BusinessMagazin

Tag: universitati

  • Reuşită incredibilă: O tânără a fost acceptată la 115 facultăţi. Universităţile i-au acordat burse în valoare de MILIOANE de dolari

    Antoinette Love este în culmea fericirii după ce a aflat că a fost acceptată la fiecare facultate la care a aplicat. Ea plănuieşte acum să viziteze fiecare facultate de pe listă şi să ia o decizie până la sfârşitul lunii mai, potrivit ABC News.
     
    Tânăra, a cărei vârstă este încă necunoscută, mai are patru fraţi mai mici acasă şi îşi ajută părinţii să-i crească.
     
    Pe parcursul liceului, ea a avut numai note mari şi profesorii săi o descriu dept o fată foarte deşteaptă, cu un talent deosebit la pictat.
     

  • Dragoste în vremea portocalilor. Cum arată cea mai ”fierbinte” regiune a Spaniei, un Paradis pe pământ

    Cei mai înalţi munţi din Spania continentală sunt în Andaluzia. Vârful Mulhacén din lanţul muntos Sierra Nevada s-a oprit din crescut la puţin sub 3.500 de metri. Unul dintre cele mai frumoase castele din lume – Alhambra – a fost construit tot în această regiune din sudul Spaniei. O salbă de sate albe (celebrele Pueblos Blancos) încununează zonele de coastă ale Andaluziei. Un exemplu este Tarifa – un oraş-sat cunoscut de surferii, windsurferii şi kitesurferii din toată lumea. Cu o mare turcoaz mai mereu supărată (de vântul puternic din zonă), această localitate este clar o destinaţie pentru pasionaţii de sporturi de apă, că doar aici şi-au dat întâlnire Mediterana şi Atlanticul. La o privire mai atentă însă, descoperi că la doar câţiva paşi de plajă se află un orăşel alb ce îşi poartă cu mândrie influenţele maure, dar care a împrumutat şi ceva din liniştea insulelor greceşti. Aerul tot spaniol rămâne.

    Andaluzia este cea mai fierbinte regiune a Spaniei, atât la propriu, cât şi la figurat. Vara, temperaturile din termometre se apropie vertiginos de 40 de grade Celsius. Dar e o căldură care arde, care iese din asfalt. Iar iernile, blânde de altfel, sunt încălzite de ceva spectacole de flamenco în timp ce în aer se simte un parfum fin de portocale.

    În Japonia mi-am dorit să ajung primăvara, atunci când înfloresc cireşii. E o imagine ruptă din picturile marilor impresionişti. Nu degeaba an de an japonezii se bat cu turiştii străini pentru a surprinde cele mai frumoase cadre.

    În Provence, deşi nu am ajuns încă, vreau să aterizez vara, ca să miros lavanda în floare. Îmi pare un peisaj greu de egalat. Nu degeaba Cezanne, Van Gogh şi Picasso s-au îndrăgostit de această regiune din sudul Franţei.

    În Andaluzia nu ştiam că trebuie să ajung când portocalii sunt perioada lor de glorie. Nu ştiam de fapt când ar fi mai bine să merg, dar uneori lucrurile se întâmplă de la sine. La final de decembrie şi început de ianuarie, când temperatura coboară chiar sub pragul de 20 de grade (în timpul zilei, pentru ca nopţile să fie mai reci), toate drumurile sunt flancate de portocali încărcaţi până la refuz. Pe alocuri mai vezi şi unul-doi lămâi, iar norocoşii se pot întâlni şi cu un pomelo.

    În Cordoba – una dintre cele mai cunoscute trei minuni ale Andaluziei, alături de Sevilia şi Granada –, în faţa catedralei Mezquita, ai o grădină de portocali unde vizitatorii şi turiştii deopotrivă stau la un pahar de vorbă, iau prânzul sau pur şi simplu admiră arhitectura locului. Mezquita, perla coroanei din Cordoba, este unul dintre puţinele locuri din lume unde poţi merge la slujbă într-o moschee. Influenţa maură este peste tot în sudul Spaniei. În Mezquita, în Alhambra, în cartierele istorice din Granada, în Alcazarul (Palatul Regal, care încă este folosit de capetele încoronate ale Spaniei) din Sevilia. Aici ghidul ne-a povestit că putem vedea stilul Mudejár, care se află la intersecţia dintre arhitectura europeană şi cea maură. Este caracteristic pentru sudul Spaniei şi este o încântare pentru privire şi o dovadă în plus că măiestria omului nu ţine de tehnologie şi de studii, ci de înzestrare şi răbdare.

