BusinessMagazin

Tag: turist

  • În căutarea gustului moldovenesc

    La combinatul Cricova, zilnic, patru femei răsucesc manual sticlele pentru a se aduna depunerile pe capace, iar ulterior spumantul este scos şi îmbuteliat. Fondat în 1952, combinatul este cel mai mare producător de vinuri spumante conform metodei tradiţionale din Moldova. Maturarea vinurilor are loc în beciurile subterane, unice în lume, pentru care ţara a ajuns şi în Cartea Recordurilor.

    Cricova este cea mai cunoscută vinărie şi cramă din ţară, declarată prin lege patrimoniu cultural naţional. Se întinde pe circa 120 de kilometri de tuneluri subterane din var natural suficient de largi încât fiecare zonă a oraşului subteran să poată fi explorată în voie − fiecare stradă a oraşului subteran fiind denumită după tipul de vin care se depozitează acolo. La cel mai adânc punct, tunelurile vechi (de 1.000 de ani!) ajung la adâncimea de 100 de metri faţă de suprafaţa pământului.

    În cazele (spaţiile de depozitare a vinului) de la Cricova se găsesc unele dintre cele mai renumite colecţii de vinuri din lume, aparţinând unor nume marcante precum Angela Merkel, José Manuel Barroso, Vladimir Putin, Petro Poroşenko, Klaus Iohannis, Traian Băsescu, Donald Tusk, John Kerry sau alteţele lor regale principesa Margareta şi principele Radu. Vizitatorii mai pot citi acolo şi scrisoarea lăsată în urmă de cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, primul om care a ajuns în spaţiu, despre care se spune că atunci când a vizitat Cricova a rătăcit o săptămână în tuneluri.

    Mult mai întinse sunt însă galeriile subterane săpate în calcar de la Mileştii Mici, aflate la 10 km de capitală, cu o lungime totală de peste 200 de kilometri şi o adâncime de până la 80 de metri. În galerii se circulă cu maşina, cu bicicleta sau pe jos, cu respectarea regulilor de circulaţie. Aici se află cea mai mare colecţie de vinuri din lume: denumită Colecţia de Aur, include peste
    1,5 milioane de sticle şi a fost înscrisă în Cartea Guinness în 2005.

    Complexul Turistic Purcari este cel mai vechi domeniu al vinului din Republica Moldova, un patrimoniu datând din 1827. Vinăria are o istorie lungă de producţie a celor mai iconice vinuri locale, precum Negru de Purcari şi Roşu de Purcari. Aflat în satul Purcari, din judeţul Ştefan Vodă, este una dintre cele mai prestigioase zone care produc vinuri. Purcari are cea mai mare extindere în afara ţării, în contextul în care compania trimite vinurile de aici în şapte ţări. Cea mai mare parte a vânzărilor merge către România (40%), următoarele ţări ca pondere în totalul vânzărilor fiind Republica Moldova (23%), Polonia (11%), Cehia şi Slovacia (7%), Asia (5%) şi Ucraina (3%). Vinurile Purcari sunt un exemplu de lux accesibil şi sunt printre cele mai premiate din Europa. Purcari a fost cea mai premiată vinărie din Europa Centrală şi de Est la Decanter, în timp ce la Jocurile Olimpice ale Vinului (fiindcă se pare că există o astfel de competiţie) din 2018, vinurile produse de Purcari au primit 43 de medalii.

    Lista producătorilor moldoveni de vin nu se opreşte aici. Chateau Vartely se află în apropierea Orheiului, la 45 de minute de Chişinău. Vinăria produce o serie de vinuri fine şi cuprinde mai multe săli de degustare, precum şi un complex hotelier realizat din trei vile, fiecare construită în concordanţă cu tradiţiile moldoveneşti din cele trei regiuni vitivinicole istorice, Valul lui Traian (sau regiunea de sud-vest), Ştefan Vodă (sud-est) şi Codru (centru), destinate producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată.

    Asconi Winery este o afacere de familie care fructifică vinul oferit de cele 530 de hectare de viţă de vie într-o vinărie de ultimă generaţie. În complexul turistic se află un sătuc de cabane din chirpici acoperite cu stuf, camere de degustare, restaurant, loc de joacă pentru copii şi nelipsitele peisaje. Asconi produce vinuri special pentru fiecare piaţă în care operează.

