BusinessMagazin

Tag: varianta

  • Cum arată varianta electrică a uneia dintre cele mai puternice maşini Mercedes-Benz. Ar putea avea o autonomie de 700 de kilometri – GALERIE

    Mercedes-Benz Vision EQS a avut premiera mondială în cadrul Salonului Auto Internaţional de la Frankfurt, oferind o perspectivă asupra viitorului Mercedes-Benz. La baza Vision EQS, producătorul german a folosit o platformă de acţionare electrică complet variabilă, care poate fi scalabilă în multe privinţe şi care poate fi utilizată pe toate modelele.
     
    Datele tehnice prezintă o autonomie de până la 700 km, conform WLTP (Worldwide Harmonised Light Vehicle Test Procedure). Cu mai mult de 350 kW şi un cuplu disponibil de aproximativ 760 Nm, maşina poate atinge 100 km / h în mai puţin de 4,5 secunde. 
     
    Potrivit fişei tehnice, reîncărcarea cu 80% a bateriilor ar dura mai puţin de 20 de minute.
     
    O altă maşină a Mercedes-Benz a debutat la IAA Frankfurt: GLE Coupe, o variantă a SUV-ului care s-a bucurat deja de succes pe mai multe pieţe.

  • Cu trenul, prin vara bavareză

    Cu multiple companii private de transport şi cu peisaje de poveste la tot pasul, călătoritul cu trenul în Bavaria poate deveni o experienţă în sine – o traducere ad litteram a popularului citat „Bucură-te de călătorie, nu de destinaţie”. Nici destinaţiile nu sunt însă mai prejos. Luând ca punct de plecare Münchenul, capitala bavareză, există o mulţime de locuri în care să vă petreceţi timpul, ideale pentru o excursie de o zi sau de weekend.
     
    Trenul suburban este varianta de preferat când vine vorba de călătorii în jurul Munchenului (înspre lacurile Starnberg sau Amersee de exemplu, aflate la aproximativ o oră distanţă de centrul oraşului). 
     
     
    Dacă doriţi să faceţi excursii mai lungi pentru a descoperi Bavaria, este recomandat să cumpăraţi un bilet valabil pentru o zi, în toată regiunea, pentru toate mijloacele de transport: trenuri regionale (în care nu sunt incluse însă trenurile rapide), metrouri, tramvaie, autobuze. Acest bilet, denumit Bayern Ticket, poate fi cumpărat de la automatele prezente în orice staţie de metrou sau de la gară şi costă 25 de euro pentru o persoană. Acesta poate fi achiziţionat însă şi în variante pentru grupuri. Spre exemplu, pentru un grup de cinci persoane, preţul este de 53 de euro. Cu acest bilet puteţi ajunge şi în oraşul Salzburg din Austria, aflat la 140 km distanţă faţă de Munchen. 
     
    La aproximativ o oră sud-vest de München, imediat ce am coborât din tren, am descoperit o faleză cu nisip, şezlonguri, monitoare pe care erau dublate valurile lacului imens de lângă, imaginea îndepărtată a Alpilor la orizont. Imaginea descrie districtul rural Starnberg, unul dintre cele mai bogate nu doar din Bavaria, ci din întreaga Germanie: acesta este locul cu cea mai mare putere de cumpărare din ţară: 33.102 euro pe persoană, cu 44% mai mult decât media naţională. 
     
     
    Cel mai bine se vede acest lucru în vilele de dimensiunea unor castele, înconjurate de adevărate fortăreţe, alcătuite atât din pădurea naturală de stejari, cât şi din zidurile imense. Le veţi putea admira pe toate mergând printr-un traseu în pădure, în jurul lacului întins pe 20 de kilometri – la pas sau pe bicicletă. Mai mulţi oameni de afaceri cunoscuţi locuiesc la Starnberg – printre care mai mulţi membri ai familiei Siemens, de pildă. Mergând mai în urmă în istorie, am aflat că lacul ascunde şi o serie de poveşti mai puţin fericite: regele Ludwig al II-lea al Bavariei s-a înecat în mod misterios aici. 
     
    Drumeţiile pe multiplele rute special amenajate, plimbarea cu bicicleta sau cu barca (oricine poate închiria o barcă cu motor pe care să o conducă singur) nu trebuie ratate. Cel mai bun mod de a încheia o zi de primăvară: pe şezlongurile de lângă lac, ascultând valurile şi muzica de la terasa aflată lângă gară. Destinaţia se află în inima regiunii cunoscute drept Ţara celor Cinci Lacuri (celelalte sunt Ammersee, Wörthsee, Pilsensee şi Wesslinger See). 
     
    Acestea nu sunt însă toate „see”-urile (lacuri, în limba germană) din Bavaria. Un alt exemplu de oraş unde se pot practica drumeţii este Schliersee, aflat pe ţărmul nord-estic al lacului cu acelaşi nume, la o distanţă de circa 2 ore de mers cu trenul. Chiar dacă lacul de aici este mai mic (are circa 2,2 kilometri lungime), imaginea Alpilor este mai aproape. Staţiunea este vizitată mai ales iarna, dar locul este renumit şi pentru drumeţiile montane care se pot organiza aici pe timp de vară. 
     
     
    Există însă opţiuni şi pentru cei care preferă activităţile mai relaxante: printre punctele de interes de aici se numără biserica Sfântul Sixtus, cunoscută drept o bijuterie arhitecturală, în stil baroc, care include fresce pictate de artistul german Johann Baptist Zimmerman, dar şi tablouri ale pictorului gotic Jan Pollack. Teatrul Fermierilor din Schliersee (înfiinţat în 1892) este teatrul cel mai vechi de acest tip. Muzeul Schliersee (construit în jurul anilor 1500) oferă aspecte referitoare la viaţa şi munca în ultimii 500 de ani într-una dintre cele mai vechi case din sat. Iar cei care îşi doresc exclusiv o vacanţă de relaxare au la dispoziţie mai multe complexuri turistice tip spa – unul dintre ele oferind chiar o privelişte asupra lacului. 
     
    Mirosul de wurst la grătar şi câteva note portugheze cântate la chitară, chiar lângă podul peste Dunăre, au fost primele aspecte de care am dat în Regensburg, un oraş aflat în sud-estul Germaniei, la confluenţa dintre Dunăre şi râurile Naab şi Regen. Oraşul este situat în cel mai nordic punct al Dunării şi este al patrulea cel mai mare oraş din Bavaria, după München, Nürnberg şi Augsburg.
     
     
    Mirosul care te loveşte imediat ce cobori din tren vine de la Wurstkuchl, cel mai vechi restaurant de wurst din lume; pe uşa bucătăriei de dimensiuni reduse, vizitatorii pot vedea cum este gătită mâncarea specific bavareză pe cuptoarele şi grătarele aflate la interior. Wurstul, sauerkratul (varza folosită de ei cel mai des ca garnitură) şi berea pot fi savurate pe băncile din lemn, chiar pe malul Dunării.
     
