BusinessMagazin

Tag: URSU

  • ORDINUL SECRET dat de Ceauşescu după cutremurul din 1977. Documentul CLASIFICAT al Securităţii iese la iveală după 40 de ani. Pericolul este şi acum URIAŞ

    Cutremurul de 7,2 grade care a avut loc pe 4 martie 1977 a afectat doar în Bucureşti mii de imobile, deşi doar în jur de 30 s-au prăbuşit complet. O notă informtică trimisă Securităţii dintr-un institut de construcţii arată că a fost vorba, conform statisticilor oficiale de la vremea respectivă, de peste 1.500 de imobile P+4 la nivelul Capitalei care aveau nevoie de consolidări, iar la nivelul sectoarelor peste 6.000 de imobile, după ce 34 se prăbuşiseră la cutremur sau fuseseră demolate pentru că nu se mai susţineau. 

    Informatorul Securităţii, cel mai probabil un inginer sau proiectant, arată că ordinul era să se înceteze consolidările suplimentare anti-cutremur, iar reparaţiile să se facă doar la avariile „vizibile” produse de cutremur, însă chiar şi soluţiile alese pentru acestea nu asigurau siguranţa seismică.

    ORDINUL SECRET dat de Ceauşescu după cutremurul din 1977. Documentul CLASIFICAT al Securităţii iese la iveală după 40 de ani. Pericolul este şi acum URIAŞ

  • Redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind moartea lui Gheorghe Ursu, confirmată de instanţă

    “În noul cadru procesual, cercetările vor continua pentru a lămuri, sub toate aspectele, împrejurările în care au fost comise faptele ce pot constitui infracţiuni contra păcii şi omenirii, incriminate în noul Cod penal ca infracţiuni contra umanităţii, precum şi pentru a identifica toate persoanele responsabile de comiterea acestora”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ).

    Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a anunţat, în 7 noiembrie, că a întrerupt greva foamei după 17 zile, pentru că a obţinut redeschiderea dosarele penale incluse în “Procesul Comunismului”, printr-o ordonanţă a procurorului general ce infirmă toate deciziile de neîncepere a urmăririi penale date până acum în aceste cauze.

    Andrei Ursu a mai spus că în dosarul tatălui său procurorii pe masa cărora a ajuns acest caz nu au luat în discuţie mai multe probe.

    Fiul disidentului Gheorge Ursu a intrat, în 21 octombrie, în greva foamei, în semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofiţerul de la Securitate care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare, el arătând că a încercat să vorbească, în mai multe rânduri, cu ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, însă acesta nu l-a primit, ci a acceptat să vorbească cu el doar după ce a intrat în greva foamei.

    Până acum, pentru moartea lui Gherorghe Ursu său au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă a lui Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei.

    Pentru trimiterea în faţa justiţiei lui Marian Pârvulescu, maior de Securitate care a coordonat ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, procurorul-şef al Parchetelor Militare de la acea vreme, Dan Voinea, a disjuns cauza.

    Înainte însă ca Pârvulescu să fie trimis în judecată, Voinea a fost înlocuit de generalul magistrat Ion Vasilache, pe care Ursu îl acuză că “a muşamalizat dosarul”.

    Parchetul Tribunalului Bucureşti a dispus, printr-o rezoluţie din 21 ianuarie 2013, neînceperea urmăririi penale a fostului ofiţer de securitate Marin Pârvulescu. Soluţia a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Militar Bucureşti, care în 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofiţer de securitate.

    Judecătorul Tribunalului Militar Bucureşti a susţinut, în motivarea deciziei, că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziţia sa la regim fiind “nesemnificativă”. Mai mult, în motivare s-a afirmat că Ursu a fost chiar “un privilegiat” al regimului: şi-a făcut concediile în străinătate, “neexistând practic ţară din Europa nevizitată de acesta”, nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA. Judecătorul nu a precizat sursa acestor informaţii despre Ursu şi nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

    Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de colegii de arest, tocmiţi de organele de anchetă. La 1 iulie 2014, el ar fi împlinit 88 de ani.

    Procurorii au respins sistematic, în ultimii ani, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracţiunea nu există, fie că fapta – omor calificat sau crime împotriva umanităţii – s-a prescris.

    Andrei Ursu a prezentat declaraţiile date de colegii de celulă ai tatălui său, mărturii ale paznicilor celulei în care a fost închis Gheorghe Ursu, acte medicale de la Jilava ale acestuia, precum şi declaraţiile mai multor medici de la Jilava printre care şi medicul care l-a operat pe Gheorghe Ursu din care rezultă “foarte clar” că leziunile care au provocat moartea lui Gheorghe Ursu au fost făcute în timpul interogatoriului luat de maiorul de securitate Marin Pârvulescu.

  • Ministrul Justiţiei s-a întâlnit cu fiul disidentului Gheorge Ursu, după ce acesta a intrat în greva foamei

    “L-am invitat pe domnul Ursu, în încercarea de a găsi o soluţie la problemele ridicate de domnia sa. Am examinat, împreună, documentele prezentate de domnul Ursu şi aspectele care nu au fost avute în vedere în cursul soluţiilor pronunţate de magistraţi de-a lungul timpului, în cauzele care au avut ca obiect uciderea tatălui său, disidentul Gheorghe Ursu. Am convenit să avem, în perioada imediat următoare, şi alte întâlniri, în funcţie de procedurile derulate în urma memoriilor depuse de domnul Andrei Ursu”, a spus ministrul Justiţiei, referitor la întâlnirea pe care a avut-o marţi cu Andrei Ursu.

    Tot miercuri, Guvernul a anunţat că premierul Victor Ponta a luat act de apelul lui Andrei Ursu şi a cerut Ministerului Justiţiei toate măsurile legale pentru soluţionarea acestui dosar.

    Fiul disidentului Gheorge Ursu a intrat, marţi, în greva foamei, în semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofiţerul de la Securitate care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare, el arătând că a încercat să vorbească, în mai multe rânduri, cu ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, însă acesta nu l-a primit, ci a acceptat să vorbească cu el doar după ce a intrat în greva foamei.

    Până acum, pentru moartea lui Gherorghe Ursu său au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă a lui Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei.

    Pentru trimiterea în faţa justiţiei lui Marian Pîrvulescu, procurorul Dan Voinea, care la momentul respectiv era şef al Parchetelor Militare, a disjuns cauza.

    Înainte însă ca Pîrvulescu să fie trimis în judecată, Voinea a fost înlocuit de generalul magistrat Ion Vasilache. “După ce procurorul Dan Voinea a fost înlocuit de la şefia Parchetelor Militare, cel care i-a luat locul, Ion Vasilache, a muşamalizat dosarul”, susţine Andrei Ursu.

    Fiul disidentului Ursu a precizat că dosarul “a dispărut”, iar la plângerile pe care le-a făcut s-a dat, invariabil, soluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP).

    Andrei Ursu a mai spus că a încercat să vorbească, în mai multe rânduri, cu ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, însă acesta nu l-a primit. “Abia astăzi (marţi – n.r.), când am intrat în greva foamei, domnul Cazanciuc m-a chemat la el, să stăm de vorbă”, a adăugat fiul lui Gheorghe Ursu.

    Parchetul Tribunalului Bucureşti a dispus, printr-o rezoluţie din 21 ianuarie 2013, neînceperea urmăririi penale a fostului ofiţer de securitate Marin Pârvulescu, cel care a coordonat ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu. Soluţia a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Militar Bucureşti, care în 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofiţer de securitate.

    Judecătorul Tribunalului Militar Bucureşti a susţinut, în motivarea deciziei, că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziţia sa la regim fiind “nesemnificativă”. Mai mult, în motivare s-a afirmat că Ursu a fost chiar “un privilegiat” al regimului: şi-a făcut concediile în străinătate, “neexistând practic ţară din Europa nevizitată de acesta”, nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA. Judecătorul nu a precizat sursa acestor informaţii despre Ursu şi nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

    Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de colegii de arest, tocmiţi de organele de anchetă. La 1 iulie 2014, el ar fi împlinit 88 de ani.

    Procurorii au respins sistematic, în ultimii ani, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracţiunea nu există, fie că fapta – omor calificat sau crime împotriva umanităţii – s-a prescris.