“Elitismul trebuie evitat. Nu cred ca e normal sa existe o casta
care sa fie izolata, sa fie o insula intr-un ocean de nenorocire.
Elitismul trebuie sa existe impreuna cu ceea ce-l emana. (…)
Elitismul trebuie sa fie democrat si a face parte din elita
inseamna ca faci parte dintr-un popor si ca tot ceea ce faci este
pentru poporul respectiv.”
Sunt numai cateva din ideile care circula in societate in
legatura cu o clasa usor de definit, dar greu de identificat. Care
sunt tiparele In care aceasta elita se croieste?
La un moment dat in 2008, o delegatie formata din reprezentantii
unui partid politic a venit la actorul Mircea Diaconu, in biroul
directorial de la Teatrul Nottara. Delegatia era din Campulung si
i-a solicitat actorului sa candideze in numele partidului lor
pentru un loc in Senatul Romaniei. Diaconu a zis intai “nu”; pe
urma, pentru a scapa de insistente, le-a cerut un timp de gandire
pana a doua zi.
“Bun asa”, au spus cei din delegatie si au plecat. Diaconu a
coborat in sala mare a teatrului, unde (ironie!) actorii repetau
“Titanic Vals”. “Intelegeti?”, intreaba zambind Diaconu. “Eu cu
alegerile, despre alegeri, Spirache Necsulescu din Campulung, eu
din Campulung…” Si a doua zi le-a spus cinstit celor din
delegatie ca le accepta propunerea, dar ca la va cere oamenilor din
Campulung sa nu-l aleaga, la fel ca Spirache, eroul piesei de
teatru. Ceea ce a si facut la singura emisiune electorala la care a
participat la un post TV local. Pe urma Diaconu a plecat sa faca un
film. Ceva mai tarziu a aflat ca a devenit senator.
Mircea Diaconu a trecut, astfel, 
printr-un amestec de ironie a
sortii, incapatanare campulungmusceleana si abordare nonconformista
din zona elitista a culturii spre ceea ce putem numi, in lipsa
altor optiuni, mai potrivite, elita politica a tarii.
Un an mai tarziu dupa alegerea lui Diaconu in Senat, Elena
Basescu, fiica presedintelui Basescu, era votata de peste 200.000
de oameni sa reprezinte Romania in Parlamentul European. Iar la
inceputul acestui an, un tanar definit de premierul Emil Boc drept
“simbol al tinerei generatii” le cerea votul cetatenilor din
sectorul 1 pentru un loc in Parlament. Cetatenii s-au dovedit
reticenti, este adevarat, la oferta lui Honorius Prigoana, dar
trebuie sa fim realisti si sa admitem ca parcursul fiului lui
Silviu Prigoana catre o functie corespunzatoare ambitiilor lui este
numai o chestiune de timp.
Noua elita
Ne place sau nu, ascensiunea Elenei Basescu si a lui Honorius
Prigoana spre top poate fi interpretata ca un semnal al noii elite
care se pregateste pentru Romania. In aceasta noua clasa dominanta
isi gasesc locul reprezentanti ai tuturor generatiilor cu
semnificatie sau fara, adica cei nascuti in perioada roz a
comunismului romanesc (pana prin anii ’60), apoi bine cunoscutii
“decretei” sau Y – generatia “internet”. Pe unii ii numim elita cu
derogare de la definitiile uzuale, dar, probabil, definitiile vor
trebui schimbate, adaptate vremurilor de acum si viitoare.