Tag: toaleta

  • Şcoli cu computere şi imprimante, dar încălzite cu lemne şi cu toaleta în curte, în Galaţi

    Cele mai mari probleme sunt la şcolile şi grădiniţele de la sate.

    Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean, multe şcoli de la ţară nu au apă curentă sau dacă au, aceasta nu corespunde din punct de vedere calitativ. De asemenea, 25 de unităţi din judeţ au toaleta în curte.

    În oraşul Galaţi, nu au autorizaţie sanitară grădiniţele de la parterul blocurilor, care nu au spaţiu suficient.

    „Directorii au fost impulsionaţi să remedieze problemele, acolo unde se poate. Sunt în mare aceleaşi probleme, în unele cazuri vor fi remediate deoarece se vor da bani şi după începerea anului şcolar”, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al IŞJ Galaţi, Oana Enache.

    Localitatea Smârdan se află la doar nouă kilometri distanţă de oraşul Galaţi. Elevii şcolii gimnaziale vor începe cursurile într-o clădire veche, cu sobe de teracotă şi cu toaleta modernizată, dar situată în exterior.

    Părinţii spun că din cauza toaletei şi a holurilor neîncălzite copiii răcesc frecvent.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cu biroumobilul prin oraş

    Aceasta a lansat biroul mobil Nova, alimentat de baterii solare şi dotat cu Wi-Fi, smart TV, imprimantă, aparat de cafea, toaletă şi chicinetă, care poate fi tractat la locul dorit de utilizatori. Nova poate fi găsit momentan în cinci locuri din oraş şi poate fi închiriat şi ca birou pentru organizatorii unor evenimente. 

  • S-a TERMINAT: Ne luăm adio de la bormaşini, frigider, câine, aer condiţionat sau trasul apei la toaletă. Noua LEGE te amendează USTURĂTOR

     
    Proiectul de Lege PL-x nr. 405/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice, adoptat de deputaţi cu 190 de voturi pentru, prevede mărirea contuntumului amenzilor pentru cei care-şi deranjează vecinii sau organizează petreceri private prea gălăgioase.
     
    Amenzile pentru tulburea liniştii în timpul programului de linişte se va sancţiona cu amenzi între 500 de lei şi 1.500 de lei, dar în cazul în care fapte se repetă într-un interval mai mic de 24 de ore, amenda dată se va situa între 2.000 de lei şi 3.000 de lei.
     
  • Toalete publice de lux care se spală singure, la Cluj-Napoca

    Purtătorul de cuvânt al Primăriei Cluj-Napoca, Oana Buzatu, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că prima dintre toaletele publice va fi amplasată până la sfârşitul anului în Piaţa Mihai Viteazu, unde se execută ample lucrări de modernizare.

    „Primăria Cluj-Napoca a cumpărat patru toalete publice racordabile în urma procesului de bugetare participativă iniţiat anul trecut, acestea sosind deja şi fiind depozitate la Regia Autonomă a Domeniului Public (RADP). Sunt toalete speciale, construcţii închise, este vorba de o capsulă din inox care permite accesul persoanelor cu dizabilităţi. Toaletele dispun de un sistem automat de igienizare completă, cu senzori. După ce un utilizator a folosit toaleta, aceasta se închide complet, se igienizează singură peste tot, astfel că următoarea persoană care intră va găsi un spaţiu complet igienizat. De asemenea, sistemul electronic al toaletei va semnala de fiecare dată când se termină consumabilele şi materialele de curăţenie. Prima toaletă va fi amplasată în Piaţa Mihai Viteazu, supusă unor lucrări de modernizare, până la sfârşitul acestui an”, a spus Buzatu.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lauren Simmons, singura femeie trader de la New York

    În sala de tranzacţionare a bursei din New York, bărbaţi în costume scumpe se uită concentraţi la ecranele computerelor. Bărbaţi pronunţă numere. Bărbaţi aleargă frenetic de la un compartiment de tranzacţionare la celălalt, cu căşti în urechi. Chiar şi cel care face curat după ei este bărbat.

