista mai puţine suprafeţe contaminate în propria casă şi nu va fi niciun coleg care să le atingă. Dar dacă germenii intră în mediul dvs. pe o anumită cale, puteţi contracta virusul indiferent de acest lucru.”

    Khan, care este şi autorul The Next Pandemic, îi sfătuieşte pe oameni ca, atunci când se vor întoarce la birouri, să nu trăiască cu stresul unei noi pandemii. „Este foarte puţin probabil ca următoarea pandemie să apară dintr-un birou. Următoarea pandemie nu va apărea în birourile noastre. Va apărea din nou în natură. Birourile şi alte locuri cu o densitate mare de oameni vor fi locurile bune pentru a răspândi boala”, spune el.
    Cu toate acestea, trebuie să continuăm să ne spălăm pe mâini, indiferent de situaţie.
     

  • Atacurile financiare au crescut cu 16% în T2 2016. Viruşii troieni bancari rămân cele mai periculoase ameninţări online

    Potrivit raportului Kaspersky Lab privind evoluţia ameninţărilor IT în al doilea trimestru al anului, programele de malware financiar se dezvoltă, pe fondul colaborării dintre creatorii de malware. În acest trimestru, produsele Kaspersky Lab au blocat 1.132.031 de atacuri ale programelor de malware financiar asupra utilizatorilor, ceea ce reprezintă o creştere de 15,6%, în comparaţie cu trimestrul trecut.

    Unul din motivele acestei creşteri este colaborarea instituită între cei care au creat doi dintre cei mai periculoşi viruşi troieni bancari, Gozi şi Nymaim, colaborare ce i-a propulsat pe amândoi în topul primelor 10 programe malware bancare.

    Viruşii troieni bancari rămân cele mai periculoase ameninţări online. Aceste programe malware sunt transmise, adesea, prin site-uri compromise sau false şi e-mail-uri tip spam. Ele infectează utilizatorul imitând o pagină de banking reală, pentru a-i fura acestuia informaţiile personale – detaliile contului bancar, parolele sau detaliile cardului de plată.

    Conform statisticilor, Turcia a devenit ţara cea mai afectată de acest tip de malware: 3,45% dintre utilizatorii de produse Kaspersky Lab din această ţară s-au confruntat cu o asemenea ameninţare online în T2. Rusia este pe locul al doilea, fiind ţinta a 2,9% din ameninţările online, urmată de Brazila cu 2,6%. Este foarte posibil, însă, ca Jocurile Olimpice să propulseze Brazilia în topul ţintelor vizate de atacuri în T3.

    Principalii vinovaţi ai creşterii numărului de atacuri financiare au fost troienii bancari Gozi şi Nymaim, ai căror autori şi-au unit forţele.  Virusul Nymain a fost iniţial dezvoltat sub formă de ransomware, blocând accesul utilizatorilor la informaţiile proprii şi cerând apoi o răscumpărare pentru a le debloca. Cu toate acestea, ultima versiune a virusului include elemente de troian bancar din codul sursă al virusului Gozi, care le furnizează atacatorilor acces de la distanţă la computerele victimelor.

    Distribuţia acestui malware a beneficiat de eforturi suplimentare şi, se pare, comune, iar această colaborare a propagat virusul în topul 10 al celor mai periculoase programe de malware financiar. Gozi ocupă locul al doilea, afectând 3,8% dintre utilizatorii ale căror soluţii de securitate au detectat un malware financiar, în timp Nymaim este pe locul şase, cu 1,9%. Lista programelor de malware financiar este, în continuare, condusă de Zbot. 15,17% dintre utilizatorii afectaţi de malware financiar au fost atacaţi de acest troian.

    “Programele de malware financiar sunt în continuare active şi se dezvoltă cu rapiditate. Noii troieni bancari şi-au extins în mod semnificativ funcţionalitatea prin adăugarea de noi module, cum ar fi ransomware-ul. Dacă infractorii nu au succes în a fura datele personale ale utilizatorilor, le vor cripta şi vor cere o recompensă. Un alt exemplu îl reprezintă familia de troieni Neurevt. Acest malware a fost utilizat nu doar pentru a fura date în sisteme bancare online, dar şi pentru a distribui mesaje spam,” menţionează Denis Makrushin, Security expert la Kaspersky Lab.

