BusinessMagazin

Tag: tragedie

  • Mesajul sfâşietor publicat de fiul premierului Albaniei, după ce a aflat că logodnica sa a murit în timpul cutremurului

    Kristi Reçi, logodnica fiului premierului Albaniei, Gregor Rama, a murit în timpul cutremurului, alături de părinţii şi fratele ei, transmite CNN. 

    Gregor Rama a publicat un mesaj pe contul său de Instagram, acesta scriind că „printre nenumăratele victime ale tragediei se numără şi cea mai apropiată persoană mie, alături de fratele, mama şi tatăl său”, adăugând că cei patru au fost găsiţi „sub dărâmături”.  

    Cel puţin 40 de persoane au murit în urma cutremurului cu magnitudinea de 6.4, seismul lovind oraşul Durres, aflat la o distanţă de 36 de kilometri de capitala ţării, Tirana, marţi dimineaţă. Este cel mai puternic seism produs în Albania în ultimii 40 de ani.

    Sute de oameni au fost răniţi, iar multe persoane sunt dispărute, operaţiunile de recuperare fiind încă în desfăşurare.

    În regiune s-au produs mai multe replici marţi dimineaţă, seismele înregistrând magnitudini de 5.0 şi 4.8, potrivit Ministerului Apărării din Albania.

  • Cum a devenit o ţară vecină cu România un centru fierbinte al industriei mortale a contrabandei de carne vie

    Când o tragedie – moartea a 39 de imigranţi, găsiţi sufocaţi într-un camion în Essex – a lovit Marea Britanie, ziarele locale, cu pretenţii sau tabloide, s-au întrecut să coboare pe firul poveştii şi au ajuns până în Bulgaria, cea mai săracă economie din Uniunea Europeană. Cum a devenit Bulgaria un rai pentru contrabandiştii de oameni?

    The Sun, un tabloid, este unul dintre ziarele care au urmărit firul acestei poveşti. Chiar dacă modul în care a redat-o este eclectic, aceasta arată modul în care este percepută în Marea Britanie, o ţară care vrea să părăsească UE, periferia Uniunii. The Sun are unul dintre cele mai mari tiraje din Regat. Patronul său, Rupert Murdoch, este un susţinător al Brexitului.

    „Sun Online poate dezvălui cum Bulgaria a devenit un centru fierbinte al industriei mortale a contrabandei umane, de 5,5 miliarde de lire la nivel mondial – cu profituri de mii de lire sterline per migrant”, scrie publicaţia britanică.

    Din umbră, într-una dintre staţiunile turistice ale Bulgariei, imigranţi epuizaţi urmăresc mulţimile de oameni care trec pe lângă ei, căutându-i pe cei care îi pot ajuta să ajungă în Marea Britanie. Nu durează mult – cam 10 minute – pentru ca ei să găsească bande brutale de contrabandişti şi intermediarii care să-i poată trece peste graniţă. Serviciile vin cu un cost imens – uneori chiar moartea.

    „Se numeşte jocul”

    Poliţia britanică lucrează pentru identificarea cercurilor de contrabandă irlandeze cu posibile legături cu bandele bulgăreşti după ce 39 de imigranţi, printre care un adolescent, au fost găsiţi morţi în Essex în interiorul unui camion frigorific înmatriculat în Bulgaria. Mai multe persoane au fost arestate în urma tragediei: patronul unei firme de transport, Thomas Maher, şi soţia sa, Joanna, au fost reţinuţi sub suspiciunea de conspiraţie la trafic de persoane şi uciderea a 39 de oameni, în timp ce şoferul camionului-sicriu Maurice „Mo“ Robinson este anchetat pentru suspiciunea de omor. În mod alarmant, comerţul ilicit, supranumit „Jocul”, este în creştere – cu familii din ce în ce mai disperate care fug de război, de sărăcie şi de instabilitatea din ţările lor de origine pentru „primitorul” Regat Unit.

    „Dacă mergi, reuşeşti. Dacă nu mergi, pierzi. De aceea îi spun «jocul»“, explică un migrant afgan, Ahmad Shakib, în vârstă de 20 de ani, care a ajuns în Serbia din Bulgaria după trei „jocuri“. Pentru mulţi imigranţi, Bulgaria este o ţară de legătură atractivă. Este membru al UE din 2007 şi se învecinează cu Turcia – unde se strâng familii fugite din Siria, Irak şi Afganistan. „Motivul pentru care Bulgaria a devenit o atracţie pentru bandele de contrabandă cu oameni se reduce într-adevăr la geografie”, spune Alexander Betts, specialist în migraţie forţată şi afaceri internaţionale la Oxford.

    „Este locul în care un număr mare de oameni disperaţi goniţi de războiul şi sărăcia din Africa şi Orientul Mijlociu pot ajunge înainte de a avea nevoie de paşapoarte şi documente oficiale.“ „Există un număr mare de migranţi blocaţi în Bulgaria şi în alte ţări balcanice, disperaţi să ajungă mai spre vest, dar fără documentele de care ar avea nevoie pentru a face acest lucru, iar bandele din spatele comerţului de contrabandă cu oameni chinuiţi de probleme îi vânează pe aceşti oameni pentru a face bani“, a adăugat el. De asemenea, imigranţii din ţările Asiei de Est precum China sunt aduşi ilegal în Bulgaria prin Orientul Mijlociu. În oribilul caz Essex, cei 39 de migranţi sunt cu toţii chinezi.