    Aproape inobservabilă în mijlocul agitaţiei, Lauren Simmons poate fi găsită la standul de tranzacţionare al firmei de investiţii Rosenblatt Securities. Cu o înălţime mai mică de 1,60 metri, îmbrăcată într-o fustă scurtă şi cu tocuri înalte, Simmons este singura femeie din uriaşa sală de trading.

    „Cred că povestea mea este aşa de unică pentru că nu sunt doar cel mai tânăr om de aici, ci şi singura femeie. Mai mult, sunt şi singurul reprezentant al unei minorităţi”, spune fata.

    Ea s-a mutat la New York după ce a absolvit Universitatea de Stat din Kennesaw în decembrie 2016, scrie CNBC. Născută în Georgia, tânăra a lucrat ca intern la un centru local de tratament clinic în timp ce învăţa pentru o diplomă de licenţă în genetică cu o specializare în statistică. Avea de gând să urmeze o carieră în domeniul medical, dar după ce a înţeles că medicina nu este pasiunea ei, a început să caute oportunităţi în alte industrii. Şi pentru că, spune ea, iubeşte numerele încă din vremea liceului, a aplicat pentru posturi în domeniul finanţelor. Şi-a încercat talentul ca manager de vânzări, ca intern pentru resurse umane şi supervizor la un parc de distracţii acvatic. A încercat să se angajaze pe un post la bursa din New York, dar a fost respinsă, pentru ca, în cele din urmă, să câştige poziţia pe care o are acum la Rosenblatt Securities aplicând la un anunţ publicat pe LinkedIn.

    „Ceea ce iubesc cel mai mult la numere şi statistici şi motivul pentru care am venit la Bursa de Valori din New York este că numerele sunt un limbaj universal”, explică ea. „Când le puneţi pe o tablă, acestea îi leagă pe toţi, iar acesta este probabil unul dintre motivele pentru care Bursa de Valori din New York este atât de emblematică.”

    Simmons şi-a preluat rolul în martie 2017, dar până atunci, povesteşte ea, angajarea a fost condiţionată de trecerea de Seria 19, examenul pe care toţi brokerii trebuie să-l treacă pentru a-şi câştiga insigna.

    „Am avut o lună la dispoziţie să iau examenul”, spune Simmons, „şi când vă spun că mulţi oameni nu credeau că voi trece înseamnă că ei chiar au crezut că nu voi trece.”

    Examenul îşi are rădăcinile în principiile şi conceptele financiare. În pofida cunoştinţelor solide de matematică, Simmons nu a studiat finanţele în facultate şi a trebuit să se pună cu burta pe carte  intens. Când a trecut („şi am şocat pe toată lumea cu acest lucru”), a înlăturat îndoielile cu privire la posibilitatea de a-şi juca rolul, spune ea. De asemenea, a demonstrat bărbaţilor din sala de trading că este pregătită să lucreze alături de ei.

    „Când văd statisticile care spun că «80% nu trec», eu mă uit la ceilalţi 20%”, spune tânăra. „Atunci când toată lumea spunea: «Este un test greu, să nu puneţi la inimă dacă nu treceţi», în cazul meu trebuia să trec pentru a-mi demonstra că pot face acest lucru.”

    Familia şi prietenii ei au fost la început îngrijoraţi când le-a spus că intenţionează să devină trader la bursă, notează Deutsche Welle. „Singura frică a mamei mele a fost: «Câte femei mai lucrează acolo?»”, spune ea. În afară de patru traderi-femei cu jumătate de normă, Lauren este singura femeie care lucrează cu normă întreagă în sala de tranzacţionare de la New York. În întreaga istorie a pieţei de valori a mai existat o singură femeie afro-americană cu insigna NYSE. Îngrijorările iniţiale ale lui Lauren Simmons s-au evaporat de îndată ce a intrat în sala traderilor a celei mai mari bursiere din lume  o zi pe care nu o va uita niciodată.

