Tag: Total Business Solutions

  • Daniela Necefor: Nu întotdeauna românilor le este recunoscută munca iar aici poate să intervină frustrarea şi demotivarea.

    La o altă extremitate stă programatorul român, cel cu care ne mândrim şi care reprezintă pentru mulţi soluţia pentru creştere economică şi pentru o dezvoltare rapidă. La colţul opus în ringul programatorului sunt cei circa 400.000 de români apţi de muncă, dar care nu îşi caută o slujbă. La o altă extremitate sunt şefii români, mai bine plătiţi în Bucureşti chiar decât cei din New York. opuse acestora, se află, tot în România, cele mai reduse salarii din Europa. Nu în ultimul rând, la o extremă avem numărul de ore lucrate în România, printre cele mai multe de pe bătrânul continent, iar la polul opus se află mult prea invocata, de către analiştii economici, lipsă de productivitate a românului. între toate acestea stau munca şi modul cum relaţionăm cu munca, cheia dezvoltării viitoare a naţiei.

    Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions răspunde la câteva întrebări legate de felul în care relaţionează românii cu munca.

    BM:Care sunt caracterisitcile angajatului roman, in ansamblu si pe categorii – muncitori, functionari, birocrati, sefi.

    Daniela Necefor: Există diferite caracteristici ce pot fi atribuite angajaţilor români printre care putem enumera, dar fără să generalizam: standarde personale ridicate – foarte mulţi angajaţi tind către perfecţiune şi pot să piardă din vedere anumite aspecte importante cum ar fi nivelul de toleranţă scăzut şi faptul că nu pot admite greşeli, să nu uităm că a greşi este omeneşte. O altă caracteristică ar fi critica, care iarăşi ne poate influenţa negativ, nemaiputând vedea şi părţile bune. Aş include şi pesimismul, dificultatea în comunicare, unii dintre noi sunt foarte tranşanţi – văd lucrurile doar în alb sau negru, îşi limitează viziunea, nu pot trece peste anumite bariere, pasivitatea şi nonimplicarea apar la anumite pozitiţii şi în anumite condiţii. Aici nu aş putea face o clasificare deoarece în fiecare domeniu există diverese tipuri de personalităţi, nu consider că ţin neapărat de poziţia deţinută. De asemenea sunt angajaţi care ştiu să se automotiveze, având deja o ţintă clară în ceea ce priveşte cariera şi viaţa lor şi alţii care vin la muncă doar de dragul de a veni, considerând că nu fac bani pentru patroni, fiind mulţumiţi doar cu cât li se acordă, neavând nici măcar ambiţia de a îşi dovedi că pot face ceva în viaţă.

    BM:Ce ne diferentiaza pe piata europeana/mondiala a muncii? Din ce cauze?

    Daniela Necefor: Românii sunt gata să se implice şi să îşi asume noi responsabilităţi, oricând. Nu ezită atunci când li se cere să se implice în proiecte noi, chiar dacă nu au mai îndeplinit task-ul  respectiv, învaţă cu uşurinţă şi le plac provocările. În alte ţări, fiecare este obişnuit să se ocupe doar de activităţile în care sunt specializaţi, acest lucru conferindu-le o stare de confort şi relaxare. Tocmai de aceea angajaţii români sunt poate mai stresaţi şi ajung să devină workohoolici. Nu întotdeauna românilor le este recunoscută munca iar aici poate să intervină frustrarea şi demotivarea.

    BM: Se poate vorbi de o diferentiere a angajatului pe generatii? Daca da, in ce fel?

    Daniela Necefor: Da, există diferenţieri între angajaţii din generaţii diferite. Uneori sunt preferaţi cei mai tineri datorită „suflului” nou pe care îl aduc odată cu vârsta şi alteori cei din generaţii mai vechi care pot aduce valoare prin experienţă vastă dar şi prin înţelepciune. Însă trebuie ţinut cont că este nevoie într-o organizaţie de oameni din toate categoriile de vârstă. Tendinţa actuală de a nu angaja oameni peste 45 de ani este discriminatorie şi în acelaşi timp dăunează companiilor. Experienţa de viaţă dar şi profesională a acestora pot crea din ei mentorii noilor generaţii. De asemenea tinerii pot fi instruiţi de aceştia mult mai uşor, uneori fiind trataţi de cei mai „în vârstă” părinteşte, fără să existe „frica” de a îi lua locul, şi duce la costuri scăzute pentru companie, nemaifiind nevoie de training outsourced.