    Mafioţi fără scrupule

    „Bandele de contrabandişti sunt nemiloase şi doresc bani. Dacă nu-i obţin, i-ar putea ţine ostatici pe membrii familiei rămaşi acasă sau chiar i-ar putea răpi“, spune avocatul specializat în imigrare Harjap Bhangal. Aceasta este adesea situaţia migranţilor chinezi. Temutele bande chineze Snakehead – care fac milioane cu sclavi şi prostituate „importate” din est în vest – s-ar putea să fi  jucat un rol în ultima tragedie. În 2013 se estima că circa 600.000 de oameni au intrat în UE ilegal în fiecare an, iar aproximativ 80% dintre ei erau aduşi de aceşti Snakehead. Mafioţii chinezi ar putea avea legături şi cu alte orori – inclusiv cu cazul celor 58 de imigranţi ilegali chinezi găsiţi morţi, sufocaţi, într-un camion din portul Dover, Kent, în anul 2000.

    Ajunseseră în Europa de Est cu avionul înainte de a primi paşapoarte furate pentru a fi duşi peste graniţe. „Capii interlopi controlează procesul de aducere de la un capăt la celălalt. Au contacte în China, Marea Britanie şi la fiecare oprire de pe traseu“, a informat Serviciul Naţional de Informaţii Penale din Marea Britanie. În zona Podul Leilor din Sofia, gangsterii bulgari recrutează în fiecare seară sute de oameni pentru a-i duce în Europa de Vest – cu condiţia să fie dispuşi să se înghesuie în maşini şi să plătească mai mult de 600 de euro fiecare.

    Unii migranţi ajung să plătească 10.000 de euro pentru călătoria lor periculoasă spre vest. „Toată lumea ştie să vină la pod pentru a găsi un contrabandist”, povestea Amid, un sirian de 23 de ani, pentru Al Jazeera în 2015. „Ei lucrează foarte pe faţă. N-ai cum să nu găseşti unul în 10 minute.“ În primul rând, imigrantul cade de acord cu contrabandistul asupra preţului şi detaliilor. Apoi îşi vede fiecare de treaba lui. Câteva zile mai târziu, imigrantul întâlneşte un şofer într-o locaţie separată şi urmează transportul spre graniţă.
    Familii care dorm în paturi infestate cu ploşniţe

    În aşteptarea preluării, unii imigranţi stau la pensiuni, unde dorm în paturi infestate cu paraziţi precum ploşniţele şi împart o toaletă murdară cu zeci de alţii ca ei, relatează Wall Street Journal. Oficialii de securitate bulgari au declarat că poliţiştii fac descinderi la pensiuni şi arestări. Însă ameninţarea cu acuzaţii de natură penală nu descurajează bandele de contrabandişti pentru care doar banul şi viaţa lor sunt importante şi care îşi vor abandona clienţii – care le-au plătit adesea în avans – imediat ce dau de probleme. „Bandele par să funcţioneze fără frică”, spune avocatul Harjap Bhangal.

    Din Sofia, mulţi migranţi sunt conduşi spre nord-vest spre oraşul port Vidin – denumit capitala contrabandiştilor din Bulgaria – de unde sunt trecuţi peste râul Timok în Serbia. Harjap susţine că „bandele au atât de multă putere încât îi pot cumpăra pe agenţii de securitate din porturile europene”. În timp ce multă lume din Vidin trăiesc în sărăcie, capii contrabandiştilor  se lăfăie în maşini de lux şi îşi transformă casele în adevărate palate. „Bandele de contrabandişti cu oameni fac adesea parte din reţele criminale mai mari”, spune Alexander Betts, specialist britanic în migraţie. „Baronii care trag sforile sunt de obicei în siguranţă în umbră, departe.” Atât Bulgaria, cât şi Serbia sunt de-a lungul aşa-numitei „rute balcanice”, despre care experţii spun că a fost folosită de peste un milion de oameni în ultimii patru ani pentru a intra în Europa şi a solicita azil. Ca în Sofia, şi în Belgrad clienţii contrabandiştilor de oameni stau şi aşteaptă în locuri publice, în văzul tuturor. Din Serbia, migranţii ar putea încerca să traverseze Bosnia şi Croaţia, sperând să ajungă în Slovenia, care se învecinează cu Austria şi Italia. Alţii încearcă să plece din Bulgaria în Grecia.

    Mafioţii caută rute mai lejere
    Anul trecut, 689 de persoane au fost arestate încercând să intre ilegal în Bulgaria. Ţara a anunţat anterior că „doar 50 de migranţi” pe zi au fost tranzitaţi prin contrabandă – dar acest număr a fost contestat. Cu toate acestea, în timp ce oficialii bulgari au încercat să combată contrabanda – inclusiv prin construirea unui gard de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei cu Turcia şi consolidarea controalelor la frontieră – nu există niciun sfârşit la orizont. „Este foarte dificil pentru poliţie să facă faţă”, spune Alexander. „Mărimea transportului rutier este copleşitoare: este greu să inspectezi fiecare camion. Şi oricum, pe măsură ce controalele se înăspresc, bandele devin mai clandestine şi caută rute cu securitate mai laxă.“

    Anul trecut, 12 bulgari au fost condamnaţi la închisoare în urma morţii a 71 de imigranţi, descoperiţi în Austria sufocaţi într-un camion închis ermetic – într-o scenă ce aminteşte de ultima tragedie. Apoi, în urmă cu patru luni, un cerc de contrabandă cu baza în Bulgaria a fost spart după ce poliţiştii au descins în case din Sofia şi din alte oraşe cu traficanţi din Afganistan şi Irak. 
    Numai luna trecută, Comisia Europeană a spus că este conştientă de o creştere recentă a numărului de imigranţilor care vin ilegal din Turcia în Bulgaria, precum şi în Grecia, stat membru al UE.

    Săptămânile trecute, trei membri bulgari ai unei bande de crimă organizată care au traficat în Marea Britanie femei pentru exploatare sexuală au fost trimişi la închisoare pentru un total de 24 de ani de către o instanţă britanică.  Bulgăroaica Eleonora Vasileva, de 34 de ani, spre exemplu, a făcut parte dintr-o bandă de crimă organizată care a traficat femei în Anglia pentru prostituţie. A fost condamnată la 11 ani de închisoare.