    Castel Mimi este un complex cultural unic localizat în satul Bulboaca, judeţul Anenii Noi, şi se află pe lista celor mai frumoase 15 capodopere arhitecturale ale vinului din întreaga lume, fiind recunoscut drept cartea de vizită a Moldovei. Fondat în 1893, conacul familiei Mimi, mai exact al politicianului basarabean Constantin Mimi, care a studiat viticultura şi vinificaţia în Franţa, la Şcoala Superioară de Agronomie din Montpellier, a fost din origine consacrat vinificaţiei, iar din 2011 a fost transformat într-o staţiune a vinului care include restaurant, hotel, piscină, magazin de vinuri şi suveniruri, săli de degustare şi nu numai. Mai este numit şi primul castel vinicol din Moldova. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare şi este una dintre cele mai importante atracţii turistice din ţară. În cadrul domeniului se pot observa reminiscenţe ale perioadei comuniste, precum tancurile de fermentare din linia de producţie încă funcţionale lăsate în urmă de sovietici sau gresia cu care au acoperit tot castelul (metodă cu ajutorul căreia ruşii au conservat edificiul fără să vrea), care se mai poate observa doar în tunelurile subterane în care se depozitează vin sau se organizează petreceri sau concerte.

    Dar acestea sunt doar câteva dintre podgoriile, vinăriile, pivniţele, cramele şi galeriile subterane de pe cuprinsul vecinilor moldoveni.

    Înapoi în URSS (doar cu imaginaţia)

    Cum vinul merge mână în mână cu istoria, incursiunea în lumea moldovenească reprezintă şi o veritabilă întoarcere la rădăcini. Periplul la vecinii moldoveni a început într-o notă – să-i spunem – comunistă, la restaurantul Propaganda şi s-a încheiat în aceeaşi manieră odată cu trecerea graniţei în Tiraspol, Transnistria, capitala şi centrul administrativ al regiunii separatiste nerecunoscute Republica Moldovenească Nistreană.

    Cei care merg în Tiraspol pot vizita şi distileria Kvint, fondată în 1897. Este cea mai veche întreprindere din regiune care încă funcţionează, cunoscută în întreaga lume pentru divinul (în Moldova, corespondentul coniacului) de înaltă calitate produs prin tehnologii clasice franceze.

    De asemenea, vizitatorii pot vedea statuia lui Vladimir Lenin care încă străjuieşte piaţa din faţa parlamentului basarabeam, precum şi tancuri rămase din timpul celui de-al doilea război mondial, fantome ale trecutului sovietic.

    De neratat este şi Epoca de Piatră de lângă Brăneşti, un complex turistic aflat într-o fostă carieră de calcar, achiziţionată de Vinăria Brăneşti, iar la 5 kilometri mai departe se află complexul arheologic Orheiul Vechi, la 60 km de Chişinău, rezervaţie naturală care prezintă urme şi vestigii ale civilizaţiilor antice. Această zonă este presărată cu sute de mănăstiri rupestre.

    Trebuie să mărturisesc că am primit cu scepticism invitaţia de a vizita Republica Moldova, însă pot spune că s-a dovedit a fi o porţie bună de istorie, cultură şi gastronomie. Moldova reprezintă un prilej de rememorare, cu acurateţe şi melancolie, a perioadei copilăriei, în care conexiunea cu natura şi rădăcinile este mai puternică decât oricând, a perioadei în care tradiţiile şi obiceiurile, care tind să rămână doar o amintire a trecutului, sunt atât de puternic prezente în viaţa comunităţii.

  • Minivacanţa de Paşti 2019 şi 1 Mai la mare. Autobuzele turistice funcţionează pentru turişti

    Prin realizarea acestui traseu – CiTy Tour – s-a dorit promovarea unor obiective turistice mai puţin cunoscute sau admirate de turiştii care petrec vacanţa în Constanţa, între care Farul şi Farul Genovez, dar şi Portul Constanţa, unde pot fi văzute Silozurile Anghel Saligny, Gara şi Bursa Maritimă sau Cuibul Reginei.