    BM: Suntem o natie de angajati sau de angajatori, exista suficient spirit antreprenorial sau suntem subalterni innascuti?

    Daniela Necefor: Românii au spirit antreprenorial, unii îşi joacă rolul chiar foarte bine, sunt suficiente exemple de români care au clădit business-uri solide, brand-uri româneşti bine cunoscute. Consider că spirit antreprenorial există în mulţi dintre români. Cum de altfel putem vorbi de cei cărora le place să fie doar executanţi, care îşi fac treaba cu pasiune – iar asta nu este rău.

    BM: Ce meserii i se potrivesc romanului si care nu?

    Daniela Necefor: Este bine cunoscut faptul că românii sunt foarte inteligenţi, că se pot adapata uşor şi plia pe necesităţile unui angajator, totodată sunt dispuşi să înveţe lucruri noi. În industria IT s-a dovedit că românii sunt foarte curtaţi de către companiile din afara ţării, semn că sunt bine pregătiţi. În acelaşi timp s-a dovedit că românii excelează şi în domenii precum: medicină, cercetare, financiar-contabilitate, advertising, avocatură, tehnic iar lista poate continua. Considerăm că dacă un om este motivat şi lăsat să îşi pună amprenta asupra a ceea ce face, cu siguranţă reuşeşte.

    BM: Care sunt tendintele pe piata internationala a muncii?

    Daniela Necefor: Aş putea spune că generaţia Y este o tendinţă pe piaţa internaţională a muncii, aceştia vin cu idei şi cu un nou stil de lucru, au alte aşteptări şi încearcă să îşi creeze un mediu propice. Ei îşi doresc flexibilitate, sunt mai puţin rigizi şi se adaptează cu uşurinţă, astfel într-un departament putem regăsi o multitudine de naţionalităţi.

    BM: In sistemul de valori sociale locale, care este locul pe care il ocupa munca? Ce este de facut?

    Daniela Necefor: Munca ocupă un loc foarte important în sistemul de valori, asta bineînţeles pentru cei care conştientizează importanţa acesteia şi faptul că din muncă se pot naşte şi alte valori. Prin muncă ajungem să ne identificăm, să avem satisfacţii, asta în cazul în care facem ceea ce ne place, tocmai de aceea este important să încercăm pe cât posibil să ne orientăm către ceea ce ne place cu adevărat, să ne implicăm şi să punem pasiune. În acelaşi timp este important să nu facem compromisuri atunci când vine vorba de alegerea unei meserii – să nu alegem o meserie doar pentru că ne poate aduce beneficii materiale, vom fi surprinşi să descoperim că nu este chiar aşa.

    BM: Un fapt – muncitorul roman poate fi lenes si nepasator acasa, dar harnic si implicat in Italia, Spania sau Marea Britanie? De ce, care este explicatia, ce si cum putem schimba?

    Daniela Necefor: Este adevărat că în alte ţări precum Italia, Spania, Marea Britanie, Germania muncitorii români au livrat rezultate mult mai bune şi şi-au însuşit atributul de oameni extrem de muncitori şi s-au dovedit a fi mult mai eficienţi decât în ţara lor. Aici putem vorbi despre motivaţie – faptul că sunt mai bine plătiţi, condiţiile de lucru şi siguranţă şi de ordin psihologic – faptul că se află într-o ţară străină şi trebuie să dovedească. Românii sunt competitivi, se adaptează cu uşurinţă la medii diverse şi ştiu să facă o impresie bună. Aşadar, pot face faţă cu uşurinţă provocărilor şi situaţiilor diverse. Ar trebui să ne schimbăm mentalitatea în ceea ce îi priveşte pe muncitorii români şi să îi tratăm cu mai mult respect, să le acordăm mai multă încredere şi bineînţeles să le oferim un echilibru între munca depusă şi remuneraţie. În acelaşi timp, dintr-un exemplu concret al unor prieteni: au angajatţ muncitori români pentru a le construi casa, angajaţi care au lucrat în Germania, deoarece au văzut ce au putut face acolo. Când casa era la roşu au constatat că pereţii nu erau drepţi, pe la colţuri, nu prea erau colţuri ci mai mult rotunjimi, şi evident i-au intrebat ce s-a întâmplat. Răspunsul a fost năucitor penrtu ei: „Hai Domle’ că suntem în România! Merge!”. De aceea, schimbarea de mentalitate, de a lucra calitativ este imperios necesară. De asemenea, pentru a ajunge aici, clientul la rândul său nu trebuie să accepte orice- refuzând orice nu îndeplineşte caracteristicile pentru care a plătit. Aşa cum turiştii români au surpriza că nu sunt trataţi ca alţii din vest când merg în afara ţării în concedii, trebuie să îşi revendice drepturile pentru care au plătit.