    Mergând spre interiorul oraşului, am descoperit că acesta are mai degrabă un aer latin – dacă ne uităm la străzile înguste, pietruite, ascultăm muzica muzicienilor ambulanţi şi ne oprim la gelateriile italiene răspândite aici. 
     
    Centrul vechi al oraşului, cu biserici şi case aristocrate din secolele XIII şi XIV, fac parte din patrimoniul UNESCO. Din rândul cele mai cunoscute clădiri de aici se numără Domul – un exemplu al goticului pur german, principala operă specifică arhitecturii gotice din Bavaria. Interiorul include numeroase monumente – inclusiv una dintre operele de artă ale lui Peter Vischer. Adler-Apotheke, află în apropierea catedralei, a fost deschisă în 1610 – chiar şi azi vizitatorii pot admira spiţeria antică. 
     
    În apropierea Regensburgului se află două clădiri alese ca monumente naţionale dedicate patriotismului şi măreţiei de Ludwig I din Bavaria: Walhalla şi Befreiungshalle; am văzut-o pe prima, descrisă drept cea mai impresionantă. Aflată la 10 kilometri est, este un fel de Atena în mijlocul Bavariei – cu cântăreţi, persoane înşirate pe scări sau relaxându-se pe iarbă în apropierea templului – care chiar aduce a templu al păcii. În interior, sunt expuse busturi ale personalităţilor germane. 
     
     
    La Eibsee am ajuns după ce am citit că este „cel mai fotogenic lac din Bavaria”. Este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase lacuri din regiune – mai ales că în luciul acestuia se reflectă cel mai înalt munte german – Zugspitze (cu o înălţime de 2.962 metri, parte din munţii Wetterstein). Cea mai apropiată gară este Grainau – iar de aici există un autobuz care circulă înspre Eibsee şi care ajunge acolo în aproximativ o jumătate de oră. Lacul Eibsee, de culoarea turcoazului mediteranean, oferă un adevărat paradis pentru iubitorii de natură, precum şi un loc foarte liniştit pentru relaxare. Eu m-am limitat la înot şi un picnic lângă acesta, însă există mai multe variante pentru cei dornici de activităţi în aer liber: un traseu de bicicletă de circa 7 km şi care poate fi făcut în 1 oră şi 40 de minute, trasee pentru drumeţii în pădurea de lângă lac, precum şi un restaurant unde se găteşte peşte în aer liber şi alte specialităţi bavareze.
     
    Eu am văzut aceste destinaţii în ocazii diferite – într-un sejur mai lung le veţi putea vizita pe îndelete pe toate – adăugând, evident, şi obiective mai des analizate în ghidurile turistice, precum castelul Neufschwenstein, memorialul lagărului de concentrare de la Dachau, castelul Nymphemburg şi pădurea care îl înconjoară din München, microberăriile sau oraşul lui Mozart – Salzburg – şi lista poate continua, toate fiind accesibile cu transportul public. Şi, chiar dacă se spune că trenurile germane nu întârzie niciodată, o vorbă între germani spune că „1 din 3 trenuri” va întârzia întotdeauna. Nu vă alarmaţi însă, întârzierile nu depăşesc 2 minute, de cele mai multe ori.

  • Francis Ford Coppola lansează o nouă variantă a peliculei ”Apocalypse Now”

    Regizorul a prezentat luni “Apocalypse Now Final Cut”, într-o proiecţie în premieră programată la Arclight Cinerama Dome, în Los Angeles.

    Este a doua oară când Coppola intervine asupra peliculei lansate în 1979.

    In 2001, a fost lansată varianta “Apocalypse Now Redux” care a inclus scene inedite, 49 de minute de imagini care au inclus secvenţe pe râu, momentul în care manechinele îi întreţin pe soldaţi, plantaţia franceză şi replici ale lui Marlon Brando.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ALDE discută posibilitatea ieşirii de la guvernare. „Discutăm orice variantă”/ Tăriceanu avansează însă coaliţie cu PSD la Parlament

    În spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora mai mulţi lideri ALDE iau în calcul ieşirea partidului de la guvernare după ratarea alegerilor europarlamentare.

    ALDE a obţinut, potrivit rezultatelor parţiale anunţate de BEC, 4,11% din voturi la alegerile europarlamentare din 26 mai.

    Tăriceanu, despre candidatul la preşedinţie: Vă vom anunţa!

     

    Preşedintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu a ezitat să dea un răspuns marţi, cu privire la candidatul la preşedinţie, în condiţiile în care numele său a fost menţionat duminică seara de Liviu Dragnea ca variantă pentru candidat comun PSD- ALDE.

    “Vă vom anunţa”, a fost răspunsul lui Călin Popescu Tăriceanu, în momentul în care a fost întrebat despre candidatura la preşedinţie.

    Liviu Dragnea, l-a nominalizat ca variantă, duminică seara, după aflarea rezultatelor exit-poll-urilor, pe Călin Popescu Tăriceanu ca fiind un posibil prezidenţiabil comun al coaliţiei de guvernare.

    A doua variantă era Gabriela Firea, cea care a şi anunţat la scurt timp că nu a discutat cu nimeni acest lucru şi nici nu îşi doreşte.

    Cititi mai multe mediafax.ro

  • Prinţ şi cerşetor, varianta modernă: cum a reacţionat o familie de milionari când s-a mutat în casa unor oameni săraci

    Terry Bentley a luat decizia care avea să schimbe viaţa familiei sale pentru totdeauna atunci când a cumpărat o companie pentru 5.000 de lire sterline, iar în urmă cu şase ani, când a vândut-o, aceasta înregistra venituri de peste 42,5 milioane de lire sterline.

    Familia Bentley (Terry, soţia sa, Sharon – ambii în vârstă de 54 de ani şi fiica lor Kaylee, 26 de ani), milionară acum, a făcut schimb în cadrul unui show televizat cu Angela Carter-Begbie, mama divorţată a patru copii, potrivit DailyMail. În cadrul acestui program de televiziune, cele mai bogate familii din rândul celor 10% cele mai bogate din Marea Britanie sunt aduse în lumina reflectoarelor, alături de cele 10% cele mai sărace. Formatul emisiunii prespune nu doar schimbarea locuinţelor între cei bogaţi şi săraci, dar şi încadrarea în bugetul săptămânal pe care îl are în mod obişnuit familia respectivă la dispoziţie.

    Dacă Terry are trei maşini parcate pe alee (un Porsche, un Range Rover şi, evident, un Bentley), Angela conduce o Skoda veche, în zilele în care îşi permite să o alimenteze. ”Am crezut că am murit şi am ajuns în Rai” – descrie femeia în vârstă de 42 de ani proprietatea exclusivistă cu patru dormitoare în care a petrecut o săptămână. 

    ”Casa lor arată ca un showroom. Bucătăria este mare, au trei băi; eu trebuie să impart baia cu cei patru copii ai mei”, descrie Angela casa milionarilor.