    Alcazarul este „sora mai mică”, dar nu mai puţin încântăroare, a palatului Alhambra, acesta din urmă fiind unul dintre, dacă nu cel mai important obiectiv turistic al Spaniei. Zilnic, mii de oameni trec pragul acestui loc pentru a descoperi cum se „croşetează” în piatră, pentru a vedea cum atenţia la detalii poate da naştere unor adevărate opere de artă. Aceeaşi Alhambra este locul celor mai apropiate de perfecţiune „piscine” din lume. Nu sunt piscine infinite (infinity pools), dar în apa lor cristalină se oglindeşte cel mai bine cerul. Iar în grădinile acestui loc trebuie să îşi fi dat masteratul cei mai importanţi hairstylişti din lume, pentru că niciun fir de iarbă nu iese din rând. Totul este aranjat şi ferchezuit la milimetru. Nu lipsesc nici portocalii din acest tablou în care palatul se profilează în cadru secund, cu o serie de culmi înzăpezite în spate, culmi ce se înalţă semeţe în spate. Alhambra se bate cu Versailles în multe clasamente pentru cel mai important palat al Europei. Se întrec în frumuseţe, în grandoare, în decadenţă. Dar sunt la fel de diferite ca un vin de Bordeaux (Franţa) şi unul de Rioja (Spania). Amândouă câştigă premii la competiţiile internaţionale de profil, dar iubitorii şi cunoscătorii ştiu că sunt cum nu se poate mai diferite. Este ca o competiţie de Miss Popularitate, iar rezultatul va fi mereu subiectiv.

    La fel de greu îmi e mie să aleg ce mi-a plăcut mie cel mai tare în Andaluzia. Sunt la fel de subiectivă şi ar fi incorect să aleg între minunea care se numeşte Sevilla şi Cordoba cea de poveste cu a ei Mezquita împrejmuită de curţile îmbrăcate în muşcate. E de altfel o competiţie în Cordoba între localnici, primăvara, pentru a primi titlul de cea mai frumos „coafată” curte din oraş. Locuitorii urbei îşi deschid porţile pentru vizitatori şi lupta începe. Câştigătorii cei mari sunt însă turiştii, care se pot bucura de această privelişte.

    Despre Sevilia cred că s-ar putea scrie romane întregi în care autori de top din lume să îi pună frumuseţea în versuri sau în proză. Dacă nu i-a cântat-o sau pictat-o încă niciun artist, atunci cu siguranţă urmează, pentru că oricât ai vrea să te opui, de Sevilia te îndrăgosteşti fără drept de apel. Am realizat de-a lungul anilor că îmi amintesc fraze şi citate fără să ştiu de multe ori unde le-am auzit sau când. Când am plecat spre Andaluzia, mi-a răsunat în minte „Si no has visto Sevilla, no has visto meraviglia”. În traducere, „Dacă nu ai vazut Sevilia, nu ai văzut minunea”. Ca de obicei, la pomul lăudat m-am dus sceptică şi, ca de alte multe ori, m-a cucerit. Definitiv şi irevocabil. Şi nu doar cu un loc, cu celebra ei piaţă Plaza de España, cu un fel de mâncare sau cu un vibe, ci cu totul.

    Că tot am amintit de frumuseţe şi dragoste, ar mai fi şi adormitele Pueblos Blancos, sate de un alb imaculat, mai ceva ca Albă-ca-Zăpada, şi zona de coastă unde marea se îmbrăţişează cu oceanul. Şi dacă mai adaugi pe listă şi Granada cu al ei Alhambra, atunci toate piesele acestui puzzle numit Andaluzia sunt gata, aşezate la locul lor. Iar imaginea finală este greu de uitat.

    Cred că aş putea să îl parafrazez pe Pablo Neruda, care zicea: „I want to do with you, what spring does to the cherry trees“ („Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii“). Eu aş adapta versurile şi aş spune: „Vreau să fac cu tine ce face iarna cu portocalii în Andaluzia”.

  • Două universităţi din Cluj au intrat în topul celor mai bune 200 de universităţi din economiile emergente

    Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţeganu din Cluj-Napoca ocupă locul 2 în România şi locul 196 din economiile emergente, potrivit unui top realizat de revista Times Higher Education.

    Topul din 2019 al revistei britanice a fost realizat în urma unui sondaj realizat în perioada ianuarie-martie 2018, chestionarul având mai mult de 20.000 de răspunsuri. Din topul celor 1.258 de universităţi selectate de publicaţie, 442 au fost alese să formeze un top secundar, al universităţilor din economiile emergente.
     

  • Fady Chreih CEO / Regina Maria: “Sunt puţine perioadele în care am venit la birou nemotivat de ceea ce fac, vorbind aici de întreAga mea carieră. Pentru mine este foarte important să fac ceva ce poate avea un impact relevant în viaţa oamenilor”

    Carte de vizită
    ¶ A urmat cursurile Institutului Bancar Român, un master la University of Sheffield şi o serie de cursuri de specializare la universităţi precum Harvard, Stanford şi London Business School
    ¶ Prima sa slujbă a fost la Banca Transilvania, unde a debutat în divizia dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii; ulterior, a devenit director pe Bucureşti, manager regional şi director adjunct al diviziei IMM la nivel naţional
    ¶ Anul trecut, grupul Regina Maria, pe care executivul îl conduce din 2013, a avut o cifră de afaceri de 548 mil. lei şi un număr de peste 4.500 de angajaţi

  • Oraşul care are un centru de cunoaştere avansată: Două universităţi din Cluj-Napoca au înfiinţat Centrul Român de Studii Avansate în Securitate Informatică

    Potrivit unui comunicat al UBB transmis, vineri, instituţiile româneşti şi companiile vor găsi în noul Centru o zonă de expertiză pentru nevoile lor de dezvoltare şi protecţie informatică.
     
    „Universitatea <<Babeş-Bolyai>> (UBB) şi Universitatea Tehnică (UTCN) Cluj-Napoca au înfiinţat Centrul Român de Studii Avansate în Securitate Informatică (Centrul RO-CyberSecurity). Centrul îşi propune să pregătească societatea românească pentru provocările viitorului şi să ofere expertiză avansată pentru problemele din prezent.
     
    Într-o lume tot mai digitalizată, securitatea informatică devine fundamentală într-o ţară, atât în zonele civile, cât şi în cele care ţin de securitatea ţării. Companiile şi instituţiile româneşti – şi societatea în ansamblu – vor găsi în acest Centru o zonă de expertiză pentru nevoile lor de dezvoltare şi protecţie informatică (tehnică/legală)”, se arată în documentul citat.
     

  • Ce specializări caută românii la universităţile din străinătate

    În afară de specializările din zona tehnică sau ştiinţifică pentru care tinerii români sunt foarte căutaţi în afară, universităţile au dezvoltat noi domenii de studiu, având în vedere că piaţa muncii solicită mediului academic specialişti cu background consistent de nişă. “În general, percepţia pe care o avem faţă de studiile în străinătate, este că universităţile sunt interesate doar de tineri olimpici la matematică, chimie sau alte materii, care pot performa în zona tehnico-ştiinţifică. Însă este o abordare greşită pentru că, iată, mediul universitar oferă oportunităţi în domenii la care mulţi nici nu se gândesc. Vorbim chiar de specializări care par ciudate cum ar fi operarea yachturilor, management în hipism, producţia de vin, design floral şi, poate cea mai cool specializare din lume, tehnica şi business în domeniul DJ şi clubbing”, spune Ana Maria Papp, manager deptartament Universităţi din Străinătate, IntegralEdu.

    Cel mai important factor în alegerea domeniului de studiu, pe lângă afinitatea personală şi cunoştinţele dobândite până acum, este conectarea domeniului şi programului de studiu la piaţa muncii, astfel încât tinerii să îşi poată găsi un loc de muncă imediat după terminarea facultăţii. “Din evaluările noastre, peste 80% din absolvenţii universităţilor partenere IntegralEdu s-au angajat în maxim 6 luni de la terminarea studiilor ori au ales să-şi continue studiile la un ciclu superior de învăţământ, exact în domeniul în care s-au pregătit”, precizează Ana Papp.

    Un alt factor important pe care tinerii trebuie să-l cunoască înainte de alegerea domeniului de studiu, este nivelul salarizării în sectorul de activitate pentru care se pregăteşte. Testele dezvoltate de COA includ şi aceste date şi un bun referenţial în acest sens poate fi tot Marea Britanie. Spre exemplu, din punct de vedere al câştigului anual, cele mai bine cotate domenii după absolvire sunt stomatologia (35.000 de lire pe an), inginerie chimică (32.000 de lire), inginerie aero spaţială sau civilă (28.000 de lire).
     

  • Dincolo era mai ieftin

    Universităţile particulare oferă taxe de şcolarizare ca la stat, în timp ce unele universităţi de stat, cum ar fi cele din Michigan, South Dakota sau Nebraska, îi îmbie pe potenţialii studenţi din alte state cu posibilitatea de a plăti taxe de şcolarizare la fel ca localnicii, adică de două sau chiar trei ori mai mici, scrie Wall Street Journal. Ţinta acestora o reprezintă, bineînţeles, elevii buni, universităţile încercând fie să-i convingă că nu sunt aşa de scumpe cum se credea, fie să obţină o creştere a calităţii studenţilor admişi şi, implicit, a prestigiului instituţiei. 

  • UBB Cluj-Napoca, prima universitate din România în Top Shanghai 2018

    Potrivit unui comunicat al UBB transmis, miercuri, universitatea clujeană este secondată de Universitatea Bucureşti, care se clasează în intervalul 801-900.

    „UBB Cluj-Napoca îşi menţine poziţia printre cele mai bune universităţi ale lumii, conform clasamentelor internaţionale de referinţă în mediul academic european şi internaţional, ocupând cea mai înaltă poziţie românească din Academic Ranking of World Universities/ARWU 2018 – cunoscut şi ca rankingul Shanghai al universităţilor, unul dintre cele mai prestigioase clasamente internaţionale ale universităţilor prin prisma indicatorilor de excelenţă – de educaţie şi de cercetare. În clasamentul general dat publicităţii miercuri UBB se situează în intervalul 601-700, fiind urmată de Universitatea din Bucureşti (UB), poziţionată în intervalul 801-900”, se arată în documentul citat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Universităţile au învăţat ceva de la corporaţii: Cum să atragă studenţii mai uşor prin marketing de companie

    Universitatea Baptistă din Houston a găsit un nou mod de a fi pe placul studenţilor: bărcile. Modul în care a descoperit această cale reflectă schimbarea de perspectivă împrumutată de către universităţi de la marile corporaţii, potrivit Wall Street Journal.

    Universitatea a angajat firma de consultanţă EAB pentru a analiza vasta bază de date a studenţilor în încercarea de a identifica potenţiali studenţi noi în acelaşi fel în care retailerii îşi găsesc clienţii.

    EAB a creat un profil demografic şi psihologic al studenţilor care au trecut deja prin universitate şi a descoperit că un procent ridicat dintre aceştia sunt interesaţi de pescuit recreaţional şi de bărci în general. De asemenea le-ar plăcea să călătorească, însă mulţi au copii şi nu au timp.

    Următoarea reclamă promovată pe Facebook de către universitate o afişa pe o femeie care pescuieşte lângă copilul ei, sugerând că adulţii se pot duce la şcoală şi pot avea timp şi pentru activităţi de familie.

    O altă reclamă înfăţişa o femeie care verifică zboruruile în aeroport, ca referire la oportunităţile globale valabile studenţilor de la business – după ce datele au arătat că 75% dintre aceştia sunt interesaţi să călătorească.

    Marketingul realizat în funcţie de trendurile de consum, aşa cum îl numeşte EAB, este cel mai nou pas al universităţilor în cadrul eforturilor de a aduce studenţi adulţi şi de a construi o nouă sursă de venit încât veniturile stagnează, scrie publicaţia americană.

    În timp ce perspectivele clasice educaţionale sunt uşor de găsit – încă din liceu, oferind multe date despre veniturile la nviel de familie şi despre interesele academice disponibile – atragerea adulţilor înspre facilităţi de educaţie superioară este puţin mai dificilă şi mai sofisticată.

    O piaţă a muncii strânsă înseamnă că adulţii pot găsi locuri de muncă unde să fie plătiţi decent fără calificări avansate, sau în unele cazuri, fără studii universitare. Astfel, programele educaţionale scumpe sunt greu de vândut, chiar dacă acestea dau randament pe termen mai lung. Înscrierile la universităţile americane au scăzut cu 6,8% în perioada 2015-2017.

    Utilizarea analizelor pe big data nu sunt ceva nou în admiteri, însă instituţiile de învăţământ se bazează din ce în ce mai mult pe tehnici de marketing avansate, împrumutând astfel o pagină din cartea corporaţiior.

     

  • Dacă vreţi ca afacerile să devină etice, atunci cine va mai face business?

    Millennialii au o agendă diferită de cea a afacerilor, considerând că priorităţile unei companii ar trebui să fie crearea de locuri de muncă, inovarea, îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi profesionale a angajaţilor şi să se concentreze mai puţin pe generarea de profituri, eficientizare şi producţia de bunuri şi servicii, spune Raluca Bontaş, partener global employer services la Deloitte Romania, comentând rezultatele studiului.

