Tag: utilizare

  • ANCOM propune tariful de utilizare a frecvenţelor radio pentru aplicaţiile specifice unor evenimente

    Având în vedere organizarea în cursul anului viitor, în România, a Campionatului European de Fotbal UEFA 2020, ANCOM supune consultării publice, în regim de urgenţă, tariful de utilizare a spectrului în cazul utilizării temporare a unor frecvenţe. 

    Este vorba de tariful de utilizare temporară a spectrului pentru radiomicrofoane şi sisteme de monitorizare audio cu căşti intraauriculare (IEM).

    Tariful propus pentru utilizarea frecvenţelor radio de către radiomicrofoane şi sisteme de monitorizare audio cu căşti intraauriculare (IEM) a fost stabilit pornind de la tariful de utilizare a spectrului pentru un canal radio cu lărgimea de bandă de 12,5 kHz asignat la nivel local, în modul de utilizare simplex, pentru reţele de radiocomunicaţii mobile formate din staţii mobile şi portabile, proporţional cu numărul de canale cu lărgimea de bandă de 12,5 kHz cuprinse în lărgimea de bandă alocată.

    Tariful de utilizare a spectrului se aplică anual, fracţionat pentru perioadele solicitate, cu perioada minimă de tarifare de o lună.

    Autoritatea consideră că măsurile propuse trebuie adoptate în regim de urgenţă, termenul de consultare fiind de 14 zile.

     

  • Purtaţi-le până se rup

    Acesta şi-a ales pentru noua sa colecţie pentru bărbaţi, It’s All Good Folk, mottoul „Wear it out” („Poartă-l până se uzează”), scrie The Guardian, propunând articole vestimentare rezistente, pe care clienţii să le poată repara şi purta până se strică de tot. Compania consideră că astfel se reduc cantitatea de deşeuri din industria modei şi implicit impactul negativ asupra mediului.

  • La bal cu cărţi, cadrane de ceas şi fân

    Dacă unii folosesc, de exemplu, saci de plastic pentru gunoi pentru colecţiile lor, alţii, precum creatoarea franceză Sylvie Falcon, folosesc mai tot ce le cade în mână pentru a confecţiona rochii de bal unicat.

    Aceasta s-a gândit să recurgă şi la alte materiale în afară de cele textile din dorinţa ca fiecare rochie a sa să spună o poveste.

    Confecţionarea unei rochii poate dura până la 250 de ore, iar printre materialele folosite se regăsesc bucăţi de instrumente muzicale, partituri, cotoare de cărţi şi chiar fân ori cadrane de ceas. 

  • Noile telefoane pliabile Samsung Galaxy Fold, criticate după ce ecranele cedează în urma utilizării normale

    Compania a distribuit luni telefoanele Galaxy Fold către mai multe publicaţii din Statele Unite, înainte de lansarea oficială programată pentru data de 26 aprilie. Dar, în decurs de numai două zile, testerii s-au plâns de faptul că ecranul flexibil al telefonului s-a defectat în urma utilizării normale.

    Spre deosebire de telefoanele tradiţionale, care au ecranul acoperit cu sticlă de protecţie, telefonul Galaxy Fold beneficiază de un strat flexibil din plastic, care poate fi înlocuit de Samsung în cazul unor potenţiale zgârieturi, fără a înlocui întregul display.

    Unele dintre dispozitive au cedat pentru că jurnaliştii care le testau au înlăturat stratul crucial, compromiţând astfel componentele sensibile ale ecranului. Cu toate acestea, numeroase alte telefoane au suferit defecţiuni în urma utilizării normale.

    Todd Haselton, jurnalist la postul american CNBC, care nu îndepărtat stratul de pe ecranul telefonului, susţine că jumătate din ecranul Galaxy Fold s-a defectat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Facebook clarifică modul de utilizare a datelor utilizatorilor, la solicitarea CE/ Modelul de afaceri, pe înţelesul tuturor

    În plus, clauzele Facebook vor explica în mod clar că modelul său de afaceri se bazează pe vânzarea servicii de publicitate ţintite către comercianţi prin folosirea datelor aferente profilurilor utilizatorilor.

    Schimbările au fost efectuate în baza solicitărilor Comisiei Europene şi ale autorităţile de protecţie a consumatorilor.

    De asemenea, noile clauze explică în detaliu ce servicii bazate pe utilizarea datelor utilizatorilor sunt vândute de Facebook către terţi, cum pot fi închise conturile de către utilizatori şi din ce motive pot fi dezactivate acestea. Aceste modificări au loc în urma unor dialoguri menite să ducă la informarea completă a utilizatorilor cu privire la modelul de afaceri al Facebook într-un limbaj simplu şi cuprinzător.