    „Tocmai trecusem testul şi îmi primisem insigna. Mi s-a permis să sun din clopotul bursier”, povesteşte tânăra cu mândrie.

    Acum, Lauren Simmons obişnuieşte să stea pe balcon alături de Richard Rosenblatt, fondatorul companiei pentru care lucrează, afişând un zâmbet uriaş.

    Mai sunt câteva lucruri cu care Lauren, cu un chip mai degrabă de om timid decât de parior cu sânge rece, trebuie să se obişnuiască. Într-o lume dominată de bărbaţi, prevalează reguli şi obiceiuri diferite, spune ea. „Am învăţat destul de repede că aici, dacă vrei să fii ascultat, trebuie să fii la fel de tare ca bărbaţii.”

    Cu toate acestea, Lauren apreciază comunitatea din sala de trading. „Aici, bărbaţii doresc ca femeile să avanseze şi să-şi poată construi o carieră de suces”, spune ea.

    Rolul lui Simmons este de a cumpăra şi vinde acţiuni în numele investitorilor. Un pic de hotărâre, cu asumare de riscuri şi capacitate de a gestiona stresul sunt atribute vitale, spune ea. Şi, deşi aceste trăsături sunt în mod tradiţional atribuite mai ales bărbaţilor, tânăra consideră că şi femeile pot fi traderi excelenţi. Ceea ce le lipseşte sunt modelele de urmat, spune ea. „Cred că multe femei se tem să-şi părăsească zona de confort, în sensul: «Oh, dacă voi fi singură, singurul reprezentant al unei minorităţi?».”

    De aceea, a fost extrem de bucuroasă când, în luna mai, Stacey Cunningham a fost numită al 67-lea preşedinte al Bursei de Valori din New York  prima dată când o femeie urcă pe scara valorilor pentru a prelua acest rol de la înfiinţarea bursei în 1792. Lauren consideră că acesta este un pas important spre egalitatea de gen.

    „Dacă sunt mai mulţi oameni ca tine şi cu mine sau cu alţii subreprezentaţi aici… veţi vedea o schimbare în modul în care oamenii respectă oamenii.”

    Lauren Simmons speră ca povestea ei să servească drept sursă de inspiraţie pentru alte femei tinere pentru a nu mai fi singurul trader-femeie de la NYSE care părăseşte sala de tranzacţionare seara pe tocuri.

    Ea declară că industria serviciilor financiare are încă un drum lung de parcurs pentru a crea locuri de muncă care să fie privite cu inters de femei.

    În 1967, Muriel Siebert a devenit prima femeie cu dreptul de a face trading la bursă. La acea vreme, nu exista toaletă pentru femei, aşa că bursa a trebuit să construiască o cabină, una singură, în sala de trading. „Aceasta este o poveste «amuzantă» pe care mi-au spus-o când mi-am primit insigna”, spune Simmons.

    De atunci, cabina de toaletă a fost desfiinţată pentru a crea spaţiul necesar noilor computere şi ecranelor mari de afişare. Există acum o toaletă specială pentru femei  dar este mai departe decât cea a bărbaţilor.

    Simmons povesteşte că legendarele jachete pe care le poartă traderii în sala de tranzacţionare nu au fost concepute pentru femei. „Vin doar în mărimi bărbăteşti, din păcate”, spune ea. „Am câteva care au fost adaptate, dar pe sacou sunt cam zece buzunare, aşa că atunci când îl croieşti pe măsura ta, devine ciudat.”

    Peter Tuchman, unul dintre cei mai fotografiaţi traderi de pe Wall Street, este la New York Stock Exchange din 1985, când a prins o slujbă de vară ca teledactilograf. El descrie mediul de atunci din sala de tranzacţionare ca fiind foarte orientat spre familie  nu era ceva neobişnuit să vezi tatăl sau bunicul unui coleg lucrând acolo – însă erau foarte puţine femei.