    Ilia Mihailov, de 31 de ani, membră a aceleiaşi grupări infracţionale, a primit 10 ani de închisoare.

    Contrabandiştii condamnaţi sunt de obicei peşti mărunţi
    În Bulgaria, contrabandiştii pot primi condamnări de 10 ani de închisoare şi pot fi amendaţi cu mii de euro dacă sunt prinşi (deşi diverse surse spun că mulţi contrabandişti condamnaţi scapă doar cu o amendă). 

    Însă cei condamnaţi sunt de obicei peşti mici care acţionează după ordinele capilor mafioţi. Asif, un contrabandist, a fost recrutat de capi din Milano, Italia. El a fost ales pentru a transporta oamenii între Bulgaria şi Serbia, deoarece poate vorbi dari – una dintre limbile oficiale din Afganistan – şi mulţi migranţi care ajung în Bulgaria sunt afgani. „Am făcut odată 2.400 de euro într-o zi“, a declarat el pentru Deutsche Welle. „Preţul variază de obicei între 600 şi 900 de euro. Lucrez aici timp de cinci luni. Apoi trebuie să mă întorc în Italia, deoarece nu mai pot părăsi ţara, pentru că propria mea cerere de azil este procesată acolo“, a continuat el. În 2015, viceministrul de interne al Bulgariei Filip Gunev a declarat că ţara îşi ocupă cea mai mare parte a timpului şi îşi consumă resursele limitate „investigând şi urmărind contrabandişti mărunţi, care acţionează de capul lor”.

    Un „joc” pe viaţă şi pe moarte
    În tot acest timp, victimele contrabandiştilor joacă un joc riscant pe viaţă şi pe moarte. Imigrantul sirian Aras Mahmoud a plătit unui contrabandist 58.000 de euro – de 16 ori salariul mediu anual din ţara sa natală – într-o înercare disperată de a-şi aduce la adăpost familia cu opt membri.
    În timpul călătoriei, el şi copiii săi au dormit pe iarba umedă în munţii bulgari, în întuneric, ascultând urletele animalelor sălbatice şi rugându-se să supravieţuiască încă o noapte. În cele din urmă, familia a ajuns în Serbia. Dar au fost abandonaţi acolo, fără niciun ban. Trăiesc acum într-un centru pentru refugiaţi administrat de stat, după ce contrabandistul a dispărut cu economiile lor de-o viaţă. „Tot ce am făcut, tatăl meu şi cu mine, timp de peste 38 de ani am pierdut în şase luni“, povesteşte Aras.

  • Cine este omul care a profitat de pe urma unei tragedii aviatice în care a murit fratele său şi a transformat o ţară dintr-una dintre cele mai mari succese ale Europei în una renegată de toţi

    Ceea ce nu au realizat atunci polonezii a fost că repercusiunile politice ale dezastrului vor contribui la transformarea completă a ţării lor – din unul  dintre cele mai mari succese ale Europei, la unul dintre cei mai mari renegaţi, în mai puţin de un deceniu.
     
    Jaroslaw Kaczynski, fratele geamăn al regretatului preşedinte, a alimentat un cult al conspiraţiei în jurul prăbuşirii, care a devenit forţa de galvanizare pentru o mişcare care l-a făcut cel mai puternic om din Polonia. I-a permis să reconfigureze relaţia ţării cu restul continentului într-o măsură care nu mai fusese văzută de la comunism. 
     
    Partidul său, Law & Justice, a câştigat în faţa instanţelor judecătoreşti, în timp ce companiile de stat au devenit maşinării politice, libertăţile civile au fost reduse, iar televiziunea publică a fost transformată într-un instrument al conducerii.
     
    Următoarea fază va determina dacă starea noii Polonii este ireversibilă. Sondajele de opinie sugerează că partidul Law&Justice îşi va cimenta poziţia la alegerile din 13 octombrie. Pentru a înţelege cum a ajuns ţara aici, trebuie să ne întoarcem însă în timp, la epava în flăcări a avionului Tupolev TU-154 prăbuşit în pădurea rusă.
     
     
    Pe măsură ce şocul a lăsat loc întrebărilor legate de responsabilitatea pentru dezastru, o oportunitate politică s-a ivit dintr-o mare tragedie personală, potrivit interviurilor cu foşti aliaţi şi asociaţi ai lui Kaczynski, acum în vârstă de 70 de ani.
     
    El a acuzat unitatea poloneză că a complotat cu ruşii pentru a-i ucide fratele. Anchetele ulterioare au declarat că accidentul a fost cu adevărat un accident. Cu toate acestea, intriga a împărţit ţara în adepţi şi non-adepţi ai acestei teorii, cu mult înainte de a se forma, de pildă, taberele pro şi anti Brexit.
     
    Pentru Kaczynski, aceasta a fost fundamentul unei licitaţii pentru o putere fără precedent: numai partidul său ar putea salva adevăraţii polonezi de elita cinică de la Bruxelles şi ar lansa o economie înfloritoare, în timp ce alţii s-au străduit să-i pună capăt. Şi ar face-o în numele lui Dumnezeu şi al demnităţii.
     
    „Smolensk este cu siguranţă momentul divizării clare între tabere”, a declarat Elzbieta Jakubiak, care a asistat la încercarea lui Jaroslaw de a-şi succede fratele ca preşedinte în urma accidentului. „El a eşuat, dar politica s-a schimbat, a spus ea. „Smolensk a fost declanşatorul natural al polarizării.”
     
    Doliul a devenit politic: timp de 96 de luni – una pentru fiecare persoană care a murit în accident – Kaczynski a respectat conştiincios zilele de comemorare. Cu ocazia finală, la cea de-a opta aniversare din aprilie anul trecut, a fost dezvăluit la Varşovia un monument de granit negru al unei scări către cer. Memoriale şi statui ale lui Lech Kaczynski au fost ridicate în toată Polonia. Şcolile şi străzile au fost redenumite în onoarea lui. Oponenţii teoriei conform căreia a fost ucis au fost numiţi trădători.
     
