BusinessMagazin

Tag: va rog

  • Atentie, va rog…

    Cu ocazia celei de-a zecea aniversari, revista virtuala First Monday a organizat in „lumea reala“ o conferinta despre caracterul deschis al Internetului. Numita „FM10 Openness: Code, Science and Content“, manifestarea l-a avut printre invitati pe cel care a schitat o economie cu totul… altfel.

     

    O vreme am fost multumit de traficul rutier din orasul in care locuiesc. Fluent, linistit, destul de civilizat… insa numarul masinilor a crescut intr-un ritm constant, iar strazile au ramas aceleasi, asa incat acum situatia este mai putin luminoasa. Se intampla ca drumul cu masina intre casa si birou sa dureze mai mult decat pe jos, iar daca ora e tarzie si traficul redus, atunci cautarea unui loc de parcare imi ia mai mult decat drumul. Incetul cu incetul, masina imi devine tot mai putin utila.

     

    E clar, lumea fizica e limitata, si nu doar in privinta spatiului. De exemplu, e limitata in privinta consumului. Oricat de mult s-ar chinui industria auto sa-mi mai vanda o masina, nu va reusi prea curand. Imbracamintea, hrana, electrocasnicele si multe altele au aceeasi soarta: pur si simplu, capacitatea mea de consum este limitata. In ciuda abundentei, economia actuala ramane sub zodia penuriei.

     

    Se petrec altfel lucrurile in Internet? Intr-un fel, da. Aici „spatiul“ – capacitatea de stocare si de transport – pare nelimitat si lucrurile par sa mearga altfel. S-au elaborat deja cateva teorii despre economia in lumea digitala, dintre care una („coada cea lunga“) pune accentul tocmai pe absenta limitarilor spatiale. O alta, numita „economia darului“, incearca sa integreze economia clasica cu caracterul gratuit al multor produse informationale din Retea (de la continut liber accesibil pana la softul „liber“ sau open source). Insa cea mai surprinzatoare si totodata radicala dintre ele este cea elaborata de Michael H. Goldhaber, care pune in evidenta o anumita limitare – si, implicit, o penurie – care se manifesta in toate domeniile, dar este foarte vizibila in Internet: penuria de atentie.

     

    Goldhaber porneste de la cateva elemente preluate din psihologie, neurologie si chiar filozofie pentru a defini notiunea de atentie, insa extrem de interesant este modul in care urmareste evolutia computerelor si a Internetului pentru a pune in ecuatie atentia si valoarea informatiei. In esenta, computerele au fost concepute si dezvoltate pentru a spori productivitatea, insa se vadeste ca servesc tot mai putin acestui scop, fenomen pe care autorul il pune mai degraba in relatie cu limitele naturale ale consumului: chiar daca productivitatea ar putea creste la nesfarsit, bunurile materiale create n-ar putea creste nelimitat. In schimb, volumul informatiei poate creste aproape oricat, iar web-ul este o ilustrare perfecta. Interesant este ca dupa caderea dot-com-urilor – care poate fi pusa si ea in relatiile cu limitele consumului de bunuri materiale – numarul utilizatorilor si volumul informatiilor din Internet a continuat acelasi ritm sustinut de crestere, insa formulele de creare a informatiei au capatat un pronuntat caracter social, exemplele cele mai evidente fiind forumurile virtuale si blogurile.

     

    Pana la urma, „supra-productia“ de informatie este mult mai mare decat cea de bunuri materiale, din simplul motiv ca nu este limitata de abilitatea de consum. Insa reversul este ca o buna parte din informatia disponibila nu este utilizata – deci „consumata“, in termenii economiei traditionale. Nu facem fata acestui aflux informational, iar cresterea continua a productiei de informatii este de-a dreptul irationala din perspectiva tuturor standardelor economice actuale. Ipoteza lui Goldhaber este ca aceasta crestere continua este motivata de nevoia de a accede la o resursa limitata, singura capabila sa dea valoare informatiei: atentia noastra. Atata vreme cat nimeni nu-i acorda atentie, o informatie nu are nici o valoare. De notat ca expresia englezeasca pentru „a acorda atentie“ este „paying attention“ – adica „a plati atentie“.

     

    Pornind de-aici, Goldhaber considera ca asistam la nasterea unui nou model economic, economia atentiei, care peste vreme va ajunge sa inlocuiasca economia actuala, bazata pe productia de bunuri, pe piata si bani. Mai mult, migratia oamenilor spre ciberspatiu este asemuita cu colonizarea Americii si mutatia economica ce a insotit-o: europenii nu si-au imaginat ca Lumea Noua va fi altfel decat feudalismul tarziu in care traiau, dar noul spatiu a generat o formula noua, economia de piata. 

