BusinessMagazin

Tag: vioara

  • Din seria românilor care fac cinste ţării: Alexandra Gromic, violonista care reinventează operele marilor compozitori ai lumii

    A considerat că vioara o defineşte atât de bine, încât a ales să se iden­tifice cu acest instrument. De aceea, publicul o cunoaşte ca pe Alexandra Violin şi, oricât de clişeic ar suna, când îi auzi numele, chiar nu mai e nevoie de nicio altă prezentare, pentru că numele ei de scenă este în sine o carte de vizită.

    Primele acorduri la vioară le-a făcut cu ochii în lacrimi, îşi aminteşte şi acum. Mama ei, profesoară de fizică, era prietenă cu cel care avea să devină primul ei profesor de vioară. A vrut să facă o încercare, să vadă dacă Alexandra, la cei şapte ani de atunci, are aplecare către acest instrument.

    „Mi se părea că mă forţează, aşa că am început să plâng, dar am continuat să încerc să cânt. Deşi am plâns continuu, concluzia a fost că am ureche muzicală“, spune Alexandra, amuzată acum.

    Zece ani mai târziu, în clasa a XI-a, pe vremea când urma cursurile Colegiului Naţional de Muzică George Enescu din Bucureşti, a început să cânte în trupa Amadeus, un cvartet instrumental format iniţial din patru fete care cântau la vioară, violoncel şi pian.

    Alexandra acumulase deja experienţă cântând în orchestre şi în alte cvartete, aşa că Amadeus a fost pentru ea doar o nouă provocare. De treisprezece ani. În 2014, a plecat din Amadeus şi a căutat să se reinventeze singură. „Am ocazia să cânt la evenimente inedite, cum este Dinner in the sky (eveniment la care musafirii sunt invitaţi să ia cina la 50 de metri înălţime – n. red.) sau Dîner en Blanc, a cărui primă ediţie a avut loc anul acesta. Au participat 500 de oameni, toţi îmbrăcaţi în alb, iar eu am deschis evenimentul“, povesteşte Alexandra Gromic.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Artă din beţe de chibrit: Vioară şi ceas care funcţionează, dar şi replica bisericii din Şanţ

    „64.000 de beţe de chibrit sunt necesare pentru construirea unei replici în miniatură a bisericii din Şanţ, 12.000 de beţe de chibrit încap într-o vioară şi de 8.000 de beţe de chibrit e nevoie pentru amenajarea unui ceas, care funcţionează perfect”, povestit corespondentului MEDIAFAX, cu mare drag pentru munca sa extrem de migăloasă, Gelu Sabo, un artist de 51 de ani din comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.

    Bistriţeanul din comuna Şanţ realizează din beţe de chibrit adevărate opere de artă. Bărbatul provine dintr-o familie de artişti însă viaţa grea, de la ţară, i-a determinat pe fraţii săi să renunţe le artă iar acum el este singurul care nu renunţă la pasiunea sa de a creea adevărate opere din beţe de chibrit, deşi munca extrem de migăloasă nu îi aduce bani nici pentru a supravieţui de la o zi la alta.

    “Am terminat zece clase la Şanţ apoi am mers la Şcoala de Arte de la Bistriţa unde am făcut doi ani de cursuri. Profesorii mi-au spus că am moştenit arata din familie şi aşa este. Şi fraţii mei erau pasionaţi de artă, noi avem rădăcini săseşti şi ungureşti, dar ei au renunţat, doar eu mă mai ocup de artă”, povesteşte Gelu Sabo.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noutăţile Hi-tech în industria muzicală: un pian digital şi o vioară electrică

    Instrumentele muzicale din sălile de concerte din ziua de azi arată cam la fel ca atunci când au fost create cu multă vreme în urmă, dar acest lucru este pe cale să schimbe, graţie unor firme care încearcă să aplice ultimele noutăţi high-tech la domeniul muzical. O astfel de firmă este 3Dvarius, scrie The Telegraph, care tocmai a obţinut finanţarea necesară prin platforma de crowdfunding Kickstarter pentru a produce o vioară complet funcţională electrică cu ajutorul unei imprimante 3D pornind de la o vioară Stradivarius.

    O altă firmă, Whaletone, a lansat un model de pian digital, Grand Hybrid, al cărui preţ porneşte de la 98.000 de euro. Grand Hybrid este prevăzut cu difuzoare, inclusiv subwoofer, permite utilizatorilor să aleagă dintr-o gamă de opţiuni de sunet grupate în trei categorii principale, poate cânta precum pianele din anii ’60 – ’80 şi poate reda interpretări ale unor pianişti celebri sau compoziţiile posesorului. 