    Kaczynski a pierdut mai mult decât un frate geamăn şi un aliat pe tot parcursul vieţii. Lech acţionase adesea ca o frână la ideile mai radicale ale lui Jaroslaw, potrivit oamenilor care îi cunoşteau pe amândoi.
     
    Fost actor de filme pentru copii la începutul anilor ’60, Jaroslaw Kaczynskis a crescut cu dorinţa de a deveni avocat. Lech a jucat un rol mai important în mişcarea de solidaritate care a răsturnat stăpânirea comunistă, în timp ce Jaroslaw s-a alăturat Comitetului de la Helsinki, grupul care în 1983 a întocmit primul raport privind abuzurile faţă de drepturile omului în cadrul regimului.
     
    În timp ce Lech era căsătorit, şi avea deja un copil –Jaroslaw sau „Jarek”, trăia încă alături de mama lor şi se concentra doar pe politică. El a spus într-un interviu din 2007 că nu a avut nici măcar un cont bancar.
     
    Când Lech a murit, Jaroslaw a comandat trei ediţii fictive ale unui ziar naţional, cu o poveste pe prima pagină despre cum preşedintelui îi fusese întârziată plecarea spre casă de o erupţie vulcanică, potrivit unei biografii a lui Michal Krzymowski, şi asta pentru a evita iniţial să-i spună mamei sale, care era bolnavă la vremea respectivă, adevărul. 
     
    Jaroslaw a fost întotdeauna fascinat de jocurile politice şi, în plus, ca disident, el nu a fost niciodată reţinut de autorităţi, spre deosebire de ceilalţi asociaţi, povesteşte Danuta Przywara, care a lucrat cu Kaczynski la Comitetul de la Helsinki, un grup pe care îl prezidează acum şi despre care mass-media pro Law&Justice spune că ar conduce o cruciadă împotriva guvernului finanţat de George Soros.
     
    „Când mă uit la Jarek acum, nu ştiu în ce măsură este condus de dorinţa de a deveni tată al naţiunii şi cât de mult este răzbunare pentru o nedreptate reală sau imaginară”, a spus Przywara. „Jarek a fost întotdeauna convins că, dacă i s-ar oferi instrumentele necesare, va gestiona transformarea Poloniei mai bine, mai rapid şi mai eficient.”
     
    După răsturnarea comunismului, Kaczynski l-a sprijinit pe fostul lider al Partidului Solidarităţii, Lech Walesa, într-o amară campanie prezidenţială din 1990. Ulterior şi-a fondat propriul partid, care în cele din urmă a luat numele de Law&Justice.
     
    Law&Justice a câştigat puterea în 2005, în acelaşi an Lech a devenit preşedinte. Jaroslaw a fost premier din 2006 până în 2007. Dar încă nu era acolo unde îşi dorea. Pariul său a pierdut alegerile anticipate, ceea ce l-a costat postul, iar Donald Tusk a preluat funcţia.
     
    Apoi a venit Smolensk: în octombrie 2015, partidul a câştigat o majoritate parlamentară, prima din era democratică modernă. Rămâne de văzut dacă istoria se va repeta pe 13 octombrie.

  • Omul care a prezis tragedia 9/11 şi criza financiară globală dezvăluie ce urmează în următorul deceniu. Toate guvernele lumii vor fi afectate

    Dr. Richard Hames nu are un glob magic de cristal, dar are o aplecare spre a intui ce se va întâmpla în viitor: este cel care a prezis tragedia 9/11 şi criza financiară globală, potrivit unui articol publicat pe yahoo.com.
    Muzician, fost oncolog pediatric şi „prezicător”, Hames a dezvoltat un algoritm prin care să prezică viitorul. Totul a început cu o singură întrebare:

    „Companiile de securitate se uită la tot ceea ce se întâmplă în lume şi se întreabă ce ar putea face în această direcţie”, a spus Hames în interviul acordat Yahoo Finance.
    În urma acestei interogări, milioane de documente sunt scanate, iar esenţialul este povestit pe parcursul a 24 de de pagini de informaţii.
    Folosind aceste informaţii, experţii îşi spun părerea despre ce s-ar putea întâmpla, iar Hames construieşte de la patru la cinci scenarii diferite, fiecare oferind o perspectivă diferită asupra răspunsului pentru întrebarea iniţială.
    Predicţiile propriu-zise se întâmplă în momentul în care Hames vede că aceleaşi ameninţări se repetă în toate scenariile.
    Acele ameninţări repetitive l-au determinat pe Hames să anticipeze atacurile 9/11, precum şi criza financiară globală.

    „Am făcut o serie de cercetări pe această temă şi a devenit evident că cea mai terifiantă formă de terorism ar fi cea care se naşte în interiorul ţării – provenind de la oameni care nu pot fi monitorizaţi de agenţiile de securitate. Într-o astfel de situaţie, ne-am gândit care ar fi ţintele pe care le-ar avea aceşti indivizi în vedere. În Statele Unite, pe locul I s-a plasat Casa Albă, iar pe locul II, Pentagonul. Numărul trei erau clădirile World Trade Center şi numărul 4 era clădirea John Hancock din Chicago, unde de altfel, am şi eu un apartament”, a spus Hames. Companiile de securitate au eşuat să preîntâmpine atacurile teroriste de la 11 septembrie.
    Ce se va întâmpla în viitor?
    Hames se concentrează în prezent asupra ce s-ar putea întâmpla cu capitalismul. „Întrebarea pe care ne-o punem în prezent este cât de mult timp poate să mai reziste actuala formă de capitalism?”. Hames este de părere că acesta se îndreaptă spre o formă de „capitalism supravegheat”.
    „Este vorba despre tensiunea dintre observatori şi observaţi şi de controlul asupra datelor şi identităţii noastre”. De asemenea, Hames prezice că, în următorul deceniu, „toate guvernele va trebui să ia în considerare cum să pună o limită asupra averilor individuale”.

