Este comportamentul comerciantilor din Exista solutii pentru a opri galopul preturilor? Un risc de tara scazut, comertul liber si un Consiliu al Concurentei puternic si activ este ceea ce aduce finalmente preturile in jos, dupa ce ne vom alinia in toate domeniile restante, spune analistul. Dar ce nu s-a facut la timp? Unde am gresit? Daca reformele ar fi mers mai repede si nu am fi asteptat anii 97-98 ca sa incepem sa disciplinam economia si sa renuntam la protectionism, am fi fost astazi ceva mai avansati, conchide oficialul SAR. Sa fie insa de vina doar deciziile la nivel macroeconomic? Analistii cad de acord ca da – daca adaugam lipsa concurentei si dorinta de castig imediat a comerciantilor. Cele mai importante sunt, in opinia acestuia, cresterea exagerata a activelor interne nete din anii 1994-1996, care a provocat a doua recesiune, cresterea accelerata a datoriei externe in perioada 1990-1995, existenta pietei valutare paralele pana in 1997, inversarea raportului angajati/pensionari prin pensionari timpurii in masa, politica sistematica de iertare de datorii a marilor datornici, faptul ca a fost tolerata devalizarea Bancorex precum si alte scamatorii financiare, absenta unei viziuni coerente de restructurare a cheltuielilor publice pentru dezvoltarea Romaniei (viziune pe care n-o avem nici astazi). Si lista ar putea continua. In timp, toate acestea s-au tradus prin puseuri repetate de cresteri de preturi, iar inflatia a facut ca firavele majorari salariale sa nu tina pasul.
La acestea s-a adaugat si reticenta romanilor fata de investitii. In primii ani dupa revolutie, a fost o perioada de ostilitate fata de deschiderea pietei si fata de privatizare, sub sloganul «noi nu ne vindem