Gelu Tofan, proprietarul grupului Tofan, a avut in conducerea firmelor din grupul sau, de-a lungul timpului, mai multi expati – indieni, australieni, englezi, italieni. In 2005, cand a decis sa isi restructureze afacerea cu anvelope, prin desprinderea acesteia din structura grupului, a angajat un italian, Guido Castellucio, s-o conduca. Atuul principal al acestuia era experienta sa in management de criza, Castellucio fiind cel care restructurase cu succes Fibrex Savinesti pentru grupul international Radici. In plus, omul era un bun cunoscator al mediului de afaceri autohton.
La vremea respectiva, Gelu Tofan anuntase ca vrea sa investeasca in afacere in jur de 22 de milioane de euro, cu precadere la Danubiana si in reteaua de distributie. Grupul Tofan trecea de cativa ani printr-o perioada mai dificila, iar Gelu Tofan se astepta de la managerul italian sa schimbe filozofia de afaceri a grupului, care se confrunta nu numai cu o plafonare a businessului, ci si cu o birocratie interna prea mare.
Am decis sa-l angajez pe cel care derulase la Savinesti un proces de mare restructurare industriala la unul din marii colosi industriali ai Romaniei. Am demarat in tromba amandoi, dar dupa o perioada de vreme am ajuns la concluzia ca ceva nu mergea, a declarat pentru BUSINESS Magazin Gelu Tofan.
Contractul cu Guido Castellucio era semnat pe trei-cinci ani si se baza pe respectarea unor criterii de performanta. Dupa cum spune omul de afaceri roman, batalia cea mare se dadea de fapt pe costuri. Noi am intrat in dificultati financiare din cauza faptului ca am scapat costurile de sub control. Pierdeam cam un milion de euro pe luna si puteam ori sa continuam si sa facem restructurarea din mers, si ne asumam pierderile respective, ori sa oprim, sa facem curat si sa repornim restructurati. Pana la urma am mers pe varianta a doua, spune Tofan. Dar procesul de restructurare nu a inaintat, iar anul trecut, in primavara, Gelu Tofan a renuntat la serviciile italianului. A fost o iesire din situatie in mod amiabil. Cert este ca ne-am intalnit undeva la mijloc, am gasit solutia sa ne intelegem fara scandal, comenteaza omul de afaceri, care inclusiv in momentul de fata incearca sa readuca Danubiana pe linia de plutire.
Ce nu a mers cu italianul? Explicatia la care am ajuns eu este ca la Fibrex Savinesti a fost dublat de foarte multi manageri tehnici, el fiind, de fapt, un specialist al managementului de criza. Si acolo a avut langa el o armata de alti specialisti care cunosteau businessul din punct de vedere tehnic, in timp ce aici a fost un manager de criza cu specialisti romani. Probabil aici n-a functionat ceva, conchide Gelu Tofan.