  • Tragedia de la Caracal este expresia decăderii oraşelor mici şi a comunelor din sudul României: „La noi în zonă se practică rechineala, pentru că nu avem transport în comun.“

    În Do­brosloveni, satul natal al Alexandrei Mă­ce­şanu, la Poliţie închide la orele 16, iar ce­tăţenii care vor să se deplaseze spre Cara­cal nu au acces la un mijloc de transport în co­mun sigur, fiind nevoiţi să apeleze la ceea ce localnicii numesc „rechineală“ – servicii de transport ilegale realizate cu maşini per­sonale.

    Tabloul în degradare este completat de familii destrămate de plecarea în străinătate ale părinţilor pentru a asigura un trai mai bun copiilor. Oportunităţile sunt puţine în zonă: cel mai mare angajator cu sediul în ora­şul Caracal este Romaniţa, un produ­că­tor de articole de îmbră­căminte, care a avut în 2018 un număr mediu de 621 de an­gajaţi.

    Chiar şi aşa, oraşul atrage localnici ai comu­nelor din împrejurimi care vin în Caracal să lucreze, să studieze sau pentru alte activităţi.

    Transportul în comun defectuos împinge navetiştii să aleagă curse de ocazie, o practică denumită de localnici „rechi­neală“. Practic, anumite persoane oferă servicii de transport ilegale cu maşina per­sonală, a spus pentru ZF un tânăr din Caracal care este student în Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tragedie în lumea cărbunelui: Chris Cline, unul dintre cei mai mari baroni ai industriei, a murit într-un accident de elicopter

    Christopher Cline, baronul miliardar din industria cărbunelui cunoscut pentru că a readus la viaţă industria de minerit din statul american Illinois şi a făcut o avere din asta, a murit săptămâna aceasta într-un accident de elicopter, potrivit Bloomberg.

    Cline a murit într-un accident alături de alte şase persoane, transmite Brian Glasser, unul dintre avocaţii lui Cline.

    El a fondat compania Foresight Energy, un joint venture cu Murray Energy Corp, controlată de Robert Murray.

    Cline, care a murit la scurt timp după ce a aniversat vârsta de 61 de ani, a fost un om născut pentru cărbune. Bunicul său a fost miner, iar el însuşi a început să lucreze în mine de la 22 de ani.

    Zece ani mai târziu, el a fondat businessul Cline Group pentur a extrage cărbune de sub dealurile Appalachiei.

    În 2006 a creat Foresight pentru a-şi extinde activitatea către Illinois, iar în cele mai bune zile de business, compania a fost evaluată la peste 2,6 miliarde dolari.

     

     

     

     

     

  • Ce se întâmplă cu milioanele când fondatorii nu mai sunt?

    Unii au râs, alţii au fost scandalizaţi, iar alţii au considerat că a fost decizia corectă. Indiferent de caz, realitatea este că Lagerfeld, dincolo de tragedia morţii sale, a fost ferit de luarea unei decizii complicate. Ce se întâmplă însă cu miliardarii care trebuie să lase averea celor din familie?

    Afaceri de miliarde de lei, construite de antreprenori români, s-au risipit după dispariţia fondatorilor pentru că nu a avut cine să păstreze în viaţă afacerea.

    Formarea de noi lideri din cadrul familiei este reţeta cu cele mai mari şanse de câştig, spunea George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search George Butunoiu Ltd,

    într-un interviu acordat anterior revistei Business MAGAZIN. Nu puţini sunt antreprenorii care îşi trimit copiii la studii şi apoi aceştia se implică în afaceri pentru a prelua – sau a se pregăti să preia – conducerea afacerilor.

    Şi deşi sunt numeroase exemple pozitive în această direcţie – Alexandra Copos de Prada, care conduce afacerile Ana Pan, Ana Baking şi Ana Hotels, înfiinţate de George Copos, Radu Timiş Jr, care este directorul comercial al Cris-Tim, Daniela Bîzgan, care conduce Marelvi şi mulţi alţii –, există şi situaţii diametral opuse, care ies în evidenţă atunci când fondatorul unei afaceri dispare. Ce s-a întâmplat, prin urmare, cu afacerile sau averile lăsate de unii dintre antreprenorii care şi-au pus amprenta pe capitalismul românesc?

    O moştenire controversată
    Omul de afaceri Marcel Bărbuţ, fondatorul producătorului de materiale de construcţii AdePlast, a încetat din viaţă la începutul acestui an, la vârsta de 62 de ani, având o avere estimată la 55 de milioane de euro. Omul de afaceri a construit timp de două decenii afacerea AdePlast, cu unităţi de producţie în Roman,

    Oradea şi Ploieşti. Unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria materialelor de construcţii, Bărbuţ a devenit acţionar al AdePlast în 1996, la circa doi ani de la înfiinţarea companiei, care a avut iniţial acţionariat austriac.

    „Dacă nu poţi începe de unul singur, alege-ţi întotdeauna parteneri de încredere. Caută să fii mereu în control şi să ştii absolut tot ce se întâmplă în companie, de la primul până la ultimul angajat. Trebuie să urmăreşti tot ce se întâmplă, spunea Marcel Bărbuţ în 2015, într-un articol de copertă din Business MAGAZIN. „Bătălia există pe toate segmentele de piaţă, de aceea trebuie să îţi cunoşti bine competitorii şi să le ştii cifrele şi deciziile. Dacă un concurent face cu 10 angajaţi ceea ce tu faci cu 15, mai bine să nu te apuci.