    Astfel, traseul autobuzelor etajate va fi Gara CFR – Piaţa Far – Poarta 5 – Silozurile Saligny (incinta Port) – Cuibul Reginei (incinta Port) – Portul Turistic Tomis – bd. Elisabeta – str. Termele Romane – str. Negru Vodă – str. Mircea cel Bătrân – bd. Mamaia până la Tabăra Turist (Hotel Caraiman) din Staţiunea Mamaia şi retur.

    „Autobuzele CiTy Tour includ în ruta lor 100 de obiective turistice importante din oraşul Constanţa şi din staţiunea Mamaia: Silozurile Anghel Saligny, Vechea Bursă Maritimă, Gara maritimă, Cuibul Reginei, Muzeul de Istorie şi Arheologie, Edificiul roman cu mozaic, Moscheea Carol I, Cazinoul, Acvariul, Farul Genovez, Portul turistic Tomis, Delfinariu, Satul de Vacanţă, Cazinoul din Mamaia şi altele, pe care vă invităm să le descoperiţi”, spun reprezentanţii societăţii de transport din Constanţa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât costă o zi de vacanţă în cele mai scumpe oraşe ale lumii – FOTO – VIDEO

    Cei care realizează sondajul iau în calcul diverşi factori pentru a calcula cât trebuie să cheltuie un turist zilnic în anume destinaţii.

  • Hotelul care călătoreşte cu tine

    Denumit 700’000 Heures de la faptul că viaţa unui om obişnuit se întinde pe durata a 700.000 de ore, noul hotel se va muta din loc în loc prin lume, poposind temporar în clădiri luxoase greu accesibile chiar şi localnicilor. Pentru a putea călători alături de hotel, doritorii va trebui să devină membri într-un club special contra unei taxe. Ei pot ajuta, dacă vor, la căutarea unor noi destinaţii în care să se instaleze 700’000 Heures pe viitor.

    Prima oprire a hotelului ambulant gândit de întreprinzătorul francez care are experienţă în industria turismului de lux şi în lumea teatrului va fi în septembrie în sudul Italiei, în Gagliano del Capo, unde va fi găzduit în Palazzo Daniele. Cum regiunea în care se află, Salento, are o tradiţie îndelungată în producţia de vinuri, oaspeţii vor putea vizita podgoriile din zonă, printre altele.

    700’000 Heures se va muta apoi în Cambodgia, la Siem Reap, într-o clădire tradiţională de lemn din partea locului, iar turiştii găzduiţi de hotel vor putea vizita părţi inaccesibile publicului din complexul de temple de la Angkor. Anul viitor, hotelul va ajunge parcul naţional Lencos Maranhenses din nordul Braziliei, unde se va instala într-o casă de pe plajă.

    Vor urma şi alte destinaţii, despre care încă nu sunt disponibile detalii, nefiind divulgate nici informaţii despre cum îşi vor putea petrece timpul liber turiştii care urmează hotelul în peregrinările sale.

  • Cum sunt exploataţi copiii pentru a obţine metalul căutat de toate marile corporaţii pentru ca noi să avem tehnologia pe care o dorim

    Marii producători de maşini şi tehnologie se află aşadar într-o goană după cobalt, fără de care nu pot alimenta vehiculele electrice şi telefoanele. Ei se confruntă însă cu o mare problemă: majoritatea cobaltului folosit la bateriile litiu-ion provine dintr-o ţară în care copiii lucrează în mine.

    O investigaţie a celor de la CNN a scos la iveală faptul că un număr semnificativ de copii sunt obligaţi să muncească în minele de cobalt din Republica Democrată Congo. Ţara produce aproape două treimi din cantitatea globală de cobalt, deţinând cea mai mare rezervă mondială de minereu.

    Amnesty International a evidenţiat problema exploatării minorilor în 2016, în vreme ce Glencore, unul dintre cei mai mari producători de cobalt, a atras atenţia în luna mai că mai multe mine de dimensiuni reduse folosesc exclusiv copii.

    „Congo produce mai mult de jumătatea din cantitatea de cobalt din lume”, spune Maria Canadas, şeful Amnesty International. „Iar 20% din exporturile de cobalt din Congo provin din mine din sudul ţării, unde muncitorii scot cobaltul cu mâinile, fără nicio unealtă sau protecţie”, adaugă ea. Mai mult, potrivit unui raport al Amnesty, mulţi dintre muncitorii din aceşte mine sunt copii care lucrează de la răsărit la apus, şapte zile din şapte. „Aproximativ 40.000 de copii lucrează în astfel de mine, potrivit UNICEF”, spune Canadas.