  • Ce venituri generează violonistul André Rieu

    André Rieu este cel mai de succes violonist din lume şi cel mai bine vândut muzician clasic din toate timpurile. El câştigă peste 40 de milioane de dolari şi este plasat în topul Billboard între primii 10 cei mai bogaţi cântăreţi din lume. A vândut până în prezent peste 40 de milioane de albume şi DVD-uri în întreaga lume.

    În fiecare an, André şi Johann Strauss Orchestra susţin aproximativ 100 de concerte peste tot în lume, în faţa a peste 1 milion de oameni. Orchestra alături de care concertează este considerată în prezent cea mai mare ochestră privată la nivel international. În plus, membrii orchestrei sale provin din zece ţări.

    Rieu deţine compania “André Rieu Productions” şi are 120 de angajaţi care lucrează pentru el în mod constant la care se adaugă în turnee 100 de colaboratori.  Rieu are un studio propriu de înregistrare, agenţie de turism, o grădiniţă pentru copiii membrilor orchestrei, propriile autobuze şi un atelier, unde se fac costumele pentru concertele sale. Rieu şi orchestra calatoresc cu o echipa întreagă de bucătari, medici şi antrenori de fitness.

    André Rieu va concerta în Piaţa Constituţiei  de pe 6 iunie până pe 14 iunie, de la orele 20.30. Pentru primul concert al artistului peste 12.500 de bilete s-au epuizat în trei ore de la scoaterea la vânzare. Biletele au fost puse în vânzare în ianuarie 2015. Iniţial au fost anunţate patru concerte, iar pentru că biletele s-au vândut repede, s-a programat un concert şi pentru data de 6 iunie 2015.

    André Rieu s-a născut în 1949 la Maastricht, Olanda, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, André Rieu Sr. a fost dirijor al Orchestrei Simfonice Limburg şi al Operei din Leipzig, l-a încurajat să ia lecţii de vioară la vârsta de 5 ani. A continuat să studieze vioara la Conservatorul din Liege (1967) şi la Conservatorul din Maastricht (1973), iar în 1974, Rieu s-a mutat la Conservatorul Regal din Bruxelles. André Rieu a înfiinţat propria orchestră, Orchestra de Salon Maastricht, în 1978, iar nouă ani mai târziu dirija primele repetiţii ale Johann Strauss Orchestra.André Rieu cântă pe o vioară Stradivarius fabricată în 1667.  Lansarea sa internaţională a venit în 1994 cu CD-ul “Strauss & Co”. De atunci, a primit mai mult de 400 de discuri de Platin şi 171 de Gold Awards.

     

     

     

     

     

  • Vioara lui George Enescu pleacă în turneu, în Bucureşti, Braşov şi satele României

    Pentru al treilea an consecutiv, vioara Guarneri del Gesu, ce i-a aparţinut lui George Enescu, va părăsi Muzeul Naţional “George Enescu” – în patrimoniul căruia se află – şi va pleca la drum din Bucureşti, prin satele României, Braşov şi din nou la Bucureşti într-un recital de gală ce va avea loc la Sala Radio.

    Turneul este organizat de Radio România, prin Centrul Cultural Media, împreună cu Asociaţia Culturală Accendo.

    Pentru prima dată în acest an, vioara lui Enescu va răsuna în parcurile bucureştene – pe 27 septembrie, de la ora 12.00, în Foişorul din parcul Herăstrău, şi pe 28 septembrie, de la ora 12.00, în Foişorul din parcul Cişmigiu. Cele două recitaluri sunt susţinute de ARCUB şi Primăria Municipiului Bucureşti.

    Violonistul Gabriel Croitoru şi-a propus, aşa cum a făcut şi marele compozitor român, să ajungă în cât mai multe locuri din România. Elevii de la sate au fost cel mai aproape de spiritul turneului. “Erau extrem de plăcut impresionaţi. Am făcut un fel de lecţii deschise. Le-am explicat: uite cum arată un pian, cum arată o vioară. Unii auziseră de instrumentele respective, alţii nu. În orice caz, eu cred că am atras multă lume de partea noastră şi dacă numai cinci la sută vor reveni într-o sală de concert şi tot este un câştig. Eu şi Horia suntem nişte mesageri ai muzicii clasice care doresc să mai deschidă o cale către sufletul oamenilor şi cred că am reuşit”, a declarat Gabriel Croitoru.

    În acest turneu, Gabriel Croitoru şi Horia Mihail au invitat alături de ei patru tineri talentaţi, elevi ai liceelor de muzică din ţară: pianistul Radu Prisada va cânta la Greci, în judeţul Tulcea, violonistul Mihail Ciprian Reuţ din Suceava va cânta alături de Gabriel Croitoru la Tescani, în judeţul Bacău, la Gura Râului, în judeţul Sibiu, va urca pe scenă violonista Maria Marica din Cluj, iar la Slătioara, în judeţul Vâlcea, a fost invitat violonistul Mircea Dumitrescu. Toţi cei trei elevi violonişti sunt invitaţi la Sala Radio, la recitalul de gală, din 15 octombrie, de la ora 19.00, ce va marca încheierea turneului.