    Calculele trebuie făcute cât mai precis, iar atenţia la salarii trebuie să fie constantă. Dacă plăteşti un angajat cu mult mai mult decât nivelul pieţei, afacerea devine foarte complicată. Totul trebuie negociat foarte atent, de la finanţare până la furnizori şi salarii. Dacă ar fi să o iau de la capăt în condiţiile actuale, m-aş gândi de două ori dacă să încep sau nu.

    Deşi luase iniţial decizia de a ceda controlul companiei, în 2016 antreprenorul a revenit la conducerea grupului AdePlast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu. Nu este însă un caz singular şi poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini. „Am crezut că voi putea să formez un CEO pentru AdePlast, dar Bogdan Pîrvu nu a performat conform mandatului primit.

    Voi forma ca CEO pe unul din băieţii mei“, spunea la acel moment Marcel Bărbuţ. În 2015, antreprenorul îl numea în funcţia de conducere pe Bogdan Pîrvu, care anterior deţinuse şefia diviziei de vopsele, una dintre cele trei ale grupului. Despre cei trei ani petrecuţi de Bogdan Pîrvu la conducerea diviziei de vopsele, Marcel Bărbuţ spunea că „a fost un mandat lung pentru mine“; niciun alt manager nu a avut un mandat întins pe parcursul mai multor ani. Antreprenorul povestea că decizia luată s-a bazat pe idei clare: „Un CEO îl eliberează pe proprietarul de business de multe operaţii executive – citirea, semnarea nenumăratelor contracte, conducerea operativă a nouă fabrici etc.

    Altfel spus, probleme zilnice care mănâncă multe ore“. Ca urmare, antreprenorul declara că poate să vadă mai bine piaţa, mai cu seamă pentru că, spunea Bărbuţ, existau nenumărate oportunităţi de achiziţii, afaceri de cumpărat la preţuri bune. La finalul unui an, Bărbuţ a tras linie, a adunat şi a ajuns la concluzia că Bogdan Pîrvu nu a îndeplinit obiectivele; a reluat conducerea grupului, iar pe termen lung plănuia să-l formeze ca CEO pe unul dintre băieţii săi, implicaţi deja în afaceri.

    La scurt timp după decesul lui Marcel Bărbuţ, mai multe publicaţii din România notau că omul de afaceri nu a încredinţat compania celor trei fii ai săi, Alexander Michael (29 de ani), Thomas (26 de ani) şi Marcel Jr (23 de ani), preferând să îl numească executor testamentar pe Daniel Stăncescu, CEO-ul AdePlast. Potrivit publicaţiilor respective, Stăncescu ar fi primit instrucţiuni ferme să vândă compania, pentru ca angajaţii să aibă un loc de muncă, şi să dea copiilor doar o parte din bani. Contactaţi de Business MAGAZIN, cei trei moştenitori nu au vrut să ofere declaraţii legate de informaţiile apărute în presă. Până în prezent, nu a intervenit nicio schimbare în structura administrativă a companiei.

    „Existând deja un dosar penal în care se fac cercetări, nu pot comenta decât că am încredere în justiţie şi că toate eforturile mele următoare vor fi direcţionate spre restabilirea echilibrului în companie şi spre bunul mers al acesteia. Sunt în continuare CEO-ul şi preşedintele companiei şi doresc să-i asigur pe toţi partenerii AdePlast – colegi, salariaţi, clienţi, furnizori, finanţatori – că strategia imprimată de domnul Marcel Bărbuţ va fi implementată cu orice preţ”, a explicat Daniel Stăncescu pentru Libertatea, publicaţia care a publicat detalii despre conflictul dintre el şi cei trei fii ai lui Marcel Bărbuţ.

    Mai mult scandal decât moştenire

    Poate cea mai „controversată” moştenire este însă cea lăsată de omul de afaceri Dan Adamescu, decedat la începutul lui 2017, situaţie în care lupta pentru avere se dă între fosta soţie a miliardarului, Carmen, şi Alexander, unul dintre fii.

    Adamescu deţinea mai multe afaceri, printre care Astra Asigurări şi Medien Holding; era, de asemenea, proprietarul hotelului Intercontinental din Bucureşti. După moartea sa, fiul său Alexander Adamescu şi fosta soţie Carmen Adamescu au fost în centrul mai multor investigaţii şi, inevitabil, scandaluri publice.
    Dan Adamescu a emigrat în Germania la finalul anilor ‘70 şi s-a întors în România la aproape zece ani după revoluţie.

    Cu banii strânşi în Germania, el a investit masiv în zona de imobiliare şi a reuşit să preia centrul comercial Unirea, unul dintre cele mai importante spaţii comerciale din Bucureşti. Adamescu a preluat şi compania Astra, compania de asigurări de stat dinainte de Revoluţie. Au urmat apoi hotelul Intercontinental din Bucureşti, Hotelul Rex din Mamaia, cotidianul România Liberă şi săptămânalul Academia Caţavencu. Adamescu a investit chiar şi în clubul de fotbal Oţelul Galaţi.

    Problemele sale legale au umbrit însă ultima parte a vieţii: implicat în mai multe dosare, Dan Adamescu a fost condamnat definitiv, în luna mai 2016, la patru ani şi patru luni de închisoare în dosarul în care era acuzat că a intervenit la judecători în dosare de insolvenţă, alături de el fiind condamnaţi şi patru magistraţi la pedepse cuprinse între trei ani şi patru luni şi 12 ani şi două luni. El a fost găsit vinovat că le-a dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa, pentru ca aceştia să dispună soluţii favorabile în două dosare de insolvenţă.

    Mai mult, Dan Adamescu şi fosta şefă a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Angela Toncescu, au fost trimişi în judecată, la finalul lui 2016, pentru abuz în serviciu şi spălarea banilor în dosarul falimentării Astra Asigurări, alături de alte opt persoane cu funcţii de conducere în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prejudiciul în acest caz fiind estimat la peste 800 de milioane de lei. În dosar, Societatea de Asigurare Reasigurare Astra SA se constituise parte civilă în cauză cu suma provizorie de 788,9 milioane de lei. Totodată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor se constituise parte civilă în cauză cu suma totală de 714,08 milioane de lei.