    „Rezultatele sondajului ar trebui să le dea de gândit liderilor de business, implicit din România, fiind un semnal de alarmă. Deteriorarea încrederii şi loialităţii angajaţilor are implicaţii asupra performanţei companiilor şi a economiei în general”, menţionează ea.

    Mai puţin de jumătate dintre millenniali consideră că firmele se comportă etic şi că liderii din business contribuie la un climat social mai bun, conform studiului. În 2017, aproape două treimi dintre millenniali aveau o altă părere.

    Încet-încet, ne îndreptăm spre un socialism al capitalismului.

    Ca să rezişti în afaceri, este puţin probabil ca etica să fie în capul listei de priorităţi. Ca să câştigi cotă de piaţă, trebuie să inventezi produse şi servicii superioare, trebuie să-ţi „omori” concurenţa şi, dacă nu poţi, să o cumperi, trebuie să faci astfel încât să ajungi la o poziţie de monopol pentru a putea majora preţurile. Pentru a-i determina pe liderii companiei să facă acest lucru, există instituţia bonusului, a salariilor mari, a pachetelor de acţiuni oferite ca recompensă.

    Cine nu-şi îndeplineşte ţintele de vânzări, de profit, de rentabilitate, de cotă de piaţă este dat afară şi vine altcineva în loc.

    Deşi liderii din business au un discurs etic: clienţii sunt prioritatea noastră absolută, fără angajaţii noştri nu am fi putut ajunge atât de sus, fără CSR nu putem dormi, realitatea este exact inversă. Acţionarii cer profituri din ce în ce mai mari, rentabilitatea capitalului trebuie să depăşească dobânzile la bancă pentru că nu ar mai avea altfel sens să investeşti într-o companie, directorii impun ţinte din ce în ce mai mari directorilor de sub ei, care, la rândul lor, se îndreaptă către middle manageri în îndeplinirea ţintelor şi tot aşa.

    În orice moment, cei care au responsabilitatea cifrelor trebuie să găsească soluţii pentru a le atinge, chiar cu preţul „călcării pe cadavre”.
    Millennialii vor mai multă etică în afaceri, dar, când vor ajunge în poziţia de execuţie, când vor da de gustul bonusurilor, îşi vor schimba discursul şi vor face la fel ca predecesorii lor.

    Pentru a avea un impact pozitiv în societate, pentru a schimba lucruri, mai întâi trebuie să generezi resurse, pentru ca apoi să poţi să le cheltuieşti.

    Cei care au fondat marile universităţi americane, unde vor să ajungă millennialii, întâi au produs bani, au călcat pe cadavre în business, iar apoi i-au pus la dispoziţia societăţii.

    Este bine să faci Harvardul sau Yale, pentru că ai acces apoi la salarii mai mari, sari etapele de promovare profesională, dar câţi ştiu că banii din care se susţin universităţile sunt produşi în România, de exemplu, prin achiziţia de păduri, prin cumpărarea de acţiuni la companii care trăiesc din monopol şi din tarife mari, prin achiziţia unor titluri de valoare ale unor ţări care, la un moment dat, ajung la pământ şi sunt nevoite să plătească dobânzi mari, prin achiziţia, poate, de credite neperformante şi apoi recuperarea lor prin strângerea cu uşa a debitorilor?

    Foarte mulţi millenniali îşi caută un sens social, vor să experimenteze cât mai multe lucruri, vor să facă bine societăţii, dar cineva trebuie să plătească factura.

    Toată lumea, începând de la millenniali până la companii, se plânge de nivelul educaţiei din România, marea majoritate a profesorilor sunt slabi şi nu ţin pasul cu ceea ce se întâmplă în piaţă, sistemul de educaţie este depăşit, iar rezultatul este catastrofal pentru piaţa muncii.
    Florin Talpeş, cel care a creat Bitdefender, cea mai cunoscută companie românească din industria IT, spune că soluţia pentru a schimba sistemul de educaţie din România este ca orice lider de business să adopte o şcoală şi să-şi pună o întrebare: „Cum cresc media şcolii mele de la 6 la 9?”.

    Dar înainte de a ajunge la această soluţie, trebuie să ai un business, trebuie să ajungi să ai resursele financiare, umane sau logistice pentru a adopta o şcoală şi a-i schimba cursul, de care să beneficieze millennialii sau generaţiile care vin: Z etc.

    Şi atunci cine va mai face business, cine va mai plăti facturile, cine va plăti educaţia, dacă vreţi ca afacerile să devină etice?