Tag: urbanism

  • STUDIU: Peste 50 de case şi terenuri abandonate din Bucureşti ar putea deveni spaţii culturale

    Fie că este vorba de case vechi, abandonate, de foste fabrici dezafectate, de terenuri virane, la periferia oraşului Bucureşti se află multe astfel de locuri care pot fi transformate în adevărate noduri culturale, a fost concluzia întâlnirii de marţi a numeroşi profesori şi studenţi de la Facultatea de Urbanism, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

    În total, au fost identificate peste 400 de spaţii, cu origini diferite, de la clădiri rezidenţiale până la foste facilităţi sanitare şi de alimentaţie publică, din perioada comunistă, zone industriale, care în prezent sunt fie abandonate, fie folosite parţial şi care ar putea fi reconvertite.

    Timp de o lună şi jumătate, echipa Facultăţii de Urbanism a studiat clădirile din Bucureşti, pornind de la identificarea spaţiilor abandonate care se pretează la reconversia în spaţii culturale şi de “loisir”, dar şi orientarea către cartiere, unde spaţiile culturale sunt puţine sau inexistente. De asemenea, au fost studiate clădirile care au fost deja activate, parţial, în scopuri culturale.

    În Bucureşti, există deja mai multe spaţii care au fost regândite ca noduri culturale, unde se desfăşoară activităţi artistice, în general, iniţiate de diverse asociaţii sau organizaţii neguvernamentale. Astfel de spaţii sunt, de cele mai multe ori, foste case sau conace şi se află în zona centrală – precum Dianei 4, Carol 53, Interfon 77 şi Artskul -, unde activităţile preponderente sunt evenimentele muzicale, lansări de carte, piese de teatru, vernisaje, cursuri şi workshop-uri.

    Referitor la fostele hale şi fabrici, care sunt folosite în prezent, printre activităţile cel mai des întâlnite se numără petrecerile şi concertele. Unele spaţii s-au transformat în cluburi – Fabrica de ciorapi, devenită club Fabrica şi B52, fostul restaurant Berlin, devenit club Control -, dar şi în centre de creaţie, ca fabrica Industria Bumbacului, devenită Nod Makerspace, şi fabrica Flaros, devenită Working Art Space and Production. În cazul vechilor cinematografe, în proporţie de peste 50%, actuala destinaţie este de club.

    “În raport cu spaţiile potenţiale sau pretabile de a fi utilizate pentru cultură, ponderea spaţiilor care deja sunt folosite este foarte mică. În total, sunt circa 50 de spaţii care sunt deja folosite, în raport cu cele 400 de spaţii pe care noi le-am găsit în primă fază”, a spus Andreea Popa, lector şi coordonator al studiului.

    În cadrul studiului, au fost identificate mai multe tipuri de clădiri care ar putea fi transformate în mod asemănător: clădiri de interes public nefolosite (cinematografe, teatre de vară, restaurante abandonate), foste unităţi sanitare şi de învăţământ din perioada comunistă (spitalul Caritas), spaţii industriale (fosta fabrică de cărămidă, uzina electrică Filaret), clădiri neterminate (Casa Radio) şi spaţii virane rezultate în urma demolărilor şi neamenajării.

    Un număr de 56 dintre aceste spaţii cu potenţial au fost studiate în detaliu şi vor face obiectul unor studii de fezabilitate, care să arate în ce măsură pot fi redefinite ca spaţii culturale, mai ales că, dintre clădirile şi spaţiile identificate, aproximativ două treimi sunt în cartiere.

    “Cred că putem împreună să integrăm arta de tip neconvenţional într-un spaţiu care nu ar trebui să mai fie tipic. De asemenea, domeniul privat poate contribui la ceea ce înseamnă o Capitală culturală europeană”, a declarat Cerasella Crăciun, conferenţiar şi prodecan al Facultăţii de Urbanism din cadrul UAUIM.

    “Independent de candidatura oraşului la titlul de Capitală europeană a culturii, pentru care depunem dosarul în octombrie, ArCuB are o viziune pe termen lung. Acest studiu este numai unul dintr-o serie de proiecte deja comisionate. Vom avea săptămâna aceasta şi rezultatele unui studiu despre consumul cultural. Credem că este important să avem cunoştinţă despre ceea ce ne înconjoară şi să găsim soluţii pentru aceste spaţii”, a spus Raluca Ciută, manager de proiecte culturale la ArCuB şi membru în echipa de coordonare a proiectului Bucureşti 2021.