    Milionarii din familia Bentley au fost îngroziţi să descopere că vor avea 138,83 de lire sterline ca să supravieţuiască –  suma de bani pe care Angela o are la dispoziţie după ce îşi plăteşte chiria şi facturile. Pe de altă parte, Kaylee cheltuieşte 300 de lire sterline doar pe haine, iar viaţa ei include numeroase ieşiri în oraş (în care nici măcar nu se gândeşte la valoare notei, cartea ei de credit nu o dezamăgeşte niciodată, după cum scrie Dailymail).

    Valoarea bugetului săptămânal al familiei Bentley este de peste 1.700 de lire sterline.  ”Mi-ar lua trei luni şi jumătate să câştig atât de mulţi bani”, spune Angela. Întrebată care a fost lucrul cel mai surprinzător referitor la acest stil de viaţă, Angela a spus că timpul liber pe care l-a câştigat. Sharon nu lucrează, astfel că Angela nu a avut foarte multe lucruri de făcut: ”Am putut să stau şţi să citesc o carte; am încercat asta timp de doi ani şi nu am avut niciun moment liber”, spune ea.

    Angela, în prezent divorţată, lucrează în trei locuri: într-ujn magazin, curăţă case şi face şi masaje terapeutice. În contrast, Sharon şi Kaylee se bucură de zile regulate de spa. Ele cheltuiesc aproximativ 200 de lire sterline pentru a-şi aranja părul (şi chiar şi mai mult dacă aleg şi un serviciu de machiaj).

    ”Această experienţă mi-a deschis ochii asupra a cât de multă muncă implică să fii sărac şi cât de mult timp consumă acest lucru.”

  • Cauza morţii lui Răzvan Ciobanu: Poliţia exclude varianta sinuciderii/ Informaţii noi despre modul în care s-a produs accidentul

    Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Constanţa, Andreea Munteanu, a declarat, luni, că accidentul rutier în care a murit creatorul de modă Răzvan Ciobanu s-a produs pe DJ 226, la intrarea în localitatea Săcele, dinspre oraşul Năvodari.

    „Cercetarea la faţa locului a indicat faptul că autoturismul în cauză ar fi părăsit partea carosabilă, ar fi parcurs o distanţă de aproximativ 700 de metri prin câmp, ar fi traversat o alee asfaltată care duce către fermele din zonă, a reintrat pe câmp, a rulat încă 150 de metri într-o zonă cu arbuşti unde, din cauza denivelărilor de pământ s-a răsturnat, oprindu-se într-un copac. Conducătorul auto a fost proiectat în afara autoturismului pe unul dintre geamurile acestuia, fiind găsit de un martor la baza unui arbust”, a spus Munteanu.

    Anchetatori au verificat locul producerii accidentului, dar şi interiorul maşinii şi toate au relevat faptul că, în momentul producerii accidentului, şoferul, Răzvan Ciobanu, se afla singur în autoturism.

    Reprezentanţii Poliţiei Constanţa au adăugat că se va face necropsia, dar va fi expertizată tehnic şi maşina condusă de Răzvan Ciobanu.

    „Necropsia efectuată de medicii legişti va stabili dacă şoferul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe. Expertiza tehnică auto va fi efectuată pentru a se stabili condiţiile tehnice în care s-a produs accidentul şi va oferi informaţii suplimentare privind dinamica accidentului”, a mai spus Munteanu.

    Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Constanţa arată că este exclusă variante unei sinucideri a designerului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Mihaela Feodorof, executive coach şi business consultant – Coachingul transformaţional sau „varianta 4D” a coachingului

    Mă aflam la începutul drumului managerial când am luat contact prima dată cu noţiunea de „coaching” – un termen devenit deja uzual în lumea de business. Mi-a căzut bine recunoaşterea efortului îndelung depus prin numirea într-o funcţie de conducere. După ce am depăşit însă răsfăţul egoului, am căzut epuizată şi tristă cu capul între palme. Ce mă fac acum? De unde şi de ce am eu de astăzi alte drepturi? Şi cum să mă despart de bunele relaţii colegiale, chiar prieteneşti, pe care le aveam deja cu cei cu care făcusem până ieri, cot la cot, atâtea lucruri? Nu-mi stă în fire să stau prea mult în faza premergătoare depresiei, aşa că m-am dus la cel căruia îi datoram atât recunoaşterea, dar mai ales starea în care mă aflam. I-am spus exact ce simt, ce gândesc şi i-am cerut ajutorul. Mi-a zâmbit, mi-a spus că ştie şi înţelege prin ce trec, dar că el nu ştie cum să mă ajute. Dar poate să-mi recomande un proces de dezvoltare care să se desfăşoare pe mai multe luni şi în care să fiu însoţită de un coach.

    Au trecut peste 15 ani de atunci. Termenul s-a banalizat. Toată lumea ştie acum ce este şi cum se consumă coachingul. Şi oferta de servicii s-a rafinat pe măsură ce tot mai multe persoane au înţeles procesul şi s-au specializat, certificat sau nu, în a profesa. Termenul netraductibil, integrat în limbajul corporatist universal, prin care înţelegem antrenarea unui nou mod de a gândi şi acţiona, a unor comportamente până atunci inexistente sau ineficiente pe care coach-ul, beneficiarul, le doreşte. Unii îl consideră la modă, alţii îl văd ca pe un instrument care îi ajută să evolueze profesional şi personal.

    Odată cu dezvoltarea mediului de business, persoanele care activează în zona de middle şi top management, cât şi antreprenorii români au început să apeleze la coaching. Primul nivel de dezvoltare al coachingului este cel tranzacţional – cel care te ajută să îţi stabileşti cu claritate obiectivele pentru care lucrezi, să îţi construieşti un plan de acţiuni adecvat dorinţelor şi resurselor tale, dar mai ales să obţii rezultate măsurabile. Aşadar, coachingul tranzacţional se concentrează pe acţiune. Însă pentru a gestiona eficient toate acestea este nevoie ca tu, cel care conduci o echipă sau ai o afacere, să rămâi în armonie cu viaţa ta profesională şi personală.

    Şi iată-ne într-o altă paradigmă a creşterii, la următorul nivel al procesului de coaching – coachingul transformaţional. În anii de lucru susţinut cu diverse persoane pe care le-am însoţit în procesul de dezvoltare prin executive coaching, am ajuns deseori aici. Am identificat şi readus la viaţă, în viaţa beneficiarului, roluri uitate, abandonate, ale persoanei în cauză. Niciodată nu am renunţat însă.

    A pune întrebări cu sens, care ating suprafeţe ascunse privirilor, este instrumentul de lucru al coach-ului. Soţ(ie), fiu/fiică, frate/soră, prieten(ă), sportiv(ă), şef(ă), coleg(ă), iubit(ă), orice altă pasiune, plăcere care te ţine viu(e), sunt perspective din care funcţionezi scoţând la iveală abilităţile tale, cel care vrei să fii din nou însufleţit de ceea ce faci, energic şi cu privirea luminoasă. Între timp, cu siguranţă nefiind singura care a ajuns în această paradigmă de lucru, programele de certificare au evoluat pe măsură. Până în acest moment, coachingul transformaţional este cea mai completă şi complexă metodă de dezvoltare personală şi profesională, „varianta 4D a coachingului”. Adică, mai pe înţelesul tuturor, toate demersurile de dezvoltare sunt dedicate individului în totalitatea sa, fără a face separarea între viaţa personală şi cea profesională.

    Procesul de coaching transformaţional face trecerea la nivelul superior de dezvoltare, antrenând individul pentru modelul de leadership transformaţional. Dar pentru că nu este atât de simplu pe cât de frumos sună, nu oricine, sau oricând, este pregătit să parcurgă acest nivel. Faţă de coachingul tranzacţional, cel transformaţional aduce sub aceeaşi umbrelă toate rolurile pe care le ai, conştient sau inconştient, în viaţa ta. Nu este un exerciţiu uşor. Dar ştim deja că numai în afara zonei de confort creştem. Acest tip de coaching activează resursele individului în ansamblul său, fapt ce antrenează diferite forme de inteligenţă (raţională, emoţională sau spirituală) ale persoanei implicate în proces.

    Nu este terapie, nu este mentorat, nu este consiliere! Este exact ceea ce îţi este greu să faci singur – un suport în analizarea şi conştientizarea perspectivelor vieţii tale şi a acţiunilor pe care le întreprinzi din această perspectivă. Rezultatele acestui demers vin, aşa cum era firesc, ca efect al acţiunilor din viaţa noastră de zi cu zi. Mai concret, dacă eu îmi antrenez empatia, ingredientul vital al eficienţei inteligenţei emoţionale, voi vedea efectele (primind chiar feedback de la cei din preajma mea) atât în rolul de manager de la birou, cât şi în cel de părinte, prieten, soţ etc.
    Cum măsor eficienţa procesului de coaching transformaţional? Prin eficienţa cu care acţionez, claritatea cu care îmi stabilesc obiectivele, dar mai ales obiectivitatea şi înţelegerea corectă a contextului în care funcţionez.

    Una dintre experienţele în care coachingul transformaţional şi-a dovedit eficienţa îmi trezeşte amintiri foarte frumoase. Am lucrat cu o persoană care avea rolul de CEO de multinaţională. O femeie frumoasă, inteligentă, rafinată, care lucra într-o industrie ce i se potrivea mănuşă. Intenţia acesteia, din perspectivă profesională, a fost aceea de a-şi clarifica şi eficientiza relaţiile cu echipa de board şi oamenii cheie din echipă. Am lucrat la acest aspect prin mai multe demersuri până am ajuns la un proces individual de dezvoltare.

    Am trecut pragul coachingului tranzacţional către cel transformaţional pas cu pas, printr-un exerciţiu îndelungat de introspecţie care a generat schimbări majore în viaţa sa per ansamblu. Ca să fiu succintă, şi-a schimbat cu totul modul de a funcţiona, a făcut alegeri definitorii plecând de la un rol profesional care au generat repoziţionarea sa în viaţă – modul în care dezvoltarea sa a impactat organizaţia s-a tradus în creşterea cifrei de afaceri, prin relaţii mai armonioase cu echipa şi partenerii de business, dar şi în viaţa personală. La un moment dat, o altă clientă îmi mărturisea convingerea ei că şeful companiei în care lucra (CEO-ul multinaţionalei) are, la rândul său, un coach, având în vedere provocările prin care treceau la nivel organizaţional. Aşadar, a avea un însoţitor de drum atunci când modul de a acţiona nu pare a fi cel mai eficient, dar nici în armonie cu tine, devine un standard de igienă personală şi profesională, aşa cum îţi verifici anual starea sănătăţii.

  • Fostul premier Mihai Tudose, către Dăncilă: Una e să tai mere, alta să pleci cu pomul. Veniţi cu variantă de buget adaptată?

    “Ştiu că nu aveţi treabă cu ordonanţa, nu aveţi implicare, dar aţi semnat-o şi trebuie să v-o asumaţi. Spunea mai devreme un lider de grup că nu se poate vorbi de scumpiri şi ieftiniri. În acea energie se susţine că se îngheaţă. Da, la producător, însă d-lei Vosganian mă îndoiesc că dvs cumpăraţi de la producător. Lucruri se duc în sus, nu în jos, cu excepţia procentelor dvs”, a declarat Mihai Tudose.
     
    “În ceea ce priveşte sectorul bancar nimeni nu cred că mă poate acuza că sunt prietenos cu băncile. Una e să tai mere şi alta e să pleci cu pomul, fiindcă toate taxele se regăsesc la români. Şi o întrebare, dacă bugetul României a fost adus în Parlament pe 15 februarie, din cauza acestei OUG şi acum o modificaţi, pentru că înţeleg că va fi modificată, priviţi faptul că nu e bugetul promulgat să reveniţi cu o variantă de buget adaptată? Sau toate efectele se întâmplă în lanţ”, a mai întrebat fostul premier.
     

  • Un român şi un francez au gândit în România un gadget pe care îl vând acum clienţilor din toată lumea. Cum au ajuns de la idee, la afaceri ce se îndreaptă spre 7 mil. dolari?

    Un entuziasm general s-a creat în redacţia noastră, venind dinspre majoritatea colegilor, din toate departamentele, când Daniel Văduva şi Mylan Louertani au venit pentru interviu însoţiţi de un umanoid robotic, ce părea desprins din benzile desenate cu supereroi. Vâlva creată în jurul Sound Hero-ului (Sound Heroes este brandul lor de boxe Bluetooth) a crescut când cei doi antreprenori au demonstrat şi utilitatea acestuia: muzica a început să răsune, iar luminile de la baza acestuia au completat momentul.
    I-am invitat pe Daniel Văduva şi Mylan Louertani la interviu după ce am văzut că start-up-ul lor din tehnologie, Kalium Labs, s-a numărat printre cele care au reprezentat România la evenimentul CES 2019, organizat în ianuarie în Las Vegas – recunoscut drept cel mai mare târg de tehnologie pentru consumatori din toată lumea.
    Alături de Kalium Labs se aflau şi Atelierele Pegas, care au prezentat o variantă inteligentă a bicicletelor româneşti reinventate, precum şi start-up-ul Re.Flex, care dezvoltă senzori folosiţi pentru recuperarea pacienţilor la domiciliu. La o primă privire, observăm că numărul românilor la CES este direct proporţional cu numărul produselor tehnologice tip hardware dezvoltate de români; dacă ne gândim că Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat de Andrei Pitiş şi cumpărat ulterior de Fitbit, şi BOX-ul dezvoltat de compania de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender sunt primele nume care îţi vin în minte când te gândeşti la astfel de proiecte.


    Cum dezvolţi un produs de acest tip în România? Şi de ce nu dezvoltăm mai multe?


    Daniel Văduva şi Mylan Louertani au creat start-up-ul Kalium Labs (activităţile din România sunt operate prin firma Jetlag Advertising) pentru a dezvolta dispozitive hardware inteligente; au început cu o serie de boxe Bluetooth de formă umanoidă şi dimensiuni apropiate. Sound Heroes vin în varianta de 45 de centimetri (AD’OM Prime), dar şi într-o variantă de 75 de centimetri (AD’OM Premium). Antreprenorii au obţinut o finanţare de 613.000 de dolari pe platforma de crowdfunding Indiegogo, au vândut 3.000 de „roboţi”, iar pentru anul în curs ţintesc venituri de peste 7 milioane de dolari şi vânzarea produselor prin canale de distribuţie online şi în retail cu preţuri de 350 şi 700 de dolari. Au o echipă în China, în Shenzen, formată din 9 angajaţi; în România au trei angajaţi, dar lucrează şi cu o echipă de marketing din Marea Britanie. În planurile lor intră extinderea în alte părţi ale lumii – Singapore fiind una dintre potenţialele viitoare destinaţii. Produsele sunt vândute în prezent prin intermediul distribuitorilor în China, Japonia, India şi Canada – vor începe în curând şi în Statele Unite.
    „Am decis să reinventăm modul în care arată majoritatea boxelor Bluetooth de pe piaţă; am vrut să facem altceva”, descrie Daniel Văduva modul în care au decis să intre pe această nişă. Boxele lor se diferenţiază de celelalte produse de pe piaţă mai ales prin design – majoritatea speakerelor Bluetooth au forme simple, rotunde sau cubice; acesta are o formă umanoidă şi este prevăzut cu lumină ambientală ce poate fi controlată prin intermediul unei aplicaţii realizate tot de ei. „Este ceva ce oamenii vor să aibă în case. Nu este un produs de care ai nevoie, dar este un produs pe care îl vrei cu siguranţă şi este unul creat în România”, descrie Daniel Văduva proiectul. 
    Cum s-au hotărât să creeze un produs fizic şi nu o aplicaţie? „Provocarea era să punem ceva nou pe platformele de crowdfunding. Aşadar am verificat ce se vindea şi ce nu, iar apoi, fiindcă ne plăceau muzica şi designul, am decis să combinăm cele două domenii”, povesteşte Daniel Văduva. Apoi, şi-au propus să creeze un obiect care să fie rezultatul unei îmbinări între artă, tehnologie şi muzică.
    Doar designul produsului a durat câteva luni, iar cei doi spun că au făcut peste 500 de iteraţii până să ajungă la rezultatul final. Mylan Louertani, directorul de creaţie, a ajuns până la urmă să fie şi modelul acestuia: umanoidul este creat după forma propriului corp. Boxa lor îmbină de asemenea software-ul cu hardware-ul, fiindcă produsul poate fi folosit împreună cu o aplicaţie.
    „Am lucrat zi de zi pentru găsirea formei, a opţiunilor de finanţare, apoi pentru adăugarea de caracteristici; am adăugat prea multe opţiuni, apoi am avut probleme la producţia în China şi a trebuit să o luăm de la capăt. Procesul lansării unui produs este unul laborios. Acesta trebuie mai întâi validat. Nu poţi să investeşti bani într-un prototip fără să ai o validare a produsului însuşi. „Am făcut randări peste randări, un mic film, o pagină, anunţuri pe Facebook care să aducă oameni pe pagină”, descrie Louertani etapele de început ale proiectului.
    În ceea ce priveşte finanţarea, au ales să folosească platforma de crowdfunding Indiegogo. După lansarea pe Indiegogo au strâns 60.000 de dolari încă din prima zi.
    „Odată ce îţi pui detaliile cardului de credit acolo, înseamnă că eşti pregătit să cumperi, putem să facem o medie şi o rată de conversie care să ne spună câţi bani vom primi în schimb. Spre exemplu, dacă avem un ROI al bugetelor de marketing de 300 – 350%, avem dovada că va fi un business profitabil, putem să începem să investim bani în produs”, descrie Mylan finanţarea tip crowdfunding, care, în afară de banii necesari dezvoltării, aduce şi o validare a businessului de la potenţialii clienţi. O astfel de finanţare presupune că, în baza comenzilor făcute iniţial, primii lor clienţi primesc un discount şi sunt notificaţi când acesta va ajunge la ei – proces care poate dura câteva luni.
    „A fost cea mai bună soluţie pentru testarea produsului. Îţi oferă vizibilitatea necesară pentru a intra în legătură cu firme de distribuţie şi magazine mari care urmăresc platformele de crowdfunding fiindcă acesta este trendul în anii ce vor urma”, spune Mylan Louertani.  
    Prin crowdfunding au vândut aproximativ 3.000 de unităţi. „Toată lumea crede că faci 600.000 de dolari. Dar nu faci bani, practic îţi acoperi cheltuielile; este un pod între începerea unei afaceri, pentru construirea prototipurilor, dar nu te face mai bogat. Obţii conexiunile de care ai nevoie pentru a începe businessul”, explică Louertani. „Oamenii care cumpără produsul se transformă în investitori în ideea ta. Cumpără produsul la un preţ foarte scăzut şi aşteaptă o perioadă lungă de timp pentru acesta. Prin urmare, investesc în ideea ta, în echipa ta şi, în cele din urmă, ajung la acest produs cu preţ redus”, descrie şi Văduva procesul de crowdfunding.
    „Unul dintre motivele pentru care o campanie de crowfunding eşuează este pentru că trebuie să stabileşti un preţ chiar înainte de a cunoaşte preţul producţiei. Aşadar ai putea să le vinzi la un preţ mai mic decât costul producţiei”, îl completează partenerul său de afaceri în descrierea acestui tip de finanţare.
    În ceea ce priveşte producţia, aceasta este realizată în prezent în China. După obţinerea finanţării, cei doi spun că au cheltuit mai mult de 600.000 de dolari – „astfel că a trebuit să mai adăugăm bani din buzunarul propriu, până când începi nu vei şti exact cât vei cheltui, ne-am lovit de multe lucruri pe parcurs. Acesta este businessul şi aceasta este producţia, dar învăţăm din greşelile trecutului şi încercăm să optimizăm produsele dezvoltate”.
    De ce nu au mizat pe producţia locală? „Am încercat, dar nu s-a putut”, spune Louertani. Au încercat să realizeze primul prototip cu ajutorul unei imprimante 3D. „Nu aveam contactele potrivite la momentul respectiv, am încercat cu o companie de aici şi nu am fost mulţumiţi de rezultate.” Am spus apoi: „Okay, hai să începem în China”.
    Chiar dacă producţia locală nu ar fi mai ieftină, cei doi spun că este de preferat, în contextul în care comunicarea cu chinezii nu este una facilă niciodată. Aşadar, spun că nu exclud ca în viitorul apropiat să se axeze pe producţia în România; următoarele prototipuri vor fi realizate aici. De altfel, nici vânzările nu se realizează în volum mare aici şi ca urmare a faptului că nu s-au concentrat pe promovarea pe plan local. Potrivit tinerilor antreprenori, consumatorii din România nu sunt foarte familiarizaţi cu crowdfundingul, însă observă că acest segment începe să crească.
    Daniel Văduva şi Mylan Louertani sunt rareori împreună, Louertani de obicei este la biroul companiei din China, unde au nouă angajaţi, Văduva fiind prezent la biroul din România. Cei doi sunt prieteni – s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au descoperit că interesele lor de business sunt similare, astfel că s-au orientat înspre lansarea acestei afaceri. Louertani a avut în China pentru câţiva ani o companie care se ocupa importuri; Daniel Văduva – a lucrat ca manager timp de patru ani la o companie care se ocupa de import-export de aur şi argint din România şi avea birouri şi în Germania şi Istanbul. „Chiar dacă am fost managerul companiei timp de patru ani, am decis să pornesc pe cont propriu şi să creez ceva care să reziste peste timp”, spun ei.
    Acesta este primul produs dintr-o serie pe care şi-au propus să le dezvolte; vor să creeze mai multe produse din IoT; cum ar fi un prelungitor smart, care beneficiază şi de o conexiune Wi-Fi. „Aşadar vrem să reinventăm orice produs vechi. Vrem să îi facem un design nou şi să adăugăm tehnologie inteligentă pe acesta. Este un business pentru viitor”, spune Daniel Văduva. „Următorul produs pe care îl vom lansa este un prelungitor – care nu a fost reinventat de foarte mult timp în România, care să fie prevăzut cu Wi-Fi şi să poată fi controlat cu telefonul; astfel, dacă uiţi un obiect în acesta, să poţi să îl deconectezi de la distanţă”. 
    „Încercăm să reinventăm designul şi să adăugăm tehnologie smart (inteligentă) unor produse clasice”, descrie misiunea afacerii şi Louertani, adăugând că în viitor iau în calcul colaborarea cu alte firme de tehnologie în acest scop – un exemplu este firma românească Tremend.
    Un alt produs deja dezvoltat sunt boxele Bluetooth Kat, de dimensiuni mai mici şi care pot fi ataşate telefonului; acestea transmit date direct din telefon. „Acesta este viitorul în tehnologie – să îmbini fashionul, designul, cu utilitatea”, concluzionează Mylan Louertani.
    Cei doi au observat că mulţi români au idei bune, similare, pentru dezvoltarea de astfel de produse, prin prisma e-mailurilor pe care ei înşişi le-au primit. „Am primit multe e-mailuri de la persoane care vor să lanseze produse, au idei, dar nu ştiu cum se derulează procesul transformării acestora în business”, spune Daniel Văduva. Ca urmare a acestor observaţii, în planurile lor pe termen scurt intră astfel şi crearea unui hub, a unui loc în care să adune designeri şi ingineri – acum se gândesc la Universitatea Politehnica din Bucureşti pentru dezvoltarea acestuia. Observă că în cadrul universităţii există o secţiune de prototipare şi oameni foarte inteligenţi. „În România sunt foarte mulţi oameni cu potenţial, dar nu ştiu de unde şi cum să înceapă o astfel de afacere, nu prea există sprijin în acest proces.Noi nu am avut parte de foarte mult ajutor, am pierdut astfel timp şi bani şi încercăm să reparăm asta.” Astfel, în maximum doi ani vor să deschidă „casă a creativităţii” unde cei care îşi doresc vor putea veni gratis şi vor avea acces la specialişti din toate domeniile, de la design la marketing, acces la echipamente precum imprimantele 3D şi calculatoare puternice.
    Când vine vorba de sfaturi pentru aceşti tineri creativi, cei doi spun: „Să creadă cu adevărat în ceea ce fac şi să se distreze, dar să fie perseverenţi şi să nu renunţe pentru că în primii doi ani este foarte greu”, spune Mylan. Iar Daniel Văduva adaugă: „Trebuie să fii deschis să înveţi din greşelile proprii şi să evoluezi.”


    Drumul produselor tehnologice „made in Romania”
    Dificultatea procesului de lansare a unui produs hardware este demonstrată şi de mari jucători de pe piaţa locală.
    „Acum zece ani, nu ne-am imaginat că putem face hardware în România. Acum zece ani, era crimă şi pedeapsă să încerci să produci hardware în România. Acum au început să apară inclusiv în România fabrici tehnologizate, robotizate”, observa şi Florin Talpeş, fondator şi CEO al producătorului de soluţii de securitate cibernetică. El spunea că dacă România nu ar fi fost sediul central al Bitdefender, era puţin probabil să lanseze pe piaţa locală Bitdefender BOX. „România este o piaţă mică, nu este una de atacat pentru BOX. Dar totuşi BOX e lansat în România, în al doilea val, după America de Nord. Asta pentru că România este sediul nostru central, pentru că avem aici echipele noastre de cercetare şi dezvolare şi pentru că ne interesează felul în care este privit Bitdefender în România, cum este privit la Politehnică. Vrem să vină la noi cei mai talentaţi oameni.”
    Producţia unui dispozitiv hardware devine dificilă şi când este vorba despre o companie de dimensiunea Bitdefender. Potrivit declaraţiilor de anul trecut ale lui Florin Talpeş, odată cu anunţul referitor la producţia Bitdefender BOX la Satu Mare, realizarea acestor obiecte în China implica o muncă dificilă. În 2015, când au demarat producţia primei variante Bitdefender BOX, nu erau condiţii în România pentru producţia, între timp însă, spunea el acestea s-au schimbat semnificativ. „La producţia primei variante a Bitdefender BOX o echipă de la Bitdefender trebuia să meargă în China, să stea câte o lună acolo. Când produci la o asemenea distanţă dacă nu stai cu ochii pe fabrică îţi iese altceva decât ai cerut. Producând în România câştigăm şi pentru că avem lucrurile sub control, putem face repede lucruri. Bitdefender BOX este un echipament proiectat în România, nu asamblăm un kit «no name» luat de pe piaţă”, spunea el atunci, admiţând totuşi că valoarea costurilor este mai ridicată decât cele din China, România fiind totuşi în UE.
    Deputatul Varujan Pambuccian, membru în comisia de IT&C din cadrul Camerei Deputaţilor, observă faptul că IT în România se traduce, în majoritatea cazurilor, prin outsourcing; fenomenul se explică astfel: „Noi avem competenţe în IT, cu excepţia competenţelor în marketing şi vânzări şi de asta facem outsourcing. Ceea ce nu e deloc bine, pentru că în IT outsourcingul va fi în curând ameninţat foarte serios de apariţia pe scena inteligenţei artificiale a unor sisteme care vor face programare”. Din punctul lui de vedere, soluţia pentru a nu ajunge în această situaţie este să venim rapid cu un plan de tranziţie, or India face deja acest lucru. „Anul trecut, în aprilie, India a venit cu un plan naţional de tranziţie de la industria lor de IT la inteligenţă artificială spunând, în planul lor, că probabil doar o treime dintre cei care lucrează acum în industria de IT vor rămâne mai departe. Noi suntem acum într-o euforie care va dura puţin, ar trebui să fim foarte atenţi la ce facem.”
    Deputatul observă că crowdfundingul nu este prea popular nici pe piaţa locală, nici în afara graniţelor. „Crowdfundingul nu prea a prins în România şi văd că acum este şi o uşoară retragere a lui peste tot în lume. Dar asta nu înseamnă că este o metodă de investiţie compromisă, care nu va avea succes în viitor.” Deputatul observă şi că în România start-up-urile din zona tehnologiei au folosit în general ca sursă de finanţare venture capital-ul, dar şi acesta a fost destul de puţin accesat. „De obicei, sunt foarte multe companii care se zbat în zona asta, au lucruri foarte interesante, dar nu reuşesc să îşi găsească drumul spre o piaţă majoră şi aici e marea problemă. Nu investiţia e importantă, că bani se găsesc. Problema este să găseşti acea companie care îţi deschide o piaţă. Până la urmă, dacă produci şi nu vinzi, nu mai ai cum să alimentezi ciclul economic”, constată Varujan Pambuccian.
    Când cel mai bun finanţator este clientul
    Ce este, însă, crowdfundingul? Ideea de bază e una cât se poate de simplă: să convingi cât mai multe persoane să îţi doneze o sumă mică de bani – 10, 50 sau 100 de dolari. Pe măsură ce numărul celor care donează creşte, suma pe care ai obţinut-o poate ajunge la ordinul sutelor de mii.
    Crowdfundingul a devenit posibil datorită unor platforme interactive care permit artiştilor, muzicienilor sau oamenilor de afaceri să strângă bani. Este, dacă vreţi, varianta modernă a unei strângeri de fonduri.
    În prezent, există peste 600 de platforme de crowdfunding, iar sumele oferite anual se ridică le nivelul miliardelor de dolari.
    La finalul anului trecut, Kickstarter –  cea mai mare platformă de profil din lume – a mai doborât un record, devenind primul site de crowdfunding pe care oamenii au donat 4 miliarde de dolari. Primul prag major, cel de un miliard, fusese depăşit încă din martie 2014.
    Un studiu realizat de compania de cercetare Fundly arată că, în 2017, valoarea cumulată a sumelor strânse prin intermediul platformelor de crowdfunding s-a ridicat la 34 de miliarde de dolari. În ceea ce priveşte regiunile, topul este condus de America de Nord, cu un total de 17,2 miliarde de dolari – peste jumătate din suma colectată la nivel global.
    Potrivit aceluiaşi studiu, proiectele care au necesitat o mai mare perioadă de pregătire au fost şi cele care s-au bucurat de cel mai mare succes. O altă statistică interesantă arată că proiectele care au strâns încă din prima săptămână 30% din suma stabilită au reuşit, în general, să atingă pragul propus.
    Munca în echipă contează şi aici: proiectele depuse de mai multe persoane au strâns cu 38% mai mulţi bani decât cele depuse de un singur om. De asemenea, cele cu un plan de marketing bine pus la punct şi-au asigurat sume cu 180% mai mari decât cele prezentate fără o schemă clară de promovare.
    Deşi există câteva proiecte de succes semnate de antreprenori români, aceştia nu sunt încă foarte prezenţi pe platformele de crowdfunding: doar 127 de proiecte plecate din România sunt listate pe Kickstarter, în vreme ce numărul de pe Indiegogo este şi mai mic, de doar 70.
    Există însă explicaţii pentru acest fapt, numeroşi doritori apelând la prieteni din străinătate (în cele mai multe cazuri din Statele Unite) pentru a da o „mai mare greutate“ proiectului prezentat.
    Enzo Njoo, manager în cadrul Indiegogo, o descrie pe aceasta drept „platforma cel mai uşor de înţeles pentru lansarea pe piaţă şi parteneriate pentru antreprenorii care realizează produse hardware tip direct to consumers. În topul ţărilor care folosesc această platformă se numără Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia, Germania, Italia, Spania, Franţa, India şi Israel. În ceea ce îi priveşte pe români, el spune că s-au înscris până acum 5.000 de antreprenori pe această platformă, iar dintre ei, 1.400 au primit finanţări totale de 2 milioane de dolari. Potrivit managerului de la Indiegogo, pe această platformă sunt bineveniţi „toţi antreprenorii care au o idee originală, dar concentrarea noastră principală este pe furnizarea unei platforme care să îi ajute pe antreprenorii hardware de toate mărimile care vor să depăşească canalele tradiţionale şi să implementeze o strategie direcţionată exclusiv pe consumatori”.
    Ce trebuie să faci ca să ai succes pe o astfel de platformă? Enzo Njoo răspunde în interviul acordat Business MAGAZIN: 1. Să creezi o comunitate – dar şi zgomot în social media şi prin e-mail marketing înainte de momentul iniţial de lansare a unei campanii; crearea de active – producţia de materiale video, fotografii şi alte activităţi colaterale prin care sunt vizualizate efectiv conceptul şi brandul; PR – media / influenţă pentru a obţine validarea unei părţi terţe pentru un produs şi pentru a susţine produsul respectiv; advertising – cu scopul de a creşte exponenţial momentul lansării în paralel cu toate cele de mai sus; curarea campaniei – draftul paginii campaniei pe care platforma Indiegogo îi ghidează pe antreprenori furnizându-le cele mai bune practici. 

