Degeaba au mai scris unii si altii, prin presa culturala sau cotidiana, ca nimic nu s-a intamplat: aderarea la NATO si integrarea in UE nu pot constitui idealuri nationale, din simplul motiv ca reprezinta solutii de natura materiala, palpabila, pentru probleme politice si economice. Dovada: s-a schimbat ceva in mentalul nostru colectiv de cand facem parte din Alianta Nord-Atlantica? Ne simtim mai siguri pe noi, suntem cumva mai dezinvolti, mai relaxati?
Pentru ca una dintre problemele careia trebuie sa ii gasim rezolvare pentru a face din Romania o tara unde sa vrei din nou sa traiesti, fara sila, cu firescul si linistea pe care ti le dau sentimentul de a fi acasa, este aceasta nesiguranta, complexul de inferioritate fata de celalalt-care-nu-e-roman, intrebarea nerostita acuma, ce vor zice strainii cand vor vedea/auzi ca….?.
Ce-or fi zis strainii cand au vazut ca ne-am impuscat presedintele in ziua de Craciun? Cum ne judeca ei, oare, ca, timp de 15 ani, n-am trimis pe nimeni dupa gratii pentru mineriada din iunie 1990? Ce mai pot ei sa creada despre noi, daca nici macar rapirea ziaristilor din Irak nu a fost una curata, fara dedesubturi romanesti? Nu ne intereseaza. Treaba lor.
Pentru a incheia perioada de tranzitie, a lipsei de repere, acestea ar trebui sa fie, cat mai curand, raspunsurile noastre la intrebari din categoria de mai sus. Nu ne intereseaza ce cred strainii despre defectele si greselile noastre. Sa ni le asumam si sa ne vedem de propriul drum. Ne-am privit destul prin ochii altora si am tras suficiente concluzii. Daca vrem ca Romania sa redevina o patrie, e necesar sa mergem mai departe.
Cum? Lansand o ampla dezbatere interna, mai ales in randul elitei intelectuale, asupra viitorului. Sa gasim un rost conturat, un tel precis, un ideal care sa readune energiile risipite acum pentru atingerea unor obiective individual(ist)e sau, in cel mai bun caz, de tipul NATO-UE.
Proaspata campanie pentru definirea unui brand de tara este utila, insa un ambalaj comercial, oricat de atragator ar fi el, nu va putea suplini lipsa acuta a unui focar afectiv. Aceasta chiar si in situatia fericita in care, asa cum explica marii guru ai marketingului global, brandul nu va functiona doar ca magnet imposibil de evitat de catre pilitura de turisti si investitori straini, ci si ca model de urmat pentru micii magneti disper(s)ati din launtrul tarii.
Cristalizarea unui ideal care sa redestepte spiritele, in general, nu numai pe acelea de intreprinzator, este o necesitate mai ales pentru ca Romania nu-si poate permite sa piarda irevocabil doua categorii de inteligenta: (1) acele valori care, constiente de capacitatile lor competitive, aleg, totusi, sa ramana in tara, cu riscul de a se trezi la pensie ca au repetat erorile parintilor; (2) miile de posesori de doctorate si masterate stabiliti in Occident, dintre care, in anumite conditii, unii ar fi dispusi sa revina, cu tot cu eventualele familii, acasa.
Din aceasta perspectiva, Bucurestiul reprezinta o alta