     

     

  • Cele mai puternice femei din România: Daniela Necefor, Total Business Solutions

    CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN ROMÂNIA – EXCLUSIV

    Cea mai mare satisfacţie a fost plasarea TBS în top zece companii din domeniu şi „de a o face recunoscută internaţional„. Ea spune că experienţa de inginer şi finanţist a ajutat-o foarte mult pentru a avea o viziune de ansamblu asupra afacerilor şi i-a dezvoltat abilitatea de a lucra cu diferite categorii sociale, de la muncitori până la directori generali, de la firme locale la cele multinaţionale, „aspect care conferă o altă perspectivă asupra vieţii şi care te poate ajuta foarte mult şi pe plan personal”. Dacă evenimentele din 1989 s-ar fi petrecut puţin mai devreme, „cariera mea s-ar fi îndreptat către fashion design. Este ceea ce mă pasioneză şi mă relaxează cu adevărat”.

    1. Cât de greu îşi croieşte o femeie drumul în lumea de business?
    Nu cred că este o reţetă diferită de cea a bărbaţilor, doar percepţia acestora trebuie schimbată. Cel puţin să ajungem la nivelul la care să nu fie nevoie, aşa cum se spune, ca o femeie să muncească dublu pentru a dovedi că se poate.

    2. Care sunt calităţile feminine care ajută în business?
    Flexibilitatea, intuiţia, perseverenţa, abilitatea de a comunica cu diferite tipuri de personalităţi, puterea de a merge mai departe chiar şi atunci când simţi că nu mai poţi.


    Cea mai bogată femeie din România

    Cele mai puternice femei din România: Dorothy Constantin, High Fashion Concept (Victoria 46, Day & Night, Petit’s, The Code)

    Cele mai puternice femei din România: Ioana Lemnaru, Mercedes-Benz România

    Cele mai puternice femei din România: Camelia Şucu, Class Living

    Cele mai puternice femei din România: Irina Schrotter, Casa de modă Irina Schrotter

    Cele mai puternice femei din România: Cristina Bâtlan, Musette


    Business Magazin lanseaza cea de-a doua ediţie a catalogului dedicat celor mai puternice femei din mediul de afaceri romanesc. De această data, 200 cele mai puternice femei din business cuprinde 200 de nume reprezentative, din pozitii-cheie de conducere, precum CEO, CCO, directori generali, economici, antreprenori, consultanti sau Country Manageri. Au reusit sa castige, in timp, admiratia si recunoasterea propriei valori pentru ca apoi sa preia pozitii importante de conducere. Femeile de afaceri din Romania valideaza propriul succes prin cifre de afaceri ce le pozitioneaza pe primele locuri in topuri.

    De la an la an, numarul lor este tot mai mare, iar notorietatea si aprecierea de care se bucura nu sunt altceva decat recunoasterea valorii la purtator, un simbol pe care Business Magazin il sustine si il sprijina permanent.

    Pentru ca au demonstrat perseverenta, profesionalism, curaj si maxima implicare, femeile antreprenor au reusit consolidarea unei cariere bazata pe dinamism, actiune si permanenta dedicare. Câteva dintre numele pe care cititorii Business Magazin le pot regăsi în paginile catalogului sunt: Irina Schrotter, Camelia Sucu, Aneta Bogdan, Carmen Adamescu, Maria Grapini, Rucsandra Hurezeanu, Violeta Ciurel, Amalia Nastase, Cristina Batlan , Irina Socol, Monica Iavorschi, Adina Pascu, Andreea Mihai, Georgeta Serban, dar şi multe altele.

    Catalogul este disponibil de pe data de 11 martie în reţelele de distibuţie a presei Inmedio şi Relay la preţul de 35 lei.

    Pentru a vedea unde sunt toate locaţiile Inmedio şi Relay click aici

    Comandă online catalogul AICI.

  • De unde iei angajati cand iti trebuie

    Povestea Bucurestiului supraaglomerat, a unui El Dorado catre care alearga deopotriva tineri si batrani, romani si straini, bogati si saraci, desi adevarata, are si reversul ei. In ultimul timp, alte orase din tara au devenit atractive din punctul de vedere al potentialului de dezvoltare pentru o companie, multe firme straine au ales sa-si deschida birouri in provincie si au atras personal atat din orasele respective, cat si din judetele invecinate sau chiar alte parti ale a tarii.