  • Atacurile financiare au crescut cu 16% în T2 2016. Viruşii troieni bancari rămân cele mai periculoase ameninţări online

    Potrivit raportului Kaspersky Lab privind evoluţia ameninţărilor IT în al doilea trimestru al anului, programele de malware financiar se dezvoltă, pe fondul colaborării dintre creatorii de malware. În acest trimestru, produsele Kaspersky Lab au blocat 1.132.031 de atacuri ale programelor de malware financiar asupra utilizatorilor, ceea ce reprezintă o creştere de 15,6%, în comparaţie cu trimestrul trecut.

    Unul din motivele acestei creşteri este colaborarea instituită între cei care au creat doi dintre cei mai periculoşi viruşi troieni bancari, Gozi şi Nymaim, colaborare ce i-a propulsat pe amândoi în topul primelor 10 programe malware bancare.

    Viruşii troieni bancari rămân cele mai periculoase ameninţări online. Aceste programe malware sunt transmise, adesea, prin site-uri compromise sau false şi e-mail-uri tip spam. Ele infectează utilizatorul imitând o pagină de banking reală, pentru a-i fura acestuia informaţiile personale – detaliile contului bancar, parolele sau detaliile cardului de plată.

    Conform statisticilor, Turcia a devenit ţara cea mai afectată de acest tip de malware: 3,45% dintre utilizatorii de produse Kaspersky Lab din această ţară s-au confruntat cu o asemenea ameninţare online în T2. Rusia este pe locul al doilea, fiind ţinta a 2,9% din ameninţările online, urmată de Brazila cu 2,6%. Este foarte posibil, însă, ca Jocurile Olimpice să propulseze Brazilia în topul ţintelor vizate de atacuri în T3.

    Principalii vinovaţi ai creşterii numărului de atacuri financiare au fost troienii bancari Gozi şi Nymaim, ai căror autori şi-au unit forţele.  Virusul Nymain a fost iniţial dezvoltat sub formă de ransomware, blocând accesul utilizatorilor la informaţiile proprii şi cerând apoi o răscumpărare pentru a le debloca. Cu toate acestea, ultima versiune a virusului include elemente de troian bancar din codul sursă al virusului Gozi, care le furnizează atacatorilor acces de la distanţă la computerele victimelor.

    Distribuţia acestui malware a beneficiat de eforturi suplimentare şi, se pare, comune, iar această colaborare a propagat virusul în topul 10 al celor mai periculoase programe de malware financiar. Gozi ocupă locul al doilea, afectând 3,8% dintre utilizatorii ale căror soluţii de securitate au detectat un malware financiar, în timp Nymaim este pe locul şase, cu 1,9%. Lista programelor de malware financiar este, în continuare, condusă de Zbot. 15,17% dintre utilizatorii afectaţi de malware financiar au fost atacaţi de acest troian.

    “Programele de malware financiar sunt în continuare active şi se dezvoltă cu rapiditate. Noii troieni bancari şi-au extins în mod semnificativ funcţionalitatea prin adăugarea de noi module, cum ar fi ransomware-ul. Dacă infractorii nu au succes în a fura datele personale ale utilizatorilor, le vor cripta şi vor cere o recompensă. Un alt exemplu îl reprezintă familia de troieni Neurevt. Acest malware a fost utilizat nu doar pentru a fura date în sisteme bancare online, dar şi pentru a distribui mesaje spam,” menţionează Denis Makrushin, Security expert la Kaspersky Lab.

  • Cât plătesc românii ca să-şi recupereze datele blocate de hackeri

    48% dintre românii victime ale clasei de viruşi ransomware au plătit pentru a-şi recupera datele personale de pe terminalul blocat de cea mai prolifică ameninţare a momentului, arată un studiu realizat de iSense Solutions, la comanda companiei româneşti de securitate informatică ce are activitate la nivel global Bitdefender.