    „Este un club de bărbaţi şi întotdeauna a fost aşa”, spune el. „De ce nu există femei în această afacere? Pentru că bărbaţii sunt nasoli.”
    Tuchman spune că bărbaţii din sala de trading tind să interacţioneze şi să comunice în moduri care nu sunt întotdeauna prietenoase cu femeile. „Este cumva ca la vestiare”, spune el. „Bărbaţii folosesc un limbaj pe care, probabil, nu ar trebui să-l folosească. Sunt o mulţime de ţipete, strigăte şi stresul este foarte mare. Nu este ca şi cum femeile nu pot face faţă stresului, ci pur şi simplu nu este un loc unde vin femeile.”

    Odată ce dezvoltaţi o cultură la locul de muncă dominată de bărbaţi, adaugă Tuchman, femeile cu greu se pot simţi binevenite. Însă a venit timpul schimbării.

    „Noi vedem aceasta în fiecare parte a Corporate America şi o vedem şi mai mult acum cu #MeToo”, spune el. „Mediul faţă de femei încă nu s-a schimbat în multe aspecte – şi trebuie să se întâmple.”

    Deşi sala de tranzacţionare ar putea părea în mare măsură neschimbată faţă de acum 50 de ani, există semnale că schimbarea este pe drum. Stacey Cunningham este unul dintre ele. „Sunt foarte încântată de ascensiunea lui Cunningham”, spune Simmons. „Cunningham este la fel de calificată ca orice bărbat, poate chiar mai mult. Într-adevăr, cred că vor veni noi schimbări. Ea e preşedinte, povestea mea o ştiţi, sper că şi alte femei se vor simţi încurajate să vină aici.” Cunningham, care are acum 43 de ani, a venit la bursă când acolo lucrau nici 40 de femei şi peste 1.000 de bărbaţi. 

    Simmons spune că cel mai bun sfat pe care îl poate oferi oricui încearcă să se pregătească pentru o carieră pe Wall Street, în special dacă e femeie, este să nu se limiteze.

    „Lasă confortul şi du-te după ce vrei”, spune ea. „Aplicaţi pentru acel loc de muncă  nu aveţi nicio idee ce se află în spatele uşii. Iar dacă nu obţineţi locul de muncă, nu-i nimic. Aplicaţi pentru următorul post şi mergeţi mai departe. Nu lăsaţi ca aceasta să fie o barieră în carieră, în viaţă sau în orice aţi vrea să faceţi. Cred că este important să mergem mai departe.”

    Pentru Simmons, chiar şi acum faptul că a ajuns trader este „ireal”.

    Semnătura ei apare în constituţia bursei, alături de cea a legendarului industriaş John D. Rockefeller.

  • Cum arată prima reşedinţă construită integral sub apă – GALERIE FOTO

    Dezvoltatorii au investit 15 milioane de dolari în proiectul considerat a fi prima locuinţă subacvatică a lumii.

    Numit The Mukara în dialectul local, care înseamnă “coral”, resortul marchează prima încercare de acest fel a companiei. Anterior, Conrad Maldives Rangali Island inaugurase primul restaurant subacvatic din lume, numit Ithaa.

    Casa subacvatică va avea o structură pe două nivele, fiind dotată cu un pat king size, sufragerie, toaletă şi o scară în spirală care va duce la un nivel aflat deasupra apei.

    Designul a fost gândit în aşa fel încât să ofere vedere panoramică de 180 de grade asupra Oceanului Indian.

  • Coşmarurile însoţitorilor de zbor : de ce preferă clasa economic în dauna celei de business

    ”Fiecare instructor de zbor dezvăluie anecdote horror legate de activitatea sa ca însoţitor de zbor. Cel mai oribil exemplu este al unui bărbat obez care trebuia să meargă la toaletă dar nu încăpea în toaleta avionului; a ameninţat că îşi va rezolva problema pe scaun. În cele din urmă a urinat într-un pahar, în timp ce echipajul folosea păturile ca pe o cortină”, descrie Brad, un însoţitor de zbor care nu îşi doreşte ca numele lui să fie făcut public o experienţă povestită de un instructor de zbor, într-un interviu acordat Independent. 
     
    Brad lucrează pentru una dintre principalele companii aeriene din SUA şi zboară atât pe curse domestice, cât şi internaţionale. El a realizat că să lucrezi pentru clasele superioare de zbor nu este atât de uşor pe cât se vede din afară. ”Mulţi dintre însoţitorii de zbor nu îşi doresc să zboare la clasa I pentru că acest lucru implică multă muncă şi pasagerii tind să aibă mai multe nevoi decât cei de la clasele inferioare”, spune el.
     
    Lipsa de politeţe generalizată este la ordinea zilei, potrivit lui Brad: ”Se întâmplă de prea multe ori să întâlnesc oameni care îmi dau jachetele lor şi îmi spun ”Locul 3E şi o vodka cranberry”, spune el.
    Brad, care este însoţitor de zbor de şase luni, a observat deja că pasagerii business class de pe zborurile internaţionale se poartă în general mai bine decât cei de pe rutele interne.
     
    Adevăratele poveşti de groază se întâmplă pe rute precum New York – Los Angeles, JFK – Port-au-Prince şi aproape orice zbor NYC-Florida. În cazul zborurilor de pe aeroportul JFK spre Miami, poveştile sunt recurente: ”Pasagerii care zboară pe această rută cred că sunt cei mai importanţi din lume. Un bărbat de 40 şi ceva de ani m-a rugat să-i aleg migdalele din mix-ul de alune, parmezanul ras de pe salată şi coriandrul din tabbouleh.” O doamnă care a zburat din Washington DC spre Phoenix a cerut apă cu un cub de gheaţă şi a returnat paharul fiindcă nu îi plăcea cât de mare este cubul de gheaţă.
     
  • Cum arată o cameră in singurul HOTEL de ZERO STELE din lume – GALERIE FOTO

    Mai exact, e vorba de o cameră fără ziduri sau ferestre – şi cameră ar putea fi cam mult spus. Gemelli Frank şi Patrik Riklin au dezvoltat conceptul Null Stern (“Zero Stele”) ca o alternativă la concediile clasice.

    Ei aduc un pat în mijlocul pustietăţii şi vând noaptea de cazare la un preţ modest de 200 de euro.

    Există şi câteva servicii, aşa cum este un majordom ce poate aduce micul dejun la pat. Problemele mai mari apar în cazul toaletei – există una publică, dar clienţii au de mers pe jos cam 10 minute.

    Situat la 1.700 de metri deasupra nivelului mării, Null Stern este deja rezervat complet pentru 2017. Dacă vă tentează să petreceţi o noapte aici, vă sugerăm să rezervaţi ceva mai din timp; nu de alta, dar singura cameră ar putea fi deja ocupată.

  • Coşmarurile însoţitorilor de zbor : de ce preferă clasa economic în dauna celei de business

    ”Fiecare instructor de zbor dezvăluie anecdote horror legate de activitatea sa ca însoţitor de zbor. Cel mai oribil exemplu este al unui bărbat obez care trebuia să meargă la toaletă dar nu încăpea în toaleta avionului; a ameninţat că îşi va rezolva problema pe scaun. În cele din urmă a urinat într-un pahar, în timp ce echipajul folosea păturile ca pe o cortină”, descrie Brad, un însoţitor de zbor care nu îşi doreşte ca numele lui să fie făcut public o experienţă povestită de un instructor de zbor, într-un interviu acordat Independent. 
     
