BusinessMagazin

Tag: vanuatu

  • Cum se trăieşte în ţara unde plasticul a fost declarat ilegal

    Înainte, în ţară plasticul se folosea în exces, însă după ce s-a dat această lege, pungile de plastic de unică folosinţă au devenit inexistente. O localnică povesteşte, pentru BBC, că în momentul în care s-a dat această lege, oamenii au fost furioşi, mai ales că foloseau pungi de plastic – pe care le primeau gratis de la magazin – cu orice ocazie. Pentru ca legea să fie adoptată, a fost necesar ca grupurile care susţineau această decizie să se întâlnească cu politicienii şi să semneze o petiţie.
    Ulterior, producţia de genţi tradiţionale, o alternativă la vechile pungi de cumpărături, a explodat. Cererea fiind foarte mare, acesta a devenit un business şi pentru femeile de la sate, care nu aveau o ocupaţie. Unul dintre factorii care au facilitat interzicerea plasticului în Vanuatu este că toate obiectele sau recipientele din plastic provin din import. Cu toate că educarea cetăţenilor în vederea renunţării la plastic a fost dificilă, locuitorii spun acum că ar fi minunat dacă guvernul ar putea interzice într-un final orice obiect din acest material.
    În decembrie, alte şapte produse vor fi scoase în afara legii, printre care: cutiile din polistiren pentru mâncare, plasele pentru alimente şi legume, paharele din plastic şi polistiren, tacâmurile de plastic şi beţele de plastic pentru amestecat. 

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • Planurile Chinei pentru a deveni principala putere economică finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice

    China finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, conducte de gaz, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice de pe glob: de la Samoa la Rio de Janeiro, de la St. Petersburg la Jakarta, de la Mombasa la Vanuatu şi de la Arctica la Antarctica.

    Toate acestea sugerează un plan bine pus la punct, dar reflectă, de asemenea, şi o frenezie comercială de neoprit. Companiile chineze se aventurează şi încheie afaceri, interesate să găsească în lume o creştere care se dovedeşte greu de manageriat acasă. Tipic pentru o putere aflată în creştere rapidă.

    Ce ar fi fost acesta, însă, fără porturile, drumurile şi căile ferate construite de-a lungul timpului, în puncte strategice? Infrastructura a fost, cu siguranţă, un element important al puterii britanice. Marile naţiuni au devenit conştiente de importanţa infrastructurii încă de pe vremea Romei, care a construit 89.000 de kilometri de drumuri şi apeducte în Europa.

    Astăzi a venit rândul chinezilor să schimbe harta economică a lumii. ”China este o mare putere şi se află într-o relaţie de competitivitate cu marile puteri economice. De exemplu, a devansat Japonia de foarte mult timp, iar de curând şi Germania, din punctul de vedere al exporturilor“, spune Mihai Ionescu, şeful Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România.

    Infrastructura, alături de activităţile companiilor, ar transforma rapid China în cel mai mare imperiu comercial la nivel mondial. Impedimentul este, însă, dispersia acestor proiecte de infrastructură. Pentru a crea un tot unitar, este necesară o viziune de ansamblu, crearea unor legături între structurile deja existente. ”Asta presupune un set de activităţi, începând cu plasamente de capital, cu investiţii în anumite ţări cheie şi terminând cu practicile comerciale, nu întotdeauna cele mai ortodoxe vizavi de partenerii cu care au afaceri“,  adaugă Mihai Ionescu.

    În septembrie 2013, liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. În acel drum, el a făcut publice detaliile unui plan numit One Belt, One Road –  versiunea pe mare şi pe uscat a celebrului Drum al Mătăsii. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia. Beijing a iniţiat deja o rută comercială de aproape 13.000 de kilometri între oraşul Yiwu şi Madrid, capitala Spaniei. În cele din urmă, o cale ferată de mare viteză de 1.800 de kilometri va porni din Kashgar şi se va îndrepta spre sud, prin Pakistan şi prin portul saudit Gwadur.

    Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. Pe 26 mai autorităţile chineze au prezentat o strategie de expansiune navală, cu o flotă care să depăşească apele teritoriale, spre marile oceane.

    Interesant este că de multe ori China nici nu trebuie să construiască toţi acei kilometri de căi ferate sau de facilităţi, pentru că infrastructura, în mare parte, există, iar elementele acesteia trebuie doar unite.

    Peste tot se va cere, însă, muncă multă, iar Beijingul trebuie să fie perceput la fel de generos atât în conceperea proiectelor cât şi în punerea acestora în practică. Dar există şi sceptici: Jonathan Fenby de la firma de cercetări Trusted Sources a sugerat, într-o notă către clienţi, că aceste proiecte ar putea fi, totuşi, prea ambiţioase. China are deja o tradiţie în a anunţa şi apoi a anula proiecte, precum cel de construcţie de căi ferate în Mexic, un proiect de 3,7 miliarde de dolari care a fost stopat pe fondul unor acuzaţii de corupţie.

    În acelaşi timp, Japonia a intrat în competiţie cu China: a lansat oferte de miliarde de dolari pentru construirea unor căi ferate de mare viteză, dar şi alte proiecte în Indonezia, Thailanda şi prin alte părţi.

    Beijingul pare, însă, să-şi cunoască limitele. Aşadar, şi-a propus finanţarea proiectelor de infrastructură cu ajutorul altei invenţii chineze, Banca Asiatică de Investiţii pentru Infrastructură, instituţie cu 57 de membri fondatori, modelată oarecum după Banca Mondială. Proiectele susţinute de bancă sunt eficiente pentru ţările în care sunt construite, dar dacă luăm în considerare influenţa Chinei în instituţie, cu siguranţă fac parte din marea schemă globală chineză.