Tag: utilaje

  • Pe timpul iernii CNAIR va acţiona cu 3.927 de utilaje auto

    Pe timpul iernii CNAIR va asigura 3.927 de utilaje auto, având asigurate şi peste 185.000 de tone de sare şi 24.600 tone de nisip, informează compania. 

    În perioada 1 noiembrie 2019 – 31 martie 2020 va fi instituit Comandamentul Central de Iarnă, având ca obiectiv asigurarea desfăşurării în condiţii normale a activităţii de transport rutier în scopul prevenirii şi intervenţiei operative în cazurile de blocare a circulaţiei. nÎn colaborare cu IGPR – Direcţia Rutieră, CNAIR a încheiat un program comun de măsuri la nivel central şi cu Serviciile de Poliţiei Rutieră la nivelul fiecărui judeţ. La nivelul fiecărei Direcţii Regionale de Drumuri şi Poduri sunt stabilite Comandamente Regionale de coordonare a activităţii de iarnă.

    În administrarea CNAIR S.A. se află 309 baze de deszăpezire şi 120 puncte de sprijin. Pentru intervenţia pe timpul iernii CNAIR va asigura un efectiv de 3927 autoutilaje, dintre care 711 autoutilaje de deszăpezire proprii, din care 7 şenilate şi 100 autofreze Fresia, 2.524 autoutilaje închiriate şi 692 autoutilaje închiriate la cerere.

    Aprovizionarea cu sare se va realiza conform următorului program, în acord cu Normativul 525/2013 privind prevenirea şi combaterea înzăpezirii drumurilor: 35% din cantitatea necesară până la 01.11.2019; 50% din cantitatea necesară până la 01.12.2019; 75% din cantitatea necesară până la 31.12.2019.

    La data prezentă, stocurile de materiale antiderapante sunt următoarele: 185.079 tone sare; 24.613 tone nisip; 1306 tone clorură de calciu; 714 tone produs ecologic.

    Pentru această iarnă a fost încheiat cu Salrom S.A. un contract de furnizare de sare pentru cantitatea de 475.700 tone.

    Pentru protecţia împotriva înzăpezirii, pe reţeaua de drumuri naţionale şi autostrăzi vor fi montate 536.500 ml de panouri parazăpezi şi 30.568 ml de perdele forestiere de protecţie.

    În vederea semnalizării rutiere pentru sezonul rece au fost montate 18.605 indicatoare rutiere.

     

  • Un business mic pentru cei mici

    “Ideea acestei afaceri s-a conturat în urmă cu opt ani, când făceam lucruri handmade pentru copii. Deşi a urmat o pauză în activitate pentru ceva timp, nu am uitat de ideile noastre, ci, din contră, am fost mânaţi de pasiunea de a crea produse adecvate pentru cei mici”, povesteşte proprietarul brandului Belkids, Onu Iuri, cetăţean român, dar născut în Ucraina.

    În mai 2017, a înfiinţat firma prin care operează acum businessul, iar în octombrie 2017 a fost acceptat pentru o finanţare prin Start-Up Nation.

    „După alte câteva luni bune, în septembrie 2018, am finalizat implementarea. Vânzarea produselor către clientul final a fost începută în luna ianuarie 2019.”
    Anul trecut a însemnat dezvoltarea businessului, odată cu achiziţia unor utilaje în vederea confecţionării de îmbrăcăminte pentru copii. Cum vânzarea efectivă a început doar de câteva luni, Onu Iuri nu a făcut încă un calcul referitor la vânzări. În producţie lucrează, în acest moment, doi angajaţi.

    „În spatele meu se află o familie numeroasă, foarte unită, care mă ajută ori de câte ori este necesar. Încercăm să ne facem cât mai cunoscuţi şi să facem lumea să înţeleagă faptul că aceste produse chiar sunt confecţionate în România”, mai spune Onu Iuri.

    Cea mai mare parte a clienţilor de până acum au fost persoane fizice, la care Onu Iuri vrea să ajungă în mod direct, fără intermediari. Majoritatea clienţilor sunt mămici cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani.

    „Mizăm pe calitate, de la utilajele folosite, la materialele realizate în fabrici din Europa, cu imprimeuri superamuzante, colorate şi realiste.”

    Hainele sunt concepute pentru a fi purtate în fiecare zi, dar există şi modele elegante, pentru evenimente speciale. „Ţinta” sunt copiii cu vârste între zero şi opt ani. O pereche de pantaloni scurţi pentru bebeluşi porneşte de 18 lei, iar cel mai scump produs costă 120 de lei.

    După ce afacerea cu articole vestimentare va creşte, Onu Iuri se gândeşte ca, începând cu anul viitor, să se extindă şi pe segmentul decoraţiunilor pentru camere de copii. Momentan însă se concentrează pe producţia de haine.


    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.   

    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.