    Programul cuprinde lucrări de Tartini-Kreisler, Ion Scărlătescu, George Enescu, Antonín Dvorak, Camille Saint-Saens. La finalul turneului, la Sala Patria din Braşov şi la Sala Radio din Bucureşti, cei doi muzicieni vor interpreta trei sonate de W.A. Mozart, L. V. Beethoven şi Guillaume Lekeu, programul fiind acelaşi cu cel al recitalului de la Ateneul Român, din 1919, susţinut de George Enescu şi Alfred Alessandrescu.

    Itinerariul turneului Vioara lui Enescu 2014 poate fi consultat pe www.vioaraluienescu.ro, www.radioromaniacultural.ro şi www.radioromaniamuzical.ro.

  • O vioară Stradivarius estimată la 10 milioane de dolari, scoasă la licitaţie

    Dacă această vioară, realizată în 1731, denumită “The Kreutzer” după numele violonistului concertist francez Rodolphe Kreutzer, care a deţinut-o pentru o vreme, va atinge valoarea superioară a intervalului de preţ la care a fost estimată, va deveni unul dintre cele mai scumpe instrumente muzicale vândute vreodată la licitaţie.

    Instrumentul reprezintă unul dintre loturile far din colecţia de bunuri care au aparţinut excentricei milionare Huguette Clark, care, deşi a deţinut numeroase apartamente şi blocuri de locuinţe în Manhattan, a ales să îşi petreacă ultimele decenii din viaţă într-un spital din New York, unde a şi murit, în 2011, la vârsta de 104 ani.

    După moartea ei, vioara a fost descoperită într-un dulap, unde a rămas uitată timp de peste 25 de ani.

    Cel mai mare preţ plătit pentru o vioară Stradivarius până în prezent este de 16 milioane de dolari. Una dintre puţinele viole realizate de artizanul italian Antonio Stradivari, în 1719, care va fi vândută de casa Sotheby’s într-o licitaţie sigilată în iunie a fost evaluată la 45 milioane de dolari.

    “Kreutzer a deţinut această vioară Stradivarius şi a cântat la ea din 1795 până la moartea sa în 1831”, afirmă casa Christie’s.

    Instrumentul a reprezentat un cadou făcut de părinţii lui Huguette Clark, magnatul din industria cuprului şi politicianul american William A. Clark şi soţia sa Anna, pe vremea când Huguette era adolescentă.

    Vioara va fi vândută într-o licitaţie care va debuta pe 6 iunie şi se va încheia pe 18 iunie, la New York, pentru a coincide cu punerea în vânzare a peste 350 de loturi care au aparţinut milionarei Huguette Clark.

  • George Clooney de România – cum arată viaţa unui navetist cu avionul

    ADRIAN IONESCU FACE PARTE DINTR-UN CLUB SELECT DE TINERI MANAGERI ROMÂNI AFLAŢI ÎNTR-O POZIŢIE DE TOP ÎN CADRUL UNEI MULTINAŢIONALE CU OPERAŢIUNI GLOBALE. Pentru el fotoliul de la Barilla este şi primul cu responsabilităţi regionale, după ce anterior a fost în România “mâna” din spatele brandurilor Fa ale germanilor de la Henkel sau cel care avea în sertar 50 de branduri ale retailerului de piese auto Augsburg. Aventura lui Adrian Ionescu în lumea marketingului corporate a început în urmă cu opt ani, atunci când era student în ultimul an la ASE Bucureşti. Atunci a intrat în piaţă în cadrul Amphitrion, un organizator de evenimente. “Am fost atunci cei care l-au adus pe Edvin Marton la Bucureşti, celebrul artist care cântă la o vioară de 4 milioane de dolari.”

    A RĂMAS APROAPE PATRU ANI ÎN POZIŢIA DE MARKETING AND SALES MANAGER AL ORGANIZATORULUI DE EVENIMENTE PENTRU CA ÎN 2007 SĂ AJUNGĂ ÎN CURTEA HENKEL, companie care i-a dat pe mână un portofoliu de cinci branduri de produse cosmetice şi de îngrijire, printre care şi Fa. În această perioadă Adrian Ionescu a văzut pentru prima dată cum este să fii navetist cu avionul. În anii de la Henkel a zburat la sfârşit de săptămână către Timişoara, acolo unde studia pentru a-şi pune pe cartea de vizită titlul de doctor în economie cu o temă despre inovaţie în business.

    “Am plecat la Timişoara după un fost profesor de la ASE. Munceam şi zburam la sfârşit de săptămână ca să fac lucrarea. A fost o cercetare pe 1.000 de companii.” Cu timpul împărţit între lucrarea de doctorat şi marketingul de la Henkel, Ionescu a reuşit totuşi să promoveze treptat în organigramă, iar trei ani mai târziu avea pe masă propunerea unei prime şanse la o experienţă internaţională de business: relocarea în biroul din Viena. A refuzat şi a decis să facă un pas în lateral, explică acum Adrian Ionescu. În căutarea unei noi motivaţii, a schimbat compania şi a ajuns să conducă o echipă de cinci oameni din biroul de marketing al retailerului de piese auto Augsburg. El spune că pe radarul său de oportunităţi nu era industria alimentară, dar oferta venită din partea producătorului italian de paste Barilla nu a putut fi ignorată. “Nu doream neapărat să îmi schimb poziţia, dar a venit această ofertă prin intermediul unei firme de recrutare.

    M-am potrivit pe ce căutau ei, adică un manager cu profil antreprenorial, care se potriveşte în pieţele unde tipologiile de consum sunt mai greu de anticipat.”Ionescu mai spune că astfel de pieţe sunt România, Cehia, Ungaria sau Slovenia, economii unde acum este responsabil de marketingul Barilla, un business de 4,5 miliarde de euro la nivel mondial.”Aceste pieţe sunt unele cu particularităţi, iar managerul de aici trebuie să ştie foarte bine piaţa.” Unul dintre motivele pentru care Adrian Ionescu a ajuns în organigrama Barilla este şi acela că România este un punct strategic pentru companie în Europa de Est, având în vedere că piaţa locală este şi cea mai mare din regiune pentru producătorul de paste. Aici ei au vândut anul trecut de 5 milioane de euro, mai bine de două treimi din business fiind acoperit de vânzările de paste, iar restul de sosuri şi de alte specialităţi de panificaţie.

    NU TOATE ACESTEA, italienii adoptă în această regiune o politică a paşilor mărunţi, astfel că Adrian Ionescu are de gestionat în România un business care reprezintă 10-12% dintr-o piaţă a pastelor făinoase de aproximativ 50 milioane de euro. Deşi în urmă cu un an, atunci când Barilla şi-a deschis biroul de la Bucureşti, Adrian Ionescu nu ştia mare lucru despre marketingul din industria de morărit şi panficaţie, el spune că a recuperat rapid terenul.
    Pe piaţa locală, marketingul italienilor de la Barilla, companie prezentă pe rafturile magazinelor din România doar prin importuri, concurează direct cu businessuri care şi-au construit mărci cu rezonanţă neaoşă, cu toate că în unele cazuri în spatele acestor companii stă tot capitalul străin. Astfel, produsele italienilor stau pe aceleaşi rafturi cu cele ale Pambac Bacău, Băneasa Bucureşti sau Pangram Reşiţa. “În România avem patru branduri, iar eu sunt responsabil de tot mixul de marketing, produs, preţ, distribuţie şi încerc să identific şi oportunităţi.”

    MISIUNEA LUI ADRIAN IONESCU ÎN ROMÂNIA ESTE UNA “INGRATĂ” PENTRU CĂ INDUSTRIA DE PANIFICAŢIE ESTE UNA DINTRE CELE MAI “NEGRE” DIN ECONOMIE, iar la nivel local micii producători fac legea. Totuşi, grosul evaziunii se face pe segmentul pâinii, iar piaţa pastelor este mai ferită de impactul vânzărilor la negru. “90-95% din vânzările noastre vin din retailul modern. Impactul evaziunii fiscale l-am simţit mai ales pe partea de hoteluri şi restaurante”, explică Ionescu.
    După patru poziţii în departamente de marketing ale unor companii diferite în ultimii opt ani, Adrian Ionescu spune că nu îşi face momentan planuri de plecare de la Barilla, un job în care strategia şi marketingul se împart cu drumurile către Praga, Budapesta sau Ljubljana.

  • Licitatie pentru o vioara de 10 milioane de dolari

    Vioara, construita in anul 1721, este denumita Lady Blunt, dupa
    numele uneia dintre proprietari – Lady Anne Blunt, nepoata poetului
    Byron. Acum, instrumentul apartine Nippon Music Foundation, iar
    banii incasati din vanzare vor fi folositi pentru sprijinirea
    eforturilor de refacere a Japoniei dupa recentele dezastre
    naturale.

    Pretiosul instrument, cumparat pentru suma de 10 milioane de dolari
    in 2008, este considerat cel mai bine pastrat dintre toate viorile
    Stradivarius scoase la licitatie in ultima suta de ani.

    Precedentul record de pret obtinut de o vioara la o licitatie ii
    apartine tot unei viori Stradivarius, care s-a vandut la casa
    Tarisio pentru 3,6 milioane de euro.