    Astfel, probabilitatea ca hackerii să facă bani de pe urma acestui tip de software periculos este foarte ridicată, în condiţiile în care 52% dintre utilizatorii de internet spun că sunt dispuşi să  achite o sumă de bani în eventualitatea unei infectări şi a pierderii accesului la informaţii. Datele Bitdefender arată că mai bine de jumătate dintre fişierele malware care se adresează utilizatorilor din România conţin unele forme ale clasei de viruşi ransomware: preponderent Cryptowall, CryptoLocker şi alte variante.

    Ameninţările cibernetice de tip ransomware, care vizează atât consumatori individuali, cât şi companii, au făcut de 20 de ori mai multe victime la nivel mondial în ultimul an faţă de anul precedent prin blocarea dispozitivelor şi solicitarea de recompense şi au depăşit, în premieră, nivelul de 1.000.000 de mostre unice de viruşi. Utilizatorii sistemelor de operare Windows, Android, Linux şi, în viitor, Mac OS riscă să li se blocheze dispozitivele mobile şi conţinutul acestora de către un virus de tip ransomware, care solicită o răscumpărare cu o valoare medie cuprinsă între 100 şi 500 de dolari pentru deblocarea terminalelor criptate, prin furnizarea codului de decriptare corespunzător.

    Potrivit studiului realizat de Bitdefender, românii spun că ar plăti în primul rând pentru programele software din computer, urmate de documentele de serviciu şi de fotografiile personale. Suma medie pe care ar fi dispuşi să o plătească este de 550 de lei. Studiul mai arată că un sfert dintre respondenţi nu ştiu sau nu au auzit de ransomware, iar 3% îl asociază cu alte produse sau servicii (automobile, branduri de cosmetice, nume de oraşe, etc.). Totuşi şapte din zece români chestionaţi au asociat denumirea ransomware cu un virus informatic cu caracter general, în timp ce mai puţin de jumătate (47%) l-au definit în mod corect drept „un virus care împiedică sau limitează accesului la datele de pe computer”.

    Principalele surse de infectare a terminalelor cu viruşii de tip ransomware sunt paginile de internet compromise, e-mail-urile primite şi fişierele provenite din surse îndoielnice, conform opiniilor celor chestionaţi. În plus, 71% dintre români au perceput ransomware drept o ameninţare constantă pe durata anului calendaristic, independentă de evenimente precum Black Friday, sărbătorile de iarnă, Paştele sau Ziua Îndrăgostiţilor.

    Specialiştii Bitdefender anticipează că versiunile din 2016 ale ransomware nu se vor mai limita doar la criptarea fişierelor şi la solicitarea de recompensă, ci vor trece la şantajul utilizatorilor şi ameninţarea lor cu publicarea fotografiilor sau documentelor pe Internet, dacă recompensa nu este plătită. Astfel, deşi victimele vor putea să recupereze gratuit datele criptate de pe Internet, acestea vor putea fi accesate şi de către terţi, cauzând importante prejudicii de imagine.

    Studiul iSense Solutions a fost realizat la comanda Bitdefender în România, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Germania, Franţa şi Danemarca, în cursul lunii noiembrie 2015, pe un eşantion reprezentativ de 1.906 respondenţi la nivel de vârstă, sex şi regiune în pieţele vizate. Marja de eroare pentru studiul de pe piaţa locală este de ±6,88% la un nivel de încredere de 95%.

     

     

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Omul modificat genetic ar putea deveni realitate în următorii doi ani

    Editas Medicine plănuieşte să înceapă testările pe oameni pentru a modifica ADN-UL şi astfel ar putea vindeca orbirea infantilă moştenită, potrivit The Telegraph.

    Oamenii cu ADN-ul modificat genetic ar putea deveni o realitate în următorii doi ani după ce o companie biotech a anunţat planurile de a începe testările unei tehnici inovatoare.