    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.


    Caruselul Vegan –
    producţie de dulciuri vegane (Bucureşti)
    Fondator: Andreea Elisei
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 11.000 de euro
    Distribuţie: evenimente private, târguri


    Lemnino –
    producţie de jucării din lemn (Huşi, judeţul Vaslui)
    Fondatori: Anca şi Alin Costrăşel
    Investiţie iniţială: 40.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 11.000 de euro
    Distribuţie: grădiniţe, centre educaţionale, spaţii de joacă


    Durbane Urbane –
    producţie de lădiţe din lemn (Braşov)
    Fondator: Mădălin Pop
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 54.000 de euro
    Distribuţie: cafenele, agenţii de publicitate, diverse companii, clienţi individuali


    Pania –
    producţie de pâine artizanală (Bucureşti)
    Fondatori: Ciprian Răglean, Răzvan Ionescu, Răzvan Mihai Ionescu
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 100.000 de euro
    Distribuţie: livrări către angajaţii din clădirile de birouri din Capitală

     

     

     

  • Nămeţi de PATRU metri pe Transalpina. Drumarii intervin cu utilaje de deszăpezire | VIDEO

    Potrivit reprezentanţilor DRDP Craiova, stratul de zăpadă ajunge la patru metri pe tronsonul Rânca-Obârşia Lotrului, acolo unde utilajele acţionează pentru deszăpezire, în vederea reluării circulaţiei rutiere.

    Stratul de zăpadă, acumulat din iarnă, este mai înalt decât utilajele cu care muncitorii intervin pentru deszăpezire. Ultima ninsoare în zonă a fost în 1 mai.

    „Lucrăm la deszăpezire, ca să redeschidem tronsonul de drum între Rânca şi Obârşia Lotrului, unde stratul de zăpadă este de patru metri. Am ajuns cu deszăpezirea la vârful Urdele, cel mai înalt punct al unui drum naţional din România. Se acţionează cu două utilaje şi cu autofreze. Este zăpadă acumulată pe toată perioada iernii şi în zonă a nins foarte mult. Ultima ninsoare a fost în 1 mai şi atunci s-a depus un strat de cel puţin 70 de centimetri”, a declarat Cristi Tudor, purtătorul de cuvânt al DRDP Craiova.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

     

     

     

  • Cât a costat şi cum arată Tagro, tractorul agricol „made in Romania”

    Elementul de noutate:
    Fabrica IRUM din Reghin, cu o istorie de 65 de ani în industria utilajelor agricole şi forestiere, a lansat primul tractor agricol realizat în România.

    Descrierea  inovaţiei:
    IRUM Reghin, companie fondată şi condusă de Mircea Oltean împreună cu fiul său, Andrei Oltean, a fost fondată în anul 1953 cu scopul de a produce, întreţine şi repara utilaje şi mecanisme agricole şi forestiere. Compania a trecut prin mai multe transformări, mai cu seamă datorită profitului reinvestit constant, şi a ajuns în prezent cel mai important producător de tractoare forestiere şi agricole din România. Dacă în septembrie 2016 producătorul român de tractoare lansase trei utilaje forestiere noi – două dintre acestea fiind concepute exclusiv de inginerii societăţii şi fabricate la Reghin – conducerea companiei şi-a propus în urmă cu câţiva ani intrarea pe segmentul agricol cu un produs românesc. 
    Proiectul TAGRO a fost realizat în Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Utilaje Agricole şi Forestiere – IFOR – care funcţionează la Reghin, centru înfiinţat de grupul de firme Maviprod, în incinta fabricii IRUM şi care a presupus o investiţie de 2,65 milioane de euro.
    La proiect au lucrat aproximativ 50 de ingineri români.
    Investiţia în concretizarea proiectului TAGRO a însemnat alţi 4 milioane de euro puşi la dispoziţie de grupul Maviprod, acţionarul IRUM.

    Efectele inovaţiei:
    Producţia în serie va începe în aprilie 2019, iar conducerea IRUM Reghin estimează că în primul an vor fi produse şi vândute 200 de tractoare TAGRO, în 2020 va fi depăşit pragul de 300, iar în 2021 vor urma alte 500 de tractoare. „În primul rând, aici trebuie să avem succes pentru a avea succes şi în alte ţări”, consideră Andrei Oltean, directorul de dezvoltare al firmei, care speră ca succesul tractorului agricol lansat să fie mai întâi atins în România. Potrivit lui, valoarea pieţei este de peste 2 milioane de utilaje pe an – spre comparaţie, piaţa de utilaje forestiere este de undeva la 7.000 de unităţi în fiecare an. „Diferenţa este enormă, potenţial există – e important să vedem ce decizii o să luăm şi cum o să reuşim să le punem în aplicare – fundaţia acestui proiect trebuie să fie piaţa din România – că aici ştim tot, începând de la clienţi, cultura ţării etc.”