    Problema pare să fie din ce în ce mai serioasă: cererea tot mai mare a dus la creşterea cu 400% a preţului cobaltului în ultimii doi ani, iar asta s-a tradus într-un plus cu 18% al producţiei din aşa-numitele „mine artizanale” din Republica Democrată Congo. Reprezentanţii Glencore au declarat, în mai multe rânduri, că nu cumpără materie primă de la minele de dimensiuni reduse, operate în comunităţile locale. Cei de la CNN au aflat însă că e destul de uşor pentru companii să evite negocierile directe cu micii producători, pentru că dealerii din Congo au fost filmaţi cumpărând cobalt fără a verifica locul de provenienţă sau sistemul de lucru din mine. Minereul e apoi trimis la procesare, loc unde e amestecat cu materie primă din alte mine, pierzându-şi astfel caracteristicile iniţiale.

    O maşină medie cântăreşte aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oţel, fier, aluminiu, cupru şi cantităţi mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel şi mangan. Dacă producătorii de automobile ar insista, companiile miniere ar putea oferi materii prime produse în condiţii mai bune. Experţii estimează că o astfel de abordare ar creşte preţul unei maşini noi cu cel mult 200 de euro. Însă diferenţa de costuri este încă prea mare pentru unii producători de autovehicule din Germania, care acum realizează mai mult profit ca oricând.

    Producători auto precum BMW, Volkswagen sau Daimler au recunoscut că verificarea sursei e un proces extrem de complicat.

    Reprezentanţii BMW au declarat pentru CNN că fac toate eforturile pentru „a asigura cele mai înalte standarde în ceea ce priveşte condiţiile de muncă”. Aceştia au mai spus că iau în calcul posibilitatea de a cumpăra cobalt direct de la mineri, evitând astfel minele care exploatează minori.

    Apple este o altă companie care poartă discuţii cu mineri ce se supun normelor guvernamentale, după ce a renunţat anul trecut la toate contractele cu minele artizanale.

    Volkswagen, care plănuieşte să lanseze mai multe modele electrice, a introdus noi reguli pentru distribuitori, încercând să se asigure că niciun copil nu este exploatat pe lanţul de distribuţie. „Simplu spus, dacă un furnizor sau un subcontractor nu acceptă aceste reguli şi nu ia măsurile necesare, vom fi obligaţi să renunţăm la colaborarea cu acela”, au declarat reprezentanţi ai companiei în decembrie 2017.

    Un caz interesant este cel al Tesla, care foloseşte câteva kilograme de cobalt pentru fiecare maşină electrică produsă. Compania a transmis celor de la CNN că achiziţionează majoritatea cobaltului necesar din afara Republicii Democrate Congo şi că se asigură că materialele folosite vin de la surse responsabile. Deşi compania a spus că realizează audituri la faţa locului pentru a verifica operaţiunile desfăşurate de furnizori, un act depus la instituţia americană responsabilă de supravegherea financiară (SEC  US Securities and Exchange Commission) a relevat faptul că lanţul de distribuţie nu e chiar atât de bine pus la punct precum l-au prezentat oficialii companiei. „Mulţi dintre furnizorii noştri cumpără materia primă de la distribuitori sau dealeri, nu de la cei care operează minele. Prin urmare, determinarea corectă a originii materialelor e dificilă”, nota actul respectiv.

    GM, un alt producător auto important, a transmis că are „toleranţă zero pentru exploatarea minorilor în cadrul lanţului de distribuţie”, finanţând cursuri pentru furnizorii aflaţi în zone de mare risc.

    Filiera chineză

    Potrivit companiei de consultanţă Darton Commodities, cel puţin jumătate din cantitatea globală de cobalt trece, la un anumit moment dat, prin China. Cei de la Renault au declarat, pentru CNN, că lanţul de distribuţie pentru baterii include şi grupul chinez Huayou, specializat în minerit, care deţine compania Congo Dongfang International Mining. Aceasta din urmă a fost acuzată de Amnesty International în 2016 că achiziţionează cobalt produs în zone din Republica Democrată Congo unde exploatarea minorilor e o practică uzuală.