    „In acest moment, zona de vest a tarii – Arad, Timisoara – se confrunta cu o reala criza pe piata fortei de munca datorita investitiilor masive din ultimii ani. Foarte multe companii internationale si-au mutat linia de productie in Romania, angajand aici mii de persoane“, spune Irina Curcudel, key account representative in cadrul firmei de recrutare de personal Lugera & Makler.

    Criza se resimte cel mai puternic in cazul operatorilor de productie – muncitori calificati si necalificati – din cel putin doua motive.

    Primul ar fi ca acestia, constienti de criza de pe piata fortei de munca, migreaza usor de la o companie la alta, motivati de pachete salariale mai atractive. Al doilea motiv consta in numarul mic de candidati disponibili in anumite zone.

    In aceste conditii, angajatorii au doua solutii: fie sa sporeasca substantial motivarile salariale, ceea ce, pe termen lung se poate dovedi imposibil, fie sa relocheze candidati din alte zone ale tarii unde rata somajului este mai ridicata si, prin urmare, pretentiile salariale sunt mai mici.

    „Am avut la un moment dat doua proiecte de acest gen, unul pentru o multinationala germana si unul pentru o multinationala spaniola care, din dorinta de a-si extinde productia si de a avea un cost mai mic al fortei de munca, au infiintat in Romania doua puncte de lucru“, spune Ioana Tot, senior consultant la Consulteam, care a trebuit ca intr-un timp relativ scurt sa gaseasca un numar foarte mare de angajati, capabili sa asigure fluxul productiv.

    Odata ce au fost epuizate resursele din orase, au fost abordate, prin campanii de recrutare, zonele invecinate, mai ales cele rurale. „Faptul ca majoritatea populatiei avea ca principala ocupatie agricultura (asadar, avea venituri destul de scazute) a facut ca potentialii candidati sa fie convinsi mai usor“, spune Ioana Tot.

    Argumentul pentru atragerea candidatilor este legat in aceste cazuri de oferta unui contract de munca, cu drepturile pe care le implica, respectiv de a beneficia de o pensie mai mare decat cea alocata lucratorilor din agricultura, asistenta medicala, asigurarea transportului.

    Un alt aspect care conteaza la acest nivel este stabilitatea pe care o confera aceste locuri de munca, in conditiile in care majoritatea contractelor sunt incheiate pentru perioade nelimitate de timp. „Pentru atragerea acestor persoane au fost organizate campanii masive de recrutare in tara, in special in zona Moldovei, Mehedinti, Caras Severin, Valcea, Gorj“, adauga Irina Curcudel.

    Faptul ca in aceste zone gasirea unui loc de munca reprezinta pentru o mare parte din locuitori o problema reala ii incurajeaza pe angajatori sa isi asume riscurile pe care le-ar implica astfel de mutari. De multe ori, pe langa salariul lunar, candidatilor le este asigurat transportul, daca locuiesc in apropierea orasului unde se angajeaza, cazarea in camine studentesti si trei mese pe zi.

    Lucrurile stau diferit atunci cand vorbim despre relocari la nivel de middle si top management, desi acestea nu sunt la fel de frecvente, in primul rand pentru ca managerii se lasa mai greu convinsi sa accepte o asemenea schimbare, iar atunci cand accepta, costurile de relocare sunt foarte mari pentru compania angajatoare.

    „In strainatate, lucrurile nu stau deloc asa. Managerii sunt obisnuiti sa se mute frecvent dintr-un loc in altul, fara a avea mari probleme de acomodare. In Romania, unui manager care a lucrat mai mult timp in Bucuresti ii vine destul de greu sa plece intr-un oras nu cu mult mai mic, dar mult mai linistit“, apreciaza Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions.

    Una dintre companiile care au ales sa-si deschida birou local intr-un oras unde somajul nu mai e o problema importanta este Solectron Romania, membra a grupului Flextronics, unul dintre cei mai mari produca tori mondiali de componente electronice. Implantarea la Timisoara a insemnat insa confruntarea cu realitatea ca forta de munca existenta era insuficienta, mai ales in conditiile in care necesarul de personal a crescut de la an la an.