    La finele lunii noiembrie 2016, magistraţii Judecătoriei Sectorului 4 respingeau cererea de eliberare condiţionată depusă de Dan Adamescu, astfel că acesta ar fi trebuit să rămână în închisoare cel puţin până pe 19 februarie 2017, când putea depune o nouă solicitare de eliberare condiţionată, a stabilit instanţa. Nu a fost cazul, pentru că omul de afaceri a încetat din viaţă.

    Bunurile rămase de la omul de afaceri au generat numeroase controverse, discuţiile învârtindu-se în jurul a două personaje: fiul Alexander Adamescu şi fosta soţie Carmen Adamescu.

    Dacă Astra Asigurări s-a prăbuşit şi a fost pusă sub administrare specială, pentru ca apoi să intre în faliment, situaţia altor proprietăţi e încă incertă.
    Chiar luna trecută, poliţiştii Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice (DICE) din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au făcut percheziţii la centrul comercial Unirea din Capitală şi la domiciliul unui director general. Anchetatorii au ridicat documente şi date informatice într-un dosar penal în care sunt vizate infracţiuni de delapidare, legat de modul în care Alexander Adamescu a luat bani din societate ca să-i folosească în interes personal, respectiv ca să-şi plătească avocaţii care îl reprezintă în Marea Britanie, potrivit sursei citate. Pe 16 octombrie 2018, apărătorii lui Carmen Adamescu l-au acuzat, prin intermediul unui comunicat de presă, pe Alexander Adamescu că şi-ar fi plătit avocaţii, folosindu-se de poziţia sa de director al Unirea Shopping Center, prejudiciul fiind de 200.000 de euro.

    Carmen Adamescu a fost la rândul său reţinută la finalul lui 2018, după ce a fost audiată mai multe ore, au precizat; unul dintre denunţătorii activităţilor ilicite şi ai contractelor fictive derulate de firmele controlate de Carmen Adamescu este chiar fiul său vitreg, Alexander, potrivit Mediafax. Ulterior, tot pentru aceste fapte, a depus plângere şi Unirea Shopping Center, cele două denunţuri fiind reunite în cadrul unui singur dosar penal.

    Ce a lăsat în urmă cel mai bogat român

    Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în 2014 la Londra, unde se mutase la începutul acelui an. De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluţia companiei. Strategia omului de afaceri a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înfiinţat în Olanda şi care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari în 2008. La momentul decesului, Dinu Patriciu se afla în proces de divorţ cu soţia sa Dana, care ceruse jumătate din averea omului de afaceri. Următorul termen al procesului era stabilit pentru finalul anului respectiv.

    În 1990 Dinu Patriciu, de profesie arhitect, înfiinţa prima firmă din România, Alpha, cu activităţi în demeniul arhitecturii şi construcţiilor. În 1993, Rompetrol se privatiza prin metoda MEBO; cifra de afaceri a companiei avea să scadă în anii imediat următori privatizării la sub 6 milioane de dolari. La cinci ani după privatizare, Dinu Patriciu şi Sorin Marin preluau Rompetrol, pentru ca un an mai târziu să preia şi rafinăria Vega Ploieşti. În doar nouă luni de la preluare, cifra de afaceri a rafinariei Vega se tripla, iar sediul central al companiei era mutat in Olanda.

    În 2007, compania kazahă KazMunaiGas achiziţiona 75% din acţiunile Rompetrol Group contra sumei de 1,6 miliarde de euro, transformându-l pe Dinu Patriciu în cel mai bogat om de afaceri din România. Doi ani mai târziu, la scurt timp după ce Rompetrol investea 16 milioane de euro în informatizarea benzinăriilor, KazMunaiGas devenea acţionar unic al grupului Rompetrol prin achiziţia pachetului de 25% rămas în posesia lui Dinu Patriciu.
    Dinu Patriciu şi Rompetrol au fost însă implicaţi în mai multe controverse, unele legate de datorii care s-au transformat într-o pagubă de sute de milioane de dolari pentru stat.

    Astfel, în 2003, în guvernarea Năstase, datoriile istorice ale Rompetrol, companie achiziţionată de Dinu Patriciu în 2000 cu 50 mil. dolari, au fost transformate în obligaţiuni subscrise de Ministerul Finanţelor ce urma să fie recuperate şapte ani mai târziu (în 2010). Afacerea este anchetată de DIICOT, iar sub acuzare au fost puşi deja foştii miniştri Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu (în timpul cărora a fost perfectată înţelegerea), Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu (care în 2010 nu ar fi făcut, potrivit anchetatorilor, demersuri consistente pentru recuperarea banilor statului). În 2010, la termenul convenit, compania, trecută între timp în proprietatea KazMunaiGas, nu a răscumpărat obligaţiunile, iar statul s-a trezit proprietar pe 44% din Rompetrol, fără a avea însă un cuvânt de spus, fiind acţionar minoritar. În 2013 s-a realizat „Memorandumul de înţelegere“ între statul român şi The Rompetrol Group, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013.

    Acesta s-a transformat într-un proiect de lege care a fost adoptată în octombrie 2013 de Par­lament. Memo­randumul (devenit lege) prevedea ca statul român, care controla 44,6% din acţiunile Rom­petrol Rafinare, să cedeze un pachet de 26% grupu­lui Rompetrol pentru 200 mil. dolari. KazMunaiGas se angaja să constituie un fond de investiţii kazaho-român, în care Rompetrol să deţină 80% din acţiuni şi statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic (între care 400 mil. dolari banii pe care îi datora statului român). În schimb, statul primea acţiuni la Rompetrol şi renunţa la litigiile care vizau recuperarea sumelor datorate din nerăscumpărarea în 2010 a obligaţiunilor.

    Preşedintele Băsescu a sesizat Curtea Constituţională, care a declarat legea neconstituţională (pe motiv că o lege nu reglementează contracte). Astfel că în ianuarie 2014 premierul Ponta a semnat o hotărâre de guvern prin care a fost adoptat memorandumul de înţelegere cu kazahii. Acest mod de operare a atras atenţia procurorilor, scria ZF.

    La jumătatea lui 2018, Ana şi Maria Patriciu, fiicele lui Patriciu, precum şi a doua soţie a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost condamnate la prima instanţă de către Tribunalul Bucureşti la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanţelor Publice. Suma reprezenta o creanţă petrolieră a statului român asupra Libiei (valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992), recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 şi care ar fi fost destinată bugetului de stat. Judecătorii au decis că fiecare dintre cele trei are obligaţii de plată proporţional cu cota care le-a revenit din moştenirea lăsată de Dinu Patriciu.

    Antreprenorii români au obiceiul de a controla afacerile cu o mână de fier. Pe de altă parte, studii realizate la nivel internaţional arată că 80% din firmele antreprenoriale au o durată de viaţă de maximum cinci ani.

    Iar dintre cele care depăşesc acest prag, 80% au o durată de viaţă de maximum 30 de ani – poate pentru că destinul lor se leagă strâns de perioada în care fondatorul se ocupă direct de firmă.

    Un faliment aşteptat

    ​Ovidiu Popescu era cunoscut în lumea de business ca şeful Petrolexportimport, dar dintr-o dată, după anul 2005, a apărut ca proprietar al Palatului Ştirbei şi om de afaceri care vrea să investească într-un proiect imobiliar. De altfel, el a cumpărat mai multe proprietăţi imobiliare în Capitală şi avea de asemenea o impresionantă colecţie de picturi. El a fost un personaj extrem de discret în ceea ce priveşte apariţiile în presă; Ovidiu Popescu a murit în 2011 în Statele Unite.

    Petrolexportimport s-a înfiinţat în 1948, iar pe vremea comunismului era principala companie prin intermediul căreia se desfăşurau afacerile cu petrol ale ţării. Până în 1997 compania a deţinut monopolul importului de ţiţei şi exportului de produse petroliere prin sistemul de rafinare. După ce s-a listat la BVB în 1999, anul următor societatea a fost complet privatizată; în 2006, Petrolexportimport atingea cea mai mare capitalizare bursieră, de aproximativ 80 milioane lei, după care afacerile companiei au scăzut în mod constant.

    Moştenitorul omului de afaceri, Alexandru Popescu, a decis în 2015 să preia personal conducerea traderului de ţiţei Petrolexportimport (simbol bursier PEI), pe care o deţinea prin intermediul unui offshore. El l-a înlocuit ca preşedinte şi director general pe Valeriu Iancu, care conducea compania din 1998, dinainte ca aceasta să fie privatizată. Pe 18 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în faliment a companiei, numind un lichidator judiciar provizoriu.
     

  • Aproape de tragedie: Un avion a aterizat fără roţile din faţă, după ce acestea au rămas blocate | VIDEO

    Din fericire, nicio persoană nu a fost rănită. Aeronava a fost folosită pe ruta internă Rangoon – Kathmandu. La aterizare se poate vedea cum pilotul încearcă să menţină aeronava, cât poate de mult, pe roţile din spate pentru a evita o tragedie.

    La un moment dat, piloţii decid să lase botul avionului să atingă pista. La scurt timp, din cauza contactului dintre metal şi asfalt, ies scântei.
     
     

  • Răzvan Ciobanu a murit cu câteva ore înainte să fie descoperit. Noi date despre moartea cumplită a vedetei – Imagini de la locul tragediei

    Reprezentanţii Ambulanţei Constanţa, care au ajuns la locul accidentului în care a murit Răzvan Ciobanu, au declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, că au găsit trupul creatorului de modă în afara maşinii, cu urme că decesul ar fi survenit cu câteva ore înainte de a fi descoperit.
     
    Întrebaţi dacă decesul s-ar fi produs în timpul nopţii, sursele citate au spus că se va şti cu exactitate momentul morţii, după autopsie.
     
    Creatorul de modă Răzvan Ciobanu a murit, luni dimineaţa, în urma unui accident rutier produs la ieşirea din Săcele spre Năvodari, pe DN 226, judeţul Constanţa. Acesta era singur în maşină şi, din cauza vitezei, a ieşit de pe carosabil, lovind mai mulţi copaci.
     
    Primele cercetări arată că maşina condusă de creatorul de modă a mers pe drumul de pământ aproximativ un kilometru, din drumul judeţean, înainte să se oprească.
     
    „A condus pe DJ 226, dinspre Năvodari către Săcele şi ajungând la intrarea în localitatea Săcele, din cauza neatenţiei în conducere, a pierdut controlul asupra autoturismului şi a părăsit partea carosabilă către dreapta, unde a rulat aproximativ 850 metri, după care a intrat în coliziune cu mai mulţi copaci”, a mai spus reprezentantul Poliţiei Constanţa.
     

  • O nouă tragedie pentru fotbalul mondial: 10 fotbalişti au murit într-un incendiu

    În plus, în urma raportului oferit de autorităţile din Brazilia, trei jucători sunt accidentaţi, iar un altul se află în stare gravă.

    Potrivit site-ului sport.sky.it, care îi citează pe brazilienii de la O’Globo, victimele nu au fost încă identificate, dar este vorba de centrul unde se aflau juniorii clubului.

    Pompierii au fost chemaţi la ora 07:20 a dimineţii (n.red. – ora locală). Focul ar fi izbucnit în momentul în care tinerii dormeau.

    Formaţia Flamengo este echipa care l-a vândut în vara anului 2018 pe atacantul de 18 ani, Vinicius Jr., la Real Madrid.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro