BusinessMagazin

Tag: Timosenko

  • CEDO a clasat o plângere depusă de către Timoşenko împotriva fostei puteri ucrainene proruse

    Judecătorii europeni s-au pronunţat asupra unei plângeri depuse împotriva fostei puteri ucrainene de către fosta reprezentantă a “revoluţiei portocalii” din 2004, în care aceasta afirma că procedura penală angajată împotriva sa în 2011, pentru abuz de putere, era “motivată de consideraţii politice şi constituie un abuz al sistemului penal”.

    Timoşenko, condamnată în august 2012 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere, a petrecut peste doi la închisoare, după care a fost eliberată pe 22 februarie 2014, în ziua prăbuşirii regimului preşedintelui Viktor Ianukovici, inamicul ei jurat de zece ani.

    După schimbarea regimului la Kiev, noile autorităţi proeuropene au trimis judecătorilor de la Strasbourg, în mai 2014, o “declaraţie” prin care admiteau caracterul politic al procedurilor împotriva fostului premier şi recunoşteau că această procedură a constituit o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a precizat Curtea, într-un comunicat.

    În condiţiile în care Timoşenko a “acceptat termenii” acestei declaraţii, CEDO a considerat acest lucru drept echivalentul unei “soluţionări amiabile implicite între părţi” şi a radiat plângerea de pe rol.

    În aprilie 2013 – pe când Ianukovici se afla încă la putere la Kiev, iar Timoşenko în închisoare -, CEDO s-a pronunţat asupra unei plângeri depuse anterior de către fostul premier. Curtea a condamnat, atunci, Kievul, apreciind în unanimitate că plasarea ei în detenţie provizorie, în 2011, a fost “ilegală şi arbitrară”.

  • Iulia Timoşenko: Crimeea a devenit o a doua Transnistrie

    În opinia lui Timoşenko, în Crimeea nu vor mai fi respectate normele internaţionale după adoptarea acestei legi.

    “Kievul şi-a asumat angajamentul de a contribui la respectarea normelor internaţionale pe teritoriul Ucrainei, însă în prezent acest angajament este încălcat”, a declarat Timoşenko, într-o emisiune a postului de televiziune ICTV.

    Ea a denunţat, de asemenea, planul privind crearea unei zone-tampon în estul Ucrainei.

    “Practic, aceasta înseamnă o delimitare a frontierei, în urma căreia poate apărea un nou stat autoproclamat cu legile şi structurile proprii”, a declarat fostul premier ucrainean.

  • Rămurele de măslin întinse către Moscova

    Într-un interviu pentru Deutsche Welle, Deşciţa s-a declarat încrezător în posibilitatea de potolire rapidă a militanţilor separatişti dacă Rusia îşi va retrage sprijinul financiar şi tehnic pentru ei şi dacă va lua amploare, sub noua putere de la Kiev, “dialogul naţional” în toate regiunile privind reforma constituţiei, “autoadministrarea locală şi a economiei” şi reformele care să combată corupţia.

    Deocamdată, Rusia a început să-şi retragă trupele de la graniţa cu Ucraina, într-un gest menit să arate că Moscova susţine crearea unor condiţii paşnice pentru derularea alegerilor, deşi cu câteva zile de scrutin, Comisia Electorală se îndoia că va putea instala secţii de votare în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk, aflate sub controlul militanţilor, ceea ce ar însemna lipsa de acces la vot a 2 milioane din cei 36 de milioane de alegători ucraineni.

    Favoritul net în sondaje pentru preluarea preşedinţiei (în jur de 50% din intenţiile de vot), magnatul Petro Poroşenko, şi-a îndulcit şi el tonul faţă de separatişti şi mai ales faţă de Rusia, insistând că sub mandatul său nu se va organiza niciun referendum privind aderarea la NATO a Ucrainei (spre deosebire de contracandidata sa Iulia Timoşenko, care a promis că va organiza referendumuri penru aderarea la UE şi la NATO) şi că va semna doar un acord economic cu UE, nu şi în domeniul apărării şi al relaţiilor militare (mergând aici exact pe urmele lui Viktor Ianukovici). Chestiunea aderării la NATO şi prezenţa militară occidentală pe teritoriul ucrainean preocupă în cel mai înalt grad Rusia, Moscova fiind dispusă, în ultimă instanţă, să accepte orice fel de intervenţie occidentală economică sau politică a Vestului în ţara vecină, dar nu şi o aderare a acesteia la NATO.

    Campania lui Poroşenko s-a concentrat pe aspecte mai curând neutre din punct de vedere politic, cu promisiuni privind crearea de locuri de muncă şi ridicarea standardelor de viaţă, compatibile cu menţinerea unor relaţii bune atât cu Vestul, cât şi cu Estul. Şi chiar personalitatea lui Poroşenko, fost fondator al Partidului Regiunilor al lui Ianukovici, dar şi sponsor al “revoluţiei portocalii” din 2004, înalt demnitar sub guvernări de culori politice opuse şi industriaş prosper indiferent de regimul politic, pare o punte între două lumi.

    Pe locul al doilea, la mare distanţă de Poroşenko, este fosta stea a “revoluţiei portocalii”, Iulia Timoşenko, urmată de Serhi Tihipko, demisionar din Partidul Regiunilor al lui Ianukovici, şi Mihail Dobkin (foto), candidat al acestui partid, ambii cu baza electorală în regiunile de est.
     

  • Dacă nu ne culcăm pe o ureche, primim încrederea a 200.000 de români. Perlele politice ale săptămânii

    “Nu trebuie să vă culcaţi pe ureche că e Udrea şi preşedintele şi totul se rezolvă. Trebuie mişcat în teritoriu” – Dorian Botoacă, primarul PDL de Comarnic, aflat în campanie pentru PMP

    “Spre deosebire de Monica Macovei, eu am primit în 2009 încrederea a peste 200.000 de români, nu m-am ascuns pe o listă. Singura mea candidatură electorală a fost un succes, în timp ce doamna europarlamentar, deşi dintr-o generaţie cu peste 20 de ani mai în vârstă ca mine, nu a avut acest curaj” – europarlamentarul Elena Băsescu

    “Atât cât Traian Băsescu este preşedinte nu ne-am atins toate obiectivele fundamentale ale USL” – premierul Victor Ponta

    “Sunt incompatibilul României, un om în care se trage cu tunul. Eu n-am voie să respir în România” – Mircea Diaconu (ex-PNL) pe motiv că justiţia i-a interzis să candideze la funcţii publice până în 2015 din motive de incompatibilitate

    “Constat că ţinta politică a domnului Ponta este un rezultat prost al PNL la europarlamentare şi să scape de Antonescu, şi nu am decât un mesaj să-i transmit: cum le-a spus dânsul celor de la PSD «scapă cine poate», eu îi spun «de ce ţi-e frică nu scapi»” – Crin Antonescu, liderul PNL

    “Mai nimeni nu poate contesta că acest bărbat are probleme psihice” – Iulia Timoşenko, fost premier ucrainean, despre preşedintele rus Vladimir Putin
     

  • Crimeea se va scufunda într-o “noapte polară” rusă, afirmă Timoşenko

    “Îi compătimesc pe locuitorii din Crimeea (…), victime ale nepăsării şi naivităţii lor. Ei riscă să se trezească în tenebre pe peninsula lor însorită. Regimul rus le va dovedi rapid că o noapte polară poate să apară inclusiv în regiuni subtropicale”, a preconizat Timoşenko într-un comunicat postat pe site-ul partidul ei, Batkivşcina.

    Ea a avertizat Crimeea cu privire la “o catastofă umanitară” şi “consecinţe economice imprevizibile”.

    “Nu va exista niciun paradis economic. Rusia nu are resursele, iar economia ei stă să se prăbuşească. Având în vedere sancţiunile care vor fi adoptate împotriva lor de către marile puteri, ruşii vor avea mâine alte griji decât Crimeea şi locuitorii ei”, a subliniat ea.

    Timoşenko a apreciat, de asemenea, că Ucraina este necesar să sesizeze “imediat” Curtea Penală Internaţională (CPI) în vederea “opririi ocupării militare” a teritoriului său.

    Crimeea, o peninsulă ucraineană separatistă, ocupată de peste două săptămâni de către trupe ruseşti, a votat masiv pentru alipirea sa la Rusia, într-un referendum considerat “ilegitim” de către Kiev şi comunitatea internaţională.

  • Timoşenko: Rusia a declarat război nu doar Ucrainei, ci şi Statelor Unite şi Marii Britanii

    “Vladimir Putin înţelege bine că, declarându-ne război, el a declarat război inclusiv ţărilor garante ale securităţii noastre, respectiv SUA şi Marea Britanie”, a declarat Iulia Timoşenko, într-o înregistrare video postată pe site-ul său.

    Rusia, SUA şi Marea Britanie s-au angajat în 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, să acorde garanţii privind securitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, în schimbul renunţării la arsenalul nucleare de către Kiev.

    “Eu nu cred că Rusia va depăşi această linie roşie. Dacă o va face, va pierde”, a subliniat Iulia Timoşenko.

    Ea a adăugat că ”agresiunea rusă” ar fi fost imposibilă dacă Ucraina ar fi aderat la NATO.

    Unul din liderii “revoluţiei portocalii” prooccidentale din 2004, Iulia Timoşenko, condamnată în 2011 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere, a fost eliberată după demiterea, la 22 februarie, a preşedintelui Viktor Ianukovici, adversarul său în alegerile prezidenţiale din 2010.

    Iulia Timoşenko a mai apreciat că lansarea “agresiunii ruse” este rezultatul noii revoluţii ucrainene, care a condus la prăbuşirea regimului lui Ianukovici, pe care l-a catalogat drept “suboedonat Rusiei”.

    “Rusia nu a vrut să o accepte. Ea a decis acum să pună stăpânire pe Ucraina printr-o intervenţie militară”, mai spus ea.

     

  • Iulia Timoşenko va pleca în Germania pentru a primi îngrijiri medicale

    Iulia Timoşenko, artizana “revoluţiei portocalii” în 2004 şi fost premier, care suferă de hernie de disc, a apărut într-un scaun cu rotile după eliberarea sa surpriză din închisoare, sâmbătă, la scurt timp după destituirea preşedintelui Viktor Ianukovici.

    “Fostul premier Iulia Timoşenko a acceptat oferta de tratament a cancelarului Angela Merkel”, arată textul, care precizează că Timoşenko va asista mai întâi la congresul Partidului Popular European (PPE) prevăzut să se desfăşoare la 6 martie la Dublin.

    Fostul premier Iulia Timoşenko, condamnată în 2011 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere în urma semnării acordurilor în domeniul gazelor cu Rusia, a fost eliberată sâmbătă din spitalul penitenciarului de la Harkov, unde primea îngrijiri medicale pentru o hernie de disc. Eliberarea sa a avut loc după ce Parlamentul de la Kiev a aprobat, vineri, un proiect de lege care abroga articolul din Codul Penal în baza căruia a fost condamnată.

  • Ei sunt primii candidaţi la preluarea oficială a puterii în Ucraina

    Prima declaraţie i-a aparţinut Iuliei Timoşenko, proaspăt ieşită din spitalul unde se află internată din 2012 pentru hernie de disc. Potrivit ABC News, la ieşirea din spital, ea le-a spus reporterilor şi susţinătorilor că va candida pentru alegerile prezidenţiale. După câteva ore, adresându-se manifestanţilor din Kiev, a spus: “Eu voi fi garanţia pentru voi că nu vă va trăda nimeni. Politica e uneori ca o piesă de teatru. Eu vă garantez că veţi şti întotdeauna ce se petrece în culise”, conform Kyiv Post.

    “Nu avem mult timp la dispoziţie”, a declarat, la rândul său, pentru BBC fostul boxer Vitali Kliciko, liderul partidului de opoziţie UDAR, referindu-se la paşii care trebuie urmaţi pentru desemnarea unui nou guvern şi organizarea alegerilor prezidenţiale. “Eu vreau să fac din Ucraina o ţară europeană modernă. Dacă pot face asta din funcţia de preşedinte, am să fac tot ce pot”.

    Iulia Timoşenko, nu este însă privită cu ochi buni de toţi cei care s-au răsculat contra lui Ianukovici: mulţi îşi aduc aminte că ea şi-a acumulat averea în perioada tulbure a anilor ’90, ca şef al unei companii energetice private, devenind ea însăşi un oligarh (de unde şi porecla de “prinţesa gazului”), iar mandatele ei de premier după “revoluţia portocalie” din 2004 (2005 şi apoi 2007-2010), n-au fost un model de bună guvernare. Unii dintre criticii ei o văd ca fiind la fel de coruptă ca Ianukovici, în faţa căruia a pierdut alegerile prezidenţiale în 2010 la o diferenţă de mai puţin de 3,5%. Condamnarea ei la 7 ani de închisoare, în 2011, a fost pronunţată în virtutea acordului negociat de ea în 2009 pentru importul de gaz rusesc între Gazprom şi Naftogaz Ucraina, în urma căruia Naftogaz a reclamat pierderi de 191 mil. dolari.

    Partidul Iuliei Timoşenko, Batkivşcina, a anunţat ulterior că opozanta proaspăt eliberată ar putea candida însă la funcţia de prim-ministru, pentru care ar mai candida, conform presei ucrainene, Arseni Iaţeniuk, actualul lider al partidului, şi Piotr Poroşenko, unul dintre sponsorii “revoluţiei portocalii” şi unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Ucraina, cu o avere de cca 1,5 mld. dolari.

    Poroşenko este proprietarul celui mai mare producător de dulciuri din ţară, grupul Roşen, precum şi al unui post de televiziune şi al unor uzine auto. Presa de la Kiev îl dă drept posibil candidat şi pentru funcţia de premier, dar şi pentru funcţia de preşedinte, amintind că miliardarul este foarte obişnuit cu puterea: a fost şef al consiliului Băncii Naţionale, ministru de externe în perioada când Iulia Timoşenko era prim-ministru, dar a fost şi ministru al dezvoltării economice în guvernul lui Nikolai Azarov, în 2012, sub regimul Ianukovici.

    Deocamdată, parlamentul de la Kiev a votat, duminică, pentru delegarea interimară a atribuţiilor prezidenţiale către Oleksandr Turcinov, aliat apropiat al Iuliei Timoşenko, desemnat cu o zi în urmă ca preşedinte al parlamentului.

  • Iulia Timoşenko, eliberată. Ianukovici acuză “lovitura de stat” dată de “bandiţi”

    Parlamentul a aprobat, de asemenea, numirea ca ministru de interne a lui Arsen Avakov, membru al partidului lui Timoşenko, Batkivşcina (Patria), după ce fostul ministru Vitali Zaharcenko, acuzat de orchestrarea reprimării sângeroase a manifestaţiilor de pe Euromaidan, şi-a dat demisia.

    Oleksander Turcinov, un alt aliat al Iuliei Timoşenko, a fost votat ca preşedinte al parlamentului, în locul lui Volodimir Ribak, un alt membru-cheie al regimului Ianukovici, care şi-a dat demisia invocând motive de sănătate. Înaintea lui Ribak şi-au dat demisia deja alte zeci de deputaţi din Partidul Regiunilor, formaţiunea condusă de (încă) preşedintele Viktor Ianukovici.

    În ceea ce îl priveşte pe Ianukovici, el a plecat de la Kiev cu destinaţia Harkov, o zonă din est cu populaţie ostilă manifestanţilor de pe Euromaidan. Vitali Kliciko, ex-boxerul devenit unul dintre liderii opoziţiei, a cerut în faţa parlamentului ca Ianukovici să-şi dea demisia şi să fie organizate noi alegeri până la 25 mai.

    Sâmbătă după-amiază, postul de televiziune UBR a difuzat însă un interviu unde Ianukovici declară că ultimele evenimente reprezintă o lovitură de stat orchestrată de “bandiţi” şi că deciziile parlamentului sunt ilegale. El a spus că va rămâne pe teritorul Ucrainei şi că va face tot posibilul pentru a împiedica ruperea (între Est şi vest) a teritoriului ţării sale.

    Ianukovici i-a acuzat pe manifestanţi că au tras vineri cu arme de foc în maşina lui în timp ce se îndrepta spre aeroport ca să plece la Harkov, că l-au bătut pe Volodimir Ribak şi că deputaţii din Partidul Regiunilor au defectat din cauza ameninţărilor la care au fost supuşi, ei şi familiile lor, din partea protestatarilor. “Deputaţii sunt aşteptaţi la ieşirea din sediul Radei (parlamentul, n.red.) şi sunt asaltaţi cu pietre”, a spus Ianukovici.

    El a comparat situaţia de acum din Ucraina cu cea a Germaniei anilor ’30, când a venit la putere Hitler.

    Vineri, parlamentul a decis şi să repună în vigoare constituţia din 2004, care limita puterile prezidenţiale (una dintre cauzele reizbucnirii protestelor în această săptămână a fost refuzul de către parlament, la 18 februarie, al cererii opoziţiei de a se reveni la vechea constituţie).

    Nu mai departe de luna noiembrie 2013, acelaşi parlament respinsese proiectele de lege care ar fi permis transferul în străinătate al Iuliei Timoşenko pentru îngrijiri medicale. La acea vreme, aprobarea transferului ei fusese o condiţie pusă de Bruxelles regimului Ianukovici pentru semnarea acordului de asociere UE-Ucraina.

    Fostul premier Timoşenko, venită la putere împreună cu fostul preşedinte Viktor Iuşcenko pe valul “revoluţiei portocalii” din 2004, a fost condamnată la 7 ani de închisoare în 2011 pentru abuz de putere, după ce a semnat acorduri cu Rusia în domeniul gazelor care s-au dovedit dezavantajoase pentru statul ucrainean. Din primăvara lui 2012 a fost spitalizată pentru hernia de disc de care suferă.

    Deciziile parlamentului de la Kiev intervin după ce regimul Ianukovici a ajuns la un acord cu mediatorii din partea UE şi a Rusiei pentru formarea unui guvern interimar în următoarele zile. Capitularea lui Ianukovici a intervenit abia după ce bilanţul violenţelor de stradă din această săptămână s-a ridicat, chiar potrivit estimărilor conservatoare ale puterii, la 80 de morţi şi peste 600 de răniţi.

    Cum era de aşteptat, conflictul a căpătat din nou un aer de tablă de şah unde ucrainenii nu figurau decât ca pioni de sacrificiu: de partea occidentalilor, cel mai remarcat detaliu a fost promisiunea ministrului rus al finanţelor privind o nouă tranşă din creditul de 15 mld. dolari pentru Ucraina, ca spre a sfida direct UE care deocamdată n-a oferit nimic Kievului, în timp ce de partea rusească au găsit ecou acuzaţiile preşedintelui Viktor Ianukovici despre gherile înarmate care încearcă să dea o lovitură de stat, cu sprijin american, după cum n-a trecut neobservat faptul că escaladarea violenţelor a reuşit să eclipseze JO de la Soci.

    Pe teren, situaţia rămâne însă complicată de factori care nu susţin ideea unei noi revoluţii portocalii ori vreo împărţire sumară între băieţii buni şi cei răi: lipsa de anvergură şi de coerenţă a reprezentanţilor opoziţiei (care nu au nimic din carisma de pe vremuri a Iuliei Timoşenko în tandem cu Viktor Iuşcenko) şi interesele radicalilor grupaţi în jurul partidului ultranaţionalist Svoboda (Libertatea) şi al grupării de extremă dreapta Pravîi Sektor (Sectorul Drept), care sunt atât contra Rusiei, cât şi contra UE şi SUA şi n-au ascuns că nu încurajează deloc ideea de “protest civic paşnic” invocată de SUA atunci când se referea la evenimentele de pe Euromaidan.

    Cum ideea de extremă dreaptă, antisemitismul, pofta de violenţă şi simpatiile pronaziste afişate de aceşti naţionalişti au capacitatea să sperie rapid Europa, nu e de mirare că astfel de aspecte au fost foarte bine mediatizate în ultimele zile de oricine a vrut să discrediteze protestele anti-Ianukovici. Svoboda însă, ca unul dintre cele trei partide care reprezintă opoziţia la nivel politic (celelalte fiind Batkivşcina şi partidul UDAR condus de Kliciko), va avea un cuvânt greu de spus la formarea noului guvern, mai ales că dispune în stradă de suficientă susţinere spre a-şi impune punctul de vedere.

  • Iulia Timoşenko îl compară pe Ianukovici cu Stalin şi cere să fie înlăturat de la putere

    “Asistăm în Ucraina la apariţia unui nou Stalin. Dacă nu îl oprim acum cu ajutorul lumii democratice, vom avea aici o altă Coree de Nord”, a declarat Timoşenko, într-un apel citit joi seară de fiica sa Evghenia, în faţa a mii de ucraineni care manifestează contra suspendării integrării în Uniunea Europeană şi represiune.

    “Poporul ucrainean trebuie să ia imediat puterea şi să nu mai poarte negocieri cu dictatorul”, a adăugat Timoşenko, care a fost simbolul “revoluţiei portocalii” prooccidentale din 2004, insistând asupra caracterului “paşnic” al contestării. “Fie câştigăm acum, fie vă pregătiţi pentru ani de dictatură”, a afirmat ea.

    “Cred în voi! Îmi pare rău că nu sunt alături de voi şi vă doresc victorie din tot sufletul meu”, a subliniat Timoşenko.

    Fost premier şi candidată înfrăntă în alegerile prezidenţiale din 2010, contra lui Ianukovici, Timoşenko a fost încarcerată începând din 2011 şi ispăşeşte o pedeapsă de şapte ani de închisoare pentru abuz de putere.

    Aceast caz a fost calificat de opoziţie drept o răzbunare politică.

    Eliberarea Iuliei Timochenko sau transferul ei în străinătate pentru a primit îngrijiri medicale a fost condiţia-cheie impusă de Uniunea Europeană, înainte de semnarea unui acord de asociere cu Ucraina.