    Astfel, pentru sfarsitul anului 2007, compania estima ca va ajunge la 3.500 de angajati, in crestere cu peste 30% fata de 2006. Asa incat a cautat muncitori in afara orasului. „Am angajat personal din diferite zone ale tarii, iar compania a contribuit financiar la efortul de relocare a unora dintre ei. Am oferit si cazare, insa nu pe termen lung“, spune Octavian Belu, reprezentant al Flextronics.

    Si in momentul de fata compania continua angajarile – pe portalul de recrutare online myjob, Solectron are postate nu mai putin de 15 oferte de munca. Exista, totusi, si exceptii de la aceasta tendinta. Daca pentru activitati de productie, in majoritatea cazurilor sunt preferate zonele cu rata de somaj crescuta, sunt si companii care prefera sa isi deschida filiale in zone unde au la dispozitie forta de munca specializata.

    „Este altceva sa deschizi o fabrica in care majoritatea angajatilor se califica rapid si nu au nevoie de specializare anterioara, fata de un centru de telecomunicatii, de exemplu, unde ai nevoie de cunostinte de specialitate si competente complexe“, explica Liviu Constantinescu, business development manager al Hart Human Resource Consulting.

    Asa incat pentru activitati ce presupun relatia cu partenerii sau dezvoltarea comerciala (de exemplu, birouri de reprezentanta) sunt preferate tot centrele economice mari. Aceeasi idee este sustinuta si de Ioana Tot de la Consulteam. Vorbind de cateva colaborari ale firmei cu companii din domeniul IT si outsourcing din Europa, aflate in cautare de absolventi de studii superioare din Romania, Tot spune ca decizia de a angaja romani nu se baza atat pe faptul ca somajul este ridicat, ci mai mult pe competent ele romanilor in domeniul IT si pe cunoasterea limbilor straine.

    Daca ne referim, de exemplu, la companii de BPO (Business Process Outsourcing) sau SSC (Shared Service Center), care angajeaza vorbitori de limbi straine din cele mai diverse, este esential ca mai inainte sa faca studii de piata pentru a vedea exact care sunt orasele de unde ar putea atrage aceasta forta de munca.

  • Unde se opreste cresterea salariilor

    Exista cazuri in care salariile autohtone pentru anumite functii sunt chiar de doua ori mai mari decat cele din Cehia, Ungaria sau Polonia. Pe ansamblu insa, media la noi se situeaza undeva pe la jumatatea celei din tarile respective, in principal pentru ca salariile de la baza piramidei sunt foarte mici in Romania.

    „La noi salariile mari sunt foarte mari, iar salariile mici sunt foarte mici. Diferenta este mult mai mare decat in alte tari, de aceea valoarea medie a salariilor autohtone este cam la jumatatea celei din Cehia, Ungaria sau Polonia. Daca insa luam si comparam post cu post, sunt unele mai bine platite in Romania decat in Cehia si Ungaria“, spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants.

    Pachetul salarial la nivel de top management dintr-o companie multinationala a devenit comparabil cu cel al omologilor lor din tarile central si vest-europene deja de vreo doi-trei ani, iar in ultimul timp, ca urmare a crizei de personal de pe piata autohtona, salariile au devenit comparabile si la nivel de middle management si de specialisti.

    Un top manager de multinationala castiga anual intre 100.000 si 300.000 de euro, iar specialistii in resurse umane spun ca in cazul lor, in acest an salariile nu vor mai inregistra cresteri mai mari de 10-12%, fata de 30-40%, cat s-au inregistrat anul trecut.

    Head-hunterul George Butunoiu, care a recrutat anul trecut 50 de manageri, recunoaste ca salariul cel mai mare negociat pana acum a fost de 35.000 de euro, dar ca pe piata exista si salarii mai mari. Anul trecut, cele mai active domenii din punctul de vedere al cresterilor salariale au fost sectorul financiar, al bunurilor de consum, industria si tehnologia.

    Panos Manolopoulos, managing partner al companiei de executive search Stanton Chase, spune ca salariile cele mai mari au fost in sectorul bancar, urmate de domeniul bunurilor de consum si domeniul tehnologic. Pentru 2008 insa, Manolopoulos crede ca vor veni puternic din spate constructiile, serviciile si sectorul imobiliar.

    „In cazul multinationalelor, salariile pentru posturile de top sunt mai aproape de cele occidentale, pentru ca posturile respective fac parte din organigrama aprobata de companiamama“, spune Manolopoulos. Fiecare post are alocat cate un buget, iar pachetul salarial a inceput sa devina comparabil cu cele occidentale de cand Romania a inceput sa inregistreze crestere economica si nu a mai fost considerata o tara cu risc.

    Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions, spune ca in domeniul bancar, in IT, in domeniul financiar si in vanzari, salariile sunt la fel ca acelea din tarile din vestul Europei, precum Germania, Franta, Italia, indiferent de post.

    „Un student care are experienta de un an cere pentru un post de contabil entry-level 600 de euro“, spune Necefor.

    In vanzari, situatia este similara. Un director regional de vanzari italian din industria auto (care se ocupa de tarile din Europa) are un salariu de 3.500 de euro (la care se adauga pachetul de beneficii), la fel cat are un director national de vanzari de la noi.

    „Anul trecut, angajatorii au fost luati de val si au marit salariile, dar incep sa-si dea seama ca nu pot sustine aceste costuri. Daca vor sa ramana in piata, anul acesta cresterile nu trebuie sa depaseasca 10%. Deja stiu un caz de o companie din IT care vrea sa-si reduca activitatea pe piata romaneasca, pentru ca salariile au devenit mai mari decat in Vest“, afirma Daniela Necefor.

    Salariile din IT sunt printre cele mai competitive din mediul privat, ca urmare a valului de investitori care au intrat in ultimii ani pe piata. Un programator senior castiga intre 1.800 si 2.500 de euro, in timp ce salariul unui program manager variaza intre 2.000 si 4.000 de euro.

    Alexandru Costin, country manager al Adobe Romania, considera ca salariile oamenilor din IT sunt „cam umflate“, in special datorita cererii foarte mari. „Nu sunt insa excesiv umflate decat daca sunt comparate cu alte industrii. In IT cred ca exista un echilibru intre competente si salarii; nimeni nu plateste foarte mult pe o persoana care nu este foarte capabila.“

    Potrivit previziunilor specialistilor de la firma de consultanta in resurse umane Mercer, daca in 2007 un manager general avea un salariu de baza mediu brut de 12.000 de euro pe luna, iar avansul salarial estimat pentru aceasta functie este cuprins intre 9,3% si 12% anual, sefii de organizat ii ar putea castiga, in medie, pana la 13.500 de euro lunar in 2008.

    Salariile managerilor din esalonul al doilea vor creste aproximativ in acelasi ritm, astfel incat un sales & marketing manager va castiga, in medie, 6.300 de euro pe luna, iar un director financiar peste 6.000 de euro.

    La aceste sume se adauga insa pachetul de compensatii si beneficii, ceea ce face ca veniturile totale sa ajunga sa fie in realitate mult mai mari. In ceea ce priveste pozitiile de top, cel mai bine platiti sunt directorii bancilor, ale caror salarii nete variaza intre 12.500 si 18.300 de euro lunar, suma la care se adauga diverse beneficii precum masina de serviciu, telefon, laptop, asigurare medicala pentru intreaga familie, pensie privata, cheltuieli de calatorie, optiuni pentru studii, procent din profit.

    Pe locul al doilea dupa serviciile bancare, aproape la egalitate, se afla managerii din telecom si IT&C si cei din retail, unde un CEO castiga intre 7.500 si 15.000 de euro net pe luna, arata un studiu realizat de Stanton Chase.

    „Un project manager pentru un santier mare de constructii, un om care conduce un proiect de 200 pana la 500 de milioane de euro are un salariu intre 6.000 si 9.000 de euro. Sau sunt oameni de vanzari in Romania cu salarii care ajung la 4.000-4.500 de euro pe luna. Acestia sunt bani oriunde in Europa. Ca sa nu mai vorbim in SUA, unde salariile sunt mai mici“, spune Madalina Popescu.

    Astfel de salarii atrag in Romania, pe pozitii de middle management, si francezi sau germani – in general proveniti din zonele care se confrunta cu o rata mare de somaj. In Romania, in zonele puternic dezvoltate – Bucuresti, Cluj, Timisoara, Sibiu, Constanta – somajul este negativ, in timp ce si Franta si Germania, de exemplu, au un somaj de aproape 8%.

    „Sunt zone intregi din Franta sau Germania puternic industrializate care au someri multi. Si prefera sa vina in Romania, pentru ca la acelasi nivel cu specialistii roma ni, ei au un nivel de competenta mai ridicat. Un salariu de 2.000 de euro pe luna e un salariu bun si in Franta si in Germania. E un venit corect, din care poti sa traiesti“, comenteaza Popescu.