     

    In fine, o ultima observatie interesanta a lui Goldhaber: atentia implica memoria. Daca am fost atenti la ceva, ne amintim. Pe de alta parte, atentia implica empatie: cel caruia ii captam atentia ne „traieste“ gandurile. Daca vom crea ceva ce va capta atentia dupa ce nu vom mai fi, mintea noastra va trai din nou.

  • Va rog, buletinul virtual la control!

    Acum doi ani am facut o gluma fostilor colegi de la ziarul la care lucram. Le-am expediat un e-mail de la adrian.nastase@guv.ro in care laudam activitatea sectiei economice, dar o si criticam putin, pe un ton oficial. Pana sa deconspir eu farsa, unii colegi au sunat la  purtatorul de cuvant al guvernului sa multumesca pentru e-mail.

    Intamplarea, amuzanta sau nu, ascunde un adevar pe care de cele mai multe ori il constientizam prea tarziu. Pe Internet, ca si in viata reala, totul e posibil. Simtul comun spune ca un email venit de la adrian.nastase@guv.ro nu poate sa fie decat de la Adrian Nastase. De multe ori nu e asa.

    Sa fim cinstiti si sa admitem ca nu doar o data am dat mai departe e-mailuri venite de la diversi amici, care le-au primit la randul lor de te miri unde. Fie ca era vorba de fotografii amuzante, de sprijinirea unui copil care are nevoie de o donatie de sange sau de o organizatie de protectia animalelor care vrea sa salveze pisicile pe care chinezii le cresc in borcan.

    Motivele pentru care am apasat butonul „forward“ dupa ce am inclus in campul de adrese cat mai multe contacte pot fi diverse? Poate ca in mod sincer am vrut sa sprijinim bietele pisici de exemplu, sau poate ca le-am trimis pentru ca, asa cum se spune de cele mai multe ori chiar in textul respectivelor mesaje, „nu costa nimic“.

    Eroare. Costa. Aceste mesaje care circula pe Internet nu sunt decat modalitati de a face rost de liste cu sute, mii sau zeci de mii de contacte. Cu cat mesajul circula mai mult pe Internet, cu atat mai multe adrese va colecta cel care l-a initiat. Metoda e simpla. Una dintre adresele respective pe la care figureaza ca a trecut e-mail-ul este in realitate un program care se executa de fiecare data cand mesajul este transmis si trimite o copie a acestuia initiatorului. Evident, cu toata lista de adrese de email. Adrese care intra in baza de date a unui spammer (acei baieti rai care ne asalteaza cu mailuri nesolicitate) sau a unei companii de direct mailing. Sa nu fim surprinsi daca dupa o vreme in inbox vom gasi e-mail-uri cu promotii, discounturi, excursii sau cine stie ce inginerii financiare care te imbogatesc peste noapte. Cum ne-au gasit, ne intrebam? Amintiti-va ca noi le-am dat adresa de mail, crezand ca nu costa nimic sa sprijinim nu stiu ce cauza descrisa cu patima in mesaj.

    Exista tineri pasionati de calculatoare care se viseaza mari hackeri si care se ocupa cu colectarea de adrese de e-mail pentru companii. Sunt platiti la comision, in functie de cati oameni se vor lasa ulterior convinsi de ofertele promotionale ale companiilor respective. Nu e etic, dar nu e nici ilegal, cel putin deocamdata, sa pacalesti oamenii si sa le furi adresele de mail. Internetul nu a fost gandit ca o intreprindere comerciala, ci ca un proiect militar. 

    Nimeni nu si-a pus problema securitatii si confidentialitatii informatiilor vehiculate pe net, pentru ca nu era de asteptat ca soldatii sau cercetatorii sa se fure intre ei.  Milioane de calculatoare au ajuns sa fie conectate intre ele, iar premisa pe care se face schimbul de informatie este buna credinta a utilizatorului. Totul se transfera in acest mod: filme, muzica, documente, produse din magazinele virtuale. Si chiar virusii sau programele spion care fura date personale ajung in cele mai multe cazuri in computer tot cu acordul nostru. Chiar daca arata suspect in mod evident, de multe ori tot dam click pe un email si deschidem portita de intrare unui program care ne va „omori“ PC-ul.

    Insa acum, mai ales in contextul e-commerce-ului, problema devine acuta. Una e sa arunci laptop-ul la gunoi sau sa reinstalezi sisemul de operare si cu totul altceva este sa ramai fara nici un ban in cont pentru ca ai fost vizitat de un hacker. Tot mai multi specialisti in IT vorbesc de „buletinul electronic“, o carte de identitate care ne va insoti pretutindeni in calatoriile pe Internet. In mod sigur e neplacut sa stii ca oricine te poate vedea tot timpul. Dar, asa cum ne-am obisnuit cu agentul de cartier, poate chiar iesim cu el la o cafea, va trebui sa ne obisnuim cumva si cu „politia electronica“ care ne va cere buletinul virtual la control. Viata in societate, fie ea si informationala, are pretul ei.

