BusinessMagazin

Tag: usd

  • Drumul către Strasbourg, via Bucureşti

    Aşa se explică totala concentrare a campaniei electorale pe chestiuni de politică internă şi atacuri la persoană vizându-i pe potenţialii candidaţi la preşedinţie şi tot aşa se explică şi caracterul extrem de ieftin al promovării electorale, mizând ba pe asmuţirea alegătorilor contra partidului de guvernământ, ba pe lozinci neutre, fără mesaj şi nediferenţiate după vreo ideologie politică, deşi principiul de funcţionare al PE este tocmai diferenţierea familiilor de partide după criteriul ideologic.

    O privire de ansamblu peste sondajele de opinie indica drept câştigătoare USD, cu circa 40% din voturi, urmată de PNL (cu mai puţin de 20% de voturi însă), apoi de PDL, de PMP (sub pragul de 10% însă) şi de UDMR, în timp ce restul partidelor nu ar trece pragul electoral. Prezenţa la vot era estimată undeva între cea de la alegerile din 2009 (când a fost de 27,67%) şi cea din 2007 (când prezenţa a fost de 29,46%), raportat la o participare medie la vot în UE aşteptată la 38%, faţă de 43% la scrutinul din 2009, cu toate că miza alegerilor a crescut faţă de 2009: acum grupurile politice au câte un candidat pentru preşedinţia Comisiei Europene, iar PE va vota nu numai preşedintele, ci şi comisarii propuşi de fiecare ţară.

    Ultimele sondaje europene arată că popularii (PPE) ar obţine 217 locuri în PE din totalul de 751, socialiştii şi democraţii (S&D) ar obţine 201 mandate şi liberalii (ALDE) 59. Partidele eurosceptice şi populiste (de dreapta şi de stânga) erau estimate să obţină împreună aproape 35% din voturi, faţă de 25% în 2009, ceea ce va polariza PE, cel mai probabil prin formarea unei coaliţii între populari şi socialişti spre a contracara presiunea extremiştilor.

  • Alegerile prezidenţiale, prioritatea zero pentru toată lumea

    Mai nou, după demisia lui Daniel Chiţoiu de la Finanţe, şi liberalul Andrei Gerea de la Economie a fost înlocuit provizoriu cu pesedistul Constantin Niţă, la Finanţe a rămas interimar tot premierul Victor Ponta, ceea ce a dus deja la întârzierea aprobării în Guvern a scrisorii de intenţie cu FMI, iar dezvăluirile din presă despre un conflict de interese din familie au adus aproape de demisie încă un ministru liberal, Mariana Câmpeanu.

    Insistenţa lui Crin Antonescu de a obţine pentru Klaus Iohannis un post de vicepremier şi ministru de interne şi în acelaşi timp de a păstra în Guvern numai două posturi de vicepremier (pentru Dragnea şi Iohannis) în loc de patru, cum a vrut PC (adică încă unul pentru PC şi unul pentru UNPR) a adâncit neaşteptat de rapid criza guvernamentală, iar refuzul lui Victor Ponta de a-l promova pe Iohannis, un om de încredere al lui Antonescu, într-o astfel de funcţie esenţială, de care depinde organizarea alegerilor din acest an, a desăvârşit ruptura din USL.

    Într-o ultimă încercare de a-şi consolida poziţia la guvernare şi şansele la prezidenţiale, Antonescu a ameninţat PSD că dacă nu acceptă restructurarea guvernamentală dorită de liberali, PNL va trece în opoziţie şi va cere demisia Guvernului (ceea ce l-ar situa alături de fostul inamic al liberalilor, PDL, care la rândul său pregăteşte o moţiune de cenzură), în timp ce Ponta s-a repliat alături de nou-creata sa alianţă electorală de carton, Uniunea Social-Democrată – USD (PSD, PC, UNPR) şi a ameninţat PNL că dacă Antonescu va candida singur la prezidenţiale, fără sprijinul USD adică, atunci USD va avea şi ea candidat propriu la prezidenţiale.

    Deşi tonul declaraţiilor a devenit din ce în ce mai ostil şi de o parte, şi de alta, USL nu s-a rupt însă, iar noi runde de discuţii ar urma să aibă loc săptămâna viitoare. Crin Antonescu, strategic, l-a desemnat pe Ioan Chelaru să asigure conducerea Senatului cât timp e plecat el din străinătate (luni şi marţi), iar Victor Ponta, împăciuitor, s-a apărat de acuzaţia lui Antonescu că la un moment dat nu i-a răspuns acestuia la telefon, scuzându-se că era la masă cu premierul Moldovei.

    Situaţia s-a întors deci la punctul la care era cu exact o săptămână în urmă, când ţara încă spera să se rezolve criza politică, iar electoratul uselist încă spera ca PSD şi PNL să rămână împreună – lucru pe care îl ştiu ambele partide, inclusiv liderii lor, conştienţi că împreună au luat şi vor lua net mai multe voturi decât separat şi că, vorba lui Ponta, a susţine ruperea USL “înseamnă a-i vrea binele lui Băsescu” şi Dreptei, care, după cum deja a sugerat Theodor Stolojan, abia aşteaptă o alianţă cu un PNL “eliberat” de actualul său lider.