    La solicitarea celor de la CNN, Huayou a anunţat că suspendă procesul de cumpărare a cobaltului de la minele de mici dimensiuni: „Huayou este singura companie chinezească de profil (procesarea cobaltului – n.red.) preocupată de problemele etice legate cobaltul din Republica Democrată Congo”. O sursă a celor de la CNN a declarat însă, sub protecţia anonimatului, că Huayou achiziţionează în continuare minereu prin intermediul unor subcontractori.

    În 2012, SEC a introdus o serie de norme ce obligă companiile să ofere detalii despre lanţul de distribuţie, mai ales în ceea ce priveşte materia primă provenită din zone cu o proastă reputaţie. Aceste reguli nu erau însă gândite pentru protecţia minorilor, ci pentru a exista o certitudine că sumele plătite de companiile americane nu ajung să finanţeze grupări militare sau teroriste. Surprinzător, pe lista materiilor prime pentru care se cer explicaţii nu apare şi cobaltul. Uniunea Europeană a anunţat măsuri similare ce vor intra în vigoare în 2021, dar nici de această dată cobaltul nu a fost inclus.

    Investiţii majore în mine sunt necesare pentru a evita creşteri puternice de preţuri care ar determina stagnarea reducerilor de costuri pentru baterii, indică analiştii de la Bloomberg New Energy Finance într-un raport. Deficitul de cobalt ar putea apărea mai devreme decât se estimase anterior, iar acesta ar putea ameninţa vânzările de autovehicule electrice în următorii cinci până la şapte ani, potrivit raportului.
    O soluţie ar putea veni din Australia, care deţine a doua cea mai mare rezervă de cobalt din lume  1,1 milioane de tone sau 15% din cantitatea globală disponibilă. „Suntem în discuţii cu zece producători de baterii”, a declarat pentru Reuters directorul agenţiei australiene care gestionează resursele subterane, Benjamin Bell. „Companii din Germania, Japonia, China sau Coreea de Sud sunt în contact cu noi pentru că au înţeles că materia primă din Republica Democrată Congo nu va mai fi considerată acceptabilă peste o anumită perioadă de timp.” El admite însă că exploatarea este mult mai scumpă în Australia.

    Cu toate acestea, mai multe companii au început deja afaceri: Aeon, un concern din Queensland, a demarat la finalul lui 2017 un proiect în valoare de 23 de milioane de dolari. Un alt exemplu este Clean TeQ, care a început ca o companie specializată în tratarea apei, dar după achiziţionarea unei exploatări miniere a ajuns la o capitalizare de piaţă de aproape 650 de milioane de dolari.

    O reacţie interesantă a venit din partea Suediei, care – deşi nu deţine resurse semnificative – a anunţat recent că îşi va intensifica eforturile de a descoperi minerale preţioase cum sunt cobaltul şi litiul, componente de bază în producţia de baterii. Guvernul ţării va investi 10 milioane de coroane (1,26 milioane de dolari) în următorii doi ani pentru a descoperi existenţa acestor minerale, considerate importante pentru creşterea viitoare a economiei ţării. Mai mult, agenţia guvernamentală Geological Survey of Sweden (GSS) crede că există potenţial pentru extinderea producţiei de minerale mai neobişnuite, ca tungstenul, şi pământuri rare.

    Richard Muyej, guvernator al provinciei Lualaba din sudul Republicii Democrate Congo, le-a explicat celor de la CNN că deşi problemele persistă în anumite mine, situaţia generală s-a îmbunătăţit în ultimii ani. „Drumul nu e întotdeauna uşor, pentru că trebuie să schimbăm obiceiuri şi mentalităţi, iar oamenii din Congo se află într-o situaţie financiară vulnerabilă”, a spus Muyej. El şi-a exprimat de asemenea frustrarea faţă de contrastul dintre sărăcia congolezilor şi bogăţia companiilor care vin să cumpere cobalt. „Trebuie să lucrăm împreună pentru a asigura transparenţa exploatării şi a producţiei”, a subliniat guvernatorul. „Dacă aceste multinaţionale au intenţii bune, atunci să vină să discute cu noi.”

  • Povestea celui mai mare hotel din lume, pe care nimeni nu l-a folosit niciodată – GALERIE FOTO

    Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.

  • Cea mai frumoasă cascadă din lume se află în România. Este un adevărat colţ de paradis care îi lasă muţi pe toţi cei care o văd

    Cascada Bigăr, din judeţul Caraş-Severin, desemnată cea mai frumoasă din lume, a fost vizitată de peste 100.000 de turişti, la un an de la amenajarea eco-turistică a zonei, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Potrivit unui comunicat transmis, joi, de compania Coca-Cola, care a investit aproximativ 140.000 de euro în amenajarea eco-turistă a zonei în care se află cascada Bigăr, din judeţul Caraş-Severin, la un an de la finalizarea lucrărilor, numărul turiştilor s-a dublat.

    Astfel, dacă în perioada 2016 – 2017 au vizitat cascada din vestul ţării 50.000 de turişti, în intervalul 2017 – 2018, numărul lor a depăşit 100.000. Cel mai mare flux de vizitatori a fost înregistrat în perioada 01 – 06 iunie 2017, imediat după ce au fost finalizate lucrările de amenajare a zonei.

    „Proiectul amenajării eco-turistice din jurul cascadei Bigăr este dovada clară că proiectele de responsabilitate socială au un ecou real în comunitate. Din iniţiativa colegilor noştri de la fabrica din Timişoara, am reuşit să rescriem povestea unuia dintre cele mai frumoase locuri din România, de care se bucură acum turiştii din întreaga lume. Numărul vizitatorilor s-a dublat odată cu inaugurarea amenajării, dar poate cel mai important lucru este că aceştia doresc să se întoarcă”, a declarat Irina Ionescu, din partea Coca-Cola HBC România.

    În luna mai a anului trecut, compania Coca-Cola a anunţat finalizarea lucrărilor de amenajare eco-turistică a zonei cascadei Bigăr. Valoarea totală a investiţiilor pentru reabilitarea zonei a fost de aproximativ 140.000 de euro şi a prevăzut amenajarea unui traseu pietonal între parcare şi intrarea în Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, de-a lungul DN 57B, amenajarea unui drum de acces de la intrarea în parc şi construcţia unei platforme care facilitează accesul la baza cascadei, amenajarea unor spaţii şi poteci între cascadă şi izvor, cât şi realizarea unei treceri către Grota Bigăr, aflată în apropierea cascadei. De asemenea, zona a fost dotată cu panouri informative, pubele ecologice, marcaje de atenţionare şi locuri de repaus.

    Situată în Valea Minişului, din judeţul Caraş-Severin, la jumătatea distanţei dintre localităţile Anina şi Bozovici, pe DN 57B, cascada Bigăr reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice din România.

    În 2013, presa internaţională de specialitate a nominalizat cascada Bigăr drept cea mai frumoasă cascadă din lume.

     

  • Epoca turistului tehnologic: în vizită la Steve Jobs în garaj

    Agenţiile de turism oferă vizite la garajele importante din zonă, cum ar fi cel în care a pornit compania Hewlett-Packard, cel în care Steve Jobs şi Steve Wozniak au lucrat la primul computer Apple ori cel în care Larry Page şi Sergey Brin au pus bazele Google.

    De interesul publicului nu scapă nici companiile însele, turiştii ţinând morţiş să se fotografieze cu semnul de ”Like“ din faţa sediului Facebook ori să facă o vizită la Apple, unde găsesc un magazin de suveniruri ori un complex cu cafenea la Apple Campus 2. Google e celebru pentru grădina sa cu statui care marchează versiunile sistemului de operare pentru dispozitive mobile, Android, şi au apărut chiar şi muzee dedicate tehnologiei în general, cum ar fi NASA Ames Research Center, Computer History Museum şi Intel Museum ori Tech Museum of Innovation, unde turiştii pot ajuta la proiectarea de roboţi şi testa tot felul de tehnologii.

    Şi giganţi care nu-şi au sediul în Silicon Valley sunt destinaţii turistice, cei care vor să viziteze extensia sediului Amazon din Seattle, aşa-numitele sfere de sticlă în care cresc circa 40.000 de plante de tot felul care despart spaţiile de lucru de cele cu altă funcţie, trebuind să-şi facă programare cu câteva luni înainte. Microsoft are la sediul său din Redmond, Washington, un mic muzeu şi magazin de suveniruri, iar National Renewable Energy Lab de lângă Denver, Colorado, dedicat cercetărilor în domeniul energiei regenerabile, organizează, de asemenea, vizite pentru turişti.