  • Putin galben, va rog

    Mai intai verde. Acum verde + galben. Dupa care, din nou, verde. Acesta este traseul coloristic al brandului Cosmote in Romania. De ce acest slalom?

     

    Probabil ca nu a fost om de publicitate sau simplu cetatean care sa nu fi avut pe buze „Connex“ cand operatorul grec a inceput sa comunice in verde crud, acelasi pe care marca romaneasca il imbracase cu circa un an in urma. Miscarea a fost interpretata de specialisti in publicitate fie ca o eroare de strategie de brand, fie ca un act de curaj. „Cea mai mare gafa si, in acelasi timp, cea mai indrazneata miscare“, comenta atunci Cristina Oncescu, account director la agentia TBWA/Merlin, imediat dupa lansarea Cosmote in Romania.

     

    „In mod sigur, prima reactie (a romanilor, n.r.) va fi: „Uite, au copiat culoarea Connex!“, dar probabil ca, la nivel subliminal, vor percepe Cosmote drept un altfel de Connex“, era, atunci, comentariul lui Serban Alexandrescu de la Headvertising – cunoscut in industrie pentru contributia creativa adusa la dezvoltarea marcii Connex, cu ani in urma. Tot el sublinia acum trei luni ca „va depinde numai de noul operator daca isi va crea o imagine distincta in mintea consumatorilor“. A reusit Cosmote acest lucru?

     

    Raspunsul poate fi cautat in noua platforma vizuala a marcii, ce a fost comunicata o data cu startul campaniei „Incepe revolutia“. Este vorba despre introducerea culorii galben in identitatea de brand. De ce aceasta schimbare? „Noua ajustare vizuala doar intareste diferentierea marcii si ofertelor noastre“, a spus Cosmote, care a precizat ca aceasta ajustare este „numai temporara“. Cu alte cuvinte, va veni vremea cand marca se va reinverzi complet.

     

    Cine sa fi bulversat planurile de branding ale Cosmote? O ipoteza ar fi amanarea trecerii Connex la rosu complet. Rebrandingul in Vodafone – implicit inrosirea Connex – fusese initial programat pentru aceasta primavara, insa miscarea a fost amanata cel mai probabil pentru vara, spun surse BUSINESS Magazin. Motiv pentru care operatorul grec a considerat ca ar fi strategic sa se diferentieze coloristic de Connex in acest interval. O alta ar tine de lezarea intereselor de business ale celor doi competitori: dintr-o confuzie de brand au de pierdut ambele parti.

     

    „Nu de putine ori veneau oameni la Connex sa cumpere cartele sau sa se aboneze la un serviciu de care aflasera din reclamele Cosmote“, povesteste un cunoscator al pietei, care a dorit sa-si pastreze anonimatul. „Cosmote se alege cu o lipsa de identitate puternica si, de ce nu, de clienti, iar Connex pierde timp pentru explicatii si chiar prestigiu, inducand dezamagire in randul celor interesati de oferta din reclame“, a mai spus acesta.

     

    Laurentiu Anghel, avocat cu expertiza in proprietatea intelectuala in domeniul telecom, comenteaza astfel ingalbenirea marcii Cosmote: „Probabil ca este rezultatul unei intelegeri rezultate in urma unor cercetari de piata cu caracter extrajudiciar care au confirmat existenta unei confuzii la nivelul serviciilor oferite de cei doi operatori. Ramane de vazut daca adaugarea galbenului poate elimina aceasta confuzie la nivelul utilizatorilor celor doua servicii“.

     

    Ce sanse ar fi avut Connex in instanta daca ar fi actionat Cosmote in judecata pentru insusirea verdelui-Connex? Daniel Costea, avocat la Voicu & Filipescu SCA, spune ca orice cunoscator de marketing stie ca un consumator va identifica un produs sau serviciu in primul rand prin culoare.

     

    „Daca operatorul MobiFon detine protectie exclusiva pentru culoarea verde atasata serviciilor de telefonie mobila, sansele de succes sunt foarte mari. In caz contrar, analiza similitudinilor trebuie efectuata mult mai amanuntit si un verdict este in mod sigur mai rezervat.“

     

    Cum comenteaza, acum, Alexandrescu  schimbarea culoristica a Cosmote? „Ca un fel de cedare in fata murmurului dezaprobator venit din partea comunitatii de marketing. Nu ma cheama tot Caragiale, ci Caragiale-Pop. Si nu sunt imbracat ca tine, ci am o batista diferita la butoniera. Ridicol. Toata culoriada asta n-are nimic OK in ea si tot ce poate face e sa ameteasca un pic consumatorii.“