    Brad lucrează pentru una dintre principalele companii aeriene din SUA şi zboară atât pe curse domestice, cât şi internaţionale. El a realizat că să lucrezi pentru clasele superioare de zbor nu este atât de uşor pe cât se vede din afară. ”Mulţi dintre însoţitorii de zbor nu îşi doresc să zboare la clasa I pentru că acest lucru implică multă muncă şi pasagerii tind să aibă mai multe nevoi decât cei de la clasele inferioare”, spune el.
     
    Lipsa de politeţe generalizată este la ordinea zilei, potrivit lui Brad: ”Se întâmplă de prea multe ori să întâlnesc oameni care îmi dau jachetele lor şi îmi spun ”Locul 3E şi o vodka cranberry”, spune el.
    Brad, care este însoţitor de zbor de şase luni, a observat deja că pasagerii business class de pe zborurile internaţionale se poartă în general mai bine decât cei de pe rutele interne.
     
    Adevăratele poveşti de groază se întâmplă pe rute precum New York – Los Angeles, JFK – Port-au-Prince şi aproape orice zbor NYC-Florida. În cazul zborurilor de pe aeroportul JFK spre Miami, poveştile sunt recurente: ”Pasagerii care zboară pe această rută cred că sunt cei mai importanţi din lume. Un bărbat de 40 şi ceva de ani m-a rugat să-i aleg migdalele din mix-ul de alune, parmezanul ras de pe salată şi coriandrul din tabbouleh.” O doamnă care a zburat din Washington DC spre Phoenix a cerut apă cu un cub de gheaţă şi a returnat paharul fiindcă nu îi plăcea cât de mare este cubul de gheaţă.
     
  • Coşmarurile însoţitorilor de zbor : de ce preferă clasa economic în dauna celei de business

    ”Fiecare instructor de zbor dezvăluie anecdote horror legate de activitatea sa ca însoţitor de zbor. Cel mai oribil exemplu este al unui bărbat obez care trebuia să meargă la toaletă dar nu încăpea în toaleta avionului; a ameninţat că îşi va rezolva problema pe scaun. În cele din urmă a urinat într-un pahar, în timp ce echipajul folosea păturile ca pe o cortină”, descrie Brad, un însoţitor de zbor care nu îşi doreşte ca numele lui să fie făcut public o experienţă povestită de un instructor de zbor, într-un interviu acordat Independent. 
     
    Brad lucrează pentru una dintre principalele companii aeriene din SUA şi zboară atât pe curse domestice, cât şi internaţionale. El a realizat că să lucrezi pentru clasele superioare de zbor nu este atât de uşor pe cât se vede din afară. ”Mulţi dintre însoţitorii de zbor nu îşi doresc să zboare la clasa I pentru că acest lucru implică multă muncă şi pasagerii tind să aibă mai multe nevoi decât cei de la clasele inferioare”, spune el.
     
    Lipsa de politeţe generalizată este la ordinea zilei, potrivit lui Brad: ”Se întâmplă de prea multe ori să întâlnesc oameni care îmi dau jachetele lor şi îmi spun ”Locul 3E şi o vodka cranberry”, spune el.
    Brad, care este însoţitor de zbor de şase luni, a observat deja că pasagerii business class de pe zborurile internaţionale se poartă în general mai bine decât cei de pe rutele interne.
     
    Adevăratele poveşti de groază se întâmplă pe rute precum New York – Los Angeles, JFK – Port-au-Prince şi aproape orice zbor NYC-Florida. În cazul zborurilor de pe aeroportul JFK spre Miami, poveştile sunt recurente: ”Pasagerii care zboară pe această rută cred că sunt cei mai importanţi din lume. Un bărbat de 40 şi ceva de ani m-a rugat să-i aleg migdalele din mix-ul de alune, parmezanul ras de pe salată şi coriandrul din tabbouleh.” O doamnă care a zburat din Washington DC spre Phoenix a cerut apă cu un cub de gheaţă şi a returnat paharul fiindcă nu îi plăcea cât de mare este cubul de gheaţă.