    Ministerul Culturii a lansat în decembrie 2014 un apel adresat oraşelor din România care doresc să candideze la titlul de Capitală europeană a culturii pentru anul 2021. La acest titlu candidează, pe lângă Bucureşti, oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Arad, Sfântu Gheorghe, Oradea, Alba Iulia, Brăila şi Braşov.

    Programul “Capitală culturală europeană” a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Până în prezent, peste 50 de oraşe au deţinut acest titlu. În 2007, oraşul Sibiu a deţinut acest titlu, alături de Luxemburg.

    Panourile cu cele 56 de spaţii abandonate care ar putea fi transformate în centre culturale sunt expuse la Hanul Gabroveni, până la sfârşitul săptămânii.

  • Cum au ajuns nişte foste barăci să valoreze un milion de dolari (GALERIE FOTO)

    Actualii proprietari au renovat-o la standardele actuale, păstrând însă cât de mult posibil din clădirea iniţială. Casa, formată de proprietarii iniţiali din două barăci pentru sinistraţi cumpărate după ce locatarii temporari au început să se mute din ele în 1907, este una dintre puţinele astfel de construcţii încă nedezafectate din oraş.

    Dacă iniţial aceste clădiri costau 50 de dolari (cam 1.300 de dolari în banii de azi), după renovare, casa supravieţuitoare costă puţin peste un milion de dolari, un preţ chiar bun pentru zonă, după cum spun experţii imobiliari.

  • Veniţi, veniţi cu pluta!

    Că pluta nu mai e deloc materialul umil de altădată o demonstrează creaţii recente, cum ar fi Serpentine Gallery Pavilion din Hyde Park de la Londra, realizat anul trecut de către o echipă formată din firma de arhitectură Herzog & Meuron şi artistul chinez Ai Weiwei, care l-a conceput ca pe un adevărat peisaj din plută, scrie Wall Street Journal. La rândul său, oraşul Guimaraes din Portugalia, una dintre capitalele culturale Europene în 2012, a prezentat o casă construită în totalitate din plută de către sculptoriţa Gabriela Gomes.

    Obţinut din scoarţa stejarului de plută, acest material a ajuns să-şi găsească noi utilizări, după ce în domeniul pe care îl domina – îmbutelierea – a apărut concurenţa, cu alte cuvinte capacele care se înşurubează pe sticle, capacele de plastic sau recipientele din aluminiu. Aşa se face că a început, în schimb, să atragă atenţia ca material ecologic, a cărui extracţie şi prelucrare nu produce deşeuri poluante. La imaginea de material “verde” contribuie şi campaniile de reciclare a dopurilor de plută lansate de unele companii aeriene, comercianţi sau cazinouri din Las Vegas.

    Pe lângă calitatea sa ecologică, pluta are şi alte proprietăţi care utilizarea sa în alte domenii. Calităţile sale izolatoare i-au adus întrebuinţări diverse la construcţia acoperişurilor, a planşelor de surf sau a chiar a unor chiuvete de baie realizate complet din plută. Până şi constructorul brazilian de avioane Embraer sau producătorul auto Mercedes-Benz au ajuns să ia în calcul pluta pentru produsele lor, iar NASA o foloseşte pentru izolarea termică a vârfului capsulelor sale.

  • Termenul de valabilitate a planurilor de urbanism general a fost prelungit

    În document se arată că Ministerul Dezvoltării Regionale a constatat că 42% din unităţile administrativ teritoriale au în continuare planurile de urbanism general mai vechi de 10 ani. “În urma analizei făcute de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului se constată că 42% din unităţile administrativ teritoriale au în continuare planurile de urbanism general mai vechi de 10 ani, iar din acestea doar 25% au hotărâre de consiliu local de prelungire a termenului de valabilitate”, se arată în documentul care modifică Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Potrivit actului normativ, fiecare unitate administrativ teritorială va trebui să îşi actualizeze periodic, la maximum zece ani, planul urbanistic general, în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali şi a necesităţilor locale.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Termenul de valabilitate a planurilor de urbanism general a fost prelungit

    În document se arată că Ministerul Dezvoltării Regionale a constatat că 42% din unităţile administrativ teritoriale au în continuare planurile de urbanism general mai vechi de 10 ani. “În urma analizei făcute de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului se constată că 42% din unităţile administrativ teritoriale au în continuare planurile de urbanism general mai vechi de 10 ani, iar din acestea doar 25% au hotărâre de consiliu local de prelungire a termenului de valabilitate”, se arată în documentul care modifică Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Potrivit actului normativ, fiecare unitate administrativ teritorială va trebui să îşi actualizeze periodic, la maximum zece ani, planul urbanistic general, în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali şi a necesităţilor locale.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Peste 40% din comune şi oraşe au planuri de urbanism mai vechi de 10 ani

    “În urma analizei făcute de Ministerul Turismului se constată că 42% din unităţile administrativ teritoriale au în continuare planurile de urbanism general mai vechi de 10 ani, iar din acestea doar 25% au hotărâre de consiliu local de prelungire a termenului de valabilitate”, se arată în nota de fundamentare a unui proiect de ordonanţă de urgenţă elaborat de MDRT, care vizează modificarea şi completarea Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Potrivit proiectului, planul urbanistic general are atât caracter director şi strategic, cât şi de reglementare, şi reprezintă principalul instrument de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate teritorială va trebui să îşi actualizeze periodic, la maximum zece ani, planul urbanistic general, în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali.

    Termenul de zece ani va putea fi prelungit cu maximum trei ani, prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, până la intrarea în vigoare a planului urbanistic general actualizat. “Prevederile ordonanţei introduc pe de o parte facilităţi pentru autorităţile locale prin asigurarea unor termene suplimentare în care documentaţiile de urbanism care nu au fost actualizate să sprijine investiţiile locale, dar pe de altă parte impun limitarea acestor facilităţi în timp, pentru a nu se ajunge în situaţia în care primăriile vor avea dificultăţi în implementarea proiectelor cu fonduri UE în perioada 2014 – 2020 din cauza lipsei documentaţiilor de urbanism legale necesare”, potrivit notei de fundamentare. Citiţi continuarea pe www.zf.ro Astfel, planurile de urbanism generale elaborate şi aprobate până în anul 2003, pentru care a fost iniţiată procedura de achiziţie a elaborării/actualizării, pot rămâne în vigoare în urma aprobării unei noi hotărâri a consiliului local/ Consiliului General al Municipiului Bucureşti până la data aprobării noii documentaţii, dar nu mai târziu de 30 decembrie 2014. În cazul celor elaborate şi aprobate până în anul 2003 pentru care nu a fost iniţiată procedura de achiziţie a elaborării sau actualizării, termenul limită este 30 decembrie 2015.

    Mai multe pe zf.ro

  • Casa viitorului: o grădină suspendată (GALERIE FOTO)

    Arhitectul nipon Ryue Nishiziwa a proiectat o vilă care sfidează îngustimea spaţiului disponibil şi mitul că Tokyo trebuie să fie un oraş de monştri arhitectonici, scrie InHabitat. Dezvoltată pe verticală, clădirea are etaje lipsite de pereţi interiori, înlocuiţi de un sistem de panouri, grilaje pentru plante şi ferestre uriaşe de sticlă.

    Casa viitorului: o grădină suspendată (GALERIE FOTO)

    Fiecare etaj seamănă perfect cu o grădină plină de flori şi plante, beneficiind de iluminare naturală din belşug, graţie panourilor din sticlă menite să creeze impresia că între interior şi exterior aproape că nu există separare. Etajele sunt legate între ele printr-o scară sinuoasă din oţel, ce permite numeroaselor plante să crească şi să se caţere din etaj în etaj şi inclusiv peste acoperiş, cam ca vrejul de fasole din povestea lui Jack.

    Scara leagă parterul, cu sufrageria şi bucătăria, de dormitoarele de la primul şi al doilea etaj şi băile lor, sfârşind pe terasă, unde se găseşte camera de oaspeţi, ce poate fi folosită şi ca pod pentru depozitarea uneltelor de grădinărit necesare pentru o asemenea locuinţă. Rezultatul e o ambianţă zen, îndemnându-i pe locatari la meditaţie şi contemplaţie.

  • Cea mai mare constructie urbana de lemn din lume (GALERIE FOTO)

    Neobisnuita structura are o inaltime de 28 m, patru niveluri,
    este lunga de 150 m, lata de 75 m si seamana cu o ciuperca
    neregulata, construita din panouri de cherestea incrucisate, de
    grosimi si marimi asimetrice, asamblate cu rasini poliuretanice si
    sustinute de o structura de otel. Cele 3.000 de elemente de lemn,
    care inseamna un volum total de 2.500 mc, au fost comandate unei
    firme din Aichnach, langa Munchen. Costurile de constructie au fost
    in total de 90 de milioane de euro.



    Centrul urban Metropol Parasol adaposteste un muzeu arheologic, o
    piata de legume si fructe, baruri, restaurante si pavilioane pentru
    evenimente culturale. Acoperisul cu alei de promenada permite o
    vedere panoramica asupra orasului.

    Principiul dupa care s-au ghidat arhitectii a fost sa ofere
    locuitorilor posibilitatea de a se adaposti la umbra, mai ales in
    timpul verilor caniculare. Arhitectul Jurgen Mayer H. a explicat
    pentru Time.com ca forma cladirii a fost inspirata de catedrala din
    Sevilla si ca a vrut sa creeze la randul lui o “catedrala fara
    ziduri”.

  • V-ati muta intr-un container? Moda oraselor din cutii de metal (GALERIE FOTO)

    Intrate in uz de prin anii cincizeci, atunci cand un
    intreprinzator american s-a gandit sa le foloseasca pentru a
    expedia marfa cu vaporul, containerele au ajuns sa fie utilizate pe
    scara larga ca o modalitate de reducere a costurilor de expeditie
    si nu numai. Cum aceste containere metalice sunt refolosibile si
    ieftine, li se descopera noi utilizari. Pionieratul le apartine
    arhitectilor de la Nicholas Lacey & Partners si constructorilor
    de la Urban Space Management, care in 2001 au construit la Londra
    un complex din 20 de containere, in total cu 15 spatii de lucru si
    de cazare.


    Cladiri construite din containere reciclate (GALERIE
    FOTO)

    Pentru aceasta vara este in plan chiar construirea unui mall in
    zona East End din Londra, la care se vor folosi 60 de containere.
    La parterului mallului se vor afla 40 de magazine de moda, fiecare
    in containerul sau, iar la etaj 20 de containere vor gazdui zona de
    restaurante. Solutia a fost aleasa din cauza unor probleme legate
    de planurile de urbanism pentru zona, permitand demontarea mallului
    cand va fi nevoie. Instalarea magazinului intr-un container intr-un
    astfel de proiect este o sansa si pentru marcile mai putin
    cunoscute, pentru care inchirierea unui spatiu comercial intr-o
    zona buna se dovedeste prohibitiva.

    Posibilitatea de a muta usor structura construita ii atrage si pe
    arhitecti, care au participat si participa la diverse proiecte ce
    presupun folosirea containerelor. Exista deja construite hoteluri,
    case, iar in plan se afla construirea unui hotel la Waterloo pentru
    JO din 2012, a unor hoteluri la New York si chiar a unui mall
    partial scufundat in aceeasi metropola, precum si extinderea unei
    inchisori din Australia. In Marea Britanie, participantii la
    festivalul muzical de la Glastonbury se vor putea distra in acest
    an incercand sa gaseasca iesirea dintr-un labirint 3D construit in
    intregime din containere.

  • Ce facem cu cladirile vechi din orase?

    Expozitia a doi arhitecti de la un birou de arhitectura din
    Amsterdam, “Cronocaos”, de la New Museum din New York, incearca sa
    demonstreze ca n-ar trebui sa ne dorim orase ca niste muzee in aer
    liber, incercand obsesiv sa izolam cladirile vechi de viata
    prezentului. Rem Koolhaas si partenerul sau la firma, Shohei
    Shigematsu, sunt adeptii unei idei existente deja in mediile
    academice de cativa ani, conform careia conservarea cladirilor
    monument istoric din toata lumea duce la alungarea treptata din
    zonele respective a paturilor mai sarace ale populatiei, pentru a
    face loc exclusiv proprietarilor cu dare de mana si turistilor.

    Renovarile minimaliste preferate pentru cladirile istorice
    pentru a nu le afecta spiritul, stergand urme ale trecutului
    acestora, n-ar face decat sa duca la o forma de amnezie istorica,
    ce ne indeparteaza de intelegerea propriului nostru trecut in loc
    sa ni-l conserve, sustin cei doi.

    Pentru a-si demonstra punctul de vedere, cei doi au ales pentru
    expozitie un fost restaurant si club rock devenit magazin de langa
    New Museum, pe care l-au impartit in doua: una dintre jumatati au
    renovat-o “minimalist”, cealalta au lasat-o asa cum era si au
    adaugat in plus elemente din decorul vechiului club. Rezultatul a
    fost ca jumatatea renovata arata sterila, iar cealalata pare plina
    de viata.