    Când cel mai bun finanţator este clientul
    Finanţarea în grup (crowdfundingul) reprezintă o colecţie de finanţări menită să permită dezvoltarea unei idei, venită din partea mai multor susţinători – grupul. Indiegogo, Kickstarter, ArtistShare, EquityNet, Rockethub şi Fundgeek sunt câteva dintre  platformele care leagă iniţiatorul unui proiect de cei care îi pot finanţa ideea. Conceptul de crowdfunding se referă în general la campanii desfăşurate pe internet şi presupune în cele mai multe cazuri colectarea unor sume mici de bani de la un număr semnificativ de persoane. Un exemplu istoric de finanţare în grup este cel al Statuii Libertăţii. În 1884, organizaţia americană responsabilă cu piedestalul celebrei statui a rămas fără fonduri, iar ziarul New York World a publicat o serie de articole în care îi îndemna pe locuitorii din New York să doneze bani pentru finalizarea lucrărilor. În mai puţin de şase luni, organizaţia a strâns peste 100.000 de dolari din donaţii cu valoarea medie de mai puţin de un dolar.

    Tintag un alt proiect românesc de tehnologie care a reuşit să strângă mai mulţi bani decât suma cerută iniţial este Tintag –  dispozitiv reîncărcabil de localizare a obiectelor pierdute. Proiectul, dezvoltat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, Andrei Vig şi Alexandru Chiş, a fost finanţat în total cu aproximativ 260.000 lei (71.000 de dolari). Campania a fost iniţiată pe platforma americană indiegogo.com, suma solicitată pentru producerea dispozitivelor Tintag fiind de 180.000 lei (50.000 dolari). Tintag este un dispozitiv care se ataşează la diferite obiecte, precum chei, poşetă, portofel, zgarda animalului de companie, astfel încât acestea să poată fi găsite uşor de utilizatori. Localizarea obiectelor pierdute se face prin intermediul tehnologie.