    Editas Medicine plănuieşte să devină primul laborator din lume care să “editeze” ADN-ul pacienţilor care suferă de o boală genetică, în cazul de faţă amauroza congenitala Leber, o orbire infantila mostenita, cauzata de o anomalie a unei singure gene. Oamenii de ştiinţă de la Editas cred că pot repara această anomalie prin intermediul tehnicii Crispr. Katrine Bosley, şeful executiv al Editas Medicine, a declarat în timpul unei conferinţe de presă că speră ca firma să înceapă testele pe pacienţi orbi în 2017.

    Ar fi pentru prima dată când această tehnică ar fi folosită pe oameni. În momentul de faţă, editarea genetică este interzisă în Statele Unite, aşa că Editas Medicine ar avea nevoie de permisiune specială pentru teste.

    Această nouă tehnică este împrumutată de la bacterii. Bacteriile au în ADN-ul lor o serie de cod genetic ce aparţine viruşilor, astfel bacteriile pot recunoaşte momentul când viruşii se aproprie. Când bacteriile detectează viruşii, acestea elimină o enzimă care atacă viruşii. Oamenii de ştiinţă se folosesc de acest mecanism pentru a îndepărta zonele mutate din ADN.

    Potrivit MIT Technology Review, pacienţiilor Editas o să le fie injectate în ochii “supe de viruşi”, complexului de enzime CRISPR/Cas9, care duce la formarea de noi legături şi la desfacerea altora, în cadrul ADN-ului, în anumite regiuni cromozomiale. Enzimele pot fi programate să ţintească o anumită genă problematică, ce este astfel înlocuită sau reparată cu ajutorul unei alte molecule, introdusă simultan cu enzimele.

    Dacă tratamentul este un succes, aceeaşi tehnică ar putea fi folosit pentru oamenii care suferă de alte boli genetice precum boala Huntingon. 

    Tot anul aceasta, cercetătorii chinezi au modificat, în premieră mondială, genomul unor embrioni umani. Potrivit articolului din Protein & Cell, savanţii chinezi conduşi de Junjiu Huang, cercetător în domeniul genetic la Universitatea Sun Yat-sen din Guangzhou, au încercat să prevină îngrijorările de ordin etic utilizând embrioni “non-viabili”, care nu pot duce la naşterea unei persoane. Embrionii au fost obţinuţi de la clinici chineze de fertilitate. Savanţii au încercat să modifice gena responsabilă pentru talasemie (β-thalassaemia), o maladie a sângelui, potenţial mortală, folosind o tehnică de modificare genetică numită CRISPR/Cas9. Oamenii de ştiinţă au spus că rezultatele au indicat prezenţa unor obstacole majore în calea utilizării metodei în aplicaţii medicale.

  • Bitdefender lansează noua versiune a suitei de produse

    Producătorul global de soluţii de securitate IT Bitdefender a lansat Bitdefender 2016, suita de soluţii destinată consumatorilor casnici, care aduce în prim-plan o tehnologie inovativă capabilă să ofere dublă protecţie datelor personale ale utilizatorilor împotriva temuţilor viruşi de tip ransomware.

    Tehnologiile Anti-Ransomware dezvoltate de specialiştii în securitate ai Bitdefender permit ca cele mai sensibile date ale utilizatorilor să fie ferite în totalitate de criptarea de către viruşii de tip ransomware. Acest tip de ameninţare a făcut de 50 de ori mai multe victime la nivel mondial în ultimul an faţă de anul precedent prin blocarea dispozitivelor şi solicitarea de recompense.

    Pentru a detecta şi bloca tipurile de viruşi ransomware, Bitdefender interzice aplicaţiilor de origine incertă să şteargă sau să modifice documente, imagini sau videoclipuri stocate în directoarele populare, precum My Documents, My Pictures sau My Videos. Dubla protecţie asigurată de Ransomware Behavioral Detection (RBD) analizează activitatea tuturor aplicaţiilor pentru a detecta comportamente similare clasei de viruşi ransomware şi pentru a bloca orice aplicaţie care încearcă să cripteze date de pe terminalul utilizatorului.

    Progresele tehnologiilor Bitdefender în materie de inteligenţă artificială permit procesarea în milisecunde a unor cantităţi enorme de date venite de pe întreg mapamondul şi neutralizarea ameninţărilor înainte ca acestea să se răspândească. Noul Firewall oferă o performanţă îmbunătăţită în localizarea cu precizie a atacurilor, prin filtrarea întregului trafic de la şi către dispozitiv, inclusiv cel al reţelei Wi-Fi.

    Bitdefender este o companie de securitate informatică cu activitate la nivel global, care livrează soluţii de securitate în peste 100 de ţări.

  • Online nu eşti niciodată singur

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Alcatel-Lucent: contaminarea terminalelor mobile cu viruşi via PC şi programe de tip adware a crescut semnificativ în prima jumătate a anului

    Numărul de ameninţări informatice pe reţelele mobile conectate la PC-uri sau laptop-uri a crescut semnificativ în primele şase luni din 2015, potrivit celui mai recent raport de malware pe mobil publicat de Alcatel-Lucent (Euronext Paris şi NYSE:ALU).

    Analiza relevă şi creşterea la fel de mare a numărului de aplicaţii de tip spyphone detectate pe dispozitivele cu sisteme de operare Android sau iOS.

    Raportul de malware Motive® Security Labs pentru prima jumătate a anului 2015 analizează tendinţe şi statistici în materie de contaminare cu viruşi a dispozitivelor conectate la reţele mobile şi fixe. Datele au fost colectate de pe reţelele care utilizează tehnologia Motive Security Guardian de detectare a ameninţărilor informatice, instalată pe mai mult de 100 de milioane de dispozitive.

    Alcatel-Lucent estimează că 80% dintre viruşii care au afectat reţelele mobile în prima jumătate a anului 2015 au provenit de pe PC-uri şi laptop-uri cu sistem de operare Windows. Procentajul s-a schimbat considerabil în ultimii doi ani, când sursele de contaminare a reţelelor mobile erau împărţite în mod egal între dispozitivele cu Windows şi Android.

    PC-urile şi laptopurile sunt ţintele preferate ale hackerilor, care găsesc mereu metode noi de a profita de vulnerabilităţile sistemului de operare Windows. Astfel a crescut şi numărul de viruşi prezenţi pe smartphone-uri. Telefoanele mobile au devenit principala cale de acces pe Internet.

    Una dintre concluziile raportului este şi faptul că infractorii cibernetici profită rapid de oportunităţile unice oferite de terminalele mobile pentru a răspândi viruşii. În fapt, 10 din 25 dintre cele mai răspândite ameninţări pe smartphone-uri sunt distribuite prin intermediul jocurilor şi a aplicaţiilor gratuite.

    Aplicaţiile performante permit monitorizarea de la distanţă a acţiunilor întreprinse de proprietarii telefonului, supraveghează apelurile, SMS-urile, emailul şi navigarea pe Internet a utilizatorului. În timp ce aplicaţia poate fi utilizată în scopuri legitime, precum supravegherea parentală a dispozitivelor copiilor,  poate fi folosită şi în scopuri ilegitime.

    Şi numărul de viruşi transmişi prin intermediul reclamelor este în creştere în 2015. Astfel de viruşi sunt nefavorabili pentru smartphone-uri. Motive a identificat recent BetterSurf, un virus creat pentru Windows, dar care se transmite prin jocuri şi aplicaţii gratuite. Odată instalat, utilizatorii de Internet Explorer, Firefox şi Chrome vor observa un plug-in care trimite pop-uri deranjante pe paginile web. Deşi pare banal, publicitatea transmisă în acest mod este foarte periculoasă pentru un sistem de operare. Sunt de multe ori modalităţi de phishing care instalează alţi viruşi sau au o activitate frauduloasă.