     

  • Sodexo lansează cardul de vacanţă Turist Pass

     “Fie aleg să meargă la munte, la mare sau în city-break-uri, cu siguranţă vor reveni cu forţe proaspete la birou. În 2017, voucherele de vacanţă au fost printre cele mai accesate beneficii extra-salariale şi au fost oferite în special de angajatorii din industria distribuţiei de bunuri, energie, transport, FMGC şi auto”, a declarat Sven Marinus, CEO Sodexo Benefits & Rewards Services România.

    Cardul de vacanţă contactless Sodexo Turist Pass este emis sub licenţa MasterCard Internaţional şi beneficiază de tehnologia CIP&PIN. Tichetele de vacanţă sunt emise atât în format digital, cât şi de hârtie şi pot fi folosite în paralel pentru a cumpăra servicii de cazare, masă, agrement şi tratament dintr-o reţea dedicată de hoteluri, pensiuni şi agenţii de turism.

    Toate destinaţiile disponibile pot fi identificate pe aplicaţia pentru mobil Card Sodexo România, aceeaşi aplicaţie pe care o folosesc utilizatorii cardurilor de masă. Cardul Turist Pass poate fi folosit în locaţiile partenere ale Sodexo, care sunt dotate cu terminal POS şi autorizate de Ministerul Turismului. Utilizatorii aplicaţiei Card Sodexo România pot beneficia de oferte promoţionale în unele locaţii partenere.

    „Industria tichetelor valorice din România a făcut progrese în ceea ce priveşte diversificarea gamei de soluţii şi digitalizarea sistemului, iar angajaţii, mai ales cei din noua generaţie, apreciază această tendinţă. Crearea unui pachet salarial care include beneficii extra-salariale diverse creşte şansele de atingere a obiectivelor de recrutare şi de employer branding”, a adăugat Sven Marinus.

    Suma cu care este alimentat Cardul Turist Pass este valabilă un an, iar acesta poate fi alimentat de mai multe ori. Acest beneficiu poate fi oferit atât angajaţilor din sistemul privat, care pot primi până la 11.400 de lei anual, cât şi celor care lucrează în instituţii publice. Instituţiile publice le pot oferi angajaţilor vouchere de vacanţă între 1 iulie 2017 şi 30 noiembrie 2018. Cei din urmă pot fi recompensaţi anual cu până la 1.450 de lei pentru vacanţă.
     

  • Ce pot face turiştii păgubiţi de falimentul unei agenţii. Paşii de urmat şi documentele necesare

    Potrivit ministerului, paşii de urmat sunt:

    1. Turistul va notifica în scris agenţia să îi ramburseze suma achitată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 15 (cincisprezece) zile de la data încheierii/derulării pachetului de servicii turistice sau de la data repatrierii.
    2. Turistul va anunţa asigurătorul, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în legătură cu solicitarea adresată agenţiei privind rambursarea sumelor achitate şi/sau a cheltuielilor de repatriere, în termen de 5 (cinci) zile calendaristice de la data primirii confirmării de primire prevăzute la pct. 1 de mai sus.

    3. În cazul în care, în termen de 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la data confirmării de primire a documentelor justificative de către agenţie turistul nu a primit sumele solicitate de la agenţie, atunci are loc evenimentul asigurat.
    4. În termen de 10 (zece) zile calendaristice de la data producerii evenimentului asigurat, turistul are obligaţia de a transmite asigurătorului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cererea de despăgubire însoţită de documentele justificative.

    Documentele justificative constau în principal în:

    1. contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice;
    2. confirmările de primire precizate la pct. 1 şi 2 de mai sus;
    3. fotocopiile de pe documentele de plată a avansului (chitanţe, ordine de plată etc.), în cazul cererilor de rambursare a sumelor achitate de turist;
    4. fotocopiile de pe documentele de transport şi cazare, în cazul cererilor de rambursare a cheltuielilor de repatriere.

    Ministerul Turismului menţionează că despăgubirea acordată de asigurător reprezintă „echivalentul sumei achitate de turist către agenţie, în limita sumei asigurate”. Despăgubirea „se va plăti de către asigurător în termen de 30 de zile de la primirea documentelor justificative trimise de turist”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro