Tag: viaţă de manager

  • Aveţi probleme cu delegarea sarcinilor?

    Atunci când sunt întrebaţi care au fost cele mai mari greşeli pe care le-au făcut la începutul carierei, aproape că nu există manager care să nu admită faptul că lipsa delegării a fost una dintre acestea.

    „Mi-am dat seama că vreau să rezolv singur toate sarcinile şi ajungeam să muncesc până noaptea la 2 – 3, iar adesea trimiteam mailuri şi în weekend. Nu credeam că ceilalţi pot face lucrurile la fel de bine ca mine, însă încet-încet mi-am dat seama că nu o să reuşesc să duc mai departe businessul dacă o ţin în ritmul acesta şi am început să deleg. A fost cea mai înţeleaptă decizie de până acum“, spune un tânăr manager care deţine o companie cu activităţi în domeniul IT.

    Lipsa de delegare este o problemă care poate afecta mediul de lucru nu doar în rândul celor care sunt supraîncărcaţi (pentru că nu au încredere în abilităţile colegilor sau ale subalternilor), ci şi în rândul celor care au un grad scăzut de încărcare al activităţii de la locul de muncă.

    „Fără delegare, nu ai timp să te ocupi de strategie, ceea ce trebuie să facă un manager, în principal. Te pierzi în lucruri mărunte, care îţi ocupă tot timpul. Şi sunt manageri care nu au încredere în oameni, nu vor deloc să lase lucrurile din mână, iar acest lucru mi se pare un semn de nesiguranţă şi neîncredere în propri­ile forţe. Am lucrat cu astfel de oameni şi e foarte greu. Se chinuie pe ei şi îi chinuie şi pe alţii. Neîncrederea e obositoare, şi chiar dacă se pot găsi justificări (episoade din trecut în care încrederea a fost înşelată) este neproductivă“, spune Mihai, manager într-o bancă locală.

    Astfel, dacă cei care nu vor să delege sunt mai nervoşi şi agitaţi, dar şi cu o putere de concentrare mai scăzută asupra a ceea ce se întâmplă în jur din cauza responsabilităţilor multe, cei care nu au un grad de încărcare al muncii atât de mare încep să se plictisească, devin frustraţi la locul de muncă la care altădată erau performeri şi ajung într-un final să îşi schimbe jobul. Riscul cu care se confruntă o organizaţie aflată în această situaţie este ca, în final, să piardă angajaţii performanţi, unul care este suprasolicitat şi care va ceda mai devreme sau mai târziu şi unul care va părăsi compania pentru că se plictiseşte şi nu mai găseşte niciun fel de provocare la locul de muncă.

    „Probabil sunt şi situaţii în care managerii nu lasă din mână nimic pentru că îşi dau seama că subordonaţii lor nu sunt suficient de pregătiţi ca să rezolve acele probleme. Dar în acest caz este responsabilitatea lor fie să îi aducă la nivelul la care să poată îndeplini cu succes sarcinile, fie să îi înlocuiască cu alţii care sunt competenţi“, adaugă Mihai. El adaugă că, la primul său interviu cu un CEO de bancă, acesta era foarte relaxat, iar într-o discuţie care a durat  două ore Mihai a fost rugat  să îi pună ce întrebări doreşte CEO-ului. Acesta l-a întrebat cum face faţă volumului de muncă pe care funcţia sa îl presupune, iar răspunsul nu a întârziat să apară: „Deleg foarte mult. Nu se poate altfel. Trebuie să am încredere în oameni, altfel nu voi putea să îmi fac treaba cum trebuie“, a spus CEO-ul băncii.

    V-aţi confruntat cu problema lipsei de delegare în organizaţia dvs.? Ce lecţii aţi învăţat în urma acestei experienţe?

    Aşteptăm opiniile şi comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, www.zf.ro/profesii sau pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar.

  • Când e cel mai bine să promovezi un subaltern?

    Anii de criză au făcut ca angajaţii din corporaţii să stea pentru o perioadă mai lungă de timp în aceleaşi poziţii, iar promovările făcute nu au fost dublate neapărat de creşteri salariale semnificative, ci au avut mai mult rol motivaţional. Cu toate acestea, o mare parte dintre manageri care au mai mulţi angajaţi în subordine se întreabă care ar fi cel mai bun moment pentru a-şi promova subalternii, mai ales că angajaţii care au stat mai mult de patru ani pe o poziţie simt nevoia de o schimbare pe care o vor face până la urmă, chiar dacă îşi vor schimba angajatorul.

    “Cel mai bine este să îl promovezi atunci când ai unde şi el e pregătit sau aproape pregătit şi simţi că are potenţial. Eu am făcut o greşeală: am promovat un om tehnic pe o poziţie de management pentru că îşi dorea foarte tare acest lucru, dar nu era pregătit. Am făcut-o în speranţa că se va descurca, dar nu s-a descurcat şi l-am mutat înapoi pe o poziţie tehnică”, spune un country manager al unei multinaţionale din domeniul software de pe plan local.

    Managerii ar trebui să fie atenţi mai ales la slăbiciunile angajatului pe care decid să îl promoveze, fie ele tehnice sau de natură managerială şi să îi acorde sprijinul necesar dacă e nevoie trimiţându-l, de exemplu, la programe de training. De cealaltă parte, angajaţii care sunt promovaţi nu ar trebui să fie foarte surprinşi de această decizie, dacă avansarea lor se face în paşi mărunţi.

    Continuarea pe http://www.zf.ro/profesii/

     

     

     

     

  • Sunteţi prieten pe Facebook cu angajaţii din subordine?

    O mare parte dintre angajaţii din corporaţiile locale – fie că sunt manageri, specialişti sau mai ales angajaţi pe poziţii de entry-level – dedică o perioadă semnificativă din timpul petrecut la serviciu reţelelor sociale, orele la care se fac cele mai multe postări pe Facebook fiind cea mai concludentă dovadă a acestui fapt. Managerii au devenit mai flexibili şi nu le mai reproşează angajaţilor că folosesc reţelele sociale în timpul programului de lucru (cum se întâmpla în urmă cu câţiva ani), însă o dilemă a angajaţilor este aceea de a solicita/ sau de a accepta sau nu prietenia şefului pe Facebook. În timp ce în alte ţări se vorbeşte de concedierea angajaţilor care au postat pe reţelele de socializare afirmaţii defăimătoare la adresa companiilor sau a şefilor pentru care lucrează, în România lucurile sunt mai temperate, însă nici şefii nu îi sfătuiesc pe angajaţi să se împrietenească cu ei.

    Mai multe pe zf.ro