    Věra Jourová, comisarul pentru justiţie, consumatori şi egalitate de gen, a salutat acordul: „Astăzi, Facebook dă în sfârşit dovadă de angajament faţă de o transparenţă sporită şi de un limbaj simplu în clauzele de furnizare a serviciilor sale. Societăţile care doresc să recâştige încrederea utilizatorilor după scandalul Facebook/Cambridge Analytica nu ar trebui să îşi ascundă în spatele unor termeni juridici complicaţi modul în care câştigă miliarde de pe urma datelor utilizatorilor. Acum, utilizatorii vor înţelege în mod clar că datele lor sunt folosite de către Facebook pentru a vinde mesaje publicitare ţintite. Unindu-şi forţele, autorităţile de protecţie a consumatorilor şi Comisia Europeană apără drepturile consumatorilor din UE.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ROMGAZ semnează scrisoarea de intenţie pentru utilizarea Coridorului Sudic

    Documentul este adresată SGC Advisory Council, prezidat de Preşedintele Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliyev, precizează compania într-un comunicat.

    Romgaz a participat la a cincea întâlnire anuală a Southen Gas Corridor Advisory Council (SGC Advisory Council), ocazie cu care a reiterat suportul pentru dezvoltarea proiectului Coridorului Sudic, însă cu luarea în calcul a continuării infrastructurii de transport, prin finalizarea Interconectorului Bulgaria – Grecia şi a Proiectului BRUA, în contextul dezvoltării relaţiilor cu Azerbaidjan şi a potenţialului parteneriat cu compania SOCAR.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nouă persoane şi o entitate, sancţionate de UE, sub un nou regim faţă de utilizarea armelor chimice

    ”Sancţiunile includ doi reprezentanţi ai Serviciului de Informaţii al Rusiei (GRU), precum şi şeful şi adjunctul şefului serviciului, responsabili pentru posesia, transportul şi folosirea unui agent neurotoxic în oraşul britanic Salisbury în data de 4 martie 2018”, se arată în comunicat.
     
    De asemenea, o serie de sancţiuni au fost impuse unei entităţi siriene responsabile pentru dezvoltarea şi producţia unor arme chimice, respectiv Centrul Ştiinţific pentru Studii şi Cercetare (SSRC), precum şi pentru cinci oficiali sirieni direct implicaţi în activităţile SSRC. Aceste persoane şi entităţi au fost primele care s-au aflat pe lista regimului de sancţiuni privind noile arme chimice. SSRC a fost deja inclus pe lista regimului de sancţiuni din Siria.
     
  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.

    Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.

    În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.

    Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie.  „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.

    La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”


    ■ Un scenariu îndepărtat

    Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.

    „Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.

    Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director general Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”

    Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.

    Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.

    Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”

    Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
    Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”

    Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”

    În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”

    Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

    O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.

    Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
    Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.

    Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.

    În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada. 

    „Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.

    În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.

  • Innovation Days 2018, un proiect dedicat ideilor inovatoare

    Elementul de  noutate:
    Innovation Days stă la baza unui concept care are rolul de a stimula creativitatea angajaţilor Metro Systems cât şi crearea unei platforme care să uşureze informarea clientului cu privire la produsele Metro. „Ne folosim de inteligenţa artificială şi de realitatea augmentată pentru a crea platforme care să le ofere angajaţilor din vânzări şi clienţilor acces instantaneu de pe smartphone-urile proprii la date relevante despre oferta comercială. Este o activitate în care fiecare idee reprezintă un pas către inovaţie şi dezvoltare. Propunerile inovatoare de utilizare a tehnologiei au reprezentat cheia succesului în acest proiect”, explică reprezentanţii companiei.

    Descrierea inovaţiei:
    Angajaţii Metro Systems au beneficiat de organizarea unei sesiuni de instruire cu experţi din exteriorul companiei, care au prezentat concepte precum design thinking, dar şi sfaturi despre cum pot fi dezvoltate prototipuri ale unor aplicaţii/platforme, tocmai pentru a-i putea ajuta pe participanţi să îşi pună ideile in ordine şi să creeze aplicaţii care pot schimba ritmul de viaţă al utilizatorului. După ce angajaţii companiei şi-au publicat ideile pe o platformă special concepută, au format echipe în jurul proiectelor împreună cu colegii din Düsseldorf, Berlin, Braşov şi Bucureşti. Astfel, s-au format 16 echipe – 8 în Germania şi 8 în România –, cu un număr de peste 100 de membri, care au lucrat la dezvoltarea proiectelor. Echipele din România au fost mixte, ele fiind formate inclusiv din oameni care lucrează în alte ţări pentru grupul Metro. După trei zile în care au dezvoltat un prototip funcţional al ideii, cele 16 echipe şi-au prezentat proiectele în cadrul unui eveniment organizat simultan în Germania şi în România.  
    Proiectul Scan and Shop reprezintă o soluţie de IT care foloseşte tehnologii de recunoaştere a vocii, scrisului şi textului pentru a scurta timpul de înregistrare a clienţilor noi şi a reduce erorile în preluarea datelor, idee ce a fost aleasă câştigatoare în cele din urmă. Cumpărăturile făcute într-un mod inovator au stat la baza unui concept ce a venit de la o echipă din România care a creat aplicaţia Shopp AR-Awesomeness Reinvented, care a obţinut votul pentru una dintre cele mai interesante trei aplicaţii din cadrul evenimentului. În trei zile, membrii echipei din România au dezvoltat un prototip funcţional al aplicaţiei Shopp AR, pe care l-au demonstrat live în cadrul evenimentului, utilizarea aleasă fiind aceea de a identifica instantaneu dacă un produs din oferta Metro conţine sau nu alergeni. Un alt proiect care a intrat în top 3 cele mai votate a fost Menu Scan – o aplicaţie dedicată forţei de vânzări a Metro. Aplicaţia le permite angajaţilor companiei să vadă care sunt ingredientele de care are nevoie un restaurant pentru felurile de mâncare pe care le are în ofertă prin simpla realizare a unei fotografii a meniului.

    Efectele inovaţiei:
    Prin acest proiect, clienţilor le este facilitat accesul la informaţii importante într-un mod cât mai facil, fiind deopotrivă stimulată creativitatea angajaţilor. 

  • Limba cu cele mai puţine cuvinte din lume are 123 de cuvinte şi îţi ia 30 de ore pentru a o învăţa

    Toki Pona este limbajul cu cele mai puţine cuvinte din lume, conţinând doar 123. Toki Pona a fost creată în 2001 de către Sonja Lang. Ea şi alţi vorbitori de Toki Pona susţin că numărul redus de cuvinte este de ajuns să exprime aproape orice idee, relatează Business Insider.
     
    Pentru a crea noul limbaj, Lang a lucrat invers, împotriva tendintei generale de a crea un lexicon natural. Ea a început prin reducerea şi consolidarea specificului în general. Economia acestei limbi se realizează reducând gândirea simbolică la elementele sale de bază, fuzionând concepte conexe, iar cuvintele îndeplinesc mai multe funcţii în vorbire.
     
    O persoană are nevoie doar de 30 de ore pentru a o învăţa Toki Pona. Această uşurinţă de a învăţare, o face ideală pentru a putea fi folosită ca  limbă internaţională, care ar putea conecta milioane de oameni de pe tot globul.
     
    Ce este o maşină? se întreabă Sonja Lang. “Ai putea spune că o maşină este un spaţiu ce este folosit pentru deplasare. Asta ar fi tomo tawa”, spune ea. “Totuşi, dacă eşti lovit de o maşină, asta s-ar putea traduce altfel, un obiect dur m-a lovit, kiwen utala.”, completează Lang.
     
    Toki Pona are cinci palete de culori: loje (roşu), laso (albastru), jelo (galben), pimeja (negru) şi walo (alb). Precum un pictor, un vorbitor poate combina cuvintele pentru a crea diferite nuanţe. De exemplu, loje walo este roz. 
     
    Pentru numere, Toki Pona are doar cuvintele wan (unu), tu (doi) şi mute (câteva). Vorbitorii au extins utilizarea unor cuvinte, folosind cuvântul “luka” (mână, braţ) şi pentru exprima cifra cinci, iar “mute” să fie folosit pentru numarul 10. Pentru a spune numărul dorit, vorbitorii trebuie să repete, adăugând până când ajung la numărul respectiv.  Scopul limbii nu este acela de a exprima calcule complexe sau numere cu foarte multe cifre.
     
    Scopul este simplitatea, iar în acest limbaj “simplu” înseamnă “bun”. Ambele concepte sunt combinate într-un singur cuvânt: pona.
    “Daca te poţi exprima într-un mod simplu, atunci chiar înţelegi despre ce vorbeşti şi asta e bine”, spune Sonja Lang.
     
    Limbajul este înrădăcinat în viaţa primitivă, în conceptele de bază. Nu există expresii de politeţe (cuvinte precum “te rog” sau “mulţumesc” sunt exprimate, mai degrabă, prin limbajul corporal).
     
    De asemenea, lexicul limbajului prezintă o tendinţă pentru pozitivitate. “Cuvântul pona înseamna tot ceea ce este bun în lume: o banana, un pisoi draguţ etc. Daca îi spun prietenei mele că este “jan pona”, atunci îi transmit că este o persoana bună, un om frumos.”, spune un vorbitor al Toki Pana.
     
    Există câteva cuvinte care descriu diferite organisme, însă nu este niciunul care să facă referinţă la gadget-urile moderne. În limbajul Toki Pana, tehnologia este redusă la un cuvânt, ilo, care înseamnă unealtă.