  • Istoria s-a SFÂRŞIT! Una dintre PERLELE economiei Româneşti a intrat în FALIMENT. Cine e băiatul de bani gata care a băgat-o în faliment

    Uzina 1 Mai se află în zona de sud a Ploieştiului şi era renumită în toată lumea, înainte de Revoluţia din 1989, deoarece aci se produceau şi reparau utilaje petroliere. Acum, faima este doar o amintire, iar halele urmează să fie demolate, în locul lor urmând să fie construit un mall.
     
    „Se va construi un mall. Se va face şi un supermarket. Mall-ul, din câte ştiu, se va întinde pe şase hectare şi în trei ani va fi gata. Apariţia unui mall în zonă înseamnă şi dezvoltarea economică”, a declarat Adrian Dobre, primarul Ploieştiului.
     
    Dacă pe vremuri mii de persoane lucrau la Uzina 1 Mai, acum fabrica mai are maximum 100 de angajaţi.
     
    Romeo Hanganu a lucrat 24 de ani în Uzina 1 Mai şi a fost unul dintre directori. Îşi aduce aminte de anii de glorie ai fabricii care producea utilaj petrolier.
     
  • Aproximativ 9 milioane de lei pentru Întreţinerea Arborilor Bucureşti. Ce utilaje intenţionează să achiziţioneze compania municipală

    Una dintre cele 22 de companii municipale înfiinţate de Primăria Capitalei anul trecut, cea pentru Întreţinerea Arborilor şi Spaţiului Verde, a lansat recent o licitaţie prin care vrea să achiziţioneze mai multe utilaje speciale, agricole şi forestiere, potrivit portalului de licitaţii publice SICAP.

    Astfel, compania, al cărei acţionar este Consilliul General al Municipiului Bucureşti, vrea să achiziţioneze mai multe utilaje agricole şi forestiere pentru pregătirea sau cultivarea solului şi întreţinerea spaţiilor verzi. Printre utilajele menite să îngrijească natura bucureşteană se numără:”o autospecială cu suprastructură de transport containere tip carlig (hook lift), două containere tip Abroll,o cisternă container tip Abroll, o autospecială transplantator arbori”, se arată în anuţul de participare.
    De asemenea, Municipalitatea intenţionează să mai achiziţioneze o freză de rădacini, un tocător de crengi pe şasiu; un utilaj multifuncţional pentru pregătirea solului tip buldoexcavator cu accesorii, un tractor agricol pentru întreţinerea şi cultivarea solului cu dotări specifice.

    Investiţia companiei pentru aceste utilaje se ridică la peste 8,8 milioane de lei, fără TVA, iar termenul limită pentru primirea ofertelor este 19 octombrie 2018, ora 15.00.
    Potrivit unui proiect al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, din luna martie, Compania Municipală Întreţinerea Arborilor şi Spaţiului Verde Bucureşti SA beneficia de un buget de aproximativ 27 de milioane de lei şi estima cheltuieli tot de 27 de milioane de lei pe parcursul anului 2018. În luna august, însă, CGMB a aprobat un alt proiect prin care bugetul companiei a fost majorat cu 51,8 milioane de lei.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Maşinărie, în locul oamenilor. Lipsa zilierilor îi forţează pe viticultori să îşi cumpere utilaje moderne de recoltat struguri

    Până în prezent, în judeţul Vrancea au fost achiziţionate patru maşini de recoltat struguri, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Adrian Porumb este unul dintre cei mai mari viticultori din judeţul Vrancea. El cultivă peste 160 de hectare de vie în zona Odobeştiului, pământul şi pasiunea pentru viticultură fiind o moştenire de familie. Deşi recoltele sunt bune, Porumb spune că afacerea sa este din ce în ce mai greu de condus deoarece nu găseşte oameni pentru recoltat în zonă şi în judeţele învecinate. De aceea, viticultorul vrâncean a luat o decizie radicală şi recent a cumpărat o maşină de recoltat, cu ajutorul unui împrumut bancar.

    „Problema este cu zilierii, nu găsim. Este din ce în ce mai dificil să găsim oameni. Nouă ne-ar trebui pe sezon în jur de 100 de zilieri. Până acum veneau din Bacău, Oneşti, Vaslui, anul acesta a fost foarte greu de găsit. Chiar când să înceapă campania de recoltat ne-am hotărât să cumpărăm o maşină de recoltat struguri. Am făcut de urgenţă un împrumut în bancă de 230.000 de euro şi am achiziţionat maşina de recoltat struguri. Este adusă din Franţa”, a declarat Adrian Porumb.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Au început cu producţia de ambalaje într-un garaj, iar acum au ajuns la afaceri de milioane de euro din mutarea unor fabrici întregi

    Modpack Group, compania pe care Valentin Mălăescu a dezvoltat-o împreună cu fratele său, Bogdan, oferă companiilor servicii de relocare industrială, packaging şi export. 

    În 11 ani, numărul clienţilor firmei a ajuns la aproape 1.000. Veniturile acesteia s-au situat anul trecut la 5,3 milioane de euro, iar numărul de angajaţi la 93. Anul acesta, numărul de angajaţi a ajuns la 130, iar previziunea veniturilor vizează o creştere de circa 30%.

    Valentin Mălăescu povesteşte că un singur proiect de relocare a unei fabrici implică munca a circa 50-60 de persoane: de la evaluatori ai proiectului, oameni implicaţi în logistică, cei care se ocupă de transportul în locuri aflate oriunde în România sau în porturi ori aeroporturi, la munca echipei de packaging, care asamblează piesele în cutii. Urmează apoi încărcarea şi transportul, pe rute prestabilite, până la destinaţia de relocare a fabricii – aici intră în peisaj subcontractorii, respectiv cei care descarcă marfa. Ce este mai greu în mutatul unei fabrici?  „Managementul de proiect: să ai capacitatea sincronizării tuturor acestor activităţi astfel încât să nu existe timpi morţi”, spune Valentin Mălăescu. 

    De altfel, acesta este şi mottoul preluat de antreprenorii ploieşteni de la Steve Jobs, aflat la loc de cinste în recepţia biroului din Ploieşti: „Clienţii nu măsoară cât de mult ai încercat, ci cât de mult ai livrat”.

    Modpack desfăsoară mii de operaţiuni pe an. Dintre clienţii Modpack, 90% sunt firme multinaţionale, având puncte de lucru în Cehia, Regatul Unit sau Liverpool.

    În afara sediului central, aflat în Ploieşti, compania foloseşte un spaţiu logistic închiriat, în Cluj cu care deserveşte clienţii din centrul ţării; din rândul celor mai recente investiţii se află una de 2 milioane de euro, într-un centru logistic din Oradea. „Vrem să acoperim zona de vest a Europei şi ieşirea spre Europa; probabil va fi gata în primăvara anului viitor.”

    Compania are însă puncte de lucru şi în Cehia, Marea Britanie (Liverpool) şi vor să deschidă un birou şi în Statele Unite. Investiţiile totale în companie şi în extindere se ridică la peste 3 milioane de euro.

    Businessul Modpack Group a început prin producţia de ambalaje din lemn într-un garaj, evoluând ulterior în direcţiile transportului multimodal şi a relocărilor industriale. Valentin Mălăescu spune că au împrumutat un concept vestic, one stop shop, prin intermediul căruia pentru aproximativ 60% dintre clienţii lor oferă servicii integrate,  de la demontare de echipamente, ambalare, transport către o altă destinaţie oriunde în lume – rutier, maritim şi aerian. Antreprenorul spune că acoperă aproximativ orice tip de industrie, având capabilitatea să împacheteze şi să mute orice tip de echipament. 90% dintre clienţi vin însă din industria petrolieră, a tutunului, alimentară, automotive.


    Bazele firmei au fost puse în 2007. Până atunci, Valentin Mălăescu a lucrat în jur de 15 ani în companii multinaţionale, parcurs profesional pe care l-a început imediat după absolvirea studiilor la Universitatea Politehnica din Bucureşti.

    Înainte de Politehnică însă a lucrat într-o uzină care producea excavatoare, dar şi ca ca electronist într-o fabrică militară axată pe producţia de rachete. Povesteşte că a ajuns în aceste ipostaze fiindcă nu intrase din prima la facultate: „Tatăl meu a spus: «La lucru cu tine!», astfel că am început de jos, motiv pentru care am apreciat mereu munca.”

    După ce a lucrat ca mecanic şi electronist, a intrat la facultatea dorită, iar primul loc de muncă „mai serios”, de după absolvire, a fost în cadrul producătorului de ţigări British American Tobacco. A lucrat acolo timp de câţiva ani în zona de calitate şi s-a ocupat de mentenanţa aparatelor din acel departament. După trei ani, a trecut în departamentul de planificare a producţiei, având în responsabilitate trei unităţi de producţie ale companiei. După un deceniu în cadrul BAT, etapă din carieră despre care spune că a fost ca „o a doua facultate”, a plecat în industria automotive, ca inginer de calitate în compania cu origini irlandeze Johnson Controls International.

    Mare parte a acestui rol se desfăşura în Germania. „A fost şi aceasta o experienţă bună, care atârnă greu acum, fiindcă am avut foarte mult contact cu externul – stăteam cam o săptămână pe lună în afară, iar cumulat, în doi ani am ajuns să stau cam şase luni plecat.” Spune că acesta a fost un bun prilej pentru a stabili contacte cu firme străine şi o perioadă în care s-a familiarizat cu mentalitatea celor din vest.
    A revenit apoi la Bucureşti, în cadrul unei firme româneşti care făcea parte dintr-un grup de furnizori ai General Electric. În cadrul acesteia a avut primele roluri de top management: a fost plant manager, rol din care a condus aproape 200 de oameni şi în care integra produse complexe. Spune că cifra de afaceri a fabricii, care la momentul angajării sale era de 2 milioane de euro, a crescut în doi ani de zece ori.

    În perioada respectivă a început să se gândească să îşi facă un business propriu. Primul pas în acest sens a fost înfiinţarea unei firme de facility management, Stefa Invest, care operează şi în prezent în zona de sud a României. Firma s-a axat pe zona de cleaning industrial (nu HoReCa, ci în fabrici). „Când o fabrică se construieşte, vin ei, au maşini speciale de spălat pardoseli, echipamente speciale de spălat geamuri, de pildă”, descrie Mălăescu profilul activităţii Stefa Invest. Cifra de afaceri a acestui business este de circa 500.000 de euro anual, iar numărul angajaţilor este de aproximativ 60.

    Din Bucureşti s-a mutat apoi în Ploieşti, unde a lucrat la Bergenbier (InBev, pe vremea aceea), în departamentul de packing, ca manager de împachetare, rol din care avea în subordine în jur de 100 de angajaţi.

    La penultimul său job din Bucureşti se lovise însă de situaţia în care angajatorul său avea nevoie de o firmă care să ambaleze anumite echipamente – le-a fost foarte greu să găsească o firmă locală care să îi ajute.

    Astfel, în paralel cu locul de muncă în cadrul producătorului de bere, a demarat primii paşi în start-up-ul Modpack. A mai lucrat ca angajat, în paralel cu munca de antreprenor, circa 8 luni, iar apoi businessul a evoluat suficient de bine ca să necesite întreaga atenţie a antreprenorului pe afacerea de familie. 

    „A fost destul de greu să fac acest pas, în multinaţionale câştigam bine în perioada respectivă, dar aveam vreo 36 de ani, eram sătul de munca în corporaţie; şi într-o firmă de familie sunt reguli şi este mult stres, dar stresul la noi este generat în general de client.”

    Fratele său, Bogdan Mălăescu, s-a alăturat afacerii de la început. De profesie inginer economist, el s-a axat pe dezvoltarea relaţiilor cu clienţii, pe domeniul financiar. A fost manager pe supply chain (pe logistică, aprovizionare, contractare, partea mai mult comercială). Iar dacă iniţial îşi ajuta fratele doar în timpul liber, după doi ani s-a dedicat şi el afacerii de familie.

    Bazele firmei au fost puse contractând drept client o firmă din Bucureşti, furnizori de echipamente, iar partea de ambalaje din lemn a fost dezvoltată împreună cu producătorul ploieştean de rulmenţi Timken.

    „De la fiecare client am învăţat câte ceva şi am dezvoltat câte o arie de activitate; am plecat cu doi clienţi în 2007, cu o cifră de afaceri în perioada respectivă de undeva la 20.000 de euro pe an, iar banii care s-au investit la început au fost luaţi de la bancă”, descrie Valentin Mălăescu începuturile afacerii.

    Au cumpărat un camion, câteva utilaje, au început în nişte hale foarte mici – la un moment dat spaţiul lor de lucru era de fapt curtea unei cunoştinţe dintr-o comună din Ploieşti. De la un spaţiu de lucru iniţial de 50 de metri pătraţi, sediul din Ploieşti s-s-a extins astăzi pe o suprafaţă de 5.000 de metri pătraţi.

    „Problema este că în aceşti 11 ani de când am început, am investit mereu – 5,3 milioane de euro a fost cifra de afaceri de anul trecut, iar investiţiile au fost destul de mari – în ultimii 2-3 ani au ajuns la peste 2 milioane de euro.”

    Dacă la început erau producători de ambalaje din lemn, ulterior şi-au diversificat serviciile: „Putem să oferim clienţilor toată gama de servicii, de la proiectare, ambalaj, împachetare, demontarea unor utilaje, transportul oriunde în lume şi start-up-ul (pornirea utilajelor – n.red.)”.

    Una dintre etapele importante a fost la doi ani după ce au început producţia de ambalaje: au fost contactaţi de o firmă din Olanda, un competitor al lor din Utrecht, cu acelaşi obiect de activitate ca şi ei, care le-a propus o colaborare pentru un proiect de relocare. „Au venit olandezii, aveau cred doi metri, cravate, nu m-au speriat, au venit cu proiectul, au spus că în două săptămâni trebuie să îl începem, am semnat contractul – care avea o valoare de 20.000 – 25.000 de euro”.

    Cu doar 10 angajaţi (dintre ei, 8 sunt încă în companie), au acceptat proiectul despre care spun că a fost cel în care au învăţat să facă ambalare industrială în locul ales de client – „Acolo efectiv am furat meserie”.

    În prezent, businessul s-a divizat în câteva centre de profit, partea de relocări industriale generând circa 30% din business. Au avut câteva proiecte mari, exemple relevante în acest sens fiind serviciile de relocare acordate unor producători de ţigarete sau demontarea şi împachetarea unor echipamente în Nigeria, cu avionul, pentru un producător local de băuturi.

    În urmă cu câţiva ani, au făcut şi primii paşi în afara ţării. Au încercat iniţial să deschidă un punct de lucru în Polonia, dar, mai ales din cauza spiritului naţionalist de acolo, care favorizează afacerile poloneze, s-au reorientat spre Cehia, unde au şi în prezent un birou. „Ne-am gândit că se află în centrul Europei şi că este aproape de Germania, că putem dezvolta ceva în zona respectivă. Şi ei sunt mai rigizi, astfel, chiar dacă avem birouri acolo, le folosim mai mult pentru marketing.”

    În ianuarie anul acesta s-au extins în Liverpool, oraş ales din perspectiva Brexitului: „Poate se vor muta masiv multe zone de producţie, spre exemplu linia de producţie pentru Land Rover Discovery pleacă din Liverpool şi se mută în Slovacia; poate alţii vor să vină în Regatul Unit.”
    Tot anul acesta, şi-au anunţat şi prezenţa în Statele Unite, ţară pe care au ales-o prin prisma clienţilor pe care îi au deja. „Ne-am dus acolo fiindcă acum 60-70% dintre clienţi sunt americani.”

    Cum evoluează industria locală prin prisma mutărilor făcute de Modpack System?

    Din observaţiile lui Valentin Mălăescu, aceasta se află în cădere liberă. „Sunt multe semnale, fabrici care lucrează în lohn, în general pe automotive, care încep să se mute, spre Maroc, în Africa, sunt fabrici care lucrează tot în lohn în industria textilă care aleg Republica Moldova sau Macedonia, Serbia, îşi mută anumite linii de fabricaţie în alte ţări; dacă le ies cărţile, probabil că se vor muta de tot.”

    El este de părere că prin presiunile salariale actuale, în 5-10 ani industria lohnului în automotive şi textile nu va mai fi suficient de competitivă. Pe de altă parte, observă beneficii aduse de tehnologie: „Industria se dezvoltă în fabricile unde se folosesc tehnologie, roboţi, producţie inteligentă, văd că vin investiţii, apoi văd că vin investiţii puternice din China, probabil că global multe companii străine îşi închid businessurile în China, şi încep să se reloce spre Europa; chinezii au clonat deja acele businessuri, astfel că vin cu fabricile lor şi investesc în România”. Investiţii mari observă că există şi în zona dezvoltării de centre logistice.

    Valentin Mălăescu spune că de-a lungul timpului au fost curtaţi pentru vânzarea companiei către firme concurente: „Un competitor britanic a vrut să ne cumpere la început cu 1 milion de euro, le-am spus că fără 5 milioane de euro nu discut cu ei. Au încercat ulterior să ne scoată din piaţă cu diverse metode – spre exemplu, ne-au luat un om din departamentul comercial sau prin preţuri de dumping”.

    Ulterior, au propus un joint venture unei firme care voia să îi cumpere, înţelegere prin care el şi fratele său să rămână în board, să deţină acţiuni în cadrul grupului respectiv, dar compania nu a acceptat aceşti termeni. „A început ulterior războiul, lupta adevărată cu firmele străine, că până atunci eram prea mici. Au tot felul de arme financiare care pot să te distrugă”, descrie el lupta cu competitorii străini.

    Consideră că de fapt aceasta a fost şi problema României în anii ’90: „Ne-au prins nepregătiţi, au cumpărat totul pe bani puţini fiindcă nu ştiam să negociem. Dacă ştiam să negociem, eram mult mai departe, România are o poziţie geostrategică excepţională, oamenii sunt deosebiţi şi nu am ştiut să profităm de aceste calităţi”.

    Pe termen lung, nu cred că urmaşii lor se vor ocupa de business – astfel că nu exclude integrarea într-un grup global.

    Sfaturi pentru tinerii antreprenori? „Cel mai important este să creadă în businessul lor, să lupte pentru el, este foarte important să se implice, să fie flexibili, să aibă cât mai multe legături cu firmele externe, să participe la târguri, conferinţe, să aibă curaj şi să viseze.” Totuşi, Valentin Mălăescu crede şi că intuiţia şi norocul contează 80% în business.

  • Au angajat-o director ca să salveze o companie românească veche de 100 de ani. A evitat falimentul şi i-a crescut profitul de 6 ori

    Laura Şerban a fost numită la începutul anului 2014 CEO al producătorului de utilaje agricole Mecanica Ceahlău. În 2014 compania nemţeană a trecut printr-o întreagă serie de schimbări, iar profitul a crescut de peste şase ori, ajungând la 4,4 milioane de lei.

    La inceputul acestui an, mandatul de conducere al Laurei Şerban la Mecanica Ceahlău s-a încheiat. „Am optat să îmi continui cariera pe calea antreprenoriatului, acceptând o nouă provocare. Acum sunt managing partner la compania MPC trade marketing services.” Acum, preşedintele consiliului de administraţie al Mecanica Ceahlău este Aurelian Trifa.

    2014 a fost un an încărcat pentru producătorul nemţean de utilaje. A lansat patru produse noi, a deschis în Afumaţi (Ilfov) primul showroom în parteneriat cu unul din distribuitori, a început modernizarea producţiei şi a portofoliului de produse. Trăgând linie şi adunând, în vreme ce cifra de afaceri a companiei s-a menţinut la un nivel relativ constant, de circa 24 de milioane de lei, profitul a crescut de la 700.000 de lei în 2013 la 4,4 milioane de lei în 2014.

    În 2015, compania a avut afaceri de aproape 30 de milioane de lei, dar profitul a scăzut la 2,2 milioane de lei, iar anul trecut cifra de afaceri a Mecania Ceahlău a ajuns la 37,3 milioane de lei şi a avut un profit de 2,1 milioane de lei.

    „Rezultatele pozitive din 2014 sunt consecinţa procesului de analiză şi eficientizare a companiei – atât a structurii generale, cât şi a fluxurilor de producţie“, spune Laura Şerban, care la 38 de ani are peste 14 ani de experienţă în mediul de afaceri, după cum povesteşte chiar ea. Anterior mandatului de la Mecanica Ceahlăul, Laura Şerban a deţinut poziţia de managing director al GNC – Live well, vreme de peste un an iar înainte de aceasta a condus una dintre firmele grupului RTC, respectiv Proffice Experience.

    Şi-a făcut debutul în management în 2002, ca director de marketing şi achiziţii, iar ulterior a preluat funcţia de director general al Depozitului de Distribuţie de Carte şi Jucării, firmă dezvoltată ca start-up şi care a devenit în cinci ani lider pe segmentul său. Cel mai dificil moment din cariera sa de până acum, care coincide şi cu perioada în care a avut şi cele mai mari satisfacţii profesionale, îşi aminteşte Laura Şerban, a fost proiectul Mobishop, o firmă cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro pe an şi pierderi financiare masive, cu o structură de personal de aproape 300 oameni. „Eram presaţi de timp, dar am implementat soluţii astfel încât să devină profitabilă rapid şi să nu îşi piardă poziţia în piaţă. În mai puţin de un an, după ce compania a devenit profitabilă, a fost preluată de Pay Point, într-o tranzacţie de aproximativ 20 de milioane de euro.“

    Mecanica Ceahlău a început producţia în 1921, fiind timp de mai multe decenii unul dintre principalii furnizori de tractoare şi utilaje agricole pe piaţa românească. După 1990 a devenit o societate pe acţiuni, iar nouă ani mai târziu s-a transformat într-o companie cu capital integral privat. Compania, listată la Bursa de Valori Bucureşti, se află în portofoliul SIF Moldova, care deţine peste 55% din acţiunile companiei, între acţionari aflându-se şi fondul de investiţii Romanian Investment Fund. La finalul anului trecut, Mecanica Ceahlău avea în portofoliu peste 20 de categorii de utilaje agricole, între care se numără semănători, maşini pentru întreţinerea solului şi pentru recoltat; din februarie 2015, firma a inclus în portofoliu şi echipamente marca Steyr, produse de CNH Industrial, cu care firma nemţeană a încheiat un parteneriat.

    Laura Şerban mai spune că nu a cochetat cu ideea antreprenoriatului, pentru că „am avut oportunitatea să lucrez cu şi pentru oameni care au crezut în mine şi în iniţiativele mele, nefiind neapărat îngrădită de reguli şi proceduri“.

  • Au angajat-o director ca să salveze o companie românească veche de 100 de ani. A evitat falimentul şi i-a crescut profitul de 6 ori

    Laura Şerban a fost numită la începutul anului 2014 CEO al producătorului de utilaje agricole Mecanica Ceahlău. În 2014 compania nemţeană a trecut printr-o întreagă serie de schimbări, iar profitul a crescut de peste şase ori, ajungând la 4,4 milioane de lei.

    La inceputul acestui an, mandatul de conducere al Laurei Şerban la Mecanica Ceahlău s-a încheiat. „Am optat să îmi continui cariera pe calea antreprenoriatului, acceptând o nouă provocare. Acum sunt managing partner la compania MPC trade marketing services.” Acum, preşedintele consiliului de administraţie al Mecanica Ceahlău este Aurelian Trifa.

    2014 a fost un an încărcat pentru producătorul nemţean de utilaje. A lansat patru produse noi, a deschis în Afumaţi (Ilfov) primul showroom în parteneriat cu unul din distribuitori, a început modernizarea producţiei şi a portofoliului de produse. Trăgând linie şi adunând, în vreme ce cifra de afaceri a companiei s-a menţinut la un nivel relativ constant, de circa 24 de milioane de lei, profitul a crescut de la 700.000 de lei în 2013 la 4,4 milioane de lei în 2014.

    În 2015, compania a avut afaceri de aproape 30 de milioane de lei, dar profitul a scăzut la 2,2 milioane de lei, iar anul trecut cifra de afaceri a Mecania Ceahlău a ajuns la 37,3 milioane de lei şi a avut un profit de 2,1 milioane de lei.

    „Rezultatele pozitive din 2014 sunt consecinţa procesului de analiză şi eficientizare a companiei – atât a structurii generale, cât şi a fluxurilor de producţie“, spune Laura Şerban, care la 38 de ani are peste 14 ani de experienţă în mediul de afaceri, după cum povesteşte chiar ea. Anterior acestui mandat, Laura Şerban a deţinut poziţia de managing director al GNC – Live well, vreme de peste un an iar înainte de aceasta a condus una dintre firmele grupului RTC, respectiv Proffice Experience.

    Şi-a făcut debutul în management în 2002, ca director de marketing şi achiziţii, iar ulterior a preluat funcţia de director general al Depozitului de Distribuţie de Carte şi Jucării, firmă dezvoltată ca start-up şi care a devenit în cinci ani lider pe segmentul său. Cel mai dificil moment din cariera sa de până acum, care coincide şi cu perioada în care a avut şi cele mai mari satisfacţii profesionale, îşi aminteşte Laura Şerban, a fost proiectul Mobishop, o firmă cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro pe an şi pierderi financiare masive, cu o structură de personal de aproape 300 oameni. „Eram presaţi de timp, dar am implementat soluţii astfel încât să devină profitabilă rapid şi să nu îşi piardă poziţia în piaţă. În mai puţin de un an, după ce compania a devenit profitabilă, a fost preluată de Pay Point, într-o tranzacţie de aproximativ 20 de milioane de euro.“

    Despre mandatul prezent, când coordonează activitatea a 200 de oameni implicaţi în producţia de utilaje agricole, Laura Şerban spune ca i s-a părut „un proiect complex, într-un domeniu cu potenţial“. Decizia de a accepta a fost luată rapid, iar discuţiile au început cu circa trei luni înainte de numirea sa. La acel moment, spune ea, cunoştea deja specificul industriei, pentru că „familiarizarea cu domeniul a început încă de când am luat decizia să mă alătur acestui proiect“. Domeniul producţiei de utilaje agricole se dezvoltă rapid, pentru că, argumentează Laura Şerban: „În România există foarte multe ferme care au nevoie de dotări şi de reîmprospătarea parcului de utilaje. Mai mult decât atât, alocarea de fonduri europene în acest segment de piaţă constituie un factor favorabil şi, în acest sens, o măsură de facilitare pentru fermieri“. De pildă, tendinţa de consolidare a suprafeţelor, în rândul celor 1,3 milioane de ferme cu mai puţin de 50 de hectare în exploatare, duce la o creştere a cererii pentru tractoare moderne şi alte tipuri de utilaje.

    Mecanica Ceahlău a început producţia în 1921, fiind timp de mai multe decenii unul dintre principalii furnizori de tractoare şi utilaje agricole pe piaţa românească. După 1990 a devenit o societate pe acţiuni, iar nouă ani mai târziu s-a transformat într-o companie cu capital integral privat. Compania, listată la Bursa de Valori Bucureşti, se află în portofoliul SIF Moldova, care deţine peste 55% din acţiunile companiei, între acţionari aflându-se şi fondul de investiţii Romanian Investment Fund. La finalul anului trecut, Mecanica Ceahlău avea în portofoliu peste 20 de categorii de utilaje agricole, între care se numără semănători, maşini pentru întreţinerea solului şi pentru recoltat; din februarie 2015, firma a inclus în portofoliu şi echipamente marca Steyr, produse de CNH Industrial, cu care firma nemţeană a încheiat un parteneriat.

    Laura Şerban mai spune că nu a cochetat cu ideea antreprenoriatului, pentru că „am avut oportunitatea să lucrez cu şi pentru oameni care au crezut în mine şi în iniţiativele mele, nefiind neapărat îngrădită de reguli şi proceduri“.

    Fostul director general al companiei, Neculai Timaru, a fost demis de consilul de administraţie la finele anului 2013, fiind acuzat că ar fi încheiat contracte de peste 200.000 de euro cu firme deţinute de familia sa, conform unui audit intern al companiei.