    FaceRig
    Holotech Studios, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată, a obţinut o finanţare de 2 mil. dolari de la fondul american de investiţii SignalFire prin intermediul căreia va dezvolta în continuare programul de animaţie în timp real FaceRig dedicat utilizatorilor finali, precum şi pentru lansarea unei platforme B2B (business to business). Înfiinţată la finalul lui 2013, compania a pornit activitatea din primvăvara lui 2014, odată cu finanţarea primită pe platforma americană de crowdfunding pentru dezvoltarea  soluţiei software numite FaceRig, care îi permite oricui să se transforme instantaneu (prin intermediul analizei în timp real a expresiilor feţei) în personaje digitale fantastice,  folosind dispozitive electronice uzuale, deja existente pe piaţă. Holotech Studio a cerut atunci o finanţare de 120.000 dolari, însă a reuşit să strângă mai mult decât dublul acestei sume –
    300.000 dolari.

    Produse româneşti, clienţi globali
    Lampster – The Lamp with Attitude
    Radu Niţă şi Andrei Amărăşteanu au combinat tehnologia cu ideea de design old school într-o lampă pe care au numit-o The Lamp with Attitude. Cu acest proiect au participat pe platforma americană de finanţare kickstarter.com, unde în decurs de 45 de zile au reuşit să adune 1,4 mili­oane de dolari, cea mai mare finanţare obţinută pe această platformă de cineva din România. „Am pus produsul pe kickstarter în noiembrie 2015, iar după 45 de zile am adunat 1,4 mili­oane de dolari, cea mai mare sumă obţinută de cineva din România, poate chiar din Europa. Avantajul pe care îl ai atunci când participi pe o astfel de platformă este că poţi să iei finanţare fără a ceda procente din companie“, a spus Radu Niţă, iniţiatorul proiectului într-un interviu ZF. 

    Când are succes o idee înscrisă pe o platformă de finanţare de tip crowdsourcing?
    Potrivit lui Enzo Njoo, manager hardware şi design outreach al platformei de finanţare Indiegogo, există câteva elemente care pot indica încă de la început potenţialul succesului unui produs:
    1. Experienţa echipei
    Au lansat anterior o campanie de crowdfunding de succes?
    2. Pedigriul echipei
    Au produs şi livrat anterior produse unor susţinători (backers)?
    3. Statusul produsului
    Cât de apropiat de producţie este prototipul? A reuşit echipa să stabilească cine sunt partenerii de producţie şi care să ducă înspre rezultatul final produsul, înainte de lansarea acestuia?
    4. Dimensiunea comunităţii şi engagementul
    Cât de mare este lista de e-mail şi cât de entuziasmaţi sunt subscriberii de susţinerea produsului înainte de lansarea acestuia?
    5. Ratele de conversie pentru advertising Sunt anunţurile publicitare optimizate?
    6. O piaţă competitivă
    Cât de mare este piaţa şi cât de originală este oferta?

    Cumpărate înainte să fie lansate

    Câteva dintre cele mai de succes produse finanţate prin Kickstarter şi Indiegogo:

    Pebble Time
    (vândută ulterior către Fit­bit): smartwatch-ul deţine recordul pentru finanţările tip crowdfunding strânse vreodată – acestea au ajuns la peste 20,3 mili­oane de dolari.

    Peak Design:
    o campanie pe Kickstarter pentru câteva genţi pentru fotografi a strâns finanţări de peste 6,5 milioane de dolari.

    Coolest Cooler:
    o ladă frigorifică dotată cu boxe a strâns pe Kickstarter finanţări de peste 13,2 milioane de dolari.

    Ouya:
    un sistem de jocuri pe bază de Android a strâns finanţări de peste 8,5 mili­oane de dolari pe Kickstarter.

    Mate X:
    pe platforma Indiegogo, Mate X este descrisă drept „cea mai cool bicicletă electrică pliabilă“. A fost creată şi are un design conceput din dragoste pentru pedalat în capitala mondială a ciclismului, Copenhaga. Din 2016, compania a livrat biciclete pentru mai mult de 7.000 de utilizatori ai platformei (backers). Peste 14,4 mil. dolari este valoarea finanţării strânse până acum de aceasta.

    Flow Hive:
    produsul ar putea fi descris ca reprezentând „stupul viitorului” – prin intermediul unui dispozitiv, cei care recoltează miere pot ajunge mai uşor la aceasta. Printr-o simplă apăsare de buton, pot direcţiona mierea din stupii Flow Hive direct în borcane. Peste 14,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Flow Hive

    Vinpok Split:
    un touchscreen extern pentru monitoare, compatibil deopotrivă cu laptopurile şi cu telefoanele tip Android. Ecranele smartphone-urilor sau laptopurilor pot ajunge astfel la dimensiunea ecranelor unui desktop. 2,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Vinpok Split.

    Loomo:
    produsul beneficiază de o tehnologie Segway şi este descris de reprezentanţii platformei drept „viitorul mobilităţii personale inteligente”. Acesta poate să îşi urmeze utilizatorul în mod autonom, dar să şi filmeze atunci când este folosit. Produsul are peste 500 de utilizatori beta până în prezent şi a strâns o finanţare de 1,4 milioane de dolari. 

     

  • Noul Range Rover Evoque, lansat oficial în România

    Cu vânzări globale ce depăşesc 772.000 unităţi şi peste 217 premii internaţionale, noul Range Rover Evoque este cea mai nouă variantă a maşinii lansată în 2011. Printre cele mai importante aspecte tehnologice se numără tehnologia de tip “Clear Sight Ground View”, ca parte a sistemului de camere perimetrale şi oglinda retrovizoare care se transformă într-un ecran HD pentru a reda ceea ce se află în spatele autovehiculului. 
     
    Jaguar Land Rover s-a concentrat asupra diminuării impactului generat de autovehicule asupra mediului; acest lucru a implicat reducerea de CO2 necesar pentru fabricarea fiecărui autovehicul cu 46 % faţă de modelele din 2007 şi achiziţionarea de electricitate fără carbon pentru toate operaţiunile din Marea Britanie.
     
    La o viteză de sub 17 km/h (11 mph), în timpul frânării, motorul se opreşte pentru a micşora emisiile. Această tehnologie combină reducerea consumului de carburant şi a emisiilor de gaze de eşapament, atingând rezultate de 50,4mpg (5,6l / 100km) şi emisii de CO2 de 149g / km (Echivalent NEDC).
     
    Clienţii pot alege între şase variante de motorizări Ingenium în patru cilindri, trei pe benzină şi respectiv trei diesel. Cea mai eficientă variantă dintre acestea este 150CP diesel (AWD) cu emisii de 149 g/km (Echivalent NEDC) şi 5,6 l/100 km (50,4 mpg) în timp ce, la polul opus, se află un model benzină 300CP AWD, având cuplul de 400 Nm, emisii de 186 g/km (Echivalent NEDC) şi 8,1 l/100 km (34,4 mpg).
     
    Modelul Range Rover Evoque va fi disponibil, în România, începând cu luna martie 2019, iar preţul de pornire, pentru varianta cu transmisie automată şi tracţiune integrală, 2.0l Diesel, 150 CP, va fi de 35.500 EUR + TVA.