“Epoca lui Carol I (1866-1914 – n. red.) a fost într-adevăr o epocă luminoasă, dar care s-a suprapus în mod fericit peste evoluţia galopantă spre modernitate a societăţii româneşti. Prezenţa unei personalităţi care să aibă atribuţii cu ajutorul cărora să poată interveni pentru a stopa sau a interzice iregularităţile a fost de mare importanţă în mediul acesta «de la porţile Orientului», unde dacă nu chiar orice, multe lucruri erau posibile”, a explicat Bozga. “Prezenţa lui Carol I pe tron timp de 48 de ani a fost un factor care a favorizat dezvoltarea, pentru că prea desele schimbări şi prea deasa înnoire a câmpului gravitaţional, adică apariţia unor noi profitori ai noii conjuncturi, fiind exclusă pentru vreme îndelungată, lucrurile puteau să evolueze într-un ritm normal.” Esenţială pentru protejarea economiei româneşti a fost câştigarea independenţei în 1877, iar după proclamarea regatului, în 1881, economia României a crescut